CODUL BUNELOR MANIERE

CODUL BUNELOR MANIERE

ASTĂZI

Aurelia Anastasia Marinescu s-a născut la 21 februarie 1934 la Bucureşti.

Licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română, Universitatea Bucureşti, a fost vreme de peste 25 de ani profesoară de română la liceul

„Dimitrie Cantemir“ din Capitală. Aici a editat prima revistă – tipărită – a liceului şi a înfiinţat cunoscutul cenaclu „G. Călinescu“, pe care l-a condus cu pricepere şi pasiune 20 de ani.

În 1996 a publicat Codul bunelor maniere astăzi. Prima ediţie a fost ur mată de alte trei (1999, 2002, 2015 – prezenta ediţie aniversară), succesiv revăzute şi aduse la zi. În urma extraordinarului succes de public al cărţii, a fost invitată să vorbească la radio şi la televiziune, să dea interviuri, să scrie în reviste de mare tiraj pe tema comporta mentului civilizat, să ţină cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti.

ediţia a patra, aniversară

Desene de

Redactor: Oana Bârna

Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Cecilia Laslo

DTP: Iuliana Constantinescu Tipărit la Monitorul Oficial R.A.

© HUMANITAS, 1996, 2015

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Marinescu, Aurelia

Codul bunelor maniere astăzi / Aurelia Marinescu;

il.: Mădălina Răileanu. – Ed. a 4-a, rev.. – Bucureşti: Humanitas, 2015

Bibliogr.

Index

ISBN 978-973-50-4742-9 I. Răileanu, Mădălina (il.) 395

EDITURA HUMANITAS

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021 408 83 50, fax 021 408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0372 743, 382, 0723 684 194 Mulţumiri doamnei VIOLA DUŢESCU pentru generoasa permisiune

de a folosi fragmente din cartea soţului ei, Umor englezesc cules şi tradus de DAN DUŢESCU.

Notă asupra ediţiei a patra, aniversară

La aproape 20 de ani de la apariţie (1996), vândut până acum în 300 000 de exemplare, Codul bunelor maniere astăzi a devenit, s-ar putea spune, o carte clasică. Faptul că titlul conţine precizarea

„astăzi“ m-a obligat însă, la această nouă ediţie, să actualizez textul. Altfel spus, ediţia aniversară a Codului a fost minuţios revă - zută şi adusă la zi.

În anii care au trecut de la precedenta ediţie, internetul şi telefonia mobilă, ca să numesc doar principalele progrese tehno - logice, ne-au schimbat fundamental viaţa. Cu ajutorul prietenilor mei mai tineri, am ţinut seama de aceste înnoiri: am modificat unele capitole, eliminând ceea ce devenise demodat şi introdu - când pasaje sau chiar subcapitole noi. Am intervenit mult, de exemplu, în capitolul 7, „Telefonul – flagel sau binefacere?“

(unde, printre altele, am înlocuit textul despre pager cu unul despre camera foto a telefonului mobil) şi în capitolul 8, despre cores pon denţă, al cărui titlu, „Bunele maniere negru pe alb“, a deve nit – ceea ce spune tot – „Bunele maniere pe hârtie şi pe ecran“;

acelaşi capitol conţine acum un text privind „Reţelele so ciale“, în particular Facebook.

Dar viaţa noastră, şi în special viaţa tinerilor, s-a schimbat

nu numai ca deprinderi în urma utilizării zilnice a noilor mij -

loace de comunicare. Şi mentalităţile sunt astăzi altele: se privi -

legiază naturaleţea, spontaneitatea, relaxarea. În plus, anumite

comportamente noi (pe atunci) care mi se păreau inacceptabile

în urmă cu 20 de ani (folosirea anumitor englezisme, de pildă) au devenit monedă curentă. Fără să abdic de la principiile de bază ale bunei-cuviinţe, pe care le consider eterne, am ţinut cont de uzanţă şi am „îndulcit“ unele norme de comportament. Tot uzanţa m-a determinat să adaug în capitolul 12, „De la prima întâlnire până la nunta de diamant“, altminteri un capitol destul de

„conservator“, un scurt text despre „uniunea liberă“. Însă m-am bucurat să constat că, exceptând asemenea detalii, bă trânul meu Cod îşi păstrează valabilitatea în ciuda schimbărilor de mentalitate din ultimii 20 de ani.

