Démétrius Cantémir, philosophe de l’Histoire, în Revue des études roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, pp

(1)

(2)

De acelaºi autor:

Le droit roumain en matière de nationalité, Paris, 1940 (tezã de doctorat în Drept).

Démétrius Cantémir, philosophe de l’Histoire, în Revue des études roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, pp. 65–90.

Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations, Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiatã de Academia Francezã); în româneºte, Civilizaþii ºi tipare istorice. Un studiu com- parat al civilizaþiilor, Humanitas, 1999, 2004, 2006.

Les „grands boïars“ ont-ils constitué dans les principautés roumaines une véritable oligarchie institutionnelle et héréditaire?, în Südost-For- schungen,Band XLVI, München, 1987, pp. 1–56.

Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danu- biennes dans la première moitié du XIXe siècle, Publications Orien- talistes de France, 1989; în româneºte, Între Orient ºi Occident. Þãrile Române la începutul epocii moderne, Humanitas, 1995, 2005.

Les Aroumains (coordonator la operã colectivã), Publications Langues’O, Paris, 1989; în româneºte, Aromânii – istorie, limbã, destin, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1996.

„Sur un passage controversé de Kékauménos. De l’origine des Vala- ques de Grèce, în Revue roumaine d’histoire“, t. XXX, 1–2, pp. 23–66, Bucureºti, 1991.

O scurtã istorie a românilor povestitã celor tineri, Humanitas, 1999, 2000, 2001, 2002, 2006, 2007.

Cum s-a nãscut poporul român?, Humanitas Junior, 2001.

Mircea cel Bãtrân ºi luptele cu turcii, Humanitas Junior, 2001.

De la Vlad Þepeº la Dracula Vampirul, Humanitas Junior, 2003.

Însemnãrile lui Gheorge Milescu, roman, Humanitas, 2004.

Existã istorie adevãratã?, Humanitas, 2004.

Amintiri din pribegie, Albatros, 2002; Humanitas, 2005, 2010.

Thocomerius – Negru Vodã, un voivod de origine cumanã la începu- turile Þãrii Româneºti, Humanitas, 2007.

Rãzboiul de 77 de ani ºi premisele hegemoniei americane, Humanitas, 2008.

Amintiri ºi poveºti mai deocheate, Humanitas, 2009.

(3)

(4)

Redactor: Cãtãlin Strat Coperta: Angela Rotaru

Tehnoredactor: Manuela Mãxineanu

Corectori: Georgeta-Anca Ionescu, Anca Drãghici DTP: Corina Roncea, Dan Dulgheru

Execuþia tabelelor genealogice: Robert Nestorescu

Tipãrit la „Monitorul Oficial“ R.A.

EDITURA HUMANITAS

Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E. – CP 14, Bucureºti

e-mail: [email protected] www.libhumanitas.ro

(5)

Dedic aceastã carte veriºoarei mele Despina Mavrocordat, prin- þesã zu Sayn-Wittgenstein, care m-a îndemnat cu atâta stãruinþã, ani de-a rândul, sã încerc aceastã evocare a familiei noastre materne, pe care am îndrãgit-o amândoi.

Je dédie ce livre à ma cousine la princesse zu Sayn-Wittgenstein, née princesse Despina Mavrocordato, qui m’a encouragé avec tant d’insistance, des années durant, à tenter cette évocation de notre famille maternelle, qui nous a été chère à tous deux.

(6)

Table des matières

I. Remerciements/ 9 VII. INTRODUCTION / 11

Une réalité contournée jusqu’à présent dans l’historiographie roumaine: les «grands boïars» de Valachie et de Moldavie ont représenté, depuis les débuts, une véritable oligarchie institutionnelle et héréditaire II. À LA RECHERCHE DES COMMENCEMENTS / 65

Les Grãdiºteanu dans les XV^e– XVI^esiècles

III. TROIS GÉNÉRATIONS DE HAUTS DIGNITAIRES / 93 Les Grãdiºteanu au siècle des princes Craïovesti, Bran- covans et Cantacuzènes (1620–1718)

