Luceafărul

... ..

fiNG€NFNHNfi

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• ••••••

~ ~

Orice reproducere opri/ti.

Înviere.

O ploaie de raze

coboară

din

văzduh, îmbră~

ţişându-se

cu miresmele, ce

primăvara

le as- vârle cu

prisosinţă

din toate fibrele fini, ce se

desteaptă

Sim'ţesc, cum sufletul tresare şi el, ca la o chemare din alte

zări,

silindu-te

să-I

ur-

măreşti,

cu privirea

măcar,

în avântul lui de

înălţare.

E greu bietului suflet

să

se

înalţe,

târând în

urmă-i cătuşele

grele ale humei, asemenea acelor

evadaţi,

cari au

scăpat

dintre zidurile

temniţei,

dar

abiă

pot

să-şi uruiască

picioa- rele, de cari

atârnă

lanturi si obezi!

Sufletul, această odr~slă de vultur, menită

a se

ridică

spre culmi, se sbate între

zăbre­

lele scundului carcer

pământean,

ridicându-se

abiă

cu închipuirea la

înălţimile

pe cari le

visă.

Şi

cât de îngreuna! e

şi

acest biet avânt al fantaziei!

Vin grijile

şi năcazurile vieţii,

vin micile

răutăţi şi

marile patimi, cari

picură

plumb

îngreunător

pe aripile tale de Icar neînde- mânatic,

şi

avântul

ţi

se

curmă

la cea dintâiu

fâlfăire

de

aripă!

Te vezi ridicol, împrejmuit de zâmbete iro- nice sau

compătimitoare;

pe o

clipă, îţi

iei

hotărîrea

de a

rămâneă

"cu minte", - cum sunt

ceialalţi fericiţi

semeni ai

tăi

- dar puiul de vu1tur, ce

trăeşte

în sufletul

tău,

bate

nemulţumit

din aripi,

spunându-ţi

cu un imperativ categoric:

Mai sus! Mai sus!

Păduricea

din

faţă

* îmi

zâmbeşte

priete- .

noasă, frământându-şi

ramii

înmuguriţi.

Univ. 'Petru Maior' T 9 Mureş

11/~ll/~~~~/l/:~lf/i// I!IIII/IJII/1 ^/ q ^{l ) o} ~

094693 2613

Un miros de ghiocei

şi

viorele, o ad1ere de

pământ

umed îmi

umflă plămânii.

Sufletul lui Pan, al marelui Pan,

planează

asupra ei, ca o îndârjire, ca o

supremă

în- dârjire, a unei lumi de poezie, ce nu mai este.

Pan a murit!

Si nimfele. ce îl

întovărăsau,

s'au risipit si 'ele prin , văgăuni, prin pesteri ascunse ,

îndatăce

au

văzut

crucea, sclipmd ca un stindard al biruintii, deasupra clopotnitelor.

Au dispărut toa'te aceste minunate b~sme

antropomorte, cari

înfăţişau

puterile tain1ce ale firii.

Si a vemt Fiul-Omului

SI

s'a

înstăpânit

pe 'tronul falsilor zei, aducând,în vieata noastră pământeană' concepţia înaltă a 'dragostei

creştineşti,

care "toate le sufere, toate le crede, la toate

nădejde

are, toate le

rabdă;

si care ,

niciodată

nu cade".

Trec

înduioşat

pe

cărările

* pustii; mormane de frunze moarte

foşnesc

discret sub pasul meu.

ca

şi

când

aş păşl

peste grele covoare persiane.

Păduricea clatină voioasă

din vârfurile goale,

arătându-şi

mugurii

puţini şi mâţl­

soarele. Duhul

dusmănos

al Dochiei pla-

~ează încă deasupra' ei, ca o pasere de pradă, dar totul e de geaba! Suflul învierii se re- simte pretutindeni: în razele de aur ale soa- relui, în ghioceii, ce

îşi ridică căpşoarele

albe, în ramii ce se destind, ca

după

un somn adânc

şi

urît.

E atâta

lumină

pe aceste

cărări străjuite

de arbori-schelete, încât nu le mai

recunoşti, amintindu-ţi

de umbra

prietenoasă

a zilelor

de

vară

.

170 LCCKti'A.l:WL :>Imi 8. 1\:!1 1.

Mă

opresc pe o

bancă

în vârful dealului, privind la lumea ce

misună

pe uliti.

E asa de edifi~ător să ^privesti ~âteodată

' '

lumea, de sus.

Sgomotul

şi învălmăşala vieţii

de toate zi- lele

pătrunde până

la tine

aşa

de

mulcomă,

ca

o

melodie

prinsă

în

surdină.

Cât de mici sunt

oamenii, priviţi

de sus, st ce ridicole sunt

măruntele dusmănii,

cu

~ari grăbesc să-şi mărească recip'roc rostul vietii destul de amar si

fără

asta!

Si

'cu

cât s'ar mărl' proportia depărtării, oa~enii ar fi capabili, să emită o părere mai

adevărată

asupra semenilor

săi!

Vorbim înduiosati despre trecut, nu pen-

trucă

oamenii

de'at~nci ar fi fost mult supe- riori, ci

pentrucă

îi privim prin prisma ma-

gică

a

- distanţei!

Oamenii

-

spune un mare poet

-

sunt cu atât mai mici, cu cât te apropii mai mult de ei, în deosebire de statui, ce cresc în pro-

porţia,

cu care te apropii de ele!

Trec cu ochii peste jurnalele ce le-am *

adus, mâhni! de insultele, ce se asvârl cu atâta

uşurinţă ...

Deschid apoi scrisoarea unui necunoscut, de pe

pustă.

-

Cine

mă cunoaşte

pe mine pe acest

tărîm străin? mă

gândeam.

Cetesc

iscălitura:

Muntyan T6dor.

Ridic din umeri,

fără să înţeleg,

ce-o vrea dela mine acest crestin. Si cum trec peste

slovele

ungureşti al~ omu'lui, mă cuprinde o mare duiosie.

Eră scr{soarea unui bănăţean, ajuns is- pravnic la o curte

baronească

de pe

stepă.

Eră

pe deplin îndestulit cu

situaţia,

în care

se află,

dar nu se putea

împăca

cu gândul,

că

singurul copil ce îl avea, nu

ştia

scrie româneste.

"Că

io stiu

grăl

româneste

-

spunea 'la sfârsitul . s~risorii în rumân~ste .

-

dar nu bas a scria"

...

Vorbise' cu baronul

-

si acesta îi îngă­

duise ~u toată dragostea ~ă-si trimită bă-

' '

iatul la o

şcoală românească şi mă

rugâ

să-I

sprijinesc

şi

eu.

Simtii cum ochii mi se împainjinesc, cum o perdea de lacrimi se coboară, ca un văi

diafan, prin care intrevedeam realitatea, în spectrul curcubeului.

Vedeam pe bietul Toader Muntean, pierdut *

în mijlocul stepei,

trăind

din mila baronului trufas.

Cât se va fi muncit bietul ispravnic, câte nopti va fi priveghiat în

luptă

cu gândul,

că feciorul lui nu stie scrie româneste. . .

Şi, după

multe

sbuciumări,

s'a

hotărît,

în urma urmei,

să spună şi stăpânului,

dorul ce-i ardea sufletul.

A început,

aşa,

pe departe

- şi

baronul a

înţeles

cuvântul, de când

şi-a

deschis gura.

Si probabil i-a

răspuns:

'

-Prietene, trimite-ti copilul la orice

scoală românească, căci e un' ticălos celce să l~pădă

de limba

părinţilor

lui!

Dangăt

de clopot

mă trezeşte

* din reverii.

Mă

gândesc la scena când doctorul Faust

ascultă

sceptic clopotele ce vesteau Invierea.

Cât de sters mi se pare acest tablou, în

comparati~ cu ceeace

stmteam

eu!

Din adâncul pierdut al 'stepei

-

de pro- fundis - un glas

năbuşit

îmi cere un sprijin, ce pot

să

i-1 ofer.

