Cosînzeana

COSINZeRHII

REVISTA ILUSTRATĂ SAPTAMÂNALĂ o REDACTOR: SEBASTIAN BORNEMISA

Anul lll. - Ni. 33.

1 Abonament u 1: Pe an 12 cor. Pe ', an 6 cor.

In străinătate 20 cor. o Un exemplar 20 bani. Orăştie, 2~

August 1913.

c~~ ..

c==========~=====:...==:=::=::=:::::=r=v~-=:. ~~

Univ 'Petru Maior' T g. Mureş

"'---"---..-..::~..___.~._._,_-.l.._.._..:..L-...L..-l---.._---1nl•llll'lll~rnntlllnllnll'l'llllllnlltnQ~II

Zd re n f o şi ş i isto viţ i

se rentorc de pe câmpul de

bătaie soldaţii

sârbi,

şi

capitala

ţării

îi

aşteaptă îmbrăcată

în haine de

sărbătoare.

Pe case

fâlfăie

steaguri tricolore

şi

sa-

lută legănându-se

'n vânt dra- pelele ciuruite ale regimentelor, iar

străzile împestriţate

cu ce-

tăţeni cerniţi aclamă

cu entu- ziasm pe biruitori

şi

plâng de bucurie ...

Aş

vrea

să

fiu în momen- tele aceste

măreţe

in capitala Sârbiei

şi să

privesc rentoar- cerea armatelor glorioase, cari

şi-au mărit

hotarele

ţării,

eli-

berându-şi

de sub jug strein

fraţii înstreinaţi şi

scriind în is- toria patriei cea mai

frumoasă pagină. Aş

vrea

să

fiu acolo

şi să simţesc

în suflet

toată

bucu- ria, tot avântul

şi

toate visurile

oştenilor şi cetăţenilor

sârbi.

Să simţesc şi să văd

cum din sufletul lor a pierit orice durere, orice chin,

căci

toate aceste le-au uitat în clipa, când

şi-au văzut

fructele bogate ale

biruinţelor

îndârjite

şi

glori- oase. Le-au uitat

şi

ei azi sunt cei mai

fericiţi

oameni pe

lângă toată

jalea

fără

de margini, care îi cuprinde în clipe, când a-

şteaptă uitaţi

de sine, ca

să

le

sosiască

neamurile

şi cunoscuţii îngropaţi

prin codri

părăsiţi şi

pe câmpuri

îngrăşate

cu sânge.

In ochii lor

joacă

bucuria du-

ioasă scăldată

în lacrimi

şi

n'ai

ştl

spune,

că

ce e mai mare în sufletul lor: jalea ori bucuria.

... Va trece

însă

vremea, anii se vor scurge

înceţi şi

greoi

şi dupăce

pe mormânturile scum- pe va

răsărl

din nou iarba verde - ei nu vor mai

simţl

în suflet, decât

aşa

ca o înduio-

şare

dulce, pe care o

simţi

în- totdeauna

dupăce

ai perdut Re

cineva care

ţi-a

fost scump. În suflet

li

se va

încuibă.

încetul cu 'ncetul iar veselia

fugară şi

noui vise

măreţe

se vor înfi-

npa în sufletele, cari n'or mai fi mâhnite ...

Biruinţa

de azi a

soldaţi­

lor sârbi

zdrenţoşi şi istoviţi,

cari se rentorc cu fanfare în frunte în inima

ţării,

va fi pri- lej de bucurie în viitor

şi

priel- nic imbold de fapte

şi

mai

mă­

reţe.

Ei au

ştiut

suferl, s'au

ştiut

lupta

şi

s'au

ştiut

însu-

fleţi.

Cu aceste trei

calităţi şi-au

deschis largi perspective pen- tru un viitor

măreţ, şi

noi - nu-i invidiem, nu-i

duşmănim, căci

drumurile noastre se în-

dreaptă

spre

aceeaş ţintă

...

~

Serbările f\sociaţiunii.

S. B.

În vederea marilor serbări ale Asociajiunii, cari se vor jineâ în 13-16 Septemvrie n. la Orăştie, se fac cele mai întinse pregătiri. So- cietatea românească din Orăştie a început să se frământe şi aproape zilnic se fac conveniri la Casina ro-

mână, pentru a se desbate mereu programul serbărilor şi a se lua toate măsurile de lipsă, ca publicul ce va sosi la aceste serbări să fie primit nu numai cu toate comodi-

tăjile, ci şi cu multe lucruri, pe cari aiurea nu le·a văzut, şi cari vred- nicesc să fie cunoscute. S'a format deja comisia de încvarfirare, de pri- mire şi altele, cari să stee la dispo- zitia publicului sfrein şi să-i dee toate informafiile necesare. Din pre-

gătirile acestea îşi iau partea de leu mai ales damele, cari s'au con- stituit separat într'un comitet sub prezidentia doamnelor Victoria Dr.

Erdelyi şi Aurelia Boldea, cu sco- pul ca să aranjeze o splendidă ex- pozitie de jesături. ]urui Orăştie, cum se ştie, are cele mai frumoase por- turi nafionale şi afară de aceste tot aici în Orăştie e şi Atelierul de te-

sături şi cusături, în care s'au pre-

gătit atâfea lucruri de arfă adevă­

rată, apreciate şi de streini. Expo- zitia aceasta va fi astfel cel mai in-

teresant obiect de vl!zuf în toiul

serbărilor. Ea va fi împărtită în două

sectii: una cu jesături şi cusături

de-ale Atelierului, iar ceealaltă cu lucruri jărăneşti, adunate de comi- tetul damelor de prin satele din jur.

Şi ca să rămânem la expozitii, mai amintim, că Reuniunea mese-

riaşi\or şi Reuniunea economică înc~

se pregătesc din greu, ca să nu se lase mai pre jos, decât Reuniunea femeilor. Îndeosebi meseriaşii pro- mit a espune publicului lucruri foarte frumoase şi totodată practice. Vizi- tatorii vor rămânea încântati desi- gur de acestea şi vor cumpăra din ele, ca să le ducă ca suvenire dela

Orăştie. Ca să Iim indiscreti, amin- fim de lucrurile compactorului Petru

Ilieşiu, care are pregătite pentru ex- pozifie adevărate lucruri de artă ...

