Menþiuni asupra ediþiei

Mihail Sebastian (pseudonimul literar al lui Iosif M. Hechter), romancier, dramaturg, eseist şi publicist român, s-a născut la 18 octombrie 1907, la Brăila, într-o familie de origine evreiască.

Între 1915 şi 1926 urmează clasele primare şi Liceul „Nicolae Bălcescu“ din ora - şul natal. Absolvă Facultatea de Drept şi Facultatea de Filozofie ale Univer sităţii din Bucureşti, după care încearcă, fără succes, să-şi ia doctoratul la Paris. Lucrea - ză ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind şi avocat pledant.

Debutează în 1926 cu versuri în revista ieşeană Lumea. Bazar săptămânalşi, în publicistică (sub pseudonimul Mihail Sebastian), la ziarul Politica. În 1928, începe să publice la Universul literar, Tiparniţa literară, Vremea. Tot în 1928, devine colaborator, apoi (până în decembrie 1933) redactor la Cuvântul(condus de Nae Ionescu), publicaţie care, în ianuarie 1934, după asasinarea lui I.G. Duca, este suspendată din cauza pronunţatei orientări progardiste a directorului său.

În 1932–1933 este redactor la România literară(săptămânal condus de Liviu Rebreanu), iar între 1932 şi 1936 colaborează la revista Azi(condusă de Zaharia Stancu), apoi la Revista Fundaţiilor Regale(redactor între 1936 şi 1940), Rampa, Viaţa românească, L’Indépendance roumaineşi altele.

În 1932 îi apare primul volum, Fragmente dintr-un carnet găsit, iar un an mai târziu, pseudoromanul Femei. În 1934, publică De două mii de ani…, cu o prefaţă de Nae Ionescu. Atacurilor şi criticilor tendenţioase declanşate de publicarea acestui volum le răspunde cu lucrarea polemică Cum am devenit huligan (1935). Îi apar romanele Oraşul cu salcâmi(1935, premiat de Socie - tatea Scriitorilor Români) şi Accidentul(1940). Se impune în viaţa literară ca dramaturg cu piesele de teatru Jocul de-a vacanţa, Steaua fără nume, Ultima oră (ulterior ecranizate) şi Insula(neterminată).

La 7 septembrie 1940, în baza Decretului-lege din 9 august 1940, Mihai Se - bastian este „licenţiat din serviciu, fiind evreu“: i se interzice să mai profeseze ca jurnalist şi i se retrage şi licenţa de avocat pledant. Predă literatura română la Liceul Evreiesc din Bucureşti. În perioada războiului nu are drept de sem - nătură. Piesa Jocul de-a vacanţaeste interzisă. Pentru a face posibilă repre - zentarea, la 1 martie 1944, a piesei Steaua fără nume, un fost coleg de liceu, avocatul Ştefan Enescu, acceptă rolul de „autor“ al piesei, sub pseudo nimul Victor Mincu.

La începutul anului 1945 este numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe.

În acelaşi an, ia fiinţă Universitatea Liberă Democratică, unde urma să ţină cursuri şi Mihail Sebastian. Dar în ziua de 29 mai, în drum spre Universitate, este lovit de un camion şi moare, la vârsta de 38 de ani.

Inedit vreme de cincizeci de ani, Jurnalul (1935–1944), publicat în 1996 la Editura Humanitas, a fost tradus şi editat în mai multe ţări: Franţa, SUA, Olanda, Cehia, Marea Britanie şi Germania (ediţia germană a primit, în 2006, Premiul „Geschwister Scholl“).

Text îngrijit de GABRIELA OMÃT

Prefaþã ºi note de LEON VOLOVICI

Traduceri de ALINA SKULTÉTY Ediţia a doua, revăzută

Redactor: S. Skultéty Coperta: Angela Rotaru

Tehnoredactor: Doina Elena Podaru Corector: Irina Voicu

DTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru Tipărit la Monitorul Oficial R.A.

© HUMANITAS, 1996, 2005, 2016 pentru prezenta ediþie

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Sebastian, Mihail

Jurnal: 1935-1944 / Mihail Sebastian; îngrij. ed.: Gabriela Omăt; pref., note:

Leon Volovici; trad.: Alina Skultéty. – Ed. a 2-a, rev. – Bucureşti: Humanitas, 2016 Index

ISBN 978-973-50-5307-9 I. Omăt, Gabriela (ed.) II. Volovici, Leon (pref.) (note) III. Skultéty, Alina (trad.) 821.135.1-94

EDITURA HUMANITAS

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021 408 83 50, fax 021 408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e- mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0372 743 382; 0723 684 194

Dedicãm aceastã ediþie lui Harry From, fãrã de care Jurnalulnu ar fi putut sã aparã.

E D ITO RI I

Prefaþã

Nu e deloc sigur cã Mihail Sebastian ºi-ar fi publicat jurnalul, netrans- figurat literar, cum apare astãzi, la peste cincizeci de ani de la moartea scriitorului. Aºa cum mai fãcuse la începutul carierei lite rare, e de pre- supus cã l-ar fi folosit pentru un nou roman de tip confesiv sau, mai curând, pentru un proiectat eseu-mãrturie, men þionat într-o însemnare.

E încã un motiv, pentru cel (sau cei) care-l editeazã postum, sã nu depãºeascã rolul unui regizor tehnic la un spectacol de teatru, adicã acela de a face toate pregãtirile pentru ca „spectacolul“ sã ajungã la public, întreg, nealterat, cât mai aproape de spiritul ºi intenþiile celui care l-a creat.

La nici 28 de ani, când începe acest jurnal (februarie 1935), Sebas - tian se aflã într-un „ceas greu“. Criza fusese declanºatã cu un an în urmã de scandalul în jurul romanului De douã mii de aniºi al ºocantei prefeþe a lui Nae Ionescu, care justifica teologic antisemi tismul.

Atacurilor de toate nuanþele ºi din toate direcþiile, vizând romanul ºi acceptarea prefeþei, Sebastian le-a rãspuns într-un eseu magistral, Cum am devenit huligan, încheiat în decembrie 1934. Aici va face, cu obiºnuita lui luciditate, ºi bilanþul de dupã catastrofã:

De douã mii de ania fost un act riscat de sinceritate. Pe urma lui, rãmâne o casã pierdutã, un simbol cãzut, o mare prietenie sãge tatã. Puþin scrum, atâta tot. (...) E o numãrãtoare tristã: nu mai este una deprimantã. Îmi spun fãrã sã bravez pe nimeni ºi, mai ales, fãrã sã mã bravez pe mine însumi, cã nu vom plãti vreo datã destul de scump dreptul de a fi singuri, fãrã jumãtãþi de amintiri, fãrã jumãtãþi de afecþiuni, fãrã jumãtãþi de ade- vãruri.

Ziarul Cuvântul(„casa pierdutã“), în redacþia cãruia lucrase din 1928, fusese suspendat mai înainte, în ianuarie 1934, dupã asa sina - rea lui I. G. Duca. Oricum, þinând seama de noua orientare politicã, progardistã, a directorului (Nae Ionescu), prezenþa sa în redacþie nu ar mai fi fost posibilã. Scriitorul se simte însingurat, cu sentimentul,

care se accentueazã în anii imediat urmãtori, cã acel climat intelec tu - al în care se formase, la Cuvântulºi în gruparea „Crite rion“, ambele dominate de personalitatea lui Nae Ionescu, începe sã se destrame, erodat de politizarea excesivã ºi radicalã a mentorului ºi, sub influenþa lui covârºitoare, a câtorva buni ºi strã luciþi prieteni.