IV. À L’ÉPOQUE PHANARIOTE / 137

Sous le premier prince Phanariote, Nicolas Mavrocordato, ªerban Grãdiºteanu s’enfuit en Olténie (Petite Valachie) occupée par les Autrichiens. Mavrocordato lui confisque toutes ses terres et les donne à l’Église Métropolitaine de Bucarest. Sa cousine et héritière lutte pour récupérer au moins une partie de la fortune; les Grãdiºteanu des XVIIIê, XIXêet XXêsiècles sont ses héritièrs

V. LE SIÈCLE DE LA RENAISSANCE NATIONALE / 159 Les derniers éclats: patriotes, quarante-huitards, hommes politiques (1821–1920)

VI. LEUR DERNIER SIÈCLE / 205

La famille s’éteint lentement dans la douleur: morts prématurées, suicides, enfants naturels, aliénation mentale VII. ANNEXES / 271

Facsimilés de documents, fondations d’églises et de mo- nastères, propriétés, portraits de famille, généalogies, tableaux d’ascendants

(7)

Tablã de materii

I.Mulþumiri/ 9

VII. INTRODUCERE / 11

O realitate ocolitã pânã acum de istoriografia românã:

„boierii mari“ din Þara Româneascã ºi Moldova au reprezentat, dintru început, o adevãratã oligarhie instituþionalã ºi ereditarã

II. ÎN CÃUTAREA ÎNCEPUTURILOR / 65 Boierii Grãdiºteni în secolele XV–XVI

III. TREI GENERAÞII DE MARI DREGÃTORI / 93 Grãdiºtenii în veacul domnilor Craioveºti, Brâncoveni ºi Cantacuzini (1620–1718)

IV. ÎN VREMEA FANARIOÞILOR / 137

Sub primul domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, ªerban Grãdiºteanu se haineºte ºi trece în Oltenia ocupatã de austrieci. Mavrocordat îi confiscã toate moºiile ºi le dã Mitropoliei. Vara ºi moºtenitoarea lui se luptã pentru a redobândi o micã parte din avere. De la ea se trag Grãdiº- tenii din secolele al XVIII-lea, al XX-lea ºi al XX-lea V. ÎN VEACUL RENAªTERII NAÞIONALE / 159

Ultimele sclipiri: patrioþi, paºoptiºti, oameni politici (1821–1920)

VI. ULTIMUL LOR VEAC / 205

Încet, neamul se stinge în dureri: moarte timpurie, sinucideri, copii din flori, alienaþie mintalã VII. ANEXE / 271

Facsimile de documente, ctitorii, conace, portrete de familie, genealogii, tabele de ascendenþi

(8)

Mulþumiri

M-am bucurat de-a lungul anilor cât am lucrat la aceastã carte de o asistenþã atât de largã ºi simpaticã, de ajutor de la un numãr atât de mare de colegi istorici, de bibliotecari, de specialiºti în diverse ramuri de ºtiinþe auxiliare, încât mã gãsesc foarte stingher în a face o selecþie în exprimarea recunoºtinþei mele. Voi enumera deci, în ordine alfabeticã, numai pe cei pe care n-am putut sã nu-i þin minte:

ªtefan ANDREESCU, cercetãtor principal la Institutul de Istorie

„Nicolae Iorga“, primul în ordinea alfabeticã, e poate ºi cel care mi-a fost cel mai preþios îndrumãtor ºi care mi-a procurat cele mai numeroase indicaþii bibliografice.

Violeta BARBU, care mi-a clarificat câteva încrengãturi genealogice nelãmurite din epoca medievalã.

Jean-Michel CANTACUZINO (Paris), pentru amãnunte din înrudirile Cantacuzinilor.

(†) Paul CERNOVODEANU, care m-a încurajat mereu, înainte de dispariþia lui prea timpurie, ºi care mi-a procurat o genealogie, isprãvitã de el, a ramurii Bãrbãteºtilor din care se trãgea ºi el, prin mama lui, ºi eu, prin bunicul meu Djuvara.

Carina GHICA OGREZEANU, coborâtoare ºi ea de trei ori din Grãdiºteni, care a avut bunãtatea sã cerceteze unele cãrþi pentru mine.