Si glasul umil se

întovărăseste

cu sufletul de' premenire al firei; cu ghlo~eii ce îşi ri-

dică

petalele albe, cu viorelele cu ochi al- bastri

-

cu adierea de

sănătate

a lanurilor cu' miros de pământ umed.

Simţesc,

cum sufletul mi .se

înalţă, văd,

undeva, în

slavă,

chipul Mântuitorului, stri- vind

încăperea scundă

a mormântului de

peatră -

si-mi vine in minte gestul frumos al Cezarul~i, care voia să îmbrăţişeze lumea

întreagă!

*

Iubite, Toadere,

îţi mulţumesc

pentru cli- pele de

înălţare,

ce mi-ai dat cu scrisul

tău

simplu.

Mi-ai dat impresia,

că

stau în

faţa

celui mai

strălucit

cimitir al Italiei, pe frontispiciul

căruia,

mâna unui om genial a scris cu li- tere de aur un singur cuvânt:

"Resurecturis".

Al. Ciura.

~ rul 8 1\lll. LUCEAFĂRUL 171

Răvaş

de

nuntă.

De ziua nuntii tale-ti scriu, Acum, câtev~ rându ~i;

La

nuntă

n'o

să

pot

să

fiu,

Şi de-aş

putea la ce

să

viu

Să mă

mai vezi pe gânduri.

Când din al dragostei amurg

Îţi

faci o

sărbătoare,

Din lacrimele care-mi curg Ca zilele ce 'ncet se scurg

Să-ţi

faci

mărgăritare.

Din zâmbetu-mi îndurerat

Fă-ti

flori de

lămâită

Şi ~ă le pui, că nu~i păcat,

In părul ce l-am sărutat

Suvită

cu

suvită.

' ' ' J

Atunci când ne-am

văzut

întâi, Privirea cu

sfială

Mi-a 'ncremenit în ochii

tăi.

O! din privirile d'întâi

Fă-ţi

firul de

beteală.

Şi-acum

când toate le

'nţeleg

Iau gândurile mele,

Ţi

le trimet

fără

s'aleg Ca,

vălul

de

mireasă

'ntreg Tu

să

ti-I tesi din ele.

' '

'

Şi

astfel când te vei

găti

Nu vei fi prea mi

rată.

Mult mai

frumoasă

nu poti fi Dar poate-atunci te vei gândi La mine 'ntâia

dată;

Şi-avea-voi mângăerea

eu,

Că

'n clipele senine

Mă

vei avea în gândul

tău,

Precum în mintea mea mereu Te voi

purtă

pe tine.

A. Herz.

Aci, pe pământ.

1.

Soarele se ascunse

după

munp,

şi

deo-

uată

cu poleiala de peste vârfuri se duse

~i căldura

lui,

pierdută

în apa viorie a la- cului, în umbra

umedă

a

pădum

...

Excursioniştii

se întorceau spre

casă.

Va-

poraşe

cu

roţile

ca

nişte

aripi mari volburau luciul apei,

lăsând

o

dâră albă

în urma lor.

Si

bărcile

împodobite cu

verdeată,

pline de iume veselă, zoreau spre oraş. '

Pe cheiu, prin parcul Bulevardului,

răsunau vibrări

de

muzică, chemări

de iubire, stri-

găte

de bucurie, glasuri calde pline de în- cântarea unei zile de

vară, petrecută

în plina,

sănătoasa natură.

O

singură

pereche, tineri amândoi,

rătă­

ceau

fără tintă

si

păreau străini,

stingheri în atmosfer~ asta' de vieaţă bună şi veselă.

Ea,

111 ică şi slabă,

cu

mişcări gingaşe,

se

alipeă

de

braţul

lui. El, mult mai înalt, dar

şi

mai slab decât ea, cu

paş1

mari, aproape

inconştient,

o târa

după

el spre locurile mai

puţin

populate ale cheiului,

fără să prindă,

macar pe o

clipă,

privirea ochilor ei albastri, plini de

grijă.

Răspundea

numai, din când în când, la

şoptirile

ei

rugătoare

câte cu o strângere de

braţ, convulsivă.

"Sunt

ostenită, îngână

ea.

Să

sedem putin ...

Colo pe banca aceea lângă mal ... Nu-/ ni- meni. .. "

El se

uită

cu

nelinişte

împrejur;

par'că

nu i-ar fi fost locul destul de izolat ...

Şi

pe când ea,

scăpată

o

clipă

din

încleş­

tarea

nervoasă

a

braţului

oscs,

îşi

pierdea privirea în zare,

şi uimită

de

frumseţea

pri-

veliştei

ce se

deşfăşură superbă

înaintea ochilor,

şopti:

2

172

LUCEAFĂRtJl.. Nrul B, 1911.

"Geneva ... "

El se

^uită

în fundul apei limpezi

^şi

adânci, la vârfurile stâncilor, cari se

zăreau

ca

nişte

capete de

fiinţe

misterioase din profunzimea lacului ...

"Cât de frumos e aci!"

îngână

ea.

"Vezi,

şi

nu voiai

să

vii,

răspunse

el tre-

sărind,

ca trezit din vis.

- Pentru copii,

şopti

ea alipindu-se din nou de

braţul

lui. Tremur de

fncă să

nu li se întâmple ceva ... Mi mi e

aşa

de

delicată şi

Titinel abia

înţărcat.

.. "

El dete din umeri

^şi

se

^uită

din nou .în

apă,

distrat.

"Uite ce linistit e lacul,

lllCl

un val dea- supra lui ... Să' luăm şi noi o barcă.

- E târziu ...

Să

ne întoarcem la otel, Raul. ..

Aş

vrea

să plecăm încă

în seara asta.

- Unde?

-

Acasă,

la Bucuresti".

Cu o mişcare brus~ă el se ridică depe

bancă şi

fugi dealungul cheiului.

"Raul! ... "

Galbenă,

tremurând de

spaimă că

avea s'o lase acum aci,

singură, pierdută

în lumea asta

străină,

ea

alergă şi

se prinse cu putere de

^braţul

lui.

"Raul. .. Nu fii crud ... Nu mai pot sta.

Am venit pe trei

săptămâni,

nu pe

toată

vara cum vrei tu ... Mâne se

împlineşte

luna de când lipsim ...

Şi

am

lăsat

pe mama

bolnavă,

n'o

să poată

îngriji de copii ... "

EI isbucni, sarcastic:

"Mama! Copiii! sunt totul pentru tine; - eu nu însemnez nimic!"

Ea îl prinse de

mână şi iarăş

se

uită

la el cu ochii ei calzi, umezi de

multă simţire.

Mâna lui

eră.

rece ca sloiul de

ghiaţă.

"Tu

ştii

cât de mult te iubesc... Raul,

eşti

nedrept,

eşti

bolnav.

Şi călătoriile

astea obositoare mai mult

rău îţi

fac. Numai

acasă,

în liniste

bună, lângă

copiii nostri ... "

Gla;ul ei blând tremură de' dor să pă­

trundă

în sufletul lui ... Dar el n'o

ascultă.

Privirea lui tulbure

rătăcea

pe întinderea

nesfârsită

a lacului.

O b~rcă mică se zărea în depărtare, venind spre mal.

Când fu aproape, Raul

făd1

semn barcagiului.

"Du-ne în larg, spre !ura", îi porunci.

"Se

ridică

nori, s'a înoptat

şi

nu-i

lună", stătu

la

îndoială

barcagiu!.

"O

să-ţi plătesc

îndoit ca

să-ţi

cumperi

lumânări

în locul lunei",

răspunse

Raul.

Si coborî în

barcă

întinzând mâna spre to~arăşa lui. Ea ezită o clipă, înfiorată de întunecimea apei sclipitoare; apoi

învinsă

de

stăruinţa

lui, îi prinse degetele reci

^şi

se

aseză lângă

el.

'Il iubea ... Umilă, devotată, de trei ani o

jucărie oarbă

în mânile lui.