Sebastian fusese, pânã atunci, o prezenþã distinctã ºi apreciatã în publicistica ºi viaþa literarã, activ în polemici ºi dezbateri de idei, în spaþiul culturii, ca ºi în cel politic, mânuind floreta argumentului cu o siguranþã a convingerilor ºi gustului sporitã de sentimentul cã apar þi - ne unui grup solidar de intelectuali ºi scriitori care îºi propun sã aducã un suflu nou în viaþa literarã româneascã ºi în miºca rea ideilor.

Inciden tul „prefeþei“, cu toate consecinþele sale, a fost numai un prim cutremur ºi Sebastian va mai continua în urmãtorii patru-cinci ani sã se implice în viaþa literarã „ca ºi cum nimic nu s-a întâmplat“. El menþine în acelaºi ritm activitatea publicisticã la Revista Fundaþiilor Regale(unde a fost ºi redactor, din 1936 pânã în 1940), la Rampa, Viaþa româneascã, l’Indépendance Roumaineºi altele.

În spiritul ºi moda vremii, nu puþini scriitori din generaþia lui Sebastian þin jurnale, cu mai multã sau mai puþinã consecvenþã ºi convingere. Nici Sebastian nu fãcuse pânã atunci excepþie, coche - tând cu jurnalul de tip gidian. Acum însã – scriitorul o simte aproape de la început – e vorba de altceva; e mai curând sentimentul cã viaþa lui, traiectoria lui intelectualã au ajuns la un punct critic. Marea în care navigheazã e plinã de stânci primejdioase; un „jurnal de bord“

îl poate ajuta sã evite naufragiul, iar dacã nu – poate rãmâne, pentru cei ce vor veni, mãrturia unui eºec care semnificã mult mai mult decât o înfrângere individualã. De aici, dorinþa vãditã de a nota tot, în ciuda momentelor, nu puþine, de obosealã ºi descurajare. Dacã se poate vorbi de un model literar în acest ultim jurnal, el poate fi gãsit mai curând în jurnalul de introspecþie de tipul celui þinut de Jules Renard, pe care Sebastian îl comenteazã entuziasmat în 1936:

Jules Renard este sinceritatea însãºi. Jurnalul lui consemneazã, fãrã ipo - crizie, tot ceea ce o conºtiinþã de om poate cunoaºte de-a lungul unei vieþi care nu e totdeauna fãcutã din eroisme. El ne dezarmeazã prin curajul con- fesiunii. Puþini oameni au luat vreodatã condeiul în mânã pentru a fi atât de necruþãtori cu ei înºiºi. (...) Examenul sãu intim este fãrã menajamente.

El are curajul vani tãþilor lui, curajul invidiilor lui, curajul laºitãþilor lui. Le mãr turi seºte direct, fãrã a se scuza, cu un fel de cruzime ironicã, pe care numai copiii o au.

Existã câteva niveluri ale jurnalului lui Sebastian, deseori atât de distincte încât însemnãrile lui ar putea fi împãrþite în câteva „jurnale“.

E mai întâi un jurnal intim, al stãrilor interioare, al experienþelor sen-

timentale, al relaþiilor de familie – cu mama ºi cei doi fraþi ai lui –, transcrierea unor vise, câteodatã de o transparenþã stupefiantã, nume - roase impresii de lecturã, multã muzicã clasicã ascultatã cu frenezie la radio sau în sala Ateneului.

Este apoi un jurnal de creaþie. Sebastian mai þinuse ºi publicase (în 1929, în Cuvântul, din nou în 1932, în revista Azi) asemenea no - taþii de laborator scriitoricesc, devenite, în literatura dintre cele douã rãzboaie, mai cu seamã în Franþa, o adevãratã specie literarã. Perioada cuprinsã acum în jurnal, de crizã ºi izolare, este, constatãm, fertilã li - terar. Sebastian scrie eseul despre corespondenþa lui Proust (apãrut în 1939), reface ºi publicã romanul Accidentul(1940). Dupã succesul piesei Jocul de-a vacanþa (montatã în 1938), compune în anii rãzbo - iului alte douã piese de teatru care l-au consacrat ca dramaturg (Steaua fãrã numeºi Ultima orã), traduce ºi prelucreazã mai multe piese pentru a se putea întreþine. Toate aceste scrieri, ca ºi proiecte le rãmase nefinalizate, capãtã în jurnal, în contrapunct, un comenta riu paralel, într-o mãsurã autonom, alcãtuit din subtile notaþii privind treptata ela - borare a textului literar, mãrturii despre pãtrunderea unor întâmplãri ºi situaþii reale, ca ºi a unor fiinþe reale, în þesãtura ficþiunii, ilustrãri ale modului în care forma finalã a textului e influenþatã de datele exte- rioare sau de pãrerile prietenilor, exprimate pe parcurs, în repetate lec- turi în grup.

În zona jurnalului intim se aflã, la început, ºi cel „evreiesc“, evo - luând însã, datoritã schimbãrii statutului evreilor, spre o mãrturie nu numai a propriilor trãiri ºi dileme, ci ºi a dramei evreieºti care se des- fãºoarã în aceºti ani. Dupã scandalul romanului, Sebastian era, ºi în mediile intelectuale evreieºti, „rãþuºca cea urâtã“, atacat violent pentru apartenenþa sa la grupul de la Cuvântul, aflat din 1933 în derivã politicã extremistã. De prin 1937, jurnalul înregistreazã efectele dis- criminãrii ºi marginalizãrii evreilor. Aceste pasaje devin parcã o continuare fireascã, mult mai dramaticã însã, a frãmântãrilor eroului din De douã mii de ani. Dupã ce trãise, aproape un deceniu, euforia ac ceptãrii ºi consacrãrii în mediul literar românesc, Sebas tian a cu - noscut apoi ºi dureroasa experienþã a respingerii legiferate ºi a trep- tatei ostracizãri. El e cu deosebire sensibil la formele tot mai groteºti de persecuþie, notate cu stãpânitã resemnare ºi ironie. Cu toate dife - renþele, uneori radicale, pe terenul ideilor, Sebastian menþine re laþii amicale cu nu puþini intelectuali evrei, fie cã e vorba de liderul ºi ideo - logul sionist A. L. Zissu, fie de comunistul Belu Zilber, fie de scriitorii Felix Aderca sau Camil Baltazar, readuºi cu toþii, prin forþa noii legis - laþii, la situaþia umilitoare pentru ei de a se limita la un spaþiu cultural exclusiv evreiesc, creat în jurul institu þii lor comunitare (Teatrul „Ba - raºeum“, liceul ºi colegiul evreiesc etc.).

Jurnalul intelectual ºi politicocupã cel mai mare spaþiu, incluzând aici ºi notaþiile privitoare la mediile literare ºi intelectuale frecventa - te de Sebastian, în special „foaia de temperaturã“ a relaþiilor cu prie - teni apropiaþi: Mircea Eliade, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Petru Co mar nescu, Eugen Ionescu, Antoine Bibescu, Radu Cioculescu, C. Vi ºo ianu, Teodorescu-Braniºte – ºi a celor din lumea teatralã bucu - reºteanã – regizori, cronicari teatrali, actori ºi tumultuoase ac tri þe.

Relaþii complexe ºi sinuoase, marcate nu o datã de tensiuni, decepþii, alteori de expresii tulburãtoare de solidaritate fraternã.