ªtefan GOROVEI, distinsul istoric care animã cu atâta com- petenþã Institutul Român de Genealogie ºi Heraldicã „Sever Zotta“

de la Iaºi, unde am expus proiectul meu de monografie a Grã- diºtenilor ºi am primit critici ºi îndrumãri. ªtefan Gorovei e ºi cel care m-a încurajat sã îmbin aceastã monografie cu teoria mea expusã în Südost-Forschungen, în 1987, cu privire la categoria

„marilor boieri“.

(9)

SergiuIOSIPESCU, care mi-a procurat un mare numãr de cãrþi necesare cercetãrilor mele ºi m-a ajutat la descifrarea unor texte vechi româneºti în chirilice.

Florin IONESCU, excelentul fotograf amator care m-a dus în mai toate localitãþile unde puteam gãsi urme ale moºilor mei din partea maternã.

Arhimandritul Iustin MARCHIª, care, cu atâta bunãvoinþã, a încercat sã mã ajute în dobândirea unor lãmuriri asupra lipsurilor neexplicate în arhivele Mitropoliei din Bucureºti, privitoare la ctitoria boierilor Grãdiºteni.

Gheorghe MUªAT, neobosit scormonitor de arhive ºi vechi hrisoave, care mi-a semnalat un mare numãr de documente vechi privitoare la Grãdiºteni.

Mihai Sorin RÃDULESCU, la care am fãcut apel de câte ori mi-erau neclare unele legãturi de rudenie, la orice neam boieresc, în ultimele veacuri ºi pânã în prezent.

ªtefan PLEªIA, care m-a lãsat cu atâta gentileþe sã cercetez, de mai multe ori, la el, masa de fiºe ºi tabele genealogice întocmite de tatãl sãu Dan Pleºia, dupã bunicul sãu Emanoil Hagi-Moscu.

Mihai D. STURDZA, care mi-a dat îndrumãri genealogice ºi mi-a procurat o seamã de documente indispensabile.

Alexandru SKULTÉTY, cãruia i-am cerut de mai multe ori lãmuriri asupra documentelor în limba maghiarã care aveau legãturã cu cercetarea mea.

TudorTIRON, la care am avut recurs pentru a încerca sã lãmu- resc unele ciudãþenii din blazonul familiei Grãdiºteanu.

Claudiu TURCITU, de la Arhivele Statului, care a fost primul acolo care sã-mi înlesneascã cercetãrile (urmat de toate doamnele de la sala de citire!).

*

Ca în toate lucrãrile mele de 11 ani încoace, nu pot sã nu o pomenesc pe Diana Coriciuc, nelipsita îmblânzitoare a compu- terului meu nãrãvaº ºi primul lector (critic) al prezentei cãrþi.

10 CE AU FOSTBOIERII MARIÎN ÞARA ROMÂNEASCÃ?

(10)

I

INTRODUCERE

O realitate ocolitã pânã acum de istoriografia românã:

„boierii mari“ din Þara Româneascã ºi Moldova au reprezentat, dintru început,

o adevãratã oligarhie instituþionalã ºi ereditarã

(11)

Ne putem întreba ce interes mai prezintã astãzi o cer- cetare asupra unei familii boiereºti prea puþin cunoscute de marele public. Nici pentru istorici nu mai prezintã interes, de când în disciplina istoricã accentul e pus asupra faptelor economice ºi sociale, asupra aplicãrii metodei cantitative, asupra evoluþiei mentalitãþilor ºi când se pre- conizeazã o metodã pluridisciplinarã de studiu al trecu- tului istoric. De fapt, în aceastã concepþie s-ar putea susþine cã nici mãcar un studiu de ansamblu al marii boierimi nu mai meritã atenþie.