Serbările ca atari vor fi pregă­

tite în stil mare, se va aranja o pe- trecere poporală, conduci etnografic, jocuri de căluşeri - vestijii căluşeri

dela Rom os 1 - iar pentru intelec- tuali un mare concert, în care vor fi puncte de forjă: .,Mama lui Ste- fan cel Mare" de Dima şi "/nşiră-le Mărgărite" de Domide. Concertul va

Moscheia din Constanta, pe c1re statul roman a zidit-o pe spesele propri, ca o

dovadă a 1 iberalismului religionar, de care se bucură confesiunile in România.

Nr. 33. COSINZEANA

Maiestatea Sa regele Carol şi regipa Elisabeta a României participând la des- chiderea moscheei din Constanta. In jurul suveranilor sunt ofiţeri din suita re-

gală şi căpeteniile Turcilor din Constanta.

fi dat de corul orăştienilor cu con- cursul dnei Veturia Triteanu ...

Toale acestea vor fi aranjate, ca podoabe ale serbărilor, iar pentru

Asociaţiune, ca institutie de cultură,

ce are a se lupta cu greutăti ma- teriale, se vor preglHl alte surprize

- de cari însă nu amintim, pentru a escitâ curiozitatea.

Numele bun al Orăştiei va fi de-ajuns ca să alerge intelectualii nostri cu dragă inimă la aceste ser-

bări măreje, cari aici vor li, fără în- doiaU\, mai româneşti, decât ori- unde într'alt loc 1

o o o

O familie

rară.

Frumoasa icoană, ce o publicăm

în numărul de faţă, ne prezintă

o fruntaşă familie românească, rară.

Nouă fraţi, cel mai tînăr de 52 de ani, toţi în vieaţă. Toţi au ocu- pat sau ocupă poziţii alese în so- cietate. Tatăl lor,

f

Ştefan Porutiu, a fost preot în Ceanul-deşert, frate bun cu dl conzilier ministerial în penzie Samoilă Poruţiu, născut în 1821, care trăieşte şi astăzi. Stefan a avut cu totul 6 fraţi.

văţător în penziune, Ceanul-deşert;

are 2 feciori şi 4 fete.

3. Aurel, născut în 7846, preot- protopop onorar în retragere, Dez- mir; are 2 fii, unul advocat în Cluj, unul preot în Dezmir.

4. Valeriu, născut în 7848, şef­

oficial în penzie şi director de bancă

activ; are un fiu, advocat.

5. Stefan, născut în 7850, ofi- cial în retragere şi cassar de bancă

activ; are un fecior, Emil, oficial militar şi 3 fete; Valeria măritată

Stefan Dumitrescu, Balş, România;

Anghela măritată Dr. M. Mandler, Craiova; Stefania, nemăritată.

Pag. 475.

6. Emil, născut în 7852, jude cercual în Detta, fără copii.

7. Samoilă, născut în 7854, preot în Ceanul-deşert, are 2 fete.

8. Marita, născută în 7858, mă­

ritată Achim George, oficial în re- tragere şi director de bancă activ în Seini; are 2 feciori studenţi.

9. Victor, născut în 7860, proto- pop în Oraviţa-montană; are o fetiţă.

Fotografia s'a luat în Ceanul-de-

şert la 7 Iulie 1912, din prilejul con- venirei contemplate spre revedere în locul naşterii.

Familia Poruţiu, originală Părău­

Părăuţiu-Poruţiu, îşi trage obărşia

din comuna Cricău, comitatul Alba-

inferioară. Astăzi este dismembrată

în patru localităţi: în Ceanul-deşert,

cam 30 persoane: în Almaşul-mare,

comitatul Cluj, cam 10 persoane; în Nandra, comitatul Alba-inferioară şi

jur, cam 40-50 persoane; in Pata, Dezmir, Rediu, comitatul Cluj, 20- 30 persoane; împrăştiaţi vreo 20-30 persoane. Probabil că vor mai fi şi

în Cricău, cu can msa cei de sus nu au nici o legătură. Moşul.

Citiţi splendidul roman "Misterul poet u 1 u i" de Antonio Fogazzaro.

Editura: "Librăriei S. Bomemisa",

Orăştie. - Pretul 2 coroane, franco.

Fiii acestui preot vrednic sunt:

1. Iuliu, născut în 7842, preot- protopop onorar în retragere, Câm-

peni; fără copii. Fratii Porufiu, fiii lui Stefan şi Marişca:

Stefan. Emil. Samoila Victor.

2. August, născut în 1844, în- Aurel. Iuliu. Mariţa. Valeriu. August.

INSTRUCŢIA AHALFABEŢILOR

lN

ARMATA

Numărul analfabeţilor la poporul nostru trece peste 50% mi se pare,

şi de aceea se dau de-o vreme în- coace mari silinţe pentru instrucţia neştiutorilor pe toată calea. De vre- mece însă şcolile noastre sunt în- chise cu duiumul, iar instrucţia anal-

fabeţilor de cătră învăţători şi preoţi,

în mare măsură zădărnicită de orga·

nele administrative, sporirea ştiuto­

rilor de carte creşte numai încet şi

foarte cu anevoie. Din feciorii nostri cari ajung la armată, cei mai mulţi întimpină din pricina analfabetismu·

lui o mulţime de greutăţi pe lângă toată isteţimea lor naturală de minte,

căci din pricina neştiinţei slovelor cei mai mulţi nu pot avansa la un grad de şarge cât de cât, deşi, ca

soldaţi sunt pe toată linia recunos-

cuţi, ca cei mai buni ... Pentru a îm·

prăştia analfabetismul dintre feciorii români a 'nceput în anul acesta o grea luptă un tânăr sublocotenent român dela regimentul 64 din Abrud, domnul Barbu, care a format cu vreo 60 feciori o şcoală în orele libere, dându-le lecţii din cetit şi scris şi împărtăşindu-le cunoştinţi scurte is- torice, geografice şi economice. După

o instrucţie regulată de câteva luni, domnul sublocotenent Barbu a dus pe feciorii săi din şcoală la un exa·

men în faţa maiorului Bob, tot ro·

mân, şi flăcăii, cari veniseră de-a·

casă fără nici o cunoştinţă de carte, au dat răspunsuri corecte, de-ţi era mai mare dragul să-i asculţi.