Publicarea numai a unor fragmente din aceste însemnãri poate deveni (cum s-a ºi întâmplat uneori) o sursã de deformãri sau inten - þionate mistificãri. Ca în cazul multor autori de jurnale de scriitor, ºi la Sebastian o apreciere durã despre un prieten apropiat este ade sea expresia unei umori de moment, a unei mânii sau frustrãri trecãtoare.

Cât de uºor ne putem înºela (sau, mai grav, putem înºela pe alþii) alegând, de pildã, câteva însemnãri depreciative sau zeflemitoare despre Camil Petrescu. Numai totalitatea referirilor, inclusiv cores - pondenþa ºi numeroasele pagini pe care le-a publicat Sebastian despre activitatea literarã ºi publicisticã a lui Camil Petrescu, dã adevãrata imagine a unei prietenii de o rarã forþã ºi longevitate în capricioasa lume literarã.

Jurnalul mai aduce o mãrturie, poate surprinzãtoare: nici criza teri- bilã provocatã de prefaþa lui Nae Ionescu ºi nici chiar „convertirea gardistã“ a lui nu duc la ruperea relaþiilor dintre ei. Are loc, vedem din jurnal, numai o inevitabilã ºi netã despãrþire pe terenul ideilor politice.

Mâhnirea discipolului decepþionat de cel care i-a fost, ºi lui, „director de conºtiinþã“ alterneazã cu irepresibila distan þare ironicã, generatoare de situaþii ºi replici caragialiene. Poate cã neverosimila persistenþã a contactelor cu el ºi ceilalþi prieteni „convertiþi“ (Mircea Eliade, în pri - mul rând) are o explicaþie afectivã, dar poate e mai curând vorba de o încãpãþânatã convingere cã, în ciuda abisului apãrut între ei, va mai fi posibilã cândva refacerea excepþio nalei ambianþe intelectuale pluralis - te creatã de aceiaºi prieteni, în etapa „Criterion“.

Evoluþia de dupã rãzboi a unora dintre prietenii lui Sebastian (Eli ade, Noica, Cioran), felul cum s-au referit ei, peste ani, la relaþia lor cu Sebastian ne îndreptãþesc, cred, sã presupunem cã, în împre jurãri nor - male, legãtura dintre ei s-ar fi restabilit, nu înainte însã ca Se bas tian, aºa cum promitea, sã facã, din perspectiva sa, analiza catastro fa lei crize politice prin care acei prieteni au trecut.

În faþa procesului de radicalizare politicã a prietenilor sãi ºi a gene - raþiei sale, „mãcinatã de ideologii“ (cum noteazã Petru Comar nescu), Sebastian se pomeneºte de douã ori handicapat: ca evreu, contestat de

o ideologie care vede în evreu principalul duºman, ºi ca intelectual, rãmas, precum Béranger, eroul piesei lui Eugen Ionescu, singur în faþa unor opþiuni totalitare ºi colectiviste care îi contestã dreptul de a exista ca individ. Încã în 1934, la începutul acestui proces, Sebasti an scria: „Nu e pentru prima oarã când mã aflu la mijloc, între mi tra - lierele ideo logice ale extremei drepte ºi ale extremei stângi.“ Refuzul extremelor revine ºi în jurnal: „Dar eu? Eu care nu cred nici într-unii, nici în tr-alþii?“ Dintre prietenii apro piaþi, Eugen Ionescu a fost, descoperim ºi în acest jurnal, mereu alãturi de Sebastian, amândoi deciºi, fiecare în felul lui, sã facã faþã „rinocerizãrii“. De spre relaþia lor în aceºti ani, Eugen Ionescu va scrie în 1946: „Îl iu beam aºa de mult... Mihail Sebastian îºi pãstrase o minte lucidã ºi o omenie au - tenticã... Era acum un prieten, un frate... Se maturizase. Devenise grav, profund.“

Maturizarea era ºi un efect al sentimentului tot mai apãsãtor de izolare ºi naufragiu. Jurnalul înregistreazã cu precizie acest dureros tra seu interior ce poate fi perceput, uneori, de cei foarte apropiaþi:

sen zaþia cã toþi cei din jurul lui s-au înscris pe o altã orbitã, lãsân - du-l tot mai singur, dar simulândcu toþii normalitatea de dinainte.

Priete nii obiºnuiþi cu stilul sãu epistolar, confesiv dar discret, de o de licatã ºi scepticã ironie, sunt ºocaþi, în rãstimpuri, de patetismul unor mesa je. Îi poþi ghici vulnerabilitatea ºi sentimentul de paria ºi în aceste rânduri scrise dintr-o concentrare militarã prietenului Camil Petrescu:

Vremea trece încet ºi viaþa pe care o duc cere nervi mai tari decât ai mei. Am clipe de exasperare, când aº vrea sã urlu. Într-un fel mã sperie lip sa mea de rezistenþã nervoasã. ªtiu eu ce îmi rezervã viaþa de aici înco lo? (...) Schimbãrile de la Fundaþiemã neliniºtesc. Noul secretar literar a fost instalat? Nu-mi fac iluzii asupra ºanselor mele acolo, dar, dacã sunt dat afarã, aº dori ca cel puþin lucrul sã nu se publice în ziare ºi sã nu se dea la radio. Mi-ar face rãu aici, unde ºi aºa, din acest punct de vedere, situa þia mea este foarte grea.

(Scrisori cãtre Camil Petrescu, II, ed. Florica Ichim Bucureºti, Minerva, 1981) Înºtiinþarea de concediere, scrisã cu inimitabila politeþe birocrati - cã, nu a întârziat sã vinã. O reproduc din substanþiala monografie a Dorinei Grãsoiu (Mihail Sebastian sau ironia unui destin): „Avem onoarea a vã încunoºtiinþa cã, în baza Decretului Lege din 9 august 1940, sunteþi licenþiat din serviciu pe ziua de 7 septembrie a.c., fiind evreu.“

În anii rãzboiului, în postura ineditã de profesor de literaturã, þinea sã arate elevilor sãi acelaºi chip senin ºi discret, atent sã-ºi ascundã

destrãmarea interioarã. Iatã-l reflectat în privirea acutã a unui elev de 18 ani – viitorul istoric literar Paul Cornea – aºa cum apare într-o suges- tivã evocare:

L-am întâmpinat pe Sebastian cu o imensã curiozitate ºi spe ranþã: voiam sã ºtim, eram flãmânzi de adevãr ºi nu gãseam pe nimeni în jur sã ne arate, cu deget de luminã, încotro trebuie s-o apucãm. Noul nostru profesor nu aparþinea oamenilor care te câºtigã de la primul contact. Era de staturã potrivitã, mai degrabã mãrunt dupã etalonul manechinelor de azi. Fi zio - nomia sa gânditoare, cu ochi adânci ºi buze senzuale, avea un aer copi lãresc, reprimat parcã de o încruntare nefireascã: se temea sã-ºi dezvãluie lumea lãuntricã? Voia sã-ºi cenzureze printr-o severi tate impusã spontaneitãþi pe care ºi le socotea vulnerabile? Pãrea un „puer senex“, un tânãr îmbãtrânit precoce, zidit nu atât din elanuri, cât din eºecuri, alcãtuit dintr-un aliaj straniu de pros peþime ºi obosealã, de sensibilitate hãituitã dar þinutã în frâu.