Mulţumesc Editurii Humanitas pentru această frumoasă ediţie aniversară, cu o copertă şi ilustraţii noi, realizate de ta len - tata Mădălina Răileanu. De asemenea, le sunt profund re cu nos - cătoare citi torilor mei vechi şi noi, datorită cărora Codul bunelor

îşi continuă drumul şi menirea.

Bucureşti, martie 2015 6 Notă asupra ediţiei a patra, aniversară

Pentru Clara Maria din partea bunicii

Dacă nu putem fi buni,

să încercăm să fim măcar politicoşi.

N. STEINHARDT, Jurnalul fericirii

Într-o societate de Domni, o Doamnă este întotdeauna în majoritate.

Cuvinte înţelepte auzite de la dr. LAURENŢIU TEODORESCU

Argument în favoarea bunelor maniere

Am trecut de anul 2000, ba chiar şi de 21 decembrie 2012 (vă amintiţi de profeţia maya?) fără să fi venit sfârşitul lumii…

Continuăm să trăim într-o lume nebună, având senzaţia că în - nebunim şi noi pe zi ce trece. Asistăm îngroziţi la imaginile cumplite din aşa-numitele zone conflictuale, zone ce se ivesc în cele mai neaşteptate locuri de pe glob şi se înmulţesc îngri jo - rător. În discoteci, tinerii dansează pe mese… Alţii, care se auto - intitulează „Hell’s Angels“, pornesc noaptea pe motociclete având la bord casetofoane cu muzică heavy metal, raşi în cap sau cu plete, îmbrăcaţi în bluzoane de piele cu ţinte, pe care sunt prinse ecusoane cu capete de mort, în blugi şi cizme, ofe rindu-ne pentru o clipă o imagine de coşmar.

Pe de altă parte, internetul şi reţelele sociale în special, acce - sibile până şi de pe telefonul mobil, ne dau posibilitatea comu - nicării nelimitate, transformându-ne însă, în mod para doxal, în nişte autişti.

Desigur, e vorba de o imagine trunchiată şi de o viziune ca ta - strofică a societăţii în care trăim, dar nu putem să nu ţinem seama şi de această realitate.

În astfel de condiţii, mai merită să ne preocupăm de bunele

maniere? N-ar fi mai bine să ne întrebăm dacă ele nu au devenit

cumva inutile? Răspunsul e unul singur: buna creştere nu este

şi nu va deveni niciodată inutilă, pentru că ea îl face pe om să

se respecte în primul rând pe sine.

Am încetat oare să avem idealuri, să gândim, să ne cultivăm, să ne temem, să ne rugăm? Avem oare dreptul să considerăm tra - diţiile ca fiind perimate sau depăşite? Fără îndoială că nu. Căci nimic nu e nou sub soare… Iată un vechi adevăr ce nu poate fi negat. Momente încordate în istoria omenirii au mai fost. Ele au trecut… dar bunele maniere au rămas.

În toate timpurile, oamenii au avut tendinţa de a se opune legilor impuse de politeţe deoarece la prima vedere ele par res - trictive şi de prisos. Sunt parcă inventate să îngrădească libertatea individului. Dar, după o scurtă experienţă de viaţă, fiecare om este nevoit să accepte că bunele maniere nu sunt deloc inutile;

dimpotrivă, ele contribuie la formarea noastră ca „oameni“, la bucuria de a trăi printre semeni civilizaţi.

Bunele maniere n-au fost adăugate în mod arbitrar unor struc - turi sociale. Ele au rădăcini într-un sentiment uman pro fund, care tinde spre o armonie între comportare şi etică, între fru mu - seţea caracterului uman şi moralitatea sa. Dar omul va învăţa să aibă un comportament natural şi agreabil, adică o pur tare civi - lizată, numai respectând nişte reguli care s-au impus şi s-au co - dificat de-a lungul timpului.