Oare unde o duce? Cum are s'o asvârle, s'o

fărîme,

într'o pornire de mânie

pătimaşe,

copilul ei

capriţios?

Dar nu ... Din ochii 1 ui pierl

deodată

în- tunecimea

duşmănoasă

de mai nainte. In

bătaia

luminilor din

barcă,

de cum plutea

lină

pe întinsul luciu al apei, ea

zări

în ochii lui negri

iarăş văpaia

aceea care

străbătuse

de atâteaori cu farmec sufletul ei . . . O cu- prinse cu

braţul

drept,

şi-i şopti:

"Vezi, ce bine-i, în

legănarea

asta

tăcută,

asa pierduti în

nemărginire

... De ce

să

ne î~toarcem tn iadul acela? În ţara aceea bar-

bară,

unde nimeni nu simte ce-i farmecul naturii

şi

ce-i puterea

inteligenţei omeneşti".

Ea

suspină abiă

auzibil:

"E

ţara noastră,

Raul ...

- Las-o",

îngână

el

şi

o strânse mai cu putere de mijloc.

Un val de

milă nespusă

trecu prin sufletul ei. "0

ţară

unde nimeni nu simte puterea in-

teligenţei".

Se strânse mai aproape pe pieptul lui,

pierdută

în amintirea primelor zile de iu- bire si admiratie pentru el.

Cât au fost d'e luminoase vremurile acele!. ..

Când au

apărut

cele dintâi versuri ale lui ...

Duioase cântece de iubire, cari îi

răsunau

în suflet acum cu o

sfăşiere tristă

...

Şi

nuve- lele lui de

aceeaş

jale

nespusă.

Cum de n'au fost apreciate? N'a fost nimeni

să-I înteleagă,

să-I ajute. Singură ea. Dar nu i-a aju~s! Ar- tistul are nevoie de lume. O lume

^întreagă

să-I

asculte,

să-I priceapă. Să primească

cu sufletul deschis cuvântul inspirat, din suflet rupt cu

^inimă

cu tot.

şi să răsplătească

cu iubire, iubirea lui

sfântă

... Numai ea

singură

1-a

înţeles!

Volumul de nuvele 1-a

tipărit

vânzând o

parte din hârtiile de valoare, pe cari mama

~rol 8, 1911. LUCEAFĂRUL

ei i le

dăduse

de zestre... Ce bucurie avi1 când a prins

întâiaoară

cartea aceea în

mână:

"Nuvele de Raul

Movilă". Eră şi

o parte din sufletul ei acolo în rândurile acele neperitoare: partea ei de Iubire,

credinţă şi sperantă.

Şi a; fi vrut să lipsească cu totul indoiala, amarui

şi răzvrătirea

din scrisul lui. Omul e supus greselii, si poetul e zeul

bunătătii

al seninului Şi al i~rtării. Solia ceriului tri~i~

pe

pământ să

cerceteze,

să

vindece

rănile

sufletului, nu

să

le

otrăvească

si mai mult

Biciuirea, sarcastică uneori, a 'micilor scă~

deri

omeneşti,

nu-i

plăcea.

De ce

să

se co- boare artistul la greselile vietii

mărunte

când sunt aşa de cutre~urătoar'e acele n;ilri şi

eterne, patimile cari bântue sufletul omenesc

deopotrivă

în toate straturile sociale,

şi

bur- ghezime

şi

proletariat, bogat

şi sărac. fără

ca nici o biciuire de moravuri

să

le fi putut pune

stavilă

...

Ar fi vrut

să

fie acolo numai

lumină

si cu mânile ei mici să oprească sabia înrosită în focul urii şi al răzvrătirii ... Să întoar~ă pu- terea dorului

şi

a iubirii în sufletul lui. Firul neperitor al credintii.

Şi mai târziu, când ea îşi legăna pe ge- nunchi copilul, abia de câteva luni, ar fi vrut

să lipsească

din scrisul lui

şi

nota aceea de melancolie desolatoare. De ce nu

lasă

el

să

se

întrezărească, măcar

dincolo de chinul

şi frământările omeneşti, speranţa, vieaţa

fru-

moasă,

cu tot farmecul ei sfânt? Noi

ştim că după

o noapte

întunecată

cu

trăznete şi furtună, răsare dimineaţa luminoasă,

soarele.

De ce

să

nu-i

dăm

sufletului zorile lui?

Nuvelele au fost primite în

tăcere.

Doar un singur critic, de meserie, foarte zelos, a

găsit că

ar fi ceva în

formă,

dar fondul, fondul e condamnabil- din cale

afară

pesimist.

Nu s'au vândut.

Şi

Raul,

amărît,

le-a strâns din

librării.

Venea seara cu teancuri de

cărţi subsuoară şi

le ardea în foc.

Ea îl ruga cu ochii plini de lacrimi, pro- testa,

plângeă

cu hohot,

- înzădar!

S'a mistuit

fără urmă

partea ei de iubire,

credintă

si

sperantă... Şi

a

rămas

numai amarui si' răzvrătir~a din sufletul lui.

lnzăd~r il împresura cu toată gingăşia iubirei calde, cu bucuria copiilor

veniţi să-I trezească

la o

nouă vieaţă,

el

rămâneă

posomorît,

tău­

rind planun de

răsbunare.

O

revistă socială!

Unde

să

fie in fi erati, cu fierul rosu, toti imbecilii, burghezii ne~imti­

tori şi i~gâmf~ţi de belşugul lor, stors d'in nevoia

desmoştemţilor ... 1nfieraţi, toţi

ari- vistii si parvenitii

fără

de

inimă,

cari si-au

fă~ut ~cară de lnăltare din inimile nai~e si

'

'

bune si curate ale multimii, simulând inte-

legere~ durerii, părtinir~a generoasă a ceior

umiliţi.

Minciună! Amăgire şi deşertăciune

e

toată

lumea!

Primele numere au avut un succes ne-

aşteptat.

Eră

un curent nou

după

care se îndrumau tinerii

ambiţioşi,

cei cu talent

şi fără

de talent.

În

scurtă

vreme

Movilă

se

făcu

cunoscut.

Fu

lăudat,

înconjurat de o

pleiadă

de tineri, veseli

că

aveau acum unde

să-şi

publice în-

drăzneţele încercări

de

proză şi

versuri

răz­

vrătitoare ...

O

clipă

el fu

mulţămit; îşi făureă

visuri de glorie.

Aceşti

tineri îi purtau numele din

gură

în

gură,

îl

preamăreau

pretutindeni

şi

se în- chinau lui.

Dar pe

măsură

ce se

înmulţeau

colabora- torii, se

împuţinau

cetitorii revistei.

După

doi ani

Movilă

datora cinci mii de lei la tipo- grafie

şi

zece mii la o

bancă,

unde

iscălise şi

ea

poliţele

reînoind mereu

scadenţele

...

Ea avu un fior ca pe marginea unei

prăpăstii şi-1 rugă să

înceteze revista.

"Da,

da, îi

răspunse

el, nu este nimic de

făcut

aci, nimic, nimic ...

Să plecăm!"

Si au plecat repede,

fără să

dea de veste ni~ănui dintre cunoscuţi şi prietini. .. Apoi,

fără să

stea

liniştiţi

undeva în

acelaş

loc, unde

să poată

priml

veşti

de

acasă,

despre copii, cutreerau acum

Elveţia, munţii, pădu­

rile, lacul Genevei ...

... Barca

alunecă uşoară

în largul apei negre

si ,

strălucitoare.

Întunerec si liniste. Nu se ,

'

auzea decât

pleşcăitul

lin al

Jopeţilor şi

din

când în când în

depărtare

suerul unei sirene

întârzia te... În gândul ei ;e luptă dorul cu

speranta, în al lui se

răsfrângeă

noaptea cu

tot înt~nerecul ei nepătruns .. Cu ochii lacomi

privea el în

apă;

cumplita

vrajă

a !urnei din

174 LUCEAFARUL ^~ruJ, 8, 1911

fundul ei îl ademenea ...