N-avea nimic dintr-un învingãtor, cãci îi lipsea aroganþa ºi siguranþa de sine, dar nici nu semãna a învins: dincolo de anxietatea privirii frapa în chipul lui o tresãrire încremenitã de orgoliu, mândria încãpãþânatã a unui neam bãtrân.

Aºeza între el ºi ceilalþi o distanþã politicoasã, dar ferm pãzitã, încât mi-au trebuit luni de zile de asediu ºi câteva vizite în casa pe care o locuia în strada Antim, spre a sparge gheaþa.

(Arc, 1995) Cu deosebire dupã invadarea Poloniei de cãtre armatele germane ºi sovietice, apoi cãderea Parisului, jurnalul politice predominant, ºi la înãlþimea gravitãþii perioadei. În afara înregistrãrii evenimente - lor, el devine o meditaþie asupra aceloraºi teme care strãbat eseul Cum am devenit huligan: intelectualii ºi politica, tentaþia totali taris tã, condiþia evreului ºi dilemele intelectualului evreu. În anii rãzboiului, când un deznodãmânt tragic era o posibilitate de fiecare zi (primej dia deportãrii, a unui pogrom de proporþii), jurnalul, scris de un om „care merge, zi de zi, ceas de ceas, cu gândul morþii lângã el, în el“, capãtã o finalitate mai limpede: sã adune elementele unei noi cãrþi, o esenþialã mãrturie despre experienþa ultimilor ani, experienþa sa ºi a generaþiei lui, a evreilor români, a societãþii româneºti.

Jurnalul lui Sebastian e în bunã mãsurã un jurnal de scriitor, dar nu ºi unul „literar“, din categoria celor scrise cu gândul la viitorii cititori ºi calculând, în consecinþã, efectele. Dimpotrivã, autentici- tatea ºi sinceritatea gândului exprimat au mereu prioritate. De aici, însã, ºi neîncrederea în jurnal, în posibilitatea de a capta semnifi- caþii ºi stãri esenþiale numai din consemnarea clipei. În realitate, acuitatea obser vaþiei zilnice, coerenþa ºi adâncimea introspecþiei au ca rezultat alcãtuirea lentã a unei opere în care constructorul se zideºte pe sine, folosind propria viaþã ca unic material de con- strucþie. Moartea atât de neaºteptatã ºi absurdã – într-un accident,

în 29 mai 1945 – a dat acestei ultime creaþii aura unui mesaj din pragul morþii.

Jurnalul se încheie la sfârºitul anului 1944 ºi mai înregistreazã câteva luni de la rãsturnarea totalã a regimului din România, inclu - siv prezenþa trupelor sovietice în Bucureºti. Dincolo de satisfacþia în cheierii rãzboiului ºi gândul supravieþuirii, Sebastian intuieºte, neli niºtit, semnele instalãrii unor noi forme de represiune, care îl privesc ºi pe el direct, dar nu ca evreu de data asta, ci ca individ sub un regim care, de pe acum, începe sã-ºi creeze instrumentele de exercitare exclusivã a puterii. O datã cu primele semne de mani pu - lare ºi mistificare politicã, Sebastian percepe de pe acum începutul noii rinocerizãri, de sens opus, prosovietic, care va afecta nu puþini inte lectuali, români sau evrei. Scurta experienþã în redacþia Româ - niei libere(„terorizatã de conformism“) este edificatoare: „Im be - cilitatea în doctrinatã e mai greu de suportat decât imbecilitatea purã ºi simplã.“

Absurditatea sfârºitului prematur nu e comparabilã decât cu teribi - la ironie a epilogului „romanului“ politic în care Sebastian a fost im - pli cat, post-mortem, ca „personaj“. Ultimele pagini ale jurna lu lui, lu minate intermitent de speranþele de dupã ieºirea din rãzboi ºi eli - berarea de spectrul morþii, înregistreazã, în decembrie 1944, ºi bucuria reîntâlnirii cu muntele, într-o proiectatã excursie la Diham, împreu nã cu câþiva prieteni (printre ei, Lucreþiu Pãtrãºcanu, Belu Zilber, Lena Constante, Harry Brauner), ajunºi acum protagoniºti ai dramatice lor rãsturnãri politice din vara acelui an. Peste numai câþiva ani, prietenii lui se aflau pe banca acuzaþilor, în faþa unor anchetatori ºi judecã tori eminamente „de tip nou“. Printre multele „crime“ mãrturisite e men - þionatã ºi acea euforicã excursie la Diham, devenitã acum un element într-un scenariu al „devierilor“ ºi „comploturilor“ împotriva nou lui regim.

La numai câþiva ani de la naufragiul ºi al acestui „nou regim“, instalat cu forþa dupã rãzboi în România, ultimul mesaj al lui Sebas - tian iese la luminã întocmai cum l-a lãsat scriitorul, integral ºi nede- format. Dacã el va gãsi acum cititorul receptiv, ar însemna cã Miha il Sebastian a intrat, mãcar postum, într-o zodie mai norocoasã, jus - tificând, poate, abia acum optimismul „ultimului cuvânt“ al eseului din 1934:

Încredinþez aceste foi unui om tânãr, care le va primi cu bunã-credinþã ºi le va citi aºa cum ar sta de vorbã cu el însuºi. Nu-l cunosc pe acest tânãr ºi nu ºtiu unde este. Dar sunt convins cã este.

LEON VOLOVICI

*

Lucrezi asupra unui manuscris ºi când manuscrisul devine carte îþi dai seama cã la apariþia ei au contribuit ºi alþii, uneori în mai ma re mãsurã decât tine. Pe cei care au fãcut posibil ca jurnalul lui Miha il Sebastian sã devinã, cum spune poetul, „carte frumoasã“ îi însem - nãm aici, asigurându-i de recunoºtinþa noastrã:

– regizorul de film Harry From, iniþiatorul Fundaþiei „Mihail Se - bastian“, cu regretul cã neverosimila lui moarte l-a împie dicat sã-ºi vadã împlinit visul: editarea integralã a Jurnalului; cineasta Nitza From, soþia lui, care a preluat cu o putere admira bilã ºtafeta Fundaþiei;

– familiile celor doi fraþi ai scriitorului, regretaþii André Beno Se bas - tian ºi Pierre Hechter, în posesia cãrora se aflã caietele origi na le ale Jurnalului: Beatrice ºi Mickaela Sebastian, Domi nique ºi Michèle Hechter;

– intelectualii care au rãspuns de îndatã la iniþiativa creãrii Fun da þiei ºi au acceptat sã fie suporterii ei activi: Radu Beligan, Paul Cornea, B. Elvin, Norman Manea ºi Alexandru Mirodan;

– avocatul ºi editorul Ioan Comºa, fost coleg de birou ºi prieten cu Sebastian, pentru preþioasele informaþii privind mediul bucu reºtean al scriitorului;

– Anca Teodorescu, care a descifrat ºi transcris manuscrisul cu pri- cepere inegalabilã, ºi minunata echipã a Editurii Humanitas, pen - tru impecabilul profesionalism ºi spiritul de echipã cu care ne-au ajutat sã depãºim dificultãþile, nu puþine, ivite în pregãtirea edi þiei.

În sfârºit, un cuvânt de sincerã preþuire celor care s-au dedicat ani de zile studierii ºi editãrii operei lui Sebastian: Cornelia ªtefãnescu, Vicu Mândra, Dorina Grãsoiu, Anatol Ghermanschi.