Pornind de la adevărul că fiecare dintre noi este unic şi de neînlocuit, putem afirma că orice om are dreptul de a fi res pectat.

Dar de acelaşi respect trebuie să se bucure şi cei din jur. Nu spun vorbe goale, am încercat să formulez astfel însuşi principiul pe care se bazează această carte. „Codul bunelor ma niere“ este alcătuit dintr-o mulţime de legi, de fapt de con venţii, având toate un numitor comun: a nu-l deranja pe semenul tău, ci a-l face să se simtă bine în preajma ta. Tot asta urmăreşte şi statul când emite legi şi decrete prin care se sancţionează diferite delicte civile. Oricine a greşit este pasibil de o pe deapsă mai mult sau mai puţin severă, în funcţie de gravitatea greşelii. Fie că a furat, fie că a călcat pe iarbă, fie că a traversat strada în locuri nepermise, orice om normal trăieşte cu frica de po liţistul ce poate răsări lângă el în orice clipă.

20 Codul bunelor maniere astăzi

Argument în favoarea bunelor maniere 21

La fel stau lucrurile cu legile şi regulile din cadrul „Codului bunelor maniere“, dar abaterile de la aceste norme nu sunt sancţionate de către autorităţi. Şi totuşi codul acesta este adesea respectat cu mai multă stricteţe decât legile statului. Explicaţia e foarte simplă. Dacă pentru delictele legiferate există un singur poliţist la zece mii de oameni, să zicem, pentru abaterile de la o comportare civilizată „poliţistul“ se află în fiecare om în zestrat cu o minimă doză de bun-simţ. Nu există legi care să te pedep - sească pentru că râzi zgomotos, pentru că vorbeşti continuu şi foarte tare, pentru că ţi-ai învăţat copilul să te strige de jos, din stradă (când locuieşti la etajul zece), sau pentru că stai ne permis de mult într-o vizită. Vine totuşi un moment în care te întrebi de ce nu mai eşti invitat în casa familiei X, unde te-ai simţit atât de bine. Vine o zi în care observi că vecinii te salută cu răceală, evitând să-ţi vorbească, şi chiar propriii tăi copii par jenaţi de modul în care te îmbraci sau mănânci şi în special de faptul că

Copilul vrea să-şi anunţe mama că mai stă afară şi strigă, strigă, strigă… spre fereastra închisă. Mama nu-l aude, însă vecinii, da – şi asta în fiecare zi. Oare ce păcate au de ispăşit bieţii oameni?

vorbeşti tot timpul… Niciodată nu e prea târziu să înveţi ceva bun de la alţii, însă cu cât vom învăţa mai devreme ce se cuvine şi ce nu, ce se cade şi ce nu, ce se face şi ce nu, cu atât viaţa noas - tră va fi mai ferită de surprize dezagreabile. Trăim într-o epocă în care nonconformismul este la modă, dar să nu sărim peste o etapă obligatorie – aceea a cunoaşterii normelor conformismului.

Picasso nu ar fi ajuns să creeze celebrul tablou „Guernica“ dacă n-ar fi ştiut mai întâi să picteze în stil clasic.

Buna creştere se dobândeşte în mai multe feluri. Educaţia ocupă de departe cel mai important loc. Vom vorbi despre rolul şi necesitatea ei într-un capitol separat. Dar buna creştere se dobândeşte şi din mass-media, şi chiar din aversiunea noastră faţă de oamenii cu o comportare dezagreabilă. Învăţăm, cum s-ar zice, din „exemple negative“. Când auzim pe cineva spu nând ba - za conii şi-l vedem cum se face de râs, roşim de multe ori în locul lui şi ne ferim ca de foc să-i urmăm exemplul. Iată-ne iar în faţa noţiunii atât de complicate de libertate. Fac ce vreau la mine acasă, sunt un om liber, spune câte un tânăr care îşi pierde nop - ţile dând petreceri ce durează până dimineaţa. Acest tânăr este într-adevăr un om „liber – prost-crescut“. Dar nici cei care, la cel mai mic zgomot în apartamentul vecin, bat în ţevi sau în pereţi nu sunt nişte oameni bine-crescuţi, pentru că intervin şi alte no ţiuni ce caracterizează o fiinţă civilizată: simţul măsurii, tole - ranţa, îngăduinţa. Toate acestea se învaţă cu răbdare. Ajun gem să înţelegem că o taină a vieţii – mult râvnită de însuşi Goethe – este echilibrul, pe care ni-l dorim cu toţii şi pe care îl avem atât de puţini. Concluzia? Un om de bună-credinţă va învăţa bunele maniere cu multă conştiinciozitate, ca pe o limbă străină, fără să se jeneze că nu a ştiut până în acea clipă o anumită regulă de comportament. (De exemplu: a-ţi încrucişa tacâmurile în farfurie înseamnă că mai doreşti din felul respectiv!)