Nefiinţa,

ori o

altă fiintă?

... Tot una! Numai

să

înceteze asta de acl. Chinuri noi, sau deslegarea lor? ... ' Numai

să

înceteze astea de acum.

Să

se preschimbe lutul care n'a fost cu

putinţă să-si găsească

menirea

Prefacă-se

în nornol, în pulbere arsă de soare sau purtată de viscol.

Sufletul

^să

se mistue în focul cel etern ...

Tot îi va fi mai bine ca în

vieaţă,

aci pe

pământ

...

Lui Raul i-e frig ... A cuprins cu amân-

două

mânile mijlocul ei,

şi

ca

odinioară,

de demult,

şi-a

închinat capul pe sînul ei:

"Emo,

mă iubeşti

tu cu

adevărat?"

Buzele lui reci le

caută

pe ale ei ... O

clipă

ea e în raiul visat în

redeşteptarea

iluziilor dragi ... El a

regăsi!

farmecul, puterea, lu- mina

vieţii!

Iubirea ei a tot

ştiutoare,

a tot

puternică,

a tot

iertătoare!

,,Mă

mai întrebi? ... De atâta vreme

şi

nu

ştii?

.. "

O

sărutare pătimaşă

e

răspunsul.

Barca- giu! a întors

lopeţile şi vâsleşte

acum la reîntoarcere.

"0, da,

şopteşte

Raul.

Aşa

în

linişte,

în

tăcere, să

fim singuri,

^{şi să}

fie pururea noapte ... Asa

nemărginire,

de jur împrejur. ..

Tntărmurită,' e grozavă vieată~ Mă înăbus în- tr~ zidun, între oamenii răl ... Eu nu v~eau

să mă

mai întorc ... Nu, nu, Emo ...

Dacă mă iubeşti, rămâi

cu mine ... A el, a el, e pace,

linişte,

armonie ... Colo în fund, am

văzut muşchiu

verde,

aşternut

moale, netulburat ...

Să

dormim acolo, somn bun, dulce ... Vino,

VInO ... "

Şoptirea

lui

înfrigurată

se

^curmă

cu o

^apă­

sare fierbinte a buzelor pe gura ei, a bra-

ţelor

pe

braţele

ei ... Barcagiu!

ridică

lope-

ţile, şi

în clipa

următoare

n'auzi decât un singur

ţipăt.

.. Barca se

înclină

într'o parte,

şi alăturea

de ea

două

corpuri

îmbrăţişate

se luptau în

^apă.

11.

Din

părul

ei galben

şi

bogat, cu reflexe de bronz, Ema simte

par'că şi

acum picurând apa pe scânduri, în

picături cadenţate,

pe când în corpul ei, cu

furnicări

reci

şi

dure- roase, se întorcea

vieaţa.

Vieaţa,

din

graţia

barcagiului, care a în-

ţeles

numai decât pe care dintre cele

două vieţi

primejduite trebuie s'o scape.

El doarme acolo, departe, în fundul lacului frumos, pe patul de

muşchiu

verde ... Ea, a

rămas.

S'a întors la copiii ei. Nu i-a mai

^găsit

în casa

bună şi îmbelşugată

unde-i

lăsase.

Acolo:

lacăte,

sigiluri. .. Nimic, nimic nu i-a mai

rămas.

jalea

Şi

pustiul. Durerea

şi vălul

negru.

Ema se

uită aiurită

în iuru! ei. In

odăiţa mică şi

cu

pereţii

jilavi,

mohorîţi,

într'un pat, vai, neprimenit de mult, au adormit

copilaşii, îmbrăţişaţi,

cu obrajii

^lipiţi

unul de altul,

strânşi lângă

perete ca

să

lase loc

şi

pentru mama lor ...

In celalalt pat geme încet biata ei

mamă, bolnavă, sdrobită

de rele.

"Emo, tu nu te culci? ...

Ba da,

mamă,

mai târziu

niţel.

.. Mai am ceva de lucru. Dormi,

mamă dragă, fără grijă

de mine ... "

Glasul Emei nu

tremură;

vrea

să pnndă

putere,

să mângăie, să

dea

speranţă, să

re-

găsească făclia

drumului orb,

pierdută

acolo în fundul apei ...

Făclia scumpă!

Copiii ei 1 Dragostea lui

fărîrnată

a

rămas

aci, în

trupuşoarele

lor ...

Aci e, aci trebuie

să

fie!

Să trăiască

ei. Din truda, din

vieaţa şi

din

^lacrămile

ei, dar

^să

trăiască,

trebuie

să trăiască.

De lucru! Aci, pe

pământ,

da, nu în sferele de sus, cum a fost chemarea lui... Iluzii

şi

. "I

VISUri ....

Acl, pe

pământ.

Ceva real, folositor, din ce

să poată

scoate

^hrană,

pâne pentru

^copila~ii

ei.

Deocamdată

pâne pâne!

O

prietină, colegă

din liceu, care a urmat înainte la facultate, i-a dat

să-i

prescrie teza de

Iicentă.

S'o mai

revadă,

s'o mai îndrepte pe ici, ~e colo ... Ea are stil frumos - zice prietina; - a

trăit

între

literaţi,

a

învăţat

dela

bărbatul

ei

-frază înflorită, deschisă,

limpede, care

dă înţeles

deplin

şi

farmec ideilor din cuprins.

Şi

o

îmbărbătează:

"Tu ai talent, Emo, am

văzut

din scnso- rile tale .. Ai putea

să

le publici într'o re-

vistă literară".

Ema se

înfioară

...

O, nu! Ea nu vrea

să facă literatură!

Are

pregătire

pentru

şcoală. ŞI

îi e

dragă şcoala

Copiii

rânduiţi

în

bancă să

se uite la ea CII

Nrul 8, 1911. LUCEAFĂRUL 175

drag, cu sete

după

o

vorbă hrănitoare

de minte ... Altoiul binelui

şi

al frumosului

să-I aşeze

ea cu

grijă

în inimile acele fragede, curate, ca mugurul de trandafir ...

Tnvătătoare

într'un sat mic, la munte, ar vrea să 'tie.

Departe de lume, de sgomot, de amintiri. ..

Singură

cu

copilaşii

ei,

şi

cu mama ei, reîn-

sănătoşată, mângăiată, să

nu se mai uite la ea cu acea imputare

mută

din ochii ei isto-

viţi

de plâns, cu blestemul intotdeauna gata, tremurat pe buzele ei albe, pentru

^el,

ingratul care o ruinase, apoi a

lăsat-o

în

neagră

mi- zerie ...

"Laşul!

De ce nu s'a întors

să muncească, să refacă

averea

risipită?

...

Hoţu

1! A furat-o, apoi a fugit cu banii ei".

Se vor însenina ochii tulburi si buzele albe se vor rumeni ... Vor îngâna ~poi iertarea,

rugăciuni

de

odihnă

pentru sufletul lui.

Sărmanul

martir,

neînţeles, bătut

de

soartă!

Ea trebuie

să răscumpere,

aci pe

pământ, suferinţa

lui,

păcatele, slăbiciunea

lui, aci;

iar dincolo, în ceruri ...

Ema

îşi astâmpără

cu palma rece fruntea

înfierbântată.

A

isprăvit

de scris. Prietina i-a promis pe mâne

răsplata.

Să-şi

cumpere lemne, pâne, lapte pentru copii ...

Foamea

şi

frigul!

Ochii-i ard

uscaţi, şi

somnul nu vine sa-1 ali ne ... A secat izvorul de

lacrămi, îmbelşu­

gate

până

ieri ... Durerea n'o mai frânge, o

încălzeşte,

o

înalţă

ca pe aripi ... Atâta lume a cutreerat!. ..

Şi

picioarele o dor, ard la în- cheieturi ...

De atâtea ori a urcat

şi

a coborit

scările

...