Chipul şcoalei acesteia îl dăm în revista noastră arătând pe flăcăi în jurul dlui sublocotenent Barbu, care i-a instruat spre mulţumirea sa su·

fletească şi spre bucuria noastră, ca neam. Avem informaţii, că domnul sublocotenent Barbu an de an va continua cu instrucţia de analfabeţi

la batalionul său şi pentru aceasta

merită toată stima şi lauda noastră.

Dânsul în curs de câţiva ani de zile va împărtăşi unei mulţime de flăcăi

binefacerile cărţii şi de aceea cu drept cuvânt îl putem felicita pentru binele ce-l face feciorilor nostri, cari ajung în apropierea dânsului.

~~

. . .

~~ CroniE:a ·din Bu~ureşti.

"'~

Am intrat în era de pace. Gu- vernul român sub dill!uzirea înte·

leaptl! a Domnului Carol, pe dreptate

şi-a atras admiratia nu numai a Apusului ci şi aceea a Balcanicilor.

Moderatie, prevedere, bun simt, lortli

conşfientl! de sine şi de întrebuinta·

rea ei, solidaritate, şi mai presus de toate un adânc simt de civilizatie- iatl:l calitlili ce pot da unui neam dreptul să aştepte cu încredere un

seceriş îmbelşugat în viilor.

Momentele de zguduire lireascl:l

provocată prin ultimele evenimente ne-au il:lcut s1!. pricepem o multime de lucruri.

Ne-au arl:ltat el!. suntem multi şi

mai puternici decât ne-am li aştep­

tat noi înşine, el!. ştim ce voim şi

mai ales că ne putem solidariză.

Rl!mâne acum al doilea rl!zboi de purtat: cel cu holera care din nenorocire se anunt1!. mai cumplit

Nr. 33. COSINZEANA

M. Sa regele Carol 'insl,lectând un exerciţiu ^al soldaţilor săi.

decât celălalf. S. S. S. (Serviciul Supraveghierii Ştirilor) a anunJ'It până acum sute de morti. Din pr'i- cina aceasta demobilizarea deşi

decretată, întâmpină greutllti mari:

evitarea aglomerlirilor omeneşti, ser·

viciu de carantinli. Mlisuri de ca- ranlinli şi sanitare s'au luat multe

Pag. 477.

ŞI 1n grabli. Nu e înlăturatli pri- mejdia ca la întoarcerea trupelor sli se contamineze întreaga jarli.

Sperllm însă eli datorilli corpului medical ai cllrui multi dintre mem·

bri se bucurli de un renume euro- pean (pe cum Prof. Dr. O. Mari- nescu, Prof. Dr. Babeş, Prof. Dr.

Toma Ionescu, Obreja etc.) vom în- vinge şi pe această lugubrli însoti·

!oare a grozllviilor rlizboiului bal·

canic ...

Un lucru îmbucurlilorl Ziarele lo·

cale încep sli publice articole scrise de cele mai de seamli condee ro-

mâneşti. Astfel "Minerva" a publi·

cal pe vremea mobilizlirii splendide

şi dovediloare articole datorite ma·

relui nostru istoric Prol. N. Iorga, Prof. S. Mehedinti, Prol. Rădulescu

Motru ele. Semnalez în numerile din urmli admirabilele articole pu- blicate de sotii Hodoş (Constanta

Hodoş: "Sli înceteze pomenile" şi

Ion Gorun: "Între douli ere") pe cari nu le pol recomandă în dea·

juns spre a li celite, eventual repro·

duse de ziarele din Ardeal.

Am spus, un semn îmbucurător!

În adevlir cine ar fi mai chemati

să îndrumeze opinia publicli ce în- cepe a se formă (dovadli presiunea opiniei publice asupra guvernului la începutul mobilizlirii) decât acei cari se bucurli de cea mai mare

Delegaţit dela corferinţa dtn Bucureşti intr'o şedinţă plenară.

Portul dunărean Galati din România, unul dintre cele mai de seamă porturi ale ţării, in care se opresc toate vapoarele -.omerciale ale neamurilor streint!.

autoritate morală şi intelectuală. A venit în sfârşit timpul în care să vor-

bească competentii singurii demni de rolul de educatori ai obştei. ..

Muzele, se vede pentru a dovedl temeinicia vorbei strămoşilor nostri:

.,inter armas silent musae", s'au retras sfioase din iata oştirilor ce aduceau cu sine zornăit de arme

şi străfulgerări de săbii.

În schimb literatură războinică de gazelă şi revistă n'a lipsit. Scrii- torii nostri - spre cinstea lor - în frunte cu duiosul dispărut Stefan Iosif n'au stat la îndoială să încăl­

zească spiritele oştenilor ce porneau la luptă ...

Prin ziare se zvoneşte despre o

comandă de 100 de aeroplane des- tinate serviciului telegrafiei fără fir din partea statului englez.

Ar fi încă un binemerifat succes al iubitului nostru Aurel Vlaicu şi încă un motiv în plus de mândrie pentru neam şi în special pentru Ardeal. Şi încă o strălucitoare do-

vadă că sprijinul ce se dă aleşilor

neamului e răsplătit însutit şi înmiit prin cinstea ce se resfrânge asupra lui pornind în primul rând din acele

înăltimi ce reprezintă apogeul inte- lectual, al unui neam. Şi încă un îndemn pentru noi loJi să nu pre-

getăm nicicând a le sărl într'ajutor cu vorba şi cu fapta, căci cinstea lor e şi a noastră, iar peirea şi ru-

şinea lor e - inainte de toate - a

noastră ...

Dacă în timpul din urm1l litera- tura proprie n'a prop1lşit, în schimb literatura de traduceri creşte pe zi ce merge. E un semn nu mai putin

Vestitul scriitor rus Maxim Gorki cu fetita sa. Gorki a fost expulzat de că(iva ani din Rusia şi abia acum de curând a fost agraţiat şi i s'a permis să se rentoarcă ln tară. Dânsul însă a refuzat agratiarea ta- rului şi a preferi! să trăiască şi pe mai departe în insula Capri din Italia. Mai nou marele scriitor a isprăvit un roman cu su- biectul luat din viata locuitorilor insulei Capri şi a refugiajilor ruşi de-aici. Roma- nul e dedicat locuitorilor ospitali ai insu- lei, cari iubesc foarte mult pe Gorki.