Asupra acestui ultim punct aº avea însã altã viziune:

e vorba, mai întâi, de un subiect ce priveºte istoria insti- tuþiilor, care n-are nevoie de justificare ºi care continuã, de altfel, sã suscite interes. Pe de altã parte, istoria boie- rimii române atinge încontinuu istoria politicã a Princi- patelor, deoarece marea boierime a jucat un rol foarte însemnat – ba chiar dominant – în guvernarea þãrii, dinainte de „descãlecãtori“ ºi pânã la naºterea României moderne, bineînþeles în limitele strâmte pe care le îngãduiau situa- þia þãrii ºi împrejurãrile externe. Apoi, prin faptul cã marii boieri au întins progresiv posesiunile lor în dauna moº- nenilor ºi rãzeºilor, ei au jucat un rol economic de prim- plan, cu consecinþe incalculabile în domeniul social, perceptibile chiar în epoca contemporanã. În sfârºit, trebuie subliniat faptul – ºi istoriografia noastrã n-a relevat

(12)

pare-mi-se destul acest aspect – cã boierii au fost, rând pe rând ºi mai mult sau mai puþin conºtient, agenþii aproape exclusivi a trei influenþe strãine, determinante în domeniul culturii: cea slavonã în primele timpuri ale Evului nostru Mediu, cea greacã, apoi turco-fanariotã în secolele XVII–XVIII, la urmã cea francezã în secolul al XIX-lea ºi începutul celui de al XX-lea, influenþe care, cu vremea, au însemnat adânc ºi limba, ºi moravurile tuturor claselor sociale, contribuind astfel la modelarea întregului psihic naþional, acel presupus „specific naþional“ care stârneºte în continuare discuþii atât de aprinse.

Ar fi de ajuns pentru a trezi interesul istoricului ºi poate ºi al marelui public. Iar dacã ne mai întrebãm prin ce concurs de împrejurãri, prin ce pârghii economice ºi politice, prin ce mecanisme mentale o atât de strâmtã minoritate s-a putut considera, veacuri de-a rândul, ca învestitã din fire cu exercitarea exclusivã a puterii politice ºi o atare viziune sã fi fost acceptatã nestingherit de toate celelalte pãturi ale societãþii, veþi conveni cã subiectul aparþine cu adevãrat istoriei globale a neamului românesc.

Întâmplarea de a fi ales, din pietate filialã, povestea familiei mele materne pentru expunerea acestor consi- deraþii, iar nu pe aceea a vreunui neam mai cunoscut de marele public, ca al Goleºtilor, al Filipeºtilor sau al Vãcã- reºtilor, poate fi bine-venitã, în sensul cã va fi mai simpto- maticã pentru grupul social pe care încerc sã-l definesc ºi sã-l descriu. Între ei, cei care se ºtiau ca aparþinând acestei restrânse oligarhii se considerau toþi egali, ba fiecare fãurindu-ºi motive de a se considera mai moþat decât ceilalþi; ceea ce e, de fapt, un fenomen universal în toate aristocraþiile, când le studiezi din China pânã la Roma

(13)

ºi pânã la nobilimea „titratã“ din Apus; ºi, pesemne, ºi pânã la ºefii vreunui trib de indieni Jivaros din Amazon.

Dacã, la noi, în fiecare secol, un mic numãr de familii ajungea la vârful grupului de putere, lucrul era desigur resimþit ºi acceptat de toþi din sânul grupului. Iar când unul sau o fratrie, ca cei trei Buzeºti, sau Bãlãceanul, ajuns general la nemþi ºi erou de cântece bãtrâneºti sau, mai târziu, strãlucitul ºi fastuosul Ienãchiþã Vãcãrescu, se fãceau cunoscuþi de þara întreagã, neamurile lor au primit de atunci eticheta de „familii istorice“, aruncând într-un con de umbrã zeci de neamuri boiereºti, odinioarã puter- nice, unele chiar înrudite cu spiþele voivodale ale Basara- bilor, Craioveºtilor, Brâncovenilor; citez la grãmadã nume ca: Izvorenii, Pârâienii, Glogovenii, Oteteliºenii, Coco- rãºtii, Grecienii etc. Ceea ce voi încerca sã arãt – în ciuda unor aprige rivalitãþi, adesea nemiloase ºi sângeroase – este îndelunga solidaritate pecetluitã prin endogamie a acestui grup care, când e studiat genealogic cu grijã, duce pânã la primele timpuri ale voivodatelor noastre.