GABRIELA OMÃT LEON VOLOVICI

Menþiuni asupra ediþiei

Prima editare integralã a celor nouã caiete de Jurnalpãstrate de la Mihail Sebastian, din intervalul 12 februarie 1935 – 31 decembrie 1944, devine în sfârºit realitate. Grupul de intelectuali care au con - stituit Fundaþia „Mihail Sebastian“ a reuºit în cele din urmã sã învingã reticenþele familiei de a da manuscrisul publicitãþii. În vara lui 1995 Leon Volovici, unul dintre membrii Fundaþiei, aducea în þarã ºi încre - dinþa Editurii Humanitas copia „xerox“ a celor nouã caiete, aflate, din 1961, în Franþa, în proprietatea fratelui mai mic al autorului, An - drei Benu Sebastian. Proiectul optimist de a se finaliza în circa ºase luni transformarea acestui material preþios ºi destul de abundent în volum tipãrit s-a vãzut întârziat de cantitatea de muncã pe care a ceru t- o descifrarea ºi transcrierea textului, apoi stabilirea ºi adnotarea lui.

Perfect lizibil în regim normal, scrisul lui Sebastian devine, în anu- mite perioade, sub efectul emoþiilor, deprimãrii, anxietãþii, rãvãºit, greu de înþeles, când nu ºi neinte ligibil. În aceste condiþii, deºi cu rãspunderi împãrþite, realizarea ediþiei a solicitat spirit de echipã, coo - perare ºi asistenþã reciprocã susþinute.

Întrucât transcrierea textului s-a fãcut, prin forþa împrejurãrilor, dupã copiaamintitã, nu se poate cu totul exclude câte o lecþiune al - teratã prin felurite accidente de copiere (comprimarea în raccourci a literelor de la cotorul caietului, contrastul slab, neimprimarea chiar, sau ieºirea din cadru a unui cuvânt etc.). E adevãrat cã s-a depus pânã în ultimul moment efortul ca filele problematice sã fie recopiate, aºa încât, dupã repetate reprize de „decriptare“, sperãm ca editorul care, mai norocos, se va bucura cândva de acces nemij locit la caietele auto- grafe sã aibã de operat retuºuri minime.

Am consultat cu folos pentru definitivarea prezentei versiuni frag- mentele publicate anterior în þarã, dupã cum urmeazã: Jurnal de schi (9 ian. 1937 – 3 ian. 1938), în Lumea româneascã, an. II, nr. 566, 25 dec. 1938. E, dupã câte ºtim, singurul extras din manuscrisul editat aici, publicat antum, cu modificãri semnificative ale autorului. De

aceea am ºi considerat interesant sã-l reproducem, intercalat între anii 1937 ºi 1938, din ale cãror însemnãri e alcãtuit colajul. (Alte fragmente de jurnal publicate antum în Cuvântulºi Azierau respec tiv din 1929 ºi 1933); Pagini de jurnal, în Revista Fundaþiilor Regale, an. XII, serie nouã, nr. 1 sept. ºi nr. 2, oct. 1945 (editor probabil Al.

Rosetti); Pagini de jurnal, în Revista literarã, an. III, nr. 16, dumi ni - cã 1 iunie 1947 (editor V. Mândra); Jurnal de creaþiela „Jocul de-a vacanþa“(20 martie 1936 – 16 octombrie 1936) ºi Pagini de jurnal 1935–1937, în Mihail Sebastian, Opere alese, Bucureºti, E.P.L., 1962, vol. I, respectiv II (editor V. Mândra); „…o familie care are gustul lamentaþiei, în Manuscriptumnr. 2, 1976 (23), an. VII (edi - tor Dumitru D. Panai tescu); Pagini din „Jurnal“, în Caiete critice, nr. 3–4, 1986 ºi „Jurnal“– alte fragmente, în Revista de istorie ºi teorie literarã, anXXII, nr. 1, 1986 (editor Cornelia ªtefãnescu). Toate aceste demersuri curajoase, primite la vremea respectivã cu mare interes, au fost însã desfigurate de cenzurã: aceea, mai brutalã, de pânã la jumãtatea anilor ’70, cu felurite intervenþii eufemizante în text, nu totdeauna semnalate conform uzanþelor, ºi desigur cu ascunde - rea numelor proprii sub iniþiale nedecodabile, de genul „X“, „Y“, sau aceea, mai rafinatã, a anilor ’80, care practica selecþii atent tematiza - te, pentru a evita zonele tabu. Este, prin urmare, uºor de înþeles in - teresul extrem cu care lectura textului întreg este aºteptatã.

Sunt acum de fãcut câteva menþiuni ºi în legãturã cu destinul Jurnaluluidupã moartea lui Mihail Sebastian, potrivit informaþi ilor dintr-un document recent: scrisoarea lui Benu Sebastian, datatã „Pa - ris, 24, 25 iunie 1991“, cãtre Ioan Comºa, prieten comun al fraþilor Sebastian ºi, de altfel, prezenþã frecventã în filele jurnalului. Docu - mentul semnaleazã „pierderea a câtorva pagini“ din caiete, în timpul

„deturului necesar în Israel“. La plecarea din þarã, spre a le expedia în siguranþã peste graniþã, Benu Sebastian folosise, ca ºi alþii în situ- aþii similare, filiera diplomaticã. Dacã Securitatea nu-i confiscase pânã atunci Jurnalul, asta se datora, credea Benu Sebas tian, secretu - lui bine pãstrat asupra informaþiilor de ordin istoric ºi politic pe care le cu prinde: „… românii sub Dej – Ceauºescu ne ºtiind ce conþine, [aceasta] a permis miracolul sã nu-mi fie cerut pânã la plecarea în 1961 ºi sã-l salvez fãcând apel, prin persoanã interpusã, la servici - ile Legaþiei israeliene din Bucureºti“. Benu Sebastian nu dã nici un indiciu asupra locului afectat de pierderea acelor – câte? – pagini.

(Personal, dupã tonalitatea de notaþie în curs, deci lipsa de „incipit“

a filei din 12 februarie 1935, înclin a situa aici lacuna. Din prima ti - nereþe Sebastian a scris jurnal aproape continuu, atent la protocolul textului, cãruia-i puncteazã întreruperile mai lungi ºi reluãrile. Mi se

pare plauzibilã începerea notelor din acest caiet cel puþin în ianua - rie 1935. Nu ºtim dacã în 1934, pe durata scandalului pe care l-a declanºat romanul De douã mii de ani, ºi a redactãrii „dosarului“ do - cumentar Cum am devenit huligan, Sebastian a fãcut însemnãri, dar se poate imagina cã, dupã consumarea episodului, va fi simþit nevo ia sã inaugureze un caiet de jurnal, ca un exerciþiu de detaºare.) În orice caz, accidentul revelat de scri soarea lui Benu Sebastian – sau, sem- nalatã de Sebastian însuºi, în nota de la 30 aprilie 1938, pierderea, la Paris, în vara lui 1937, a caietului cu însemnãrile din apri lie –oc - tombrie acelaºi an (o datã cu prima versiune a romanului Acci den tul) – nu diminueazã prezentei ediþii caracterul de primã ver siu ne inte- gralã a Jurnalului, aºa cum se prezintã el la ora actualã.

Încã o menþiune despre sursele coroborate pentru definitivarea acestei ediþii. O copie microfilmatã, nu integralã, dar destul de extin - sã a celor nouã caiete a fost fãcutã cu prilejul aceluiaºi tranzit is - raelian. Leon Volovici a procurat acest microfilm care a conservat, din fericire, textul a douã file total distruse mai târziu, de umezealã, în manuscrisul autograf.