Cel mai ineficient mod de a educa pe cineva este să-i ţii dis - cursuri moralizatoare, interminabile şi plicticoase. De multe ori oamenii trebuie să treacă singuri prin experienţe-limită. Cât de

22 Codul bunelor maniere astăzi

educativ ar fi, de pildă, dacă tânărului care ascultă muzică rap pusă la maximum, fără să-i pese de vecini, i s-ar pune să asculte de către aceştia, la fel de tare, la aceleaşi ore, o simfonie de Bruckner sau ceva asemănător! La început va fi nedumerit, apoi revoltat, dar până la urmă va înţelege ce este de înţeles… Sau când asistăm la un spectacol dezagreabil, oferit de un cumpărător nemulţumit care ţipă la vânzătoare, să ne gândim că şi noi am fost de curând într-o astfel de situaţie, dovedindu-ne la fel de penibili.

Încă din şcoală se remarcă „glumeţii“, bufonii clasei, indi vizii cu tupeu, şmecherii, obraznicii. Este adevărat că pentru scurtă

liber, îmi place muzica... Iar câinele o con tinuă non-stop – şi când nu sunt acasă, şi noaptea –, este şi el liber să cânte cât vrea!

vreme devin „eroi“, lideri, modele uşor de imitat. Dar un tânăr cu bun-simţ va înţelege repede că acest mod de com portament nu este ideal pentru a-ţi atrage respectul celor din jur. „Ca să fii om întreg, atâtea sunt necesare“ – spune Geo Bogza într-o carte, iar una dintre condiţii este buna creştere.

Bunele maniere mai înseamnă să rezişti unei tentaţii care te poate transforma din om cinstit într-un hoţ. Puţini ştiu că a găsi un portofel pe stradă şi a nu-l preda la Poliţie se cheamă furt. Cei mai mulţi îl consideră noroc… Hazardul nu trebuie să favori zeze infracţiunea şi abaterea de la regulile de bună comportare.

Dacă eşti cu adevărat convins că trebuie să fii politicos ori - când şi în orice ocazie, înţelegi adevărul fundamental cu prins în celebra inscripţie gravată pe faţada clădirii de la New College din Oxford: Manners make man – comportamentul îl face pe om.

Bunele maniere sunt apanajul omului care îşi cu noaşte exact locul în lumea în care trăieşte.

24 Codul bunelor maniere astăzi

CAPITOLUL

1

Introducere în bunele maniere

Cum au apărut bunele maniere sau despre obiceiuri

Puţină istorie

Odată cu începutul existenţei sale sociale, umanitatea a simţit nevoia unor reguli pe care să le respecte toţi membrii dintr-o colectivitate, astfel ca traiul în comun să devină supor tabil. În mod paradoxal, aceste reguli codificate şi învăţate nu limitează libertatea individului, ci, dimpotrivă, o lărgesc. Ştiind precis cum trebuie să se poarte în toate ocaziile vieţii, omul ma nierat capătă siguranţă de sine, scapă de complexe, este acceptat şi respectat de cei din jur; într-un cuvânt, devine mai liber.