îmbucurător. lăsând la o parte tra- ducerile !1lcute din marii autori stre- ini, (Flaubert, Maupasant, Balzac, Moliere, Sudermann, Wells, etc.) nu ne putem bucura în deajuns de darul cel mare făcut culturei noastre prin traducerea complet)! a lliadei a dlui Prof. Murnu şi de traducerile pline de îngrijire !1lcute de Nicolae Pandelea din Titus livius, (vezi Bibl. .,Minervei") şi traducerea lite-

rară a .,Enedei" datorif1l muncei obosite a aceluiaş valoros traducător.

Păcat c1l aceast1l activitate atât de grea nu e în deajuns sprijinită

de publicul nostru, al cărui gust- vorbesc de marele public - e al- terat de scrieri vulgare ce se tipă­

resc cu nemiluita şi fără cel mai mic control din partea autorit1ltilor competente. Precum cinematograful - S(andalos de necontrolat- ucide teatrul cel adevărat, tot aşa broşura şi romanul popular,-înăbuşesc cul- tivarea artei celei mari.

Pe bani munciji din greu publi- cul cumpără cea mai primejdioasă otravă: cea sufleteasc1l. De aceia pe cât ne bucură faptul traducerilor din autorii amintiti. pe atât ne întris-

tează indiferenta autorit1lfilor noastre

fată de r1lul moral răspândit cu tot atât talent, câtă lipsă de scrupul de cătră speculanti ce au un singur ideal: banul! Căci cele mai binein- lentionate slortări - şi sunt enorme aceste sforjări-conlribuesc prea pu- tin la ridicarea nivelului culturei

Nr. 33.

publice cât timp se găsesc bălării aşa de primejdioase şi înăbuşitoare

pentru oricare nizuinli spre mai bine.

Fie, ca era de pace ce se anunjă, să fie şi o eră de propăşire cultu-

rală şi morală pe calea viitorului.