Tnvelită

în

vătui

negru, peste ochii

adânciţi

cu

cearcăne

vinete, cu pleoapele

înroşite,

peste

faţa albă,

stând prin coridoare, în anii- camere

timidă,

în asteptare, de

săptămâni,

de luni' întregi ... Nu ~unt locuri! Sunt atâtea

licenţiate

cari

aşteaptă. Să aştepte şi

ea!

Ca o

umbră

se

strecoară

prin mintea chi-

nuită

fantoma

hidoasă

a mizeriei ... Întocmai ca si moartea, oase goale, ghiare ascutite,

şi-i ~ângesc a foame dinţii mari ... Ema sti~ge

lampa

şi

înch1de ochii ... O

clipă

numai.

Prietina venise aproape de patul ei cu un

mănunchiu

de trandafiri albi, tot atâtea zâne:

tu ai talent!

Şi

hidoasa

fantomă

a râs din

întunerec cu hohot batjocoritor ... Ema nu mai

cutează să închidă

ochii. li tine asa des- chişi mari, fixaţi în întunerec, chemân'd rea- litatea. li e foame ...

Oare de câte zile n'a mâncat? Pe

masă

sunt coji de pâne,

rămăşiţe

de cartofi, dar pofta n'o

îndeamnă

... Frica

să

n'o

deştepte

pe mama ei, care

iată,

doarme

însfârşit,

nu mai geme, frica asta o

ţintueşte

de pat ...

Mai bine orice, numai acest

geamăt,

nu! Si murmurul din jurul ei să tacă ... Rânjir~a

hâdoasă

a fan tom ei:

"Văduva

lui

Movilă,

nebunul!"

"Şarlatanul ăla

de

Movilă!"

Un glas argintiu, glas de înger

resună:

"A fost un suflet ales.

Şi

numai ce-i vul- gar poate

trăi

pe

pământ.

Pe cei buni îi

chiamă

cerul".

Ţipetul

ei de bucurie e înecat într'un potop de

lacrămii

... S'a deschis iar izvorul fierbinte al durerii ... Capul Emei se

îngroapă

în

pernă, să-şi înăbuşe

plânsul. ..

"Raul! ... Raul! ... "

Durerea o

inundă

ca

şi

apa aceea mare,

neagră,

cu sinistre

1

uciri;

suliţe

reci, fioroase îi

pătrund

trupul, undele o cuprind, o

îneacă

...

În fundul apei întunecate e patul de

muş­

chiu verde ...

"De ce n'ai venit cu mine?"

E limpede vocea lui Raul.

Ema tresare. Ar vrea

să

se ridice, dar mâna

1

u i rece se

lasă mângăi

!oare peste

creşte­

tul ei.

"De ce te

frămânţi

atâta? Cine te

răs- plăteste?

... Atâta te sdrobesti, te chinuesti, înzăd'ar! ... O clipă nu poţi 'găsi pacea di-

vină

pe care o gust eu aci deapururea ...

Răutatea

oamenilor ucide tot ce-i bun

şi

frumos pe

pământ.

În ceri uri reînvie toate ...

Mi-e

milă

de tine ... Vino ... "

Buzele lui reci îi ating fruntea, ochii,

^şi

se

apasă

îndelung peste gura ei:

Vino!. ..

Ea isi întinde bratele spre dânsul.

- R'aul! Raul!. .. Cu tine! ...

*

...

^Ţipătul

sguduitor trezi din somn copiii, si

bătrâna

bâjbâi prin întuneric

să aprindă

;epede lampa.

3

176 LUCEAFlRUL Nrul ~. 1!111.

Ema se

ridică

din pat

aiurită, galbenă,

cu ochii

lărgiţi, căutând

în vag ...

"Unde te

uiţi a~a?...

Nu e nimeni. Ai speriat copiii!"

Micuţii

se

alipiră

plângând de pieptul ei.

Ea strânse cu putere

trupuşoarele

calde la sânul ei

amorţit.

Ii

sărută,

îi

linişti şi-i

înveli

binişor

în

plapomă.

Apoi se

sculă

încet,

ostenită,

ca

după

un somn grozav, din

depărtări nemăsurate,

unde n'are

să

se mai

întoarcă multă

vreme ...

Să

----=

m1ra

că

trupul ei e tot întreg. Nimic nu s'a sdrobit, nu s'a frânt din el?

Se

uită

cu luare aminte prin

odăi{a

ei

să­

răcăcioasă.

Toate erau

aşa

cum le

lăsase aseară

... Mama ei, copiii ei,

readormiţi

in paturile lor ...

Lângă sobă

câteva

aşchii

.. .

Aprinse focul

şi

la

flacăra

lui începu

să prăjască rămăşiţele

de pâne de pe

masă.

În geam se ivi cea dintâi

rază

de soare a

dimineţei,

ca o zâmbire

blândă.

Constanţa Hodoş.

A fost

odată.

Ruinile vorbesc cu glasul

Chemărilor

de

altădată.

Ruinile acum

îmbracă

Vestmântul alb de

sărbătoare.

Spre el e, suflete, te

'ndreaptă, Dă

aripi visului

să

sboare, Din nori

şi

stele

să culeagă Trăitul

basm .. . A fost

odată.

În noaptea

albă,

parfu

mată îşi

frânge

Dunărea

mijlocul

Şi

brâul de argint

şi-1 ţese

Cu stele de pe ce r desprinse.

Dorm umbrele pe malul umed Frivole, ca pe pat întinse Femei, de cari a râs ursita, A râs vieata si norocul.

'

'

Pe mal s'a coborît

luntraşul Şi

nu-i de-aicea pelerinul.

fn vorba lui, în ochi, în mersu-i Este ceva necunoscut

Din ura, patima, revolta

Pământului

ce 1-a crescut.

Ce

caută

la geam în noapte,

Domniţă,

cine e streinul?

- "Stii tu ce ne

asteaptă?

Vino!

Acol~-i noapte si e' dor, Acolo plânge n~norocul

Şi sună lanţul.

Doina plânge Acolo blestemul în suflet Ca valul furios se frânge,

Căldura

ta

şi-a

mea, frumoaso,

Şi

sufletul

să

li-1

dăm

lor!

Din robii cari au plâns în

umbră

La glasul

tău răsar

eroi, Si doina

sfântă,

doina

noastră

Se schimbă 'n strigăt de fanfară, Cad trenurile

şi

lumina

Pătrunde

noaptea din

afară,

Vor tremura

împilătorii, Căci

vine ziua de apoi!"

Domnita a închis fereasta, Strein~l singur a plecat

Şi Dunărea cutremurată

O

rază

a

'nghiţit

în valuri, S'au învelit în

văi

de

ceaţă Tăcute,

umbrele pe maluri.

Streinul s'a

'nfrăţit

cu vântul Si azi domnita 1-a uitat.

' '

Tăcere!

Stâncile 'negrite Au prins o

rază călătoare

Si, luminate, prind a spune Povestea care o ascund.

O

roză albă

se

alintă

Pe unda valului rotund Un glas de bucium se aude.

Tăcere!

... Basmul dulce moare.

Ruinile vorbesc cu glasul

Părerilor

de

rău

amare:

Unde-i lumina, unde-i visul

Şi

unde este idealul?

Ruinile vorbesc de roza, Pe care a

'nghJţit-o

valul De noaptea care azi ascunde

Fanfară, strigăt şi

cântare.

1. U. Soricu.

NruJ 8, 1911. LUCEAFĂRUL

177

Beizadeaoa.

1 se dusese faima pana departe. Nu eră om în tot ţinutul acela să nu-l cunoască, să nu ştie că Beizadea Vasile eră cel mai

Îl iubeau femeile căci eră frumos. Înalt,

odată şi jumătate; lat în piept, că atunci când şi-1 umflă îi plesneau nasturii, - cu

Albrecht Dilrer: Autoportret.

puternic om de pe lume. Se temeau de el, si-! si iubeau căci dacă pedepseă fără de

;"ită,' ajută

ori de câteori trebuia.