În sfârºit, referitor la modalitatea restituirii filologice a textului sunt de spus, foarte pe scurt, câteva lucruri.

Am intenþionat o versiune cu minimã prelucrare (ºi alterare) teh - nicistã a autenticitãþii unei scrieri cu specific prin excelenþã nedefi - nitivat, nesupus artificiului. Astfel, am renunþat la unele procedee uzitate în practica editãrii, cum ar fi redarea în cursive a expresiilor în limbi strãine, întregirea automatã a tuturor pre scurtã rilor (operatã în situaþii strict necesare înþelesului), corec ta rea neabãtutã a titlurilor ºi numelor proprii. Ca ºi în cazul lexicu lui co mun, am menþinut ºi pentru onomasticã alternanþele ortografice cu relevanþã foneticã, informând despre un anumit stadiu al limbii, de spre formaþia, modelele culturale, limbile ºi literaturile frecventate de cel care scrie.

— Ortografia numelor proprii respectã desigur reglementãrile ac - tuale. Prin urmare, grafii de tipul Charkow, Kalatsch, Kiew, Lesen, To brouk, Tcheaikowsky, Svetcovich, Þinþar Marcovici au devenit Harkov, Kalaci, Kiev, Leysin, Tobruk, Ceaikovski, SvetcoviË,»inËar MarkoviË. Dar au fost pãstrate variante sau alternãri ca: Mezeat(pen - tru Me ziad), Sevastopol/Sebastopol, Singapore/Singapor/Singapur, Thailand, sau Alcibiades/Alcibiade/Alkibiade, Gengis Khan, Tuci - dide/Tukidide/Tuki di desº.a. Când ortografia manieristã a unor nume proprii nu re prezintã o formã de „semnãturã“ consacratã – gen Ciulley, Tantzi Cocea, George Mãrutzã –am renunþat la ea; bunãoarã, o alter- nanþã ca Neguzzi/Negutzi/Neguþia fost unificatã Neguþi; am re - nun þat ºi la dublarea unor consoane ºi la decorativul „y“ final – deci:

Leni Caler(numele consacrat, de altfel, al actri þei), nu Lennysau Leny

˜

˜

— Am pãstrat ºi variaþia de ortografiere a unor denumiri de opere muzicale în situaþii ca: A treia simfonie/A 3-a simfonie/A III-a simfonie, titluri muzicale sau literare incomplete ori reproduse din me mo rie (la rigoare, cu specificarea formei corecte în subsol).

— Dintre alternanþele morfologice mai frecvente pe care nu le-am uniformizat sunt de semnalat: aibã/aibe, abea/abia, adinea ori/adi nea - uri, cetitor/cititor, cenuºe/cenuºã, complect/complet, ridi col/ridicul, tri mite, trimis/trimete, trimes, streinãtate/strãinãtate, numele luni lor septembrie, octombrie, noiembrie, decembrievariind, câteodatã la interval de zile, cu formele septemvrie, octomvrieº.a.m.d. Sunt res - pec tate ºi alternanþele genitivelor feminine în ei/ii.

— Alte forme lexicale speciale, pãstrate ca atare: apropiu, cinspre - zece, contrarul, curagios, deciziv, funerarii, loje, orariu, perzistã, pe - tec, provocãtoare, recunoscibil, (a) rezolvi, terificat, ultimile, vulvoi.

— Forme ortografice hibride (bilingv) cum sunt: aisansã, angoissã, congediu, congediat, crepiteri, louchã, mitraillate, Seina, raliendu-se, trinquauº.a. au fost ºi ele pãstrate.

— A fost respectatã ortografierea suntla pers. a III-a pl. a lui a fi.

Ca intervenþii de editor în forma primarã a textului le-am consi derat strict necesare pe urmãtoarele:

— Demarcarea pe ani a materiei.

— Întregirea datãrilor eliptice (care fac disconfortul ºi genereazã atâtea confuzii la lectura jurnalelor), de regulã prin adãugarea anului, mai rar a zilei ºi a lunii. Toate datele au fost verificate ºi, la nevoie, co rectate, cu trecerea în subsol a formei înlocuite. (Semn de ancorare acutã în cotidian, la un spirit atât de obsedat de evadare, datele greºite sunt, la Sebastian, rare.)

— Acolo unde notele au fost scrise dispersat, cu fiecare pro poziþie, uneori segmente ºi mai scurte, pe rând nou, am structurat paragrafe sau am spaþiat frazele potrivit coerenþei subiectelor. Am renunþat la li - nioarele care precedau (inconsecvent) notaþiile.

— În redarea schimbului de replici sau a spuselor altor persoane am înlocuit ghilimelele prin linie de dialog, pãstrând semnul citãrii în cazul relatãrilor mediate („vorbire indirect-liberã“).

— Pentru a evita confuzii între denumiri de instituþii ºi persoane reale, am introdus în ghilimele numele de sãli de spectacol ºi expo - ziþie, localuri publice, ºcoli º.a.m.d.

— Punctuaþia a fost debarasatã de abundenþa pauzelor (caracte - risticã anilor interbelici); a fost utilizatã, în schimb, virgula, iar pauza a rãmas în situaþii când are o sensibilã valoare expresivã sau când þine

locul unor conjuncþii, mai ales concluzive; alte intervenþii în punctu- aþie s-au practicat rar, spre limpezirea înþelesului sau pentru confor- mare la normele actuale.

— Adnotarea Jurnalului, aparþinând lui Leon Volovici, s-a fãcut în josul paginii, numerotatã cu cifre arabe, începând de la 1, în cadrul fiecãrui an; existã ºi o serie de note marcate cu asterisc ºi conþinând specificãri de editor; între acestea, am gãsit interesant de consemnat acele cuvinte sau expresii anulate de autor, care se pot descifra sub haºurã ºi denotã anumite procese lãuntrice revelatoare. În ce priveºte cuvintele, sintagmele ºi citatele în limbi strãine (francezã, englezã, germanã, latinã), ele au fost traduse la subsol în cadrul unor note mar- cate cu litere minuscule.

— A fost alcãtuit un indice de nume proprii, fãrã de care o scriere memorialisticã ºi, în general, documentarã e anevoie sau imposibil de consultat.

Pentru o privire de ansamblu socot utilã lista caietelor Jurnalului, cu intervalele de timp pe care le cuprind:

I. 12 februarie 1935 – 4 aprilie 1937 II. 18 octombrie 1937 – 24 aprilie 1940 III. 3 mai 1940 – 17 iunie 1940

IV. 1 ianuarie 1941 – 22 iunie 1941 V. 24 iunie 1941 – 21 decembrie 1941 VI. 22 decembrie 1941 – 16 aprilie 1942 VII. 1 mai 1942 – 29 decembrie 1942 VIII. 1 ianuarie 1943 – 31 decembrie 1943

IX. 8 aprilie 1944 – 31 decembrie 1944

GABRIELA OMÃT

1935

[Marþi], 12 februarie* ₁₉₃₅ 10 seara

Radioul e deschis la Praga. Am ascultat un concert în G-dur de J. S.

Bach, pentru trompetã, oboi, cembal ºi orchestrã. Urmeazã, dupã pa - uzã, un concert în sol minor pentru pian ºi orchestrã de acelaºi.

