Metafora cartii. Perceptia cartii ebraice in comunitatile nord transilvanene. Sec. XIX-XX/ The Metaphor of the Book. The Hebrew Book and Its Perception in the Jewish Communities of North Transylvania. The 19th and 20th Centuries

M

R

Metafora cărţii. Percepţia cărţii ebraice în comunităţile nord transilvănene.

Sec. XIX – XX

The Metaphor of the Book.

The Hebrew Book and Its Perception in the Jewish Communities of North

Transylvania. The 19th and 20th Centuries.

Abstract: In Jewish tradition, the book as an “exem- plary”, the book as an “object” is associated with an atti- tude of veneration as expressed by Pierre Chaunu in “livre en majeste” – the book in its majesty when referring to the Holy Bible.

The content of the book is revealed by its own refer- entiality enclosed in its text and by its unfolding through reading. On the other hand, the title of the book may sug- gest the plenitude of its text, a semantic sublimation, an essentialization of the content of the book. This is rendered by means of the metaphor, for metaphor implies a “trans- lation” of significance and senses within syntagmas and word associations that exceed the referential meaning.

Therefore, several metaphorical categories may be discerned in the Hebrew book titles. A first category would

concentrate symbolic, spectacular, luminiferous values in which light is the main attribute of the book, an attribute made up by superposing the light and the celestial, both defining the Divine: the BOOK as LIGHT.

A second category of metaphoric phrasing would incorporate ethical – theological values. The metaphor BOOK as GATE codifies the idea of accessing, of entering in a livresque, bookish universe open to interpreta- tion. The BOOK as PURITY and GRACE, the BOOK as BRIDE, the BOOK as CITADEL, the BOOK as THERAPY, the healing book would enter the same category.

The metaphoric repertoire reaches its climax with the BOOK as HOLINESS, a syntagma that induces the semantics of writing as a sacred task. Other significant metaphors included in the Hebrew book titles are: the BOOK as ADORNEMENT, the BOOK as SPLENDOR, etc.

Cartea „exemplar”, cartea „obiect” este asociată percepţiei plină de veneraţie faţă de carte în comunitatea evreiască cu ceea ce se exprimă prin „carte în maiestate”,

„livre en majesté”, aşa cum este denumită Sfînta Scriptură de Pierre Chaunu. Dincolo de cele două percepţii, una concretă, descriptivă şi reconstitutivă privind mecanismele

Maria Radosav,

Associate Professor, Ph.D, “Dr.

Moshe Carmilly” Institute for Hebrew and Jewish History, Faculty of History and

Philosophy, University “Babes- Bolyai”, Cluj, Romania. Author of the books: „Livada cu rodii”.

Carte şi comunitate evreiescă în nordul Transilvaniei. Secolele XVIII – XX, [„Pardes Rimonim”.

The Hebrew Book and the Jewish Community in North

Transylvania. The 18th - 20th Centuries] (2007); Gramatica lim- bii ebraice moderne [Modern Hebrew Grammar] (1998);

Introducere în gramatica limbii ebraice moderne [Introduction to Modern Hebrew Grammar]

(1996).

Keywords:

Hebrew book, Metaphor,

Symbolic values, Ethical and the- ological values, Book as holiness, Book as gate, Book as purity and grace, Book as bride, Book as citadel, Book as adornement and splendor

THECHALLENGESOFTHEBOOKS

producerii şi reificării cărţii şi dincolo de plasamentul maiestuos şi intangibil al cărţii sfinte, produs al unei veneraţii în durata multimilenară ca şi inscripţionare a cuvîntului divin, există un al treilea nivelde plasare a cărţii, şi anume al semnificării ei în cîmpul mesajului pe care îl transmite, mai exact al cîmpului semnificativ, apelat în formule variate şi căutate.