Toţi

se plecau când trecea călare pe uliţă, pe şargul seu mp, pe care se spunea că-I ridică şi el, la rândul lui, în braţe de-1 pune pe umeri, după cap, şi înconjoară cu el curtea palatului.

sârmă pe haină de fier de-ar

fi

fost prinşi;

rotund şi rumen la faţă; cu ochii albastri şi aspri, reci ca două flori de gheaţă; cu mâna mică, totuşi, femeiască, cu degetele subţiri; cu piciorul înfăşurat în muşchi de oţel care se cunoşteau sub stofa pantalo- nului încăputat într'o gheată mică de lac,

3•

17S

LUCE;AFĂ!Ztt Nrul S 1~11.

ca într'un pantof de bal. Tn

dimineaţa

aceasta de Septemvrie, când razele soarelui de abia

destrămau

negurile

dimineţii,

Beizadoaoa s'a sculat, ca 'ntotdeauna

şi,

gol, s'a dus în odaia ce dil. înspre

grădina

palatului

să

ridice, ca

după

obiceiu,

greutăţile

de fier, apoi

să

se scoboare în

grăd1nă, să

alerge pe aleile

nă­

sipoase, cu sacul plin de

năsip şi

plumb în spate, cu sacul greu

că

patru oameni abia

dacă

I-ar li urnit din loc.

A deschis fereastra,

şi

cum cele dmtâi lu- ciri ale zilei se topeau în oglinda de

cleştar veneţian,

în oglinda

'naltă

de jos

până

sus Beizadeaoa se

arătă

întreg în apele e1,

îşi încordă muşchii braţelor,

se

aşeză

bine pe picioare, isi scoase pieptul

lărgindu-si

cosul coastelor, Şi se privi îndelung. Nu sc'ăzus~ră

muşchii, deşi

se

aşteptă să

fi

slăbit

în aceste câteva zile pe care le

hărăzise

cu totul dra- gostei cu frumoasa

şi bălana postelniceasă.

Se

scutură,

se trezi ca dintr'o dulce visare de câteva clipe,

şi

asvârlindu-se în mijlocul

odăii

ale

căreia

podele se

cutremurară

sub

paşii

lui de

uriaş,

se

plecă

deasupra celei mai mari

greutăţi de schijă,

îi

apucă

mâ- nerul cu degetele lui

subţiri şi

albe de fe- meie,

şi răsucindu-şi muşchii

într'o încordare, ca pe

nişte

otgoane de corabie pe care le strânge

şi-apoi

le 'ntinde vântul,

avântă

schija în sus, o

aruncă

înspre bagdadie

şi,

îndoin-

du-şi braţul

dela cot, o

aşteptă să-i cadă

pe podul

muşchilor,

de rotunzirnea

cărora

lo- vindu-se schija

sări

în sus ca o minge.

Si Beizadeaoa iar se 'ndoi, iar

apucă

mâ-

ne~ul şi iar aruncă schija în sus. Sângele nă­

văli

în

muşchiul

mânei când fierul îl sdrobl din nou.

Ostenit se

lăsă

pe canapeaua de piele,

să

se

odihnească.

Închise ochii ... Cu cât mai

uşor

era trupul postelnicesei pe care-I prirnbla, gol, ca pe o

creangă

de

măr

înflorit, pe bra-

ţele

întinse, de jurîmprejurul

odăii.

Se

desfăcu

iar de visarea lui. Trebuia

să

se scohoare în

grăciină, să

o 'nconjoare

odată,

cu sacul pl111 de nisip

şi

plumb în spate.

~e

duse la

fereastră.

Se

plecă puţin.

1 se

părti

Beizadele1

că

la ceasul acesta al di- minetii cineva

umblă

pe alei. Privi bine. Si-1

cuno~di: eră grăd1narul, ţiganul, flăcăul ~hi­

peş,

pe care-I tocmise

săptămâna trecută.

Privi la el.

Ţiganul

grebla aleia. Chiar sub

fereastră,

pe nisip, sacul de piele pe care-I ridica Be1zadeaoa

stătea

ca si cum si-ar f1 asteptat stăpânul. Flăcăul 'ajunsese' cu greblaiUI

până

la el; Beizadeaoa îl

văzti

cum se

pleacă, să

deie sacul la o parte, ca

să întindă

nisipul

şi

pe locul pe care stase el,

şi-un

zâlllbet ciudat se ivi pe bu- zele Beizadelei, când se gândi la

înjurătu­

rile pe care

ţiganul

avea

să

le

înşire

când o vedea

că

nu-l poate

n11şcă

din loc. Se

plecă şi

mai bine peste privazul ferestrei,

şi aşteptă.

Flăcăul

se opintl,

îşi

dete pe semne seama de greutatea saculu1,

îşi desfăcu braţele, apucă

sacul

voiniceşte,

îl

ridică, şi

învârtindu-se din mijloc îl

aruncă

cât colo, pe brazda verde a unei

pajJŞtL

Beizadeaoa se

'ndreptă

ca

muşcat

de

şarpe.

Un

ţigan

îi

sfărmase, dintr'odată, toată

faun a; în eli pa aceea i se

păru că

pe el îl aruncase

aşa,

ca pe un lucru netrebnic,

că

pe el îl biruise, în

luptă dreaptă, şi-i

pu- sese genunchiul pe piept.

Ţiganul

acesta

să-i

fie singurul lui potrivnic? Sângele 1 se sui la cap,

alergă, luă

din perete pistolul, se în- toarse la

fereastră,

se

plecă

... Si

grădina

răsbubul. Se plecă să privească trupul voi- nicului care se

sbăteil.

din ce în ce mai stors de puteri pe nisip, apoi se duse

şi

trase

găitanul

clopotului.

Şi

când veni

vătaful să

se închine

până

la

pământ,

Beizadeaoa porunci:

- Să ridicaţi

pe

ţigan

de jos, d1n

grădină

...

Şi să

nu

vă

mai calce piciorul p'acolo

,

di-

mineţile,

când trag eu la

ţintă

...

Şi

cum

vătaful

se

plecă încă odată,

ca

să

arate

că înţelesese,

Beizadeaoa îi mai

dădi1

o

poruncă:

-

Şi să îngrijeşti să-mi

fie baia gata.

Em. Gârleanu.

:ruJ 8, 1911. LUCEAF.\rmL _l'i!J

bi:

"'

t:J c

V>

o E

"'

"O

o.

"'

u

~

.c t:J :::l

.c u

"'

^N

J:

o

"'

:::l

E >.

c

e

-~ J:

180

LUCEAFARUL

Nrul 8. 1911.

Vieaţa în -natură.

de

Victor Stanciu. (Sfârşit.)

Vâsc u 1, care

creşte

în vârful arborilor

hrănindu-se

cu sucul arborelui pe care

creşte,

are

^nişte

boabe albe, cari acum iarna sunt in coacere, boabele acestea trebuie

să ajungă

tot pe o

ramură

din vârful unui arbor,

aşa că dacă

ar

lăsa

boabele

să cadă

la

pământ şi-ar

pierde neamul. Acum iarna

^însă

e

^puţină

hrană

si bietele paseri

rămase

la noi când sboară 'pe deasupra pădurii, se înveselesc

că

tocmai vâsculle

dă

de gustare. Dar o

boabă

pentru

guriţa

unei

păsărele

e prea mare

şi

asa e

silită să

ia numai o parte din

boabă.

Dar deabia strânge cu ciocul, se cre apă pieliţa boabei

şi

întreg

conţinutul

îl asvârle în sus si de multeori se lipeste de cioc cu materia

~leioasă ce o conţin~. Biata păsărică fuge

îngrozită şi

e foarte

neliniştită văzând

pe ciocul ei ceva alb

şi

cum nu are o

servietă

la

îndemână, şterge

ciocul pe o

ramură, lăsând

acolo

sămânţa

parasitului vâsc, care se prinde în noul

său

loc.