Sunt în plin Bach. Asearã, în timp ce îi scriam o lungã scrisoare lui Poldy¹, ascultam de la Lyon – pentru prima oarã prins extrem de clar – al patrulea concert brandenburghez. Pe urmã un concert pentru pian ºi orchestrã de Mozart.

Am fost la doctor pentru ochi. Mi-a recomandat ochelari ºi i-am ºi pus. Mã schimbã destul ºi mã fac urât.

A fost amuzant când i-am spus numele. Mi-a spus cã în familia lui s-a discutat mult despreDe douã mii de ani, pe care el personal nu l-a cetit. A auzit multã lume înjurându-mã. Îmi dau seama cã procesul meu e cu adevãrat pierdut. Cum am devenit huligan nu ajunge în cercu rile în care sunt înjurat ºi încã „dupã ureche“.

O vorbã care indicã ce forme ia „cazul“ în conºtiinþa publicã mi-a povestit-o Samy Herºcovici, duminicã, la Târgoviºte, unde am fost pentru o conferinþã.

Librarul care vindea biletele pentru conferinþã i-a oferit un bilet unui profesor de la ºcoala normalã: „Sebastian? Aha! Jidanul ãla care s-a botezat.“

Asearã trebuia sã vorbeascã Nae²la Fundaþie, despre „Solidarita - tea naþionalã“. Conferinþa i-a fost interzisã de guvern³. Studenþii au

* Anulat: „decembrie“.

1Poldy (Pierre) Hechter, medic, fratele mai mare al lui Sebastian, stabilit în Franþa.

2Nae Ionescu.

3Dupã asasinarea lui I. G. Duca de cãtre legionari, la 30 decembrie 1933, activitatea publicã a lui Nae Ionescu era supravegheatã de autoritãþi, iar ziarul sãu, Cuvântul(la acea datã, de orientare prolegionarã), fusese suspendat.

fost masaþi pe trotuarul dinspre palat, unde au huiduit, au zbierat, au cântat. Pe urmã au fost împinºi mai departe pânã în piaþa Atene u lui, unde Nae, ridicat pe umerii lor, le-a vorbit, cu capul gol ºi în palto nul lui cu blanã de lup.

— Era frumos Nae, povestea Nina⁴.

Au fost bãtãi, lovituri, pe tarde. Se povestea cã s-ar fi tras ºi salve în aer.

În ziarele de azi, nici un cuvânt.

Dezgustãtor numãrul pe care l-a închinat Credinþalui Nae. Petru Manoliu, Sandu Tudor ºi Zaharia Stancu, despre Nae Ionescu!⁵

O trãii ºi pe asta!

[Luni], 18 februarie [1935]

Asearã, de la Stuttgart, douã concerte de Händel în B-dur ºi G-moll pentru orgã ºi orchestrã. Foarte Mozart–Haydn. Aº putea deosebi pe unul de ceilalþi doi?

De o sãptãmânã, început de revoluþie în barou. Câteva întruniri pentru „numerus clausus“⁶. Alaltãieri, sâmbãtã, a vorbit ºi Istrate Micescu⁷, raliendu-se cu totul miºcãrii... Exact o sãptãmânã dupã apariþia interview-ului meu cu el. Hotãrât lucru am mânã proastã.

Ce oameni! Din caº, din iaurt, din apã... M[icescu] spunea zilele trecute:

— Dacã vrei sã ºtii care e maestrul meu în politicã, uite-l: Alain.

Îmi vorbea despre libertate, despre rezistenþa individului în faþa statului, despre stupiditatea ideii de „colectiv“, exploatatã de dictaturã.

ªi astãzi, uite-l antisemit, raliat „revoluþiei naþionale“.

E ºi aici mâna lui Nae. Micescu i-a mãrturisit lui Froda⁸cã a primit în prealabil vizita lui Nae, care l-a îndemnat sã ia conducerea chestiei în barou. Iatã cum va face profesorul o nouã Românie. Ce rizibilã, ce cumplitã, ce groaznicã afacere, în care toatã lumea ponteazã, inclusiv Nae.

...Dar a venit primãvara. Am fost ieri cu Benu⁹la Bãneasa. Bãtea un vânt de martie, era soare, mã simþeam tânãr. De mult n-am simþit aºa de viu dorul de a fi fericit.

4Nina Mareº, prima soþie a lui Mircea Eliade.

5Cu un an în urmã, redactorii ziarului Credinþa– cu deosebire Sandu Tudor, Zaharia Stancu ºi Petru Manoliu – purtaserã o campanie violentã împotriva lui Nae Ionescu ºi a Asociaþiei „Criterion“, din care fãcuse parte ºi Sebastian.

6Membrii din Baroul Capitalei, orientaþi politic spre extrema dreaptã, începuserã campania pentru eliminarea avocaþilor evrei.

7Istrate Micescu, jurist ºi om politic.

8Scarlat Froda, publicist ºi cronicar dramatic, directorul revistei Rampa.

9Andrei Beno (Benu) Sebastian, fratele mai mic al scriitorului, stabilit ulterior la Paris.

[Duminicã], 17 martie [1935]

12 noaptea

Vin de la garã, obosit (azi-dimineaþã la 6 m-am sculat ca sã plec la Brãila, acum mã întorc). Dar nu vreau sã las pe mâine însemnarea asta, pe care din tren mi-o fãgãduiam sã [o] scriu.

Am cãlãtorit cu Nae Ionescu. Se ducea sã þie o conferinþã la Galaþi (despre „Semne ºi simboale“). Dimineaþa, nimic interesant; am cetit gazete, am vorbit politicã, ne-am amuzat cu o fetiþã care intrase în vorbã cu noi. La Brãila eu am coborât ºi ne-am înþeles cã ne vom revedea seara în tren, la întoarcere.

Într-adevãr, ne-am gãsit seara în acelaºi compartiment. Era cu noi ºi profesorul Vechiu, ºeful argetoianiºtilor brãileni. Am mâncat toþi trei în vagonul-restaurant. Nae a dat o ºuetã politicã teribilã.

El a pornit miºcarea lui Vaida. (Acum zece zile mã asigura de exact contrarul.) El ºi Garda îl vor sprijini, fãrã sã colaboreze. Recunoaºte cã, în fapt, „numerus valahicus“ e o platformã de agitaþie, în nici un caz un program. Recunoaºte cã e inaplicabilã. „Chestiile aste[a] n-ar putea veni decât cu titlul de consecinþe, într-o schimbare generalã de cadru.“

Planul lui e foarte simplu. Menþinerea deocamdatã a lui Tãtã rãs cu la guvern. Încã – sã zicem – trei luni, pânã ce miºcarea lui Vaida va cãpãta consistenþã ºi cadre. Atunci, un guvern Vaida, care va tre bui sã dea 60 de deputaþi gardiºti ºi câte 10–25 din celelal te partide, aºa încât „opoziþia Majestãþii Sale sã fie Garda“. În mod logic, la cãderea acestui guvern Vaida, succesiunea va reveni gardiºtilor.

Nu ºtiu câte ºanse sunt în planul ãsta. Le cred reduse ºi îl cred fan- tezist. Destul de logic, evident.

Ce m-a deprimat puþin pentru Nae a fost tonul cu care povestea totul. Combinard, ºmecher, „teribil“. Ce i-a spus el lui Averescu, cum l-a tras pe sfoarã George Brãtianu, cum s-a rãfuit la Braºov cu Vaida...

— I-am pus cu curul pe gheaþã.

Hotãrât, îl prefer în sala de curs.