Conţinutul cărţii se poate releva prin propria referenţialitate reieşită din text, din derularea lui, dar şi din capacitatea de a sugera prin titlul ei atît o plenitudine a tex- tului cît şi o sublimare semnatică, o esenţializare a conţinutului cărţii. Acest aspect se realizează la nivelul metaforei care presupune o „translaţie” de semnificaţii în sintagme sau asocieri de cuvinte ce exced proprietatea referenţială. Metafora înlocuieşte sensul propriu cu cel figurat al cuvintelor, iar prin economia lexicală strînsă sau puţină a titlu- lui, metafora înseamnă o comparaţie mai scurtă: „brevior est similitudo”.¹ Alături de concentrare, esenţializare de un anumit „conceptism” (privit ca şcoală literară din seco- lul XVII caracterizat prin abuz de metafore), metafora se revendică şi de la o dualitate, adică „vrea să spună altceva decît se exprimă prin cuvinte, ea fiind les figures de penséeşi nu les figures linguistiques”.²

În egală măsură, metafora îmbină o varietate de figuraţii la nivelul unei multitu- dini de cuvinte (substantive, verbe, adjective) şi cu o tipologie ce se extrage din varieta- tea percepţiei naturii, a vieţii celor „însufleţiţi şi neînsufleţiţi”.³Cărţile evreieşti prin tit- lurile lor pot fi evaluate drept aplicaţii ale universului metaforic, ale nuanţelor şi tipo- logiei metaforelor, acest aspect fiind ilustrativ pe de o parte pentru percepţia venerativă dar şi semnificativăa mesajului cărţii. O carte poate concentra în titlu percepţiile şi sem- nificaţiile cele mai variate pe care omul (autor, cititor) le poate reprezenta. Titlul meta- foric al cărţii produce în egală măsură seducţia, lansată pentru a o lectura, o autoatrac- tivitate în care încărcătura spirituală şi sapienţială este dublată de una publicitară, de marketing al lecturii. Titlul metaforăal cărţii este acoperitor prin oferta de înţelesuri, semnificaţii şi senzaţii care pot antura lectura. El intră într-o veneraţie şi ofertă librară în mod egal.

Varietatea semantică, sugerată de metaforele induse în titlul cărţilor refac un univers imaginativ şi sensibil care centrează o dată în plus locul cărţii în percepţia lumii evreieşti. Titlul metaforă al cărţii epuizează imaginţia superlativă în planul înscrierii etice, sapienţiale, senzitive, estetice ale cărţii. Sublimitatea ce anturează cărţile vine dinspre o dezbatere în care frumosul, adevărul, gustul rafinat, afectivitatea înaltă sunt reflecţii ale unor recurenţe aferente temelor panteiste şi panenteiste⁴ale hasidism-ului din sec. XVII – XIX. Într-un context mai larg, această sublimitate vine dinspre „ordona- rea” percepţiilor privind descătuşările senzoriale din sec. XVII, din poetica franceză a idealului naturii din secolul XVIII, din estetica engleză şi a unei exultaţii romantice a descoperirii frumosului şi pitorescului, a „intensivităţii răspunsului emotiv”⁵şi deopot- rivă senzitiv.

Lumea ca deplinătate a prezenţei divine repertoriază în variate moduri sublimi- tatea iar cartea, percepută eminamente ca inspiraţie divină şi alocată acelei „cosmologii calde a hasidism-ului”,⁶nu putea să nu fi fost percepută în acea „venustas” şi „pulchri- tudo”, după expresia lui Dionisie Cartezianul, ca loc de întîlnire dintre farmecul lumii şi frumuseţea divină. Cartea din perspectiva hasidism-ului se poate amplasa atît în materi- alitatea ei sui generis, cît şi în atingerea ei cu atributele divine. Ea intermediază şi, în egală măsură, oficiază într-o manieră aparte, lecţia hasidicăesenţială după M. Buber de

„a-l vedea pe Dumnezeu în orice lucru, a-l atinge pe Dumnezeu prin orice act autentic”.⁷

THECHALLENGESOFTHEBOOKS

Dinspre aceste consideraţii nu se poate eluda în totalitate explicaţia privind transcrierea metaforică din titlul cărţilor evreieşti ce adjudecă comparaţii şi similitudi- ni. Această transcriere metaforică îşi găseşte asemănări cu ceea ce în cultura librară creştină însemna dezbaterea prezenţei în toate marile epoci culturale, de la evul mediu timpuriu şi pînă în secolul XX, a conceptului de carte totală, unică, ideală. Acest concept, dincolo de definiţii şi convenţii erudite, a eşuat în „metafore ilustre: cartea naturii, cartea lumii, cartea vieţiicare literaturizează şi rezumă în mod eminent ideea de carte, i.e. scri- ere, literă, literatură. Toate sunt în ultimă analiză expresii ale laicizării ideii şi lecturii şi cărţii divine, scrise de divinitate dar citită de laici cu optica şi prin preconceptele lor.