Nici unul dintre marii noºtri istorici nu s-a învrednicit sã dea o explicaþie plauzibilã a genezei acestui grup social care apare totuºi clar din cele mai vechi hrisoave, când domnul chema la adunãrile de Stãri pe „boierii mei mari ºi mici“. Studierea categoriei „boieri mari“ a lipsit pânã acum ca atare în istoriografia românã. Din diverse motive, nici chiar istoricii noºtri cei mai de seamã, ca Xenopol ºi Iorga, de pildã, n-au cãutat sã identifice acest grup ca o entitate socialã aparte. Simptomatice sunt ºi tatonãrile, ezitãrile ºi erorile celor doi mari istorici în ceea ce priveºte originea instituþiei boiereºti la români.

La publicul cult, ca ºi la þarã, a mai jucat un rol ºi ero- darea termenului „boier“ în cursul veacului al XIX-lea, adicã evoluþia lui de la înþelesul de membru al unei clase

INTRODUCERE 15

(14)

sociale, al unei aristocraþii prin naºtere, la cel de proprietar de întinderi de pãmânt pe care nu le lucreazã cu braþele lui. Ba fusese, în cele douã veacuri dinainte, ºi o altã alunecare de sens pe care n-o vãd semnalatã clar la nici un autor: din cele mai vechi documente, interne ºi externe, pe care le avem, apare limpede cã însuºirea de boier nu reieºea din treapta pe care acesta se afla printre dregãtorii voivodului ºi nici mãcar nu depindea de vreo dregãtorie.

Boierii mari au fost, dintru început, o categorie aparte

A fost, desigur, o categorie influenþatã de modelul magnaþilor unguri ºi, de ce nu, poate ºi de îndepãrtata moºtenire a boljarilor protobulgari, care stãpâniserã odi- nioarã ºi în pãrþile noastre. Existenþa în toatã aria locuitã de români, chiar dinainte de întemeierea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei, a unui strat de dominatori ne e revelatã de cel puþin douã documente de mâna întâi: în Muntenia, faimoasa Diplomã a Ioaniþilor, actul prin care în 1247 regele Béla al IV-lea al Ungariei dãdea ca feudã Oltenia ºi o parte a Banatului cavalerilor Sfântului Ioan de la Ierusalim (majoritar de naþiune francezã), unde avem acei maiores terrae– „mai mari ai þãrii“; în Moldova, scrisoarea papei Ioan XXII, datatã de la Avignon din 9 octombrie 1332, cãtre arhiepiscopul de Strigonium, semnalând, în urma rapoartelor misionarilor sãi, cã bunurile episcopa- tului Milcovensis, înfiinþat în 1228 la cererea cãpeteniei cumanilor negri, adicã din pãrþile apusene, ºi nãruit de marea invazie mongolã din 1241–1242, fuseserã, dupã aceea, acaparate de „potentaþii din acele locuri“ (a Potentibus

(15)

illarum partium occupatis).¹ Carevasãzicã, chiar dupã retragerea masei cumanilor la vest ºi nord de Carpaþi, se aflau în acea regiune niºte seniori, posesori de mari în- tinderi de pãmânt ºi cãpetenii peste o populaþie de mun- citori ai pãmântului – acei Walathi, valahi, semnalaþi cu un veac înainte de alt document papal.²

Aºadar, domniile care se vor înfiinþa curând ºi la sud, ºi la est de arcul Carpaþilor nu se aºazã peste noroade nestructurate social: acolo se aflau dinainte ºi aºezãri sã- teºti, ºi câteva târguri, ºi, iatã, ºi niºte potentes, seniori stãpânitori de pãmânturi.

Diploma Ioaniþilor e ºi mai explicitã, întrucât, din foarte amãnunþitele lãmuriri ºi condiþii expuse de suzeran, regele Ungariei, vasalului sãu, reprezentantul Ordinului Cava- lerilor Ioaniþi, aflãm de existenþa, în nordul Olteniei, a unui voivod valah, Litovoi, vasal direct al regelui ºi de doi cnezi, Ioan ºi Farcaº, în regiuni nedeterminate; apoi de un alt voivod valah, Seneslav, la rãsãrit de Olt, în

„Cumania“, probabil în regiunea Argeºului, dupã cum ar reieºi din cronicile orientale relatând desfãºurarea nãvã- lirii mongole din 1241.