Acum nu de mult se putea cetl prin ziare povestea unui Sârb care a ajuns cu 50 bani în puterea iernii în Anglia. Ce

să facă să ajungă acasă,

se

furişează

în rezervoarul cu

cărbuni

a unui vapor

^şi

ajunge în pace în Hamburg, de unde pe mecanismul paturilor dela osia unui vagon de

marfă

soseste

sănătos

în Viena şi deacolo cu acel aş bilet' la graniţa Ungariei, unde istovit de puteri

autorităţile

îl iau în primire

şi-1

trimit în

ţara

lui. Tot cam in felul acesta

călătoresc

cele mai multe

^seminţe.

Scai ul e cunoscut de

toţi şi

nu ne prea

bucurăm dacă

cineva ne

cinsteşte

cu numele lui Mergând pe câmp, pe

lângă

o

plantă

de scaiu fructele, pe

suprafaţa cărora

sunt o

mulţime

de cârligele, se prind de hainele noastre si fac o expeditie de cucerire

fără

ca să

ft

'ostenit câtuş d~ puţin pe drum. În un loc departe de locul originei ii periem

şi

ajung in

pământ.

Aşa

se crede

că

omule un mare inventator

şi lăudăm

spiritul care i-a dat omului

fără

aripi puterea de a se

înălţa

prin aer ca pa- serile

şi să treacă

peste muntele Simplon, dar de

câtă

vreme ne-a intrecut plantele cu

aparatele lor de sburat pentru cari nu folo- sesc decât

undulaţiunile

aerului. Când se

destramă

primele flori din galbina

păpădie

in locul florilor apare un cap alb rotund format din mai multe

umbreluţe

din fire subtiri de cari umbrelute

atârnă

semintele.

' '

'

E un aparat de sburat mai usor decât ori- care altul. Să presupunem, că putem construi o

umbrelă

atât de

uşoară şi

de mare încât cel mai mic vânt intrând sub

umbrelă

o ri-

dică

cu noi cu tot de pe

pământ şi

avem aparatul de sburat al

seminţelor

de

^păpădie.

Noi

însă până

acum nu ne putem

pregăti

o materie atât de

uşoară şi

de

trainică.

Vântul se

acaţă

în parapleul florii de

păpădie,

o

înalţă

de pe

pământ,

o

dă

undelor de vânt, cari o duc in zilele de

vară

cu mult soare departe de locul originei. Iar aviatorul pri-

meşte

ca premiu loc nou unde poate

^să

în-

colţească.

Tot cu aparat de sburat

să

mai pot

lăuda

multe alte

seminţe,

cea de frasin, de ulm, de

arţar şi

cele de teiu, despre cari unii cred

^{că şi-ar}

fi luat modelul dela ingi- nerul Vlaicu.

Bobiţele

rotunde

şi

grele ale leilor ar

cădea lângă

tulpina teiului,

dacă

nu ar avea un monoplan de care

atârnă

prin un peduncul lung. Monoplanul e o

frunză lată.

Când se desprinde fructul de ramura care 1-a

^hrănit,

monoplanul nu-l

lasă să cadă

greu la

pământ

ci-I

susţine

un timp oarecare in aer, se

răsuceşte

de câteva ori

şi

pe aripile vântului

călătoreşte

în alte

^părţi.

Păstăioasele îşi aruncă seminţele

prin cre- parea

păstăii

uscate la o

depărtare

destul de

considerabilă.

Sunt unele plante cari se in- grijesc ca

seminţele

ajunse departe de

că­

minul

părintesc să

fie îngropate

^şi

în

^pământ

iar pentru aceasta sau au aparate anume

pregătite

sau le

câştigă protecţia

animalelor.

Abia sunt fiinte, cari

să aibă

mai

multă lipsă

si să caute n{a1 mult protectia decât florile.

'

'

Dar nu mai

^înşir

aici cazuri speciale,

^căci

pro-

tecţia

în

vieaţa

din

natură

nu

joacă

un rol asa însemnat ca în vieata . '

noastră omenească.

Până

acum de curând oamenii în

natură

studiau fenomenele

şi proprietăţile

ce le

'Sn1l 8. 1!111. LUCEUlRUL 181

A. DUrer: Apoştolii.

182 LUCEA.F !RUL Nrol 8, 1911.

arăta

individuL Omul e prea egoist,

îşi dă

prea

multă importanţă

ca coroana

făpturilor şi

telul

său

de a cugeta

şi

a veqea, îl da

şi

lucrurilor din

natură.

Vedea numai chinu- rile sau bucuria unui singur individ

şi

feno- menele ce le

arăta,

acesta le-a numit feno- menele

vieţii.

lndividualiza toate lucrurile din

natură,

vedea numai desvoltarea

şi

moartea unei singure plante, unui singur animal

şi

cerca

să-şi

explice fenomenele de

vieaţă

pentru respectiva

plantă

sau animal; nu e deci nici o mirare,

că

în

vieaţă

vedeau o

continuă şi

obositoare

luptă

în care cei mai puternici, mai

apţi

ies

învingători,

cei

"neoţe­

liţi"

pentru

vieaţă să

nimicesc

aşa că

cei mai buni se aleg,

să selecţionează,

vedeau în acest fenomen o lege a firii, o

selecţiune

na-

turală. Apărată

cu tot mai multe dovezi

câşti­

gate prin observarea

unilaterală

a individului,

părerea că vieaţa

din

natură

e o

luptă

pentru traiu, era

generală

la

învăţaţii

dela finea se- colului trecut. Intocmai ca

şi

în istorie; vechii istorici vedeau în întreg decursul anilor numai un

şir nesfârşit

de lupte, nu vedeau

şi vieaţa, aşa că

se pare,

că

omenirea nu a

făcut

altceva decât a purtat

răsboaie să facă păei şi

din

capriţiile

unui rege

să înceapă iară răsboiul.

Vieaţa

oamenilor e

trecută

în

tăcere.

La isto- ricii vechi nu vedem decât câte un singur cavaler defilând înaintea

noastră şi

nu vedem

vieaţa adevărată,

care

singură

pote fi eterni-

zată

în istorie.

Aşa şi

în observarea naturii vedeau câte un singur individ

^şi

din lupta lui deduceau

că

e

luptă

pentru

hrană

între animale

şi

o

veşnică luptă

pentru

pământ,

aer

şi

soare la vegetale. Corpurile animalelor

şi

plantelor se

conformează

acestor lupte în cari duc armatura

şi cunoştinţele câştigate

prin ereditate

şi invenţiune

proprie, acei cari sunt mai bine

păziţi,

a

căror

coloare

seamănă

cu a împrejurimii,

duşmanii

nu le pot observa

aşa uşor,

cari vor avea ghiare

să

se apere, care

va

fi sprinten, va putea ocoll pericolul;

animalele greoaie, cari

să hrănesc

cu vege- tale trebuie

să primească

mai mult

nutreţ,

ca

să-şi

apere

vieaţa,

ar trebul

să

nu stea mult în câmpul deschis unde le pot vedea atâtea

răpitoare,

trebuie deci

să rupă

iute iarba

şi să

se

ducă

în un loc ferit

să

o ru- Jllege; ... în

cel~

mai mici

amănunte

credeau

oamenii

că văd

numai

şi

numai întocmiri pe cari le fac animalele

şi

plantele în ve- derea luptei pentru traiu.

Azi în mintea oamenilor avem în locul luptei pentru traiul individului, lupta pentru traiul speciei a

vieţii

neamului.

Aşa

cetim diu cartea

sibilică şi

totdeauna

deschisă

a naturii

că

individul poate

să moară,

poate

să

se

chinuiască că

în el nu e altceva, decât o

mică părticică

din

vieaţa

neamului, dar aceasta nu e iertat

să piară,

ea trebuie

să

se continue

să

se

înmulţească.

Iar în

\ieaţă

mai sunt

şi

lucruri frumoase, nu numai lupta pentru traiu.