Cale lungă S'ajungă,

Mai sus. _0/impiu.

~~~~.m-

~ Răvaş de duminecă ~

-~~"l.!.T"'L.!.r""i'!F~·,

~~ Vlll !91~.

Dragă Li,

Am întâlnit un prietin mai deu-

năzi, pe care nu-l văzusem de vreo patru ani de zile. Când am dat cu ochii de el, m'am înduioşat nu ştiu

cum si-mi părea, că 'n suflet mi se ~trecoară iarăs ceva din tine- reţa mea cea perdută, cu visuri cu- rate si pline de avânt. Simtiam ca şi cum prin vine mi-ar trece iar fiorul unor zile pline de mulţumire şi pline de curăţenie, de cari uita- sem cu desăvârsire, de când am fost smuls de valurile vietii si aruncat fără de prietini pe ¹ntinsurile ei pline de furtuni ...

Era 'n amurg de seară şi am porntt cu prietenul meu prin pro- menada largă si linistttă, ca să ne vorbim nesupăraţi de nimeni păţa­

niile si frământările de-acum. Prin- tre brazii inalti se strecurau făsii de raz:' de soare şi frunzele şopteau înfiorate par'că, cum adia prin ra- murile lor un vânt neastâmpărat si mulcom. Şi-am început cuvântu\

dar ne teriam par'că să ne vorbim si vorbele ieşiau greoaie din su- fletele noastre, ca şi cum ar fi a- târnat de ele greutăţi enorme, cu cari nu puteau răzbate. Ne feriam

să ne povestim vidţa noastră de-a- cuma, căci - deşi prieteni buni -

simţiam totuş fiecare, că în zbu-

ciumările din prezent, nu ne mai poate lega nimic unul de celalalt.

Am trăit despărţiţi atâta vreme şi 'n timpul acesta fiecare am ajuns in alte împrejurări, între alţi oameni si în altă lume. Viaţa noastră nu mai avea nici o legătură, care să ni-o unească, să ne facă să ne simtim bine povestindu-ne prezentul.

Vedeam fiecare că ne lipseste ceva, de ce nu ne puteam da seama.

Mergeam alăturea minute întregi,

fără să ne vorbim si fără să stim de cele ce se petre'ceau Jn sufle- tele noastre... A trebuit, ca într'o

clipă să ne aducem aminte de ceva

COSINZEANA

din trecut, ca vorbele să ne curgă iarăs domoale şi usoare si să înce- pem' să ne povestim lucruri pe cari le-am trăit amândoi deodată şi în

aceeaş vreme. Poveştile acestea.

ni-au încălzit, si până seara târziu am depăna! m'ereu la întâmplările nevinovate din trecut, cari luaseră proporţii exagerate în închipuirea

noastră acum.

...Trecutul, dragă Li, ascunde atâta farmec si atâta vrajă sfântă.

Primitor totdeaua, celui care-I chea-

mă, el îi deschide larg porţile şi-1 primeşte cu o iubire neînchipuit de mare în grădina sa fermecătoare.

Nu avem nimic mai bun, nimic mai dulce si mai curat, decât el si de câteori' p.rezentul ne chinuie Şi ne

biciueşte cu a5primea lui crudă,

în lipsa altor suflete, cari să ne mângâie şi să ne primească cu a-

lintări, el ne chiamă duios pe frea-

mătul frunzelor si ne face să uităm

durerile ... In suflet ne picură o du- iosie dulce si o dragoste curată de viată si cum' stăm cu el de vorbă, simtim că totus avem un rost si

avem o chemare. •

Zic unii, că trecutul nu-i element favorabil viitorului, că el dacă a fost glorios, ucide avântul, iar dacă

a fost chinuitor, ucide speranţa.

Eu n'o cred aceasta, dragă Li, căci într'adevăr nu poate fi asa. Indată

ce te face să-ti uiti de nevoile de azi, el îti picură îrÎ suflet liniste si te face 'să uiti nemultumirea. tând te trezesti dÎn visuri'le, în cari te leagănă,' esti re născut si vei simti în inimă o' nouă putere' de muncă si o râvnă nouă. Si mai are ceva trecutul: o putere' mare moraliză­

toare, un fel de farmec special, care te purifică, dacă eşti păcătos şi-ţi dă tărie, dacă esti slab. In fata lui, sunt clipe mari, când faci 'făgă­

duinti sfinte pe cari tinându-le me- reu inaintea ochilor,' prinzi puteri în luptă şi birueşti piedecile ...

Mai deunăzi am cetit o ştire

foarte interesantă, în care puterea trecutului se oglindeil aşa de mult.

O pereche îndrăgostită a pornit ca

să-şi serbeze cununia la o depăr­

tare de treisprezece mii de miluri de unde se aflau, numai ca să se

poată cununa în aceias bisericută,

în care nainte cu două~eci si cinci de ani se cununaseră părintii 'miresii.

Era aceasta dorinta ei,

în

^sufletul

căreia trăia trecutul plin de putere

şi avânt. Cât de mult era legat su- fletul acesta de un lucru mic la apa-

renţă, de-un lucru neînsemnat, dar care aparţinea trecutului frumos şi

Pag. 479.

care o legă pe ea de viata părin­

ţilor ei morţt ~ Pentruca

o

^{clipă să}

poată aduce Jertfa aceasta aminti- rei răposaţilor, a călătorit săptă­

mâni de zile, înfruntând primejdii

şi zeci de piedeci, din Australia

până într'un sătuţ din Germania.

Aşa un călător vecinic imi pare dra~~ Li, că sunt şi eu. Rătăces~

vecmtc printre cei vii, iau parte la

vieaţa lor cu toate frământările ei egoiste şi banale, dar sufletul meu e departe de toate acestea. Inchis mereu în fata streinilor, pe cari îi întâlneste, el nu se simte bine de- cât trăind departe de lumea de 'azi ...

cu cele ce-au fost - odată.

Simţesc şi-acum par'că suflul matale cald şi privirile blânde si iubitoare, simtesc gâdilitura dulce a părului moale ca mătasa când din întâmplare îmi atingea fata rece şi tristă - simţesc toate 'aceste dulci nimicuri, pe cari odată poate nici nu le-am băgat în seamă si sunt asa de multumit, cum nu m'ă

pot simti niciodată în urma întâm- plărilor 'de astăzi. Trecutul nostru eu îl împodobesc: cu tot ce-i fru- mos, cu tot ce-i senin si bun, căci

sufletul mi s'ar rupe 'de durere dacă n'ar mai putea crede nici î~

ceea ce a fost. Radu Mărgean.

~::::2Jl

RANDURI MĂRUNTE

Carmen Sylva. Dăm în fruntea revistei noastre de azi ce mai nouă

fotografie a reginei·poete Carmen Sylva, care din prilejul campaniei în Bulgaria, a alergat, ca şi în răz·

boiul de independenţă, în fruntea

societăţii "Crucea roşie", şi a luat toate măsurile necesare pentru in- grijirea eventualilor răniţi. Dumnezeu

însă i·a cruţat sufletul bun şi milos de această muncă, căci in campania de-acum oastea românească a cuce·

rit fără pierderi, ce·a fost al nostru.

Razele solare * vindecătoare de

tuberculoză. lnfluinţa binefăcătoare

a soarelui o recunoaşte fiecare om

şi se observă aceasta mai ales in cele dintâi zile de primăvară, când pe vârful munţilor străluce încă ză­