Natura, lumea, viaţa, primesc progresiv conotaţii cosmologice, epistemologice, semiolo- gice, etice, etc. printr-un referent unic; cartea ca univers de semne, sistem de corespon- denţe macro/microcosmos, obiect de investigaţie ştiinţifică. Ea este obiectul hermene- utic prin excelenţă, căci aceste„cărţi”se cer descifrate, interpretate, raportate la un cod de semnificaţii”.⁸

O analiză din această perspectivă pe eşantionul de cărţi din colecţia de cărţi ebraice depozitate la sinagoga din Satu Mare poate configura vocabularul metaforic din sintaxa titlurilor cărţilor. Pot fi evidenţiate în acest sens mai multe categorii metafori- ce, şi anume, prima ar fi cea concentrată pe valenţe simbolice, spectaculare, luminoforeîn care lumina este atributul principal al cărţii, atribut construit din suprapunerea (izo- morfismul) dintre luminos şi ceresc ca definire a divinităţii. Cartea – luminăface parte din această categorie metaforică în care semnificaţiile luminofore conotează o atmosferă sau un univers cu trimiteri religioase (menora). Astfel este titlul cărţii tipărite la Vilna în 1883 şi intitulată Menorat haMeor(Candele care luminează)⁹, o carte de interpretări hala- chice. În această situaţie se instituie o metaforă a „unui lucru inanimat însă concret apli- cat unui lucru inanimat”.¹⁰Ea reprezintă o a doua specie de metaforă. În perimetrul ace- loraşi semnificaţii metaforizate intră şi cartea – splendoare, în care splendenseste generat de lumen (spendens sub lumine). Astfel, se poate menţiona în acest sens comentariul Tiferet haGershoni (Spendoarea lui Gershon), tipărit la Munkács în 1902.¹¹Această asociere între lumen şi splendenso întîlnim şi în titlul unei cărţi Or haMeor (Lumina care stăluceşte), apărută la Lemberg în 1860, titlu ce oferă o transcriere fidelă a celor două concepte.¹² Acest izomorfism cu conotaţii tautologice, sau „izomorfism banal” transmite esenţa divinităţii adică „lumina şi strălucirea”.¹³

Metafora cărţii – lumină - este în cele din urmă, generică întrucît ea se desface şi se recompune după mai multe variabile, fiecare din ele asociază luminii cărţii sau cărţii – lumină noi valenţe: etico – axiologice, Or haEmet (Lumina adevărului), tipărită în 1869¹⁴, cognitiv-sapienţialeîn Sefer Zohar haDa’at (Lumina cunoaşterii), apărută în 1930 la Mihalevitz¹⁵, genetice în care se face trimitere la lumina vieţii (zoe) precum în cartea Orah Hayim (Lumina vieţii), apărută la Seini în 1925.¹⁶Acest „lumen genitrix” este în fond ea însăşi o metaforă a vieţii, este o metaforă în metaforă, în condiţiile în care lumen are şi înţeles de viaţă, „in luminis oras” (pe tărîmurile vieţii) aşa cum apare în „De rerum natura” a lui Lucretius. Este o metaforă de transpoziţionare a unui lucru inanimat asup- ra unui lucru animat şi reprezintă a treia specie a metaforei după P. Fontanier.

Antinomic, cartea poate fi şi o metaforă ce ţine nu de lumină, ci de umbră, Sefer Tzel haOlam (Cartea umbra lumii), apărută în 1897 la Munkács, scrisă de marele „cabalist Matatiahu, fiul marelui rabin Shlomo Delcort” ce cuprinde comentarii „despre Grădina Eden şi alte patru secrete”.¹⁷Este posibilă o reacţie între cele patru secrete şi cele patru

THECHALLENGESOFTHEBOOKS

tipuri de exegeză biblică al căror acrostih formează cuvîntul Pardes.¹⁸ Ca „umbră a lumii” cartea – metaforă poate să însemne pe de o parte, spiritul ei tutelar, omniputer- nic, cea care intercesează şi captează lumina generatoare, dar în egală măsură este car- tea – calea de pătrundere în zonele umbroase, ascunse, în nocturnitate ce devine astfel, o cale apofaticăde relevare a cărţii – lumină. Din perspectiva interpretărilor cabaliste,