Impresia, numai vag jenatã, s-a transformat la întoarcerea în com- partiment într-un sentiment penibil. Cât poate fi de cabotin omul ãsta!

Erau în compartiment doi colonei. A intrat în vorbã cu ei ºi le-a tras o ºuetã „de i-a tâmpit“. Îi vedeam biruinþa pe buze, triumful cã-i epa - teazã. Unele lucruri uluitoare, din acelea cu care ºtie sã deplaseze – în surpriza speriatã a ascultãtorului – o discuþie de la o chestie loca lã la o problemã universalã, de istorie. Se vorbea despre eventualitatea unui rãzboi franco–german.

— Prostii. Tot nodul e la Singapor. Acolo îºi joacã Europa cartea.

Poate s-o joace fãrã Germania. Asta e!

La Singapor? Poate. Dar iatã oricum – pânã sã controlezi pro blema – un fulger definitiv în discuþie.

Coloneii schimbau priviri de admiraþie, de uluialã, priviri subit iluminate de revelarea adevãrului. Nae simþea ºi se complãcea în cãl- dura asta.

Într-un ceas a povestit tot ce ºtiam de la el: cum a trãit Revoluþia de la München, cum le fãcea discursurile miniºtrilor revoluþionari, cum revoluþia a încetat o datã cu fabrica de bani* de la Dachau, cum co lonelul Epp a fãcut ºi a dres etc., etc. Lucruri pe care, cu ani în urmã, le ascultasem, pironit de perete, în biroul lui, la Cuvântul.

Pe urmã a trecut la lucrurile recente. Lui Beck¹⁰, la Varºovia, i-a spus cã apropierea de Germania e necesarã. Lui Karl Radek¹¹i-a explicat cã succesorul lui Stalin va fi Gengis Khan. La Berlin i-a spus unui general... I-a arãtat unui ministru...

— Dar pe Hitler îl cunoaºteþi personal?

(Întrebarea unuia din colonei a cãzut în focul peroraþiei. ªtiam bine cã nu-l vãzuse niciodatã pe Hitler. Ne-a spus-o ritos ºi anul trecut, ºi în varã. Dar putea sã riºte a-l dezamãgi pe colonelul atât de admirativ.)

— Da. L-am vãzut. Mare om politic, domnule. Vezi d-ta, Troþki, care e enorm de deºtept, ºi Stalin, care e un prost... (Linie schim batã din pru- denþã, probabil, dar minciuna a rãmas, minciunã de simplã bravadã, pentru cã nu se îndurã sã scadã ceva din gloria în care s-a angajat. Ce copil e!) Cinci minute mai târziu, Vechiu îl întreabã ºi el:

— L-ai vãzut pe Hitler?

ºi el rãspunde încã o datã „da“, trecând însã repede mai departe, nu ºtiu dacã din jenã sau din plictiseala de [a] nu trebui sã imagi neze prea mult în chestia asta.

Avea aerul pe care, acum 15 ani, trebuie cã-l avea la „Capºa“, dând ºuete. Tânãr e acest scump Nae Ionescu.

Sâmbãtã, 30 martie 1935

Lecþia de ieri a lui Nae a fost sufocantã. Gardism de Fier pur ºi simplu – fãrã nuanþe, fãrã complicaþii, fãrã scuze. „Politicã se cheamã o stare de luptã. Un partid închide în chiar fiinþa sa obli ga þia de a le suprima pe toate celelalte. În concluzie ultimã, «politicã internã» e o absurdi- tate. Nu poate exista decât o cucerire a puterii, o confiscare a ei ºi con-

* Lecþiune incertã. (În perioada Puciului din 1923 în oraºul Dachau existau fabrici constructoare de maºini, de hârtie ºi de bere.)

10Józef Beck, colonel, ministru de externe al Poloniei.

11Karl Radek, membru al Comitetului Executiv al Kominternului (1920–1924), victimã a epurãrilor staliniste din 1937.

fundarea partidului cu toatã colectivitatea. De aici mai departe nu mai existã decât gospodãrie, de vreme ce orice posibilitate de reacþiune este anulatã. Naþiune se cheamã un colectiv care închide în sine ideea de rãzboi. O naþiune se defineºte prin ecuaþia prieten–duºman.“ ªi aºa mai departe...

Aº fi vrut sã-i spun ce monstruoase contraziceri cu sine însuºi de - biteazã, dar era grãbit ºi dupã curs a plecat numaidecât.

Toatã erezia lui porneºte de la o abstracþie grozavã, sãlbatecã:

„colectiv“. Mai rece, mai sumarã, mai artificialã decât abstracþia

„individ“. Uitã cã vorbeºte despre oameni. Uitã cã oamenii ãºtia au pasiuni, au, orice ar spune, un instinct de libertate, au conºtiinþa exis- tenþei lor individuale.

ªi ce e mai deprimant e cã toate teoriile astea pornesc de la un vulgar calcul politic. Sunt convins cã, dacã ieri a vorbit aºa – cu atâtea aluzii politice ºi atât de penibil hitlerist –, a fost pentru cã, în primul rând, printre ascultãtori se afla un gardist de Fier, în costum naþional.

Simþeam cã vorbeºte pentru el.

Am ascultat foarte mult Bach în ultimul timp. Duminica trecutã Matthäus Passion, la Ateneu. Cred cã iubesc mult muzica asta. În orice caz, recunosc uºor acum o piesã de Bach de orice altceva.

De trei sãptãmâni am prins nenumãrate lucruri de el, de la diverse posturi. Într-o searã, de la Varºovia, Concertul în re minor pentru douã viori ºi orchestrã, Concertul în re minor pentru trei pianeºi un con- cert, tot în re minor, pentru un pian ºi orchestrã. De la Stuttgart, Concertul brandenburghez nr. 5, douã cantate ºi un trio pentru clavecin, vioarã ºi viola da gamba. (În aceeaºi searã, de la Varºovia, o sonatã de Debussy pentru flaut, cello ºi harfã. Magnificã.) În conti nuare, douã preludii ºi fugã p[entru] orgã, de la Bucureºti. De la Budapesta, lunea trecutã, Concertul brandenburghez nr. 2, o arie ºi o cantatã, ºi pe urmã – marþi – din nou de la Praga, Concertul brandenburghez nr. 3 ºi încã unul în E-dur. De la Berlin, într-o searã, câteva piese de orgã – nu mi le mai amintesc – ºi un concert pentru violoncel singur, sfâºietor de calm ºi grav.

ªi pe urmã, multe, multe lucruri pe care nu le mai þin minte. (De la Stuttgart, cam de 2–3 ori pe sãptãmânã, Bach, dupã ora 1 noaptea. Tot de acolo, într-o searã, o delicioasã Kleine Nachtmusikde Mozart.)

În sfârºit, mai demult, de la Viena, un concert pentru douã viori, memorabil. Sonatã de Händel. Variaþiuni pe o temã vechede Ysaÿe, sonatã de Philipp Emanuel Bach.

Primãvarã rece, cu ploaie, nu vreau sã spun tristã...

Cuprins

Prefaþã . . . . 5

Menþiuni asupra ediþiei . . . . 13

1935 . . . . 19

1936 . . . . 44

1937 . . . . 104

Jurnal de schi [1937–1938] . . . . 138

1938 . . . . 143

1939 . . . . 192

1940 . . . . 251

1941 . . . . 283

1942 . . . . 430

1943 . . . . 493

1944 . . . . 541

Indice de nume . . . . 579