Pe lângã aceºti patru seniori de cel mai înalt rang ºi, bineînþeles, peste rustici, Diploma pomeneºte în douã

INTRODUCERE 17

1. Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudo- xiu Hurmuzaki (în continuare se va cita Hurmuzaki); vol. I, doc.

CCCCXCVI, pp. 622–623.

2. Scrisoarea papei Grigore IX, datatã la Perusa din 18 de- cembrie 1234, cãtre Béla, moºtenitorul tronului ungar, pentru a-i semnala cã, la puþinã vreme dupã înfiinþarea episcopiei Milco- vului, niºte coloniºti catolici, bunãoarã secui sau saºi, în loc sã meargã la biserica catolicã de curând deschisã, se duceau sã ia sfintele taine de la episcopi „schismatici“ ai valahilor, fiindcã trãiau în mijlocul acestora (quia populus unus facti cum eisdem Walathis), Hurmuzaki I, doc. CV, p. 132.

(16)

rânduri de o categorie de seniori desemnaþi cu sintagma maiores terrae(sau terre), „mai marii þãrii“. Istoriografia românã a comentat prea puþin aceastã informaþie a Diplo- mei. Or, ea e însoþitã de o precizare cãreia îi gãsesc tocmai o însemnãtate deosebitã în ceea ce priveºte problema care ne preocupã aici. În paragraful referitor la drepturile judiciare pe care suzeranul le concede vasalului sãu, gãsim secvenþa urmãtoare: regele acordã vasalului sãu, reprezentantul Ordinului Ioaniþilor, dreptul de jurisdicþie asupra întregii populaþii a feudei, cu o singurã restricþie, anume, dacã e pronunþatã o sentinþã de vãrsare de sânge împotriva unor „mai mari ai þãrii“, aceºtia vor avea drept de apel la curtea regalã (hoc addito, quod si contra maiores terre aliqua sententia de sanguinis effusione pro- lata fuerit […] ad nostram curiam valeant appelare)¹.

Interesant ar fi sã apropiem aceastã clauzã de cea care apare în tratatul semnat în 1595 de cãtre boierii delegaþi de Mihai Viteazul, cu Sigismund Báthori. Boierii obþin documentul pe care-l iscãlesc, de fapt un tratat de vasa- litate a voivodului Þãrii Româneºti faþã de principele Transilvaniei – amãnunt oarecum ocolit în istoriografia românã –, ca domnul lor sã nu-i mai poatã tãia fãrã în- voirea principelui, suzeranul. Este chiar stipulaþia din documentul din 1247. Pesemne, acei maiores terrae, strã- moºii boierilor noºtri, vor fi cerut-o pentru a se asigura 1. Am discutat mai pe larg aceastã frazã în recenta mea lu- crare Thocomerius-Negru Vodã, ediþia a II-a, pp. 51–52, deoarece o traducere literalã a latinei dinDiplomã, aºa cum s-a procedat în publicaþiile noastre, duce, neîndoielnic, la o greºitã interpre- tare. E clar, prin comparaþie cu textul Bulei de aur acordate nobilimii ungare în 1222 de regele Andrei II, cã termenii sententia de sanguinis effusione înseamnã aici o condamnare la moarte ºi nu o condamnare într-o cauzã de crimã.

(17)

împotriva viitorului lor senior. Sã fi avut a se plânge, în deceniile dinainte, de sentinþele pronunþate de precedentul lor senior, banul ungur al Severinului? Probabil.

Acest drept de apel, acest privilegiu acordat unui grup restrâns dintre nobilii locului, mi se pare de cea mai mare semnificaþie pentru a ne dovedi existenþa de pe atunci, spre vârful piramidei sociale, a câtorva posesori de întinse domenii, în stare, pe lângã puterea economicã ºi politicã conferitã de aceste posesiuni, sã strângã ºi cete de oºteni care constituiau acea putere militarã a valahilor, pe care Diploma o denumeºte apparatu suo bellico, susceptibil de a fi folosit la nevoie de Ordinul Ospitalierilor. Textul face în mai multe rânduri aluzie la asistenþa pe care valahii vor trebui s-o aducã Ordinului cu forþa lor militarã în caz de atac din afarã ºi chiar în caz de rãzboi ofensiv împo- triva „Bulgariei, Greciei ºi Cumaniei“ – adicã a þaratului bulgar de la Târnovo, a bizantinilor ºi a tãtarilor, stãpâni atunci pe „Cumania“, adicã pe Muntenia la rãsãrit de Olt ºi mai departe spre rãsãrit.