pada, iar jos, în vale încolţesc mu- gurii şi răsar viorelele. Atunci şi su- fletul e întinerit şi capătă aripi par' că, aşa-i de vesel, zburdalnic şi plin de avânt. Influinţa binefăcătoare a soa·

relui au observat şi medicii de mult

şi de-aceea au încercat ca s'o folo-

sească la vindecarea de diferite boale.

Mai nou medicul italian Dr. Malgat din Nizza a făcut o interesantă co-

municaţie despre efectul razelor solare la cei atacaţi de tuberculoză.

Dânsul susţine, că nu există, ca bol- navul să nu se vindece, dacă des-

brăcat se prăjeşte la soare regulat zi de zi, un anumit timp. Căldura

soarelui ucide microbii de tubercu-

loză şi e bună şi pentrucă nu in-

fluinţează organele interne ale omu- lui, ca alte tratate de vindecare.

Numai bolnavii cari scuipă sânge, trebue să fie cu mai multă băgare

de seamă şi să nu se supună prea mult la bătaia razelor.

Avântul cinematografului.

*

În anii din urmă cinematograful a luat un avânt aşa de puternic, că a pus în uimire pe toată lumea. Azi aproa- pe nu mai există orăşel care să nu aibe cinematograful său propriu, la care aleargă lumea regulat în fie- care săptămână odată. Dar nimica nu ilustrează poate mai bine acest avânt, decât fabricele de filmuri cu aranjamentul lor fabulos. Societatea

franceză Gaumont de pildă a început activitatea cu 3 milioane şi azi are o bogăţie enormă. E mai bine aran-

jată, decât oricare altă întreprindere de felul acesta şi în atelierele sale se pregătesc nu numai filmurile, ci începând dela biletele de intrare şi afişe toate câte sunt de lipsă la un cinematograf. Are în permanenţă ocupaţi 200- 400 actori şi 1800 muncitori. Actorii au plăţi enorme.

De pildă cel mai tânăr actor din lume, Bont de Zan, care are numai trei ani şi jumătate, primeşte lunar o leafă de 500 coroane. Acesta joacă toate rolurile de copil. Înain- tea lui fusese angajat Bebe, un băiat

ceva mai în etate şi acesta avuse o

plată anuală de 18000 franci, dar nu i-a fost de-ajuns şi a fost concediat,

că a pretins 24000. Actorul M. Perret are la an 30000 franci, iar M. F euil- lade, ca!:e e şi regisorul teatrului, 40000.- In comparaţie cu actorii sunt foarte slab remuneraţi în schimb au- torii pieselor: scriitorii. Ei de regulă

nu primesc onorar pentru .o bucată,

decât 100-200 coroane. In schimb dau numai ideea regisorilor şi aceş­

tia apoi completează scenele şi aran-

jază jocul...

De prezent în atelierele Gaumont se lucrează la filme noui, vorbitoare şi aşa incurând vom avea prilej să ve- dem o minune nouă la cinematograf.

*

t

August Bebel. Cel mai de

seamă deputat al partidului socialist din Germania, August Bebel, a mu- rit într'un sanatoriu mai in zilele trecute şi moartea lui a sămănat o

adâncă jale in toate părţile şi în

afară de patria sa. Bebel a fost de meserie strungar şi prin autodidacţie

s'a ridicat până la piedestalul înalt de conducător al muncitorilor din Germania, formând puternicul partid socialist pentru eluptarea de drepturi pe seama acestora. Partidul său nu-

mără aproape o sută de reprezen-

tanţi în parlamentul din Berlin şi

are o mare influinţă asupra guver- nului, dela care solicitează tot fe- lul de avantaje pentru massa uriaşă

a muncitorimei.

Ziua onomastică

*

a impăratu­

tui nostru a fost serbată cu so- lemnitate nu numai în monarhie, ci şi în ţările streine. Împăratul Ger- maniei Wilhelm Il. a dat din acest prilej un prânz bogat, iar în Bucu-

reşti, Sofia, Belgrad, Constantinopol

şi Petersburg consulii au pus la cale câte-un Te-Deum la care au luat parte şi mulţi ofiţeri de-ai ţărilor

respective.

jivio Hrvatsca! * Fanatismul care acu-i anul a trimis glonţ înspre inima lui Cuvai, fostul comisar regesc din

Croaţia, a izbucnit în ziua onomas-

tică a lui Francisc Iosif şi în anul acesta, cercând să curme vieaţa ac- tualului co:nisar Skerlecz. O întâm- plare numai a făcut, ca glonţul să

se oprească în braţul comisarului, pe care el 1-a ridicat reflexiv în sus,

căci altfel s'ar fi dus drept în inima lui.- Atentatul 1-a săvârşit strigând:

Jivio Hrvatsca! (trăiască Croaţia)

un student, în clipa, când comisarul tocmai ieşia dela serviciul divin.

Comisarul a fost numai uşor rănit şi a fost operat îndată într'un spi- tal din apropiere. Studentul a fost

deţinut.

Moarte. Mihail Roman, proprie-

*

tar şi învăţător în retragere din Minthiul Gherlei a răposat in 12 August st. n.

Pentrucă l'a 'njurat.

*

Într'o ca-

sarmă din Viena s'a întâmplat o îngrozitoate dramă duminecă după

amiaz, căreia i-a căzut jertfă un căpi­

tan, o baronesă, prietină a căpitanu­

lui şi servitorul căpitanului ... Căpi­

tanul Eisenkolb aşteptând în visită

pe baronesa Maria Bolza, a porun·

cit servitorului său, ca să-i facă

ordine în odaie şi să pună flori pe masă. Servitorul nu s'a gră­

bit să împlinească destul de repede porunca şi de-aceea căpitanul l'a în- jurat urât, ceeace de-altcum o mai

făcuse el adesea cu soldatul. De data aceasta însă pe semne soldatul şi-a

luat greu pe suflet vorbele căpita­

nului, căci dupăce venise prietina acestuia în visită, el a scos un re- volver şi intrând în odaia căpitanu­

lui l'a împuşcat şi pe el şi pe prie- tina lui. A întors apoi arma şi a

rănit greu pe un sergent, care la zgomotul de puşcă a venit în ajutor

căpitanului, şi după aceea s'a arun- cat pe fereastră în curte suferind

răni atât de grele, că după câteva ceasuri şi-a dat sufletul.

Un codice corvinian nou.

*

Cele mai de seamă obiecte rămase după

regele Matia Corvinul, sunt fără îndo-

ială cărţile din biblioteca sa. Cum se

ştie, marele domnitor cheltuia sume enorme pentru a aduna în această bi-

bliotecă toate cărţile de seamă de-ale contimporanilor săi, - cărţi ce erau scrise cu mâna, legate frumos şi

pline de podoabe pe tăblii. Era şi

mândru regele de ele şi de-aceia la curtea sa oamenii de ştiinţă şi lite-

raţii erau reprezentaţi vecinic într'un

număr considerabil, căci erau bine

primiţi. Pe timpul ocupaţiunii Tur- cilor biblioteca aceasta a fost în mare parte distrusă şi o mulţime de

cărţi duse la Constantinopol, de unde numai puţine au fost aduse înapoi în ţară. Cele cari se găsesc

azi sunt bine grijite, ca ceva foarte