In fine cântecul paserilor tot nu se putea

explică

ca o

luptă

pentru traiu. Trilurile in cari un amorezat din mijlocul

pădurii îşi

spune

văpaia

inimii pot

să-I nefericească,

mai mult

să atragă atenţia duşmanilor

cari îl pândesc din toate

părţile;

sau d. e. licu- riciul, care cu dragostea

stă să aprindă

pa-

jiştea încă

nu ar avea nici un fel de întoc- miri practice pentru

apărare, căci

paserile de noapte, liliecii

şi

alte animale de

seară

îl pot

observă

din

depărtări

mari. Dar ce are a face

că

cineva

să

mai

şi nefericeşte

în dragoste,

dacă

prin ea

vieaţa progresează?

Cât de

neînsemnată

e

vieaţa

individului,

pusă

în tata vietii speciei ne-o

ilustrează

mai bine s~artea 'ce o au animalele, cari tiind avizate la un ajutor reciproc,

trăesc

in so-

cietăţi.

Ne

uităm

la o

albină

cum

aleargă

din floare in floare, ducând celor de

^acasă

praf de flori,

ceară şi

miere.

Acasă

pune in celulele fagurului

bunătăţile

culese

şi

din nou le vede soarele pe toate rozoarele.

Trăeşte

vreo 6

săptămâni,

cade de

obosită

în câmpul mare

şi

moare între florile

cărora

le-a ajutat fecondarea, moare în câmp

nejelită

de nimeni,

fără să

lase testament,

căci

în fine nici nu are ea pe nimeni, decât pe

fraţii

de

acasă

din stup.

Şi

ea, pentru

aceşti

din neamul ei, pentru copiii altor mame, lucra cu

sârguinţă caracteristică

neamului lor. Ele, copiti unei singure mame

şi regină totodată,

cu familie prea

număroasă

pentru

fraţii

mai mici

şi neajutoraţi

bat câmpiile. Ele

par'că

nu ar avea nici un rost pe lumea aceasta: 6

săptămâni

de

oboseală

pentru

alţii,

- cât ar fi ea de

capul ei ar putea

trăl şi

mai

uşor,

-

şi

apoi

Nrul 8, 11111

moare

uitată şi părăsită.

Se

întâmplă

ca cineva

să

atenteze la

vieaţa

neamului lor, prima care

observă

lovitura de stat

dă

de

ştire şi

altora, dar

fără să aştepte hotărîrile

comite- tului lor

naţional, străpunge

cu acul inveninat ce-l are ca

armă

primul

duşman

cu care dau piept,

deşi ştiu că indată

ce

străpung urmează şi

pentru ele moartea,

să

jertfesc

fără

esilare pentru cei

rămaşi

in

vieaţă.

La ce

aş

mai

mări numărul

exemplelor când

ştiu, că paciinţa

e mai totdeauna mai

scurtă

decât cele

^3/,

de

oră

destinate pentru

conferinţa

mea? Ceice

să interesează să

des-

chidă cărţile

marilor

cercetători

ai naturii. lmi iau voie ca de incheiere,

să

Iau ca exemplu

vieaţa domnişoarelor

cele mai bine strânse in corset: a furnicilor cari

încă trăesc

in socie- tate').

Printre firele de

iarbă

pe drumuri

bătute şi

bine cunoscute

să

iau la intrecere aceste

târăe

brâuri;

urmărindu-le

drumurile se lar- gesc

până

când

deodată

ajungem la poarta

cetăţii

lor: un

muşuroiu.

Poarta

împărăţiei,

la statele mai tinere

şi sărace

e o

simplă gropiţă

in

pământ păzită

de

gardişti

mai strajnici, decât

Elveţienii

papei dela Roma.

La statele vechi

şi

bogate

găsim

castele ri- dicate deasupra

pământului

la

înălţimi

ame-

ţitoare până

la 300 de staturi de ...

furnică.

In aceste castele bine aerisite

şi încălzite

de soare

îşi aşează

ele

toată

averea lor: "sacii de

făină",

in care statul are

nădejdea

viito- rului.

Dacă

nu

voeşti

ca cronicele seismo- grafice din

împărăţia

lor

să

inregistreze un cutremur de

pământ

nu te atinge de

fortă­

reaţa

lor! Dar de cele mai multeori neastâm-

părul

ne

îndeamnă să

le

răsturnăm muşuroiul şi

atunci o

Messină mică:

pe stradele largi

şi

goale de mai inainte

răsare

de sub

dări­

mături

un furnicar intreg. La semnul de

alarmă

incepe mobilizarea

re:urviştilor,

fiind

aceştia

in

împărăţia

lor cei mai sprinteni, apoi vin greoii

şi bineformaţii

militari de profesie

şi

printre ei

ofiţerii

statului major cu aripi pe spate. Când le vedem furnicând peste ruinele falnicei

cetăţi

de mai inainte,

căuUind duş­

manul in contra

căruia

au fost alarmate, ne vine a crede,

că

acestea trei tipuri

şi

clase

') V . • Tribuna• 1909, Nr. 65, 80.

183

sunt

împărţite

in felul acesta numai pentru

răs­

boiu. Pentru noi oamenii

datorinţa

unui stat e

să

apere cinstea statului,

să păzească cetăţen1i

purtând

răsboaie.

Cele mai multe specii de furnici

însă să cugetă

altfel: voesc

să-şi

a

per~

sărăcia şi

nevoile

şi

neamul

şi

num::1i prea

puţine

specii sunt

răsboinice.

Cele mai multe dintre ele iubesc mai mult pacea decât mem- brii congresului dela Haga

şi

atunci de ce le-ar trebui

organizaţia militară.

Ca la

toţi cetăţenii

pacinici

diferinţele

sunt a se atribui muncii pe care ar trebui

să

o presteze fiecare, intocmai ca

şi

la noi, pc acei cari

lucrează

cu mânile ii vom

cunoaşte după bătăturile

palmelor. Cele cu aripi sau cum i-am numit mai inainte

ofiţerii

statului major, singure se ingrijesc de

înmulţirea

nea- mului

şi

cu ajutorul aripilor pot sbura departe

căutând

loc altui

muşuroiu.

Natura in zgârce- nia ei a dat aripi numai acelora, cari pot avea vr'un avantagiu din acest dar,

lucră­

toarele furnicilor, acelea cari se ingrijesc de

casă,

cari in

vieaţa

statului au rolul Martei din biblie, nu au aripi

şi

sunt cu ceva mai mici decât cele cu aripi. Ce ar

şi

face o

biată furnică dacă

ar

aveă

aripi? Ar

păţi

ca cerbul din

fabulă

când a vrut

să treacă

prin

desişul pădurii

cu coarnele mari de lux. Prea curând ar pierde aceste podoabe, cari numai le-ar împiedeca în

mişcarea liberă.

Printre firicele de

iarbă,

pe

lângă

a

căror rădăcină

bat

că­

rările

cu

paşii

lor

mărunţi,

se pot

strecură uşor

numai

dacă

pe corpul lor nu au nimic ce ar

puteă să

se

prindă

de firicelele de

iarbă,

de aceea corpul lor e destul de luciu

şi

svelt.

Cu

lucrătoarele seamănă

al treilea tip de furnici, cari

încă

nu au aripi dar sunt cu mult mai puternice, mai robuste, mai cu

seamă

maxilele sunt foarte bine desvoltate.

Maxilele la toate furnicile servesc ca

armă,

dar mai cu

seamă

la acestea, cari nici nu fac mare

ispravă

decât

să luptă

când vine vreun

duşman şi atacă

statul; le-am

puteă

numi militarii statului.

Să

pot deosebi foarte

uşor

de cele

două

tipuri de mai inainte prin capul lor, relativ foarte mare

şi

prin lipsa ochilor. Natura i-a despoiat de farmecul tu- minii

şi

al colorilor. Ne putem inchipui cum pot fi

aceşti soldaţi,

cari nu

văd duşmanul;

sunt cei mai

curagioşi soldaţi

ai lumii;

ştiu