Încã o datã trebuie subliniat, mai mult decât s-a fãcut pânã acum, aspectul extraordinar al excepþiunii juridice concedate în Diplomã de regele Ungariei grupului de

„mai mari ai þãrii“ din acest þinut românesc. E dovadã de ponderea politicã ºi militarã pe care o aveau în ochii suzeranului ºi, de asemenea, e neîndoielnic cã acel grup a fost nucleul marilor boieri pe care ni-i vor revela peste un veac sau douã primele documente ale voivodatului Þãrii Româneºti. E ciudat, aºadar, cã atâþia istorici, printre care ºi Iorga în unele lucrãri ale sale, au putut susþine ideea cã boierimea a fost o creaþie a voivozilor dupã întemeierea statelor feudale ale Þãrii Româneºti ºi Moldovei. Procesul a fost, de fapt, invers: „marele-voivod“ a fost o creaþie a stratului de cnezi, voivozi ºi „mai mari ai þãrii“, ai cãror

INTRODUCERE 19

(18)

urmaºi vor fi tagma boierilor. Diploma Ioaniþilor este piesa care ilustreazã cel mai bine afirmaþia; e datatã 1247, ºase ani dupã cumplita invazie mongolã care mãturase toate domniile din estul Europei, din Cumania albã, în pãrþile actualei Ucraine, din marele cnezat rus de la Kiev, din regatul polon, din Moravia; iar regele Ungariei, Béla IV, nu scãpase dupã înfrângere decât refugiindu-se într-o insulã din Adriatica. Dacã s-au retras atunci mongolii nepoþilor lui Genghis Han, n-a fost din pricina vreunei contraofensive a puterilor creºtine, ci fiindcã sosise, adusã de faimoºii curieri mongoli care strãbãteau în puþine zile continente întregi, vestea morþii marelui Han, ºi neamurile lui trebuiau sã se întoarcã în Mongolia pentru alegerea succesorului. Dar lãsaserã în urmã puternica formaþie politicã a Hoardei de Aur din estul Rusiei ºi pânã în cen- trul Asiei, care ºi-a întins o vreme dominaþia pânã în pãr- þile noastre ºi în Bulgaria.

Prin urmare, în 1247, Béla IV încerca în mare grabã ºi cu îngrijorare, sã întãreascã graniþele regatului ca pre- cauþie împotriva unei posibile reveniri a iureºului mongol. În banatul Severinului (Oltenia de azi ºi, peste Carpaþi, o parte din Banat), pe care regii Ungariei îl stãpâ- neau de câteva decenii, regele, care în tinereþe avusese contacte cu Cruciaþii din Palestina, s-a gândit sã aºeze un corp de cavaleri ai Sf. Ioan din Ierusalim (Ordre des Hospitaliers de Saint-Jean de Jérusalem), viitorii cavaleri de Rhodos, apoi de Malta. Ei ar fi urmat sã aducã în noua lor feudã câteva zeci de cavaleri (numãrul poate pãrea extraordinar de modest, dar nu trebuie uitat cã un cavaler occidental de atunci, cu 80 de kilograme de zale pe el ºi un cal de tipul rasei percheron, era atunci echivalentul unui car de luptã de azi!), sã întreprindã o colonizare a þinutului ºi, mai cu seamã, sã clãdeascã un

(19)

ºir de cetãþi, din cele în care erau maeºtri neîntrecuþi.