preţios. - Mai nou o astfel de carte de-alui Matia Corvinul s'a găsit şi

în Paris. Codicele are pe pagina pri-

mă următoarea inscripţie: "F. Bapt.

Mantuanus Carme Theologi ad se- reniss Ungariae atq. Boemiae Regem Mathiam. Parthenice".

Codicele, cum se vede din titula aceasta, conţine o poezie intitulată

Parthenice (Virginele) şi autorul ei e un învăţat cu numele Mantuanus.

- Poetul Mantuanus a trăit în vea- cul al XV. şi eră om de seamă, căci

contimporanii îl numiseră al douilea Vergilius şi statuia lui şi astăzi mai

stă în Mantua.

Noul codice corvinean e în stare

bună şi e interesant, că eL a fost direct dedicat lui Mathia. In Paris a ajuns din Constantinopol, deodată

cu giuvaerele sultanului Abdui-Ha- mid, cari s'au licitat nu de mult în

această metropolă a lumii.

PAGINI LITERARE

Convorbiri cu Leo Tolstoi

de NICOLAE GUSEV

Nota: Revista teatrală .Biîhne und Welt" (Scena şi

lumea) publid in nr. 1- 3 (a. XV) capitole din merituoasa lucrare a ultimului secretar al lui Tolstoi, Nicolae Gusev.

Cartea lui Gusev a apărut anul trecut tn Moscova şi a- duce multe amănunte interesante din viaţa autorului .Anei Carenina". Să auzi părerile unui om mare este totdeauna o gimnastică minunată a gândirii. Am ales din colecţia tradusă de H. Stilmcke câteva părti marcante, cari ne re- dau - cred - părţi interesante din zbuciumul sufletesc al bătrânului Tolstoi. Fireşte, Gusev nu are darul unui Eckermann, (secretarul lui Goethe) in redarea ideilor lui Tolstoi - dar totuş, notiţele lui se citesc cu interes.

H. P.-P.

19 Martie 1907.

Despre apropiatele serbări jubilare (în onoarea sa) s'a exprimat astfel: "Laudele acestea îmi par nesincere

şi triviale. Mai nainte mă interesa dacă vedeam numele Tolstoi tipărit într'un jurnal. Acum întorc repede foaia,

fără ca să citesc mai departe".

A venit vorba despre onorarele cele mari, pe cari le primesc mulţi scriitori cunoscuţi. Am povestit, între al- tele, lui Tolstoi, că unii jurnalişti primesc câte 50 de copeici pentru un rând din partea jurnalelor celor de

seamă. Tolstoi fu cuprins de mare mirare şi îmi riportă

enervat: "Cincizeci de copeici 1 Atât cinstesc eu, ici- colea, la câte o văduvă bătrână şi se ajunge bătrâna o

jumătate de lună cu banii ăştia!"

De curând am aflat, că Tolstoi primeşte banii, cu cari ajută pe cei lipsiţi, (bani, cărora le zice, în

glumă, "pensia" sa) dela teatrele imperiale din Moscova, ca tantieme pentru reprezentaţiile dramelor sale: "Pu- terea întunerecului" şi ,,Fructele civilizaţiunii". Când a refuzat Tolstoi, la timpul său, să primească onorar pen- tru piesele acestea, întocmai ca şi pentru celelalte lu-

crări scrise în ultimii 30 de ani, i-a comunicat inten-

denţa, că banii aceştia se vor vărsa altfel, conform re- gulamentului, în fondul pentru îmbunătăţirea baletului.

Atunci s'a hotărît Tolstoi să folosească suma spre sco- puri de binefacere. Aceştia sunt, după dânsul, singurii bani peste cari poate dispune în dragă voie.

13 Ianuarie 1908.

Primind astăzi Tolstoi o scrisoare în versuri, mi-a

spus: "Să scrii poezii mi se pare ca şi când ai ara

şi ai juca pe urma plugului. O desconsiderare formală

a cuvântului".

9 Februarie 1908.

Deşi nu mai consideră Tolstoi creaţiunea artistică

drept ţinta principală a vieţii, totuş, îl întristează de- generarea actuală a ariei. Mi-am notat astăzi, după dic- tatul fonografului, o "gândire" de a lui exprimată de dânsul cu privire la artă: "Decadenta artei este sem- nul cel mai evident al unei decadente a civilizaţiunei.

Dacă există idealuri, se nasc în numele acestor idea- luri producte de artă, dacă nu există însă idealuri, ca acuma la noi, nici nu se nasc opere de artă adevărată,

ci stăpâneşte numai jocul cu cuvintele, cu tonurile, jo- cul cu forme şi aparenţe".

12 Iunie 1908.

Întrebat dacă ţine la Dosloievsky, a răspuns Tol- stoi, zicând că ţine mult la operele lui: "Are numai

greşala că povesteşte prea multe deodată şi că se pierde în descrieri de detaliu, mult prea lungi. Poate

că a voit să sporească volumele sale, cantitativ, din cauza banilor pe cari îi câştiga". Venind vorba de Cehov, zise Tolstoi: "Ce talent mare şi ce om simpa- tic 1 Păcat numai că era pătruns şi adora o filozofie

falsă, materialistă, dusă la extrem!"

12 Iulie 1908.

"Tot mai mult mă conving, tmt zise astăzi

Tolstoi, - că marea eruditiune nu se nărăveşte cu originalitatea gândurilor". - Tocmai aşa este şi cu

politeţa", observă un oaspe. - "Ai întru toate drep- tate", aprobă Tolstoi. "Un om nepoliticos spune pe

şleau ceea ce-i trece tocmai prin minte. Unul modest

îşi va da totdeauna osteneala să afle ce cred alţii des- pre aceeaş problemă. Eruditul însă va avea vecinic o

mulţime de păreri streine în cap, păreri, pe cari le trece în revistă în faţa sa".

18 Iulie 1908.

Astăzi a primit Leo Nicolaevici din nou o scri- soare plină de învinuiri, că predică sărăcia şi că se

îmbuibă în bogăţie. "Mi-a fost hărăzită o soartă ciu-

dată, - observă el, - de mai bine de douăzeci de

Odaia de lucru a reginei-poete Carmen Sylva, in castelul Peleş dela Sinaia.

ani m'am despoiat de toate bunătăţile, nu primesc mct chiar pentru lucrările mele literare vreun onorar şi, to-

tuş, nu vrea să-mi creadă lumea, şi mă ţine de milionar".

11 August.

Azi dimineaţă a sunat Tolstoi, chemându-mă, şi

mi-a dictat următoarele: "Am dureri mari şi am su- ferit mult de căldură în zilele din urmă. Am să mor, dar nu mi-e frică de moarte, ci simţesc numai o cu·

riozitate potenţată. Cu toate că nu este de impor-

tanţă, totuş, vreau să las câteva dispoziţii, ce să se întâmple după moartea mea:

1. Rog pe moştenitorii mei să nu ceară nimărui

nimic pentru traducerea sau tipărirea operelor mele, dacă

nu altfel, cel puţin pentru toate operele mele poporale, cum sunt, spre pildă, abecedarele şi cărţile de lectură

pentru popor.

2. Doresc ca înmormâniarea mea să se săvâr­

şească fără de ori ce ceremonie. Trupul meu să zacă

într'un cosciug simplu, de lemn. Îmi cade foarte greu

să trăiesc în mijlocul acestui lux lipsit de gust şi îmi cade şi mai greu, astfel. Medicina, uşurări închipuite,

însănătoşiri, toate lucrurile acestea sunt fleacuri, mmt·