„metafora umbrei” poate sugera prezenţa divină poziţionată ca „umbră în dreapta”

omului, ca „prezenţă reciprocă” sau această metaforă se originează în principiul ref- lectării de extracţie platoniană în care „omul este umbra divinului”.¹⁹„Cartea - umbră a lumii” este în acest caz este o dedicaţie acestui principiu al „prezenţei reciproce”. În teologia creştină această „reciprocitate a prezenţei” poate fi simultană sau apropiată de enipostaziere, ceea ce înseamnă că ipostazul nevăzut al divinităţii este unul al Cuvîntului, al Logosului. Ipostazul este purtătorul firii umane, după cum ipostazul lui Dumnezeu fiul este purtătorul firii nepersonificate a omului. „Prezenţa reciprocă” pre- supune enipostazierea, ca unire ipostatică a omului cu divinitatea, adică un ipostaz purtător al Logosului şi hotărîrii lui Dumnezeu tatăl.²⁰

Omul ca reflexie a Logosului este în cele din urmă în umbra acesteia. Prezenţa divină ca umbră poate fi asimilată scutului, apărării, protecţiei, ca expresie figurativă a

„umbrei”.²¹În cartea Umbra lumii,metafora „umbra lumii” poate fi o deschidere şi o asu- mare spre cunoaştere şi risipirea umbrei, în sens de deschidere şi de recunoaştere a divi- nităţii, fapt ce în creştinism reprezintă scopul fundamental al teologiei.

A doua categorie de conscriere metaforică a cărţii ar fi aceea care îşi adjudecă valenţe etico-teologice. În această categorie se poate integra metafora cărţii – poartă din seria aceluiaşi transfer semantic dinspre un lucru inanimat spre un alt lucru inanimat.

Conceptul de poartă sau „janua” din cultura medievală şi premodernă creştină este uzi- tată în cazul limbilor, al literaturii: „janua linguarum”, „janua litterarum”. Accesul sau intrarea într-un univers livresc sau interpretativ presupune nu numai o introducere, ci şi o ortologie în plan interpretativ. În 1899 şi 1903 se tipăresc la Vilna două cărţi Masechet Baba Kama min Talmud Bavli (Tractatul PrimaPoartă din Talmudul Babilonian) şi Masechet Baba Batra min Talmud Bavli(Tractatul Ultima Poartă din Talmudul Babilonian) cu comenta- rii ale unor iluştri autori precum Isaia Berlin, R. Shmuel Eidels, R. Meir din Lublin.²²

În acelaşi context semantic se plasează şi cartea care direcţionează, cartea orto- logiei exegetice în care metodica lecturii cărţii divine este constituită pe adevăr, auten- tic ce poate fi relaţionată atît în durata lungă a culturii scrise cît şi în orizontul compa- ratist iudeo-creştin. În Svaliva, la 1912 apare cartea Shulhan Aruch – Yore Dea (Shulhan Aruch – Învăţătura cea Dreaptă) care, în cuprinsul ei, are mai multe comentarii printre care Bor Heitev (Fîntîna cea bună) a lui R. Mendel din Belz.²³ Cartea „dreaptă”, cartea

„bună” este o metaforă ce transmite un etos structurat pe orto-doxia mesajului sau a cuvîntului divin, în care formule de definire sau concentrare etico-teologale apar şi în umanismul creştin sub denumirea de litere bune/litere rele ca o „distincţie simetrică adevărat/fals”. „Bonae litterae” sau „bonis sacrisque litteris” din formula erasmiană a făcut o îndelungată carieră în anlizele metaliteraturii.²⁴

În proximitatea cărţii bune, adevărate, dreptese poate instala şi cea care îşi atri- buie acurateţea, puritatea, neîntinarea din perspectiva mesajului exegetico-teologic.

