Conform acestui raport, sistemul ECTS este considerat implementat atunci când se aplică majorităţii programelor, în majoritatea instituţiilor de învăţământ superior, atât pentru transferul, cât şi pentru acumularea de credite, şi dacă aceste credite se acordă pe baza competenţelor dobândite şi a volumului de muncă depus de studenţi.
Figura B2 evidenţiază varietatea modurilor de aplicare a sistemului, confirmând ideea că o implementare completă şi uniformă este departe de a putea fi realizată şi că mai este de parcurs un proces lung de dezvoltare şi adaptare. Pe baza informaţiilor colectate la nivel naţional, se pot evidenţia cinci categorii de ţări.
În primul grup de ţări (Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Danmarca, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Georgia, Islanda, Italia, Liechtenstein, Moldova, Olanda, Norvegia, Serbia şi Elveţia), peste 75 % din instituţii şi programme utilizează ECTS atât pentru transferul, cât şi pentru acumularea de credite. În plus, sunt utilizate ambele concepte – competenţele dobândite şi volumul de muncă depus de studenţi, care au înlocuit alte practici.
În cel de-al doilea grup de ţări (Austria, Finlanda, Franţa, Ungaria, Malta, Portugalia şi Ucraina), peste 75 % din instituţii şi programe utilizează ECTS atât pentru transferul, cât şi pentru acumularea de credite. Orele de prezenţă nu mai reprezintă cadrul de referinţă pentru acordarea de credite, acestea fiind înlocuite de volumul de muncă depus de studenţi. Cu toate acestea, în comparaţie cu grupul anterior, competenţele dobândite nu au devenit încă o referinţă uzuală pentru sistemul de credite.
În cel de-al treilea grup, sunt încă utilizate ca referinţă pentru acordarea creditelor orele de prezenţă sau o combinaţie între orele de prezenţă şi volumul de muncă depus de studenţi, iar peste 75 % din instituţii şi programe utilizează ECTS atât pentru transferul, cât şi pentru acumularea de credite. Din acest grup fac parte Azerbaijan, Croaţia, Cipru, Republica Cehă, Irlanda, Muntenegru şi Polonia.
Pe lângă aceste trei grupuri, alte 18 ţări încă trebuie să mai facă progrese pentru a implementa complet conceptul ECTS. Acestea pot fi împărţite în două categorii.
În 11 ţări, ECTS a fost implementat în 75% sau mai puţin din instituţii şi/sau 75% sau mai puţin din programe, utilizînd diferite referinţe pentru acordarea de credite. Acesta este cazul Albaniei, Andorrei, Armeniei, Bulgariei, Germaniei, Greciei, României, Rusiei, Slovaciei, Sloveniei şi Spaniei, unde încă se încearcă răspândirea conceptului ECTS printre instituţii şi programe, cât şi implementarea sa corectă.
În cele din urmă, 6 ţări (cele trei ţări baltice, Suedia, Turcia şi Marea Britanie) au păstrat sistemele lor naţionale de credite, în paralel cu sistemul ECTS, însă în ţările baltice se poate observa tendinţa de a implementa complet sistemul ECTS. În Letonia, ECTS este utilizat la momentul actual pentru transferul de credite la nivel internaţional, însă noua lege din învăţământul superior va declanşa implementarea completă a sistemului ECTS.
În Estonia, sistemul naţional de credite care este perfect compatibil cu ECTS va fi înlocuit de sistemul ECTS începând cu 1 septembrie 2009. În Lituania, tuturor componentelor programelor de învăţământ superior le sunt alocate credite în funcţie de competenţele dobândite şi, deşi ECTS este utilizat numai în contextul programelor europene de mobilitate, sistemul naţional poate fi considerat perfect compatibil cu ECTS. În schimb, în Turcia sistemul naţional nu este perfect compatibil cu ECTS, care este utilizat doar pentru transferul de credite în contextul programelor UE de mobilitate pentru studenţi. În Marea Britanie, noul sistem naţional de credite pentru Anglia (august 2008) include indicaţii precise cu privire la corelarea sa cu ECTS. În contextul programului de învăţare pe tot parcursul vieţii, Scoţia menţine sistemul său naţional de credite (SCQF) ce asigură flexibilitate şi posibilitatea transferului între diferitele sectoare, iar Cadrul de Credite şi Calificări al Ţării Galilor (CQFW) cuprinde întreaga ofertă educaţională disponibilă elevilor car au împlinit 16.
Secţiunea B: Sistemul European de Acumulare şi Transfer de Credite de Studii (ECTS)
Figura B2: Gradul de implementare al ECTS, 2008/09
Peste 75 % din instituţii şi programme utilizează ECTS atât pentru transferul, cât şi pentru acumularea de credite.
Acordarea creditelor se face pe baza competenţele dobândite şi a volumului de muncă depus de studenţi.
Peste 75 % din instituţii şi programme utilizează ECTS atât pentru transferul, cât şi pentru acumularea de credite.
Acordarea creditelor se face pe baza volumului de muncă depus de studenţi.
Peste 75 % din instituţii şi programme utilizează ECTS atât pentru transferul, cât şi pentru acumularea de credite.
Acordarea creditelor se face pe baza numărului de ore de prezenţă sau pe baza unei combinaţii între numărul de ore de prezenţă şi volumul de muncă depus de studenţi.
75 % din instituţii sau mai puţin şi/sau 75 % din programe sau mai puţin utilizează ECTS atât pentru transferul, cât şi pentru acumularea de credite. Creditele sunt acordate după mai multe criterii.
Sistem naţional de credite paralel sau compatibil cu ECTS. ECTS este utilizat mai ales pentru transferul de credite.
Sursa: Eurydice.
În majoritatea ţărilor, au fost adoptate mecanisme de îndrumare şi informare, pentru a sprijini implementarea corestă a sistemului ECTS. 37 de ţări menţionează aceste mecanisme în mod explicit.
Mecanismele includ campanii de informare, activităţi de formare, manuale (de ex. în Azerbaidjan, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Georgia, Germania, Ungaria, Lituania, Rusia, Spania, Elveţia şi Ucraina); activităţile Experţilor Bologna, care sunt specialişti ai grupurilor de interese, organizaţi la nivel naţional şi sprijiniţi prin proiecte derulate de Comisia Europeană (Croatia, Cipru, Republica Cehă, Franţa, Germania, Ungaria, Liechtenstein, Olanda, Polonia, Portugalia, Suedia şi Marea Britanie);
activitatea de monitorizare/suportul oferit de agenţiile naţionale (Agenţia Naţională pentru Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii din Cipru, Comisia Naţională de Acreditare din Polonia, Biroul Internaţional pentru Educaţie şi Formare din Suedia şi Agenţia Naţională şi Consiliul pentru Învăţământul Superior în Turcia) şi proiecte finanţate de UE (în Bosnia şi Herţegovina şi Croaţia).
Deşi 37 de ţări menţionează mecanismele de orientare şi informare, doar 9 dintre ele acordă şi suport financiar pentru aceste activităţi, printre care Republica Cehă şi Grecia (prin programele de dezvoltare şi modernizare), Lituania (folosind Fondurile Structurale ale UE) şi Elveţia (prin sprijin bugetar). În Andorra, sprijinul financiar este o parte a procesului contractual cu statul, iar în Croaţia implementarea sistemului ECTS este sprijinită de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă, Ministerul acordând de asemenea sprijin financiar pentru reformele Bologna.