Diploma pe care-o acordã regele la 2 iunie 1247 Marelui Maestru al Ordinului ºi care s-a pãstrat, nu numai în documentul ei iniþial, ci ºi în textul confirmãrii de cãtre Papa Inocenþiu IV în 1251¹, e actul cel mai însemnat pentru a ne face astãzi o idee de starea unui þinut românesc în perioada premergãtoare întemeierii celor douã voivodate ale Munteniei ºi Moldovei. De la publicarea, în 1887, a celui de al doilea document, au apãrut nenumãrate evocãri în istoriografia românã. Mai toate s-au limitat însã la comentarii asupra celor patru formaþiuni politice enume- rate de Diplomã, anume, la vest de Olt, voivodatul lui Litovoi ºi cnezatele lui Farcaº ºi lui Ioan, la est, voivodatul lui Seneslau.

În cadrul acestei lucrãri aº vrea sã insist numai asupra amãnuntului care mi se pare cã n-a stârnit destul interes, anume menþionarea în mai multe rânduri a acelor „mai mari ai þãrii“, maiores terrae, strãmoºi probabili ai unor neamuri de mari boieri.

Voi cita doar douã lucruri în sprijinul acestei aserþiuni:

mai întâi, un fapt semnalat deja de P.P. Panaitescu, anume cã s-a stabilit obiceiul, în hrisoavele domneºti din ambele voivodate, care întãreau drepturile unui boier asupra unei moºii, sã fie citat numele domnului, predecesor al semna- tarului, care a dãruit acea moºie strãmoºului actualului posesor. Or, avem documente din veacul al XIV-lea sau începutul celui de al XV-lea, bunãoarã în Moldova, în care nu e pomenit nici un domn predecesor, ci numai douã sau

INTRODUCERE 21

1. Primul, publicat în Documenta Romaniae historica (în continuare se va cita D.R.H.), B. Þara Româneascã, vol. I, Bucureºti, 1966, pp. 3–11; al doilea, în Hurmuzaki, vol. I, Bucureºti, 1887, doc. CXCIII, pp. 249–253.

(20)

trei generaþii de strãmoºi ai posesorului, care deci þineau moºia din moºi-strãmoºi, dinainte de „descãlecãtoare“.

A doua dovadã e apariþia în primele hrisoave de întã- rire de moºii date de marii-voivozi ai Þãrii Româneºti a douã grupe de mari posesori de moºii în Oltenia, pentru care nu ar exista nici o urmã de danie din partea domniei.

Avem vãdit de a face cu posesiuni anterioare închegãrii

„marelui-voivodat“. Genealogistul Dan Pleºia a consacrat mai multe articole acestei chestiuni¹, în scopul, la origini, de a propune o localizare a cnezatelor lui Ioan ºi Farcaº, citate în Diploma Ioaniþilor. Nu importã aici de a ºti dacã legãtura pe care o face Pleºia între boierii din Hotãrani (din care se va trage mai târziu ºi mama lui Neagoe Basa- rab) ºi cneazul Ioan din Diplomã, respectiv între boierii Floreºti, Craioveºti ºi urmaºii marelui vornic Dan Dur- duc din secolul al XIV-lea (dintre care Buzeºtii) ºi cneazul Farcaº, e corectã; reþinem doar existenþa, din primele veacuri ale Þãrii Româneºti, a unor mari posesiuni boie- reºti care nu se datoreazã unor danii domneºti, ci preexistã întemeierii „marelui-voivodat“.

Cine puteau fi aceºti maiores terrae? De ce origine etnicã erau cei mai mulþi dintre ei ºi cum sã ne închipuim sursa ºi aºezarea puterii lor? Diploma ne dã numai patru nume „la vârf“, adicã cei care trebuie cã au avut încuviin- þarea regelui ungar de a avea însuºirea, statutul de cneaz sau de voivod. Cei doi voivozi, Litovoi ºi Seneslau, poartã nume slave, de altfel poate stâlcite. Dintre cei doi cneji, Farcaº poartã nume ungar; unii istorici maghiari s-au

1. „Quelques grandes familles valaques des XIV^e–XV^esiècles“, în 12. Internationaler Kongress für genealogische und Wissen- schaften, München, 1974; O ipotezã dar poate ºi o explicaþie, comunicare la ºedinþa CRHGS din 29 februarie 1984; Temeliile strãvechi ale Þãrii Româneºti, ibid., ºedinþa din 29 noiembrie 1985.