Metafora acestei cărţi este oferită de sintagma ce asociază scrisul purităţii, „metafora unui lucru însufleţit asupra unui alt lucru însufleţit”.²⁵Cartea curată, cartea pură, cartea mireasăintră în componenţa semnificaţiei etico-teologale prin aceleaşi mecanisme ale transferului metaforic. În 1910, la Przemysl apare lucrarea Agra deCala (Epistola unei mire-

THECHALLENGESOFTHEBOOKS

se) ce cuprinde explicaţii şi predici despre întreaga Tora, compusă de renumitul rabin Zvi Elimelech din Dynov²⁶. În egală măsură, o carte ce transmite fortitudini în planul interpretării, al exegezei ce s-a omologat prin validitatea interpretărilor date, face conţinutul unei alte cărţi – metaforă. O astfel de carte se converteşte într-un „defensor pacis”, într-o stare de graţie care produce în cele din urmă, un plasament meliorist al omului prin lectura acestor cărţi bune, după viziunea aceluiaşi Erasmus din Rotterdam.²⁷Cartea – cetaterecuperează metaforic aceste semnificaţii. O astfel de lucra- re a apărut la Przemysl în 1885, intitulată Sefer Milo haRoim (Cartea fortăreaţa păstorului) şi conţine hidushimla Talmud.²⁸

Adevărul, dreptatea, bunătatea, certitudinea, apărarea sunt completate de sta- rea de sanitate pe care o transmit cărţile reprezentate prin metafora cărţii - terapie.

Mesajul din titlul unor asemenea cărţi este un joc între real şi figurat sau între sensul literar şi cel metaforic, în condiţiile în care îndemnurile terapeutice sunt ambivalent direcţionate de soma (corp) şi pneuma(suflet). O astfel de carte este cea a lui Rambam intitulată Refuat haNefesh veRefuat haGuf (Medicina sufletului şi medicina corpului) apărută în 1913 la Varşovia. Terapia psiho-somatică transmisă de conţinutul cărţii consacră metafora cărţii vindecătoare. De la cartea – adevăr pînă la cartea – vindecătoare se deru- lează într-o gradualitate un repertoriu metaforic ce atinge culmea semnificaţiei, a subli- mităţii în ceea ce se poate denumi cartea- sfîntă. Dincolo de înţelesul ei literal şi apodic- tic, reprezentat de Tora, sacralitatea cărţii intră într-o fenomenologie a percepţiei cărţii.

Semantica sacralităţii este una deductivă din modul în care textele auctoriale au un anu- mit grad de sacralitate. Este vorba nu neapărat în acest caz de cartea – sacră, cît mai ales de sacralitatea scrisuluielaborată îndelung în epoca patristică şi medievală. La Bilgoraj, în Polonia apare la 1900 cartea Mikra kodesh (Chemarea sfîntă) care conţine comentarii la halachot-urile de sărbătoare.²⁹Această ierarhizare metaforică conotează complexitatea percepţiei cărţii în comunitatea evreiască, aplică într-un mod variat proiecţia cărţii, a învăţăturii, a scrierii în etalările auctoriale şi editoriale.

Provocat de o paradigmă culturală dezvoltată în secolul XVIII european, în urma descoperirii naturii ca „ştiinţa concretului” care pe lîngă „observarea formelor fiinţe- lor” a atras privirea şi admirarea lor, discursul intelectual a reactivat „potenţialul sen- zitiv al omului”. S-a înlocuit „omul - raţiune” cu „omul – sentiment” şi în proximitatea acestuia s-a elaborat o întreagă literatură estetică ce încerca să perceapă şi să definească frumosul.³⁰Această reactivare a lui „venustas” (farmec al lumii), cu predilecţie al lumii naturii, al florei şi faunei a fertilizat imaginaţia auctorială evidentă în formularea titlu- lui cărţii. Cartea – naturiisau transferul de semnificaţii dinspre floră şi faună în titlul cărţii elaborează metafora ce relaţionează conţinutul cărţii cu frumuseţea naturii. La tipografia din Satu Mare apare cartea intitulată Pardes Rimonim(Livada cu rodii)³¹. Dacă Pardeseste şi o transpunere a noţiunii de paradis într-o construcţie lexicală sub forma unui acrostih ce asumă cele patru direcţii exegetice ale Torei, el poate delimita un prim nivel semantic din compoziţia metaforică a titlului. Un al doilea nivel semnatic poate sugera prin inflorescenţa sa, în cazul de faţă din perspectivă seminologică, rodia ca purtătoare de multe seminţe, metaforă a învăţăturilor, a cugetărilor. Dinspre o a treia perspectivă analitică, titlul cărţii Pardes Rimonimeste o reluare a principalei cărţi a rabi- nului Cordovero, cabalist ale cărui lucrări au fost fundamentale pentru gîndirea hasidică.³²