curi nefolositoare, cari aduc numai o înrăutăţire a stiirii

sufleteşti".

A încetat să mai dicteze şi mi-a zis: "Simţesc că

se sfârşeşte cu mine in câteva zile".

Eu am rămas sdruncinat la constatarea că Tolstoi

îşi aşteaptă moartea atât de grabnic, şi - ori cât mi-am luat toate puterile în decursul dictatului, n'am putut să înăbuş, după ultimele cuvinte ale lui Tolstoi, un plâns înfundat, care-mi strângea pieptul şi a trebuit să dau curs liber lacrimelor mele. M'am întors spre moş­

neag, ca o vijelie, şi i-am sărutat mânile. Plângeâ şi el, dar a adăogat repede, ca şi când i-ar fi fost ruşine

de lacrimele sale: "Nu plâng de emoţie, ci fiindcă am ajuns atât de slab, încât fiecare iritare, fie ea cât de mică, îmi aduce lacrimi in ochi. D.t·te acum. Îţi mul·

ţumesc pentru dragostea arătată".

Am mers în odaia mea. După un ceas a sunat Tolstoi din nou. Voia să se uite peste lista "Cercului de lectură". Am adus bârtiile şi - ce să vezi? - eră vorba în notiţele acestea tocmai despre moarte. Mi-am muşcat

buzele şi am cetit cu glas tare, fiindcă nu mă puteam hotărî să mă uit la Tolstoi. El m'a ascultat cu aten·

ţiune, fără ca să mă corecteze şi fără să completeze ceva din cele cetite de mine - după cum eră, de alt- fel, obiceiul dânsului. Câteva ore mai târziu a sunat din nou chemându-mă şi mi-a spus, când am intrat:

Instantaneu din mobilizarea României· OI Nicolae Iorga ca soldat, cu prietinul său dl D. Tom e s cu, inaintea

unui lustragiu.

Nr. 33. COSINZEANA Pag. 483.

Saloanele şi maşinele de zburat primejduiesc foarte mult pe timp de războiu cetăţile şi de aceea impotriva lor se iau întinse măsuri de apărare. Chipul de aci ne arată invenţia inginerului George Simmons, care a aşe­

zat pe fire lungi de sârmă întărită dinamită, care se poate aprinde prin apăsarea unu1 buton de jos când vreun balon, ori maşină de zburat rătăceşte deasupra cetăţii.

"N'are să-ţi fie ruşine de starea noastră sufletească,

de emoţiunea de mai nainte. Ne aduce mai aproape unul de altul..."

19 August.

Un domn, îl cheamă Semionov, aflându-se în

vizită la Tolstoi, i-a lăudat mult pe Nietzsche, când a venit vorba despre acesta. Tolstoi a avut însă o pă­

rere deosebită, - el ţine foarte puţin la filozoful ger- man - părerea aceasta şi-a exprimat-o de mai multe ori în scrierile sale. Acuma s'a adâncit din nou, fiindcă ţine mult la părerea lui Semionov, intr'unele opere ale lui Nietzsche, a rămas însă cu aceeaş părere ca mai nainte.

31 August.

Între multele pachete primite de jubileu, s'a aflat un pachet, pe care, deschizându-1, am simţit o ade-

vărată groază gândindu-mă la ticăloşia şi ura trimi- /iifoiUiui. Într'o lădiţă de lemn, bine sigilată, se aflâ un ştreang destul de lung şi de o grosime mijlo- cie, întovărăşit de o scrisoare de următorul cuprins:

"Domnule conte! Acesta este răspunsul la scrisoa- rea dtale deschisă. O poţi face singur, fără ca să

aduci neplăceri guvernamentului - nu este greu de loc.

Ai procura astfel un mare bine patriei noastre şi ti- neretului rusesc. O mamă rusă". Am îndrăznit să po- vestesc abia astăzi lui Tolstoi despre acest cadou gro- zav. Spre marea mea mirare, nu l'a indispus faptul de loc, ba nici nu l'a atins neplăcut şi mi-a dictat ime- diat următorul răspuns: "Doamnă N. N. Îmi pare foarte

rău că am putut da naştere in sufletul dtale la astfel de simţeminte neplăcute şi - posibil - penibile chiar

şi pentru dta. M'ai deobliga dacă mi-ai comunica cauza

urei dtale şi dacă ai face încercarea să înăbuşi în dta

această ură. Mi-e teamă că ai să consideri rugarea a- ceasta drept o simplă întorsătură de frază, dar te asi- gur, că este purul adevăr ceea ce îţi comunic şi mă

subscriu, al dtale Le o Tolstoi, care te compătimeşte".

5 Ianuarie 1909.

La masă a venit astăzi vorba despre scriitorii ruşi tineri Gorki. Andreiev şi alţii. "Îmi dau oste- neala - a spus Tolstoi - să găsesc într'înşii ce este bun, dar nu-i pot lăuda. Îmi repugnă la ei şi desfrâul lor literar şi lipsa lor de ordine. Toţi, n'au cetit şi

n'au învăţat nimica. Şi tinerii ăştia vreau să ne desveţe

pe noi ordinea şi conştienţiozitatea !"

8 Ianuarie.

Ieri a cetit cu glas tare Tolstoi o poezie de contele Alexe Tolstoi, şi a rămas foarte nemulţumit.

"Nu-ţi plac dtale versurile?" l'a întrebat un oaspe.

"Nu, - i-a răspuns Tolstoi - afară doară dacă sunt scrise de un talent mare, ca de Puşchin d. e. La

Puşchin nici nu se bagă 'n seamă că sunt versuri. Sim-

ţeşti, nu-i vorbă, ritmul şi metrul şi totuş ai senzaţia că nu s'ar putea spune acelaş lucru în mii de feluri deosebite".

"Ce părere ai tu de Turgheniev ?" il întrebă An- drei Tolstoi. "Bine, scrierile lui nu sunt mult vrednice!

N'au aproape nici un conţinut. Şi Cehov a fost un ta- lent mare, care şi-a pierdut timpul cu nimicuri". (N'a judecat Tolstoi totdeauna atât de aspru pe Turgheniev.

Înainte cu câteva luni s'a exprimat foarte favorabil des- pre o povestire a fostului său prietin. Gusev.)

16 Februarie.

Ieri au cântat Sibor şi Goldenweiser mult din Mozart şi Beethoven, intre altele şi "Sonata Kreuzer".

Când au terminat m'am apropiat de Tolstoi şi l'am întrebat: "De ce nu rămâne nimic în sufletul meu din muzica, pe care am ascultat-o tocmai?" - "Să

nici nu rămână", îmi răspunse Tolstoi surizând. "Nu- mai atâta vreme influinţează muzica asupra spiritului omenesc, câtă vreme este esecutată ?", l'au; întrebat mai departe. Tolstoi adeveri aceasta şi adăogă: "Mu- zica este produsul vieţii noastre rafinate". Azi dimi-

neaţă, la dejun, a mai adaos, revenind la conversaţia noastră de ieri: "Da, ai avut dreptate în cele spuse 1en - muzica este o mare seducătoare".

25 Martie.

Ieri a venit din nou vorba despre cultură şi

Tolstoi a spus următoarele: "Există un centru de

cultură, spre care duc o mulţime de cărări. Din că­

rările acestea îţi alegi una şi te duci pe ea. Fiecare copil îşi păstrează independenţa. Îmi aduc prea bine aminte cum m'am apărat la timpul său, in cea mai fra-

gedă tinereţe a mea, când le iai toate atât de uşor.

Profesorul nostru de casă obicinuia să zică despre noi:

"Sergie, cel mai în vârştă, vrea şi poate să înveţe, Di-