Paradigma naturii se întîlneşte, se interferează cu influenţele panteismului pre- lucrat de hasidism-ul din secolul al XVIII-lea. Modelele culturale se reproduc şi se conta-

THECHALLENGESOFTHEBOOKS

minează reciproc în condiţiile în care admitem că viziunile comparatiste evită selecţiile şi univocitatea alcătuirii marilor curente culturale, spirituale şi religioase. Dinspre aceeaşi orientare, cartea Mishnayot – Seder Zeraim (Mishnayot – Tractatul „Seminţe”) apărută în 1908 la Vilna, indică o metaforă a cărţii ce derulează un discurs care se reven- dică de la proprietatea subiectului (despre seminţe) dar deopotrivă poate fi conectată la ipostaza generică a cărţii şi a cărţilor ca purtătoare de seminţe, a cărţilor - seminifere în planul cunoaşterii sapienţiale. Cartea Sefer C’naf Renana (Pasăre cîntătoare) transpoziţio- nează în conţinutul titlului valenţele unui „lucru animat”, cartea fiind cîntătoare şi vor- bitoare, aspect ce completează metafora cărţii – natură, sau metaforele prelucrate din universul natural „floristic şi faunistic”³³. Cartea - însufleţită este o metaforă de mare pregnanţă în percepţia cărţilor. Acest anturaj metaforic, naturalist al universului livresc induce asimilarea cărţii cu un adevărat „locus amoenus”. Acest aspect de desfătare intră în producţia livrescă europeană „începînd cu epoca imperială şi pînă în secolul al XVI- lea.”³⁴ Reproducerea acestui motiv în metafora titlului cărţilor evreieşti ponderează diverse modele culturale şi spirituale nu numai paralele dar şi interferente. Într-o con- centrare de senzaţii, trăiri, sunete, culori, într-o sinestezie a unui spaţiu definit ca „locus amoenus” stau mărturie titlurile următoarelor cărţi: Yearot Dvash (Stupul cu miere), tipărită la Varşovia în 1929³⁵, Shemen Rokeah (Uleiul parfumat), tipărită la Seini în 1909³⁶. Aceste metafore din titlu evidenţiază deplinătatea şi desfătarea şi convergenţa cu ceea ce înseamnă metafora cărţii hrănitoare, o carte care alimentează cu învăţături, rezervă de hrană spirituală al acelui „frui fructus” incorporat sau transferat de conţinutul cărţii.

În 1878 apare la Varşovia lucrarea Kad haKemah (Ulciorul cu făină), o carte de exegeză biblică a rabinului Bahya din secolul XIV,³⁷iar la Şimleul Silvaniei, Lehem Shlomo (Pîinea lui Shlomo) în 1924.³⁸

Translaţia metaforică dinspre hrana fizică materială spre cea spirituală intră şi ea în durata lungă a temelor ce compun mesajul divin. Amenitatea, îndestularea, hrăni- rea este completată de cartea – podoabă, cartea în care virtuţile sapienţiale sunt echiva- late cu acele „decora” (podoabe) şi care intră în scenografia acestei amenităţi şi în sem- nificaţiile generate de această metaforă a cărţii. La Przemysl sunt tipărite două cărţi:

Pninim yekarim (Perle preţioase), o colecţie de midrashpentru femei³⁹şi la 1930 Mahzor Rav Pninim (Mahzor. Cu o mulţime de perle).⁴⁰

Un grad mai înalt de semnificaţie transpusă metaforic este cartea tipărită la Varşovia, intitulată Sefer mat’amim (Cartea delicateselor).⁴¹Propunînd o senzitivitate rafi- nată ce atinge o semnatică maximalistă, această carte induce – atunci cînd în conţinut se descriu obiceiurile sfinte ale poporului lui Israel – sapienţialitatea într-o atmosferă hedonică. Este neîndoielnic faptul că, în mod indirect, cartea impune o echivalare a deli- ciilor vieţiicu deliciile cărţiidupă cum metafora cărţiise substituie reciproc cu cartea meta- foră. Acest joc al varietăţii metaforelor în titluri colorează şi umanizează un univers livresc asumat de membrii comunităţii. Metafora nu face altceva decît să adîncească interpretativ şi simbolic o realitate culturală. Dacă admitem dualitatea realitate – sim- bol atunci în mod esenţial există, după opinia lui P. Fontanier, dincolo de speciile apli- cate ale metaforei, o metaforă concretă şi una morală. Tot astfel, în percepţia cărţii există în mod fundamental metafora, ce reprezintă transferul atributelor divinităţii (sublimul şi frumosul) în datele senzitivităţii terestre ale omului caracterizate prin ame- nitate şi hedonism. Frumosul şi sublimul se distribuie şi se recompun prin alternanţa dintre delicateţe, diafanitate şi măreţie. Aceste recompuneri se deduc din „varietatea fără sfîrşit a îmbinărilor fireşti ce trebuie căutate în trăsăturile celor mai îndepărtate

THECHALLENGESOFTHEBOOKS

lucruri”. Sunetul, gustul şi mirosul se pot aplica metaforic precum „aplicăm noţiunea de dulceaţă unor privelişti şi unor sunete”. Simţurile se află şi ele într-o neîncetată compu- nere reciprocă recognoscibile în „plăcerile similare ale altor simţuri care în mod obişnuit depun mărturie unul pentru altul.”⁴²

Bogăţia perceptivă şi simbolică ce anturează cartea ebraică analizată mai sus, reconfirmă locul central pe care universul livresc l-a avut în comunităţile ebraice din- totdeauna.

Note

1W. Kayser, Opera literară, Bucureşti, Ed. Univers, 1979, p.184

2Ibidem, p. 185

3P. Fontanier, Figurile limbajului, Bucureşti, Ed. Univers, 1977, pp. 79 - 82

4M. Idel, Hasidism între extaz şi magie, Bucureşti, Hasefer, 2001, p.37

5E. Burke, Despre sublim şi frumos,Bucureşti, Ed. Meridiane, p. 37

6M.Idel, op.cit., p. 322

7M. Buber, Eu şi tu, Bucureşti, Humanitas, 1992, p.10

8A. Marino, Hermeneutica ideii de literatură,Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1987, p. 134-135

9Colecţia de cărţi de la Comunitatea evreiască din Satu Mare (în continuare Col. S.M.)., Vilna, 1883, 6/18

10P. Fontanier, op.cit., p. 81

11Col. S.M., 18/283

12Col.S.M., Lemberg, 1860, 8/82

13G. Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1988, p. 144

14Col..S.M., fără foaie de titlu, 4/269

15Col.S.M., Mihalevitz, 1930, 2/275

16Idem, Seini, 1925, 13/90

17Idem, Munkács, 1897, 6/54

18Cf. M.Idel, Hasidism..., p. 532

19Idem, Cabala. Noi perspective, Bucureşti, Nemira, 2000, pp. 239 - 247

20I. Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, Bucureşti, Ed. Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1981, p. 143

21G.Guţu, Dicţionar latin-român,Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983, p. 1263

22Col.S.M., Vilna, 1899, 16/334 şi Vilna, 1903, 17/378

23Idem, Svaliva 1912, 2/2

24Cf. A. Marino, op.cit., pp. 111-114

25P. Fontanier, op.cit., p. 81

26Col.S.M., Przemysl, 1910, 4/141

27A. Marino, op.cit., p. 113

28Col.S.M., Przemysl, 1880, 1/198

29Idem, Bilgoraj, 1900, 1/78

THECHALLENGESOFTHEBOOKS

30P. Hazard, Gîndirea europeană a secolului al XVIII-lea, Bucureşti, Ed. Univers, 1981, pp.

336-339

31Col.S.M., Satu Mare, f.a., 6/105

32M. Idel, Hasidism..., p.65 et sq.

33Col.S.M., Przemysl, 1886, 2/193

34E.R. Curtius, Literatura europeană şi evul mediu latin, Bucureşti, Ed.Univers, 1970, p. 230

35Col.S.M., Varşovia, 1929, 87/175

36Idem, Seini, 1909, 1/263

37Idem, Varşovia, 1878, 37/157

38Idem, Şimleul Silvaniei, 1924, 4/188

39Idem, Przemysl, f.a., 8/42

40Ibidem, 1930, 5/201

41Col. S.M., Varşovia, f.a., 87/183

42E. Burke, op.cit., pp. 171-173

THECHALLENGESOFTHEBOOKS