Bunele maniere au fost inventate la curţile regale şi adoptate de către aristocraţie, singura clasă aptă pe atunci să decidă dacă un anumit obicei era necesar şi să-l impună. De aceea, în seco - lele al XV-lea şi al XVI-lea, bunele maniere reprezentau un stil de viaţă particular. O dată cu apariţia burgheziei, ele încep să se generalizeze, devenind în zilele noastre norme unanim accep tate.

Însă, pe măsură ce socie tatea evoluează, unele din tre ele se dovedesc ana cronice, după cum altele variază de la ţară la ţară.

Se ştie, de altfel, că, pen tru a intra în codul bunelor maniere,

un obicei trebuie să fie supus mai întâi probei timpului, tocmai

pentru că lucrurile se mai modifică. Până şi eti mologia cu vântului

acest punct de vedere. Oricât de surprin zător ar părea, „eticheta“

(ceea ce se cuvine) are la origine o in ter dicţie! În parcul de la Versailles, grădinarul-şef al lui Ludo vic al XIV-lea a aşezat inscripţii prin care cerea să nu-i fie călcate în picioare peluzele proaspăt însămânţate. Cum aceste inscripţii erau ade sea ignorate de către nobilimea neatentă şi aflată, în pa ranteză fie spus, în conflict cu regele, bietul om a obţinut din partea Ma jes tăţii Sale un decret care prevedea respectarea „eti chetelor“. Astfel, cu vân - tul a intrat în limbajul curent pentru a desemna o com portare conformă unor norme.

Numeroase obiceiuri nu mai au de mult nici o legătură cu fap tele care le-au generat. Cine se mai gândeşte astăzi, sco ţân - du-şi pălăria, că reiterează gestul de ridicare a coifului prin care cavalerii, la sfârşitul unui turnir, îşi descopereau chipul spre a fi recunoscuţi de public?

Ţări şi obiceiuri

În Franţa salata e servită, în mod tradiţional, după felul prin - cipal şi se mănâncă cu furculiţa şi cuţitul. În Italia se bea cappu c - cino doar la micul dejun. La eschimoşi în cafea se pune sare!

În Germania nu se mai sărută mâna femeilor, dar s-a extins de - prinderea de a fi punctual, obicei devenit aproape o obsesie. Acest mic „amănunt“ comentat de către un sociolog ar explica, în parte, uimitoarea prosperitate a Germaniei din ultimele de cenii…

Tot în această ţară, cu excepţia meselor oficiale şi a ca zului când există personal de serviciu, invitaţii contribuie spontan la strân - sul mesei, la spălatul va - selor – cu simplitate şi eficienţă, fără ca stăpâna să se simtă jignită.

În Cehia, unde cură - ţe nia din aparta men te este im presio nantă, gaz -

26 Codul bunelor maniere astăzi

Mahatma Gandhi a fost întrebat odată ce părere are despre civilizaţia occi - dentală.

— Cred că ar fi o idee foarte bună… a răspuns indianul.

Introducere în bunele maniere 27

da are pregătită pentru musafiri o adevărată colecţie de papuci co - mozi şi ieftini, şi nimeni nu se simte şocat că tre buie să se descalţe.

În Canada, ca şi în alte părţi ale lumii, există obiceiul de a oferi flori în număr par. La noi, un buchet trebuie să aibă un număr de flori fără soţ (se spune că „gazda completează buchetul“) şi acest obicei autohton poate duce uneori la situaţii comice. Astfel, persoana care primeşte florile, uşor jenată, îi atrage atenţia mu - safirului venit din Ro mânia care i-a oferit cinci trandafiri că a pierdut, probabil, o floare pe drum…

În America se obişnuieşte ca, la masă, să se ţină furculiţa cu mâna dreaptă, în timp ce mâna stângă stă ascunsă vederii, în poală. Văzându-i pe europeni cum mănâncă, mulţi ame ricani îşi închipuie că sunt cu toţii stângaci!

În Elveţia, seara, pe malul unui râu, într-un loc pustiu, am văzut o fetiţă care era neliniştită de faptul că nu găsea o cutie de gunoi în care să arunce ambalajul unei ciocolate – pentru că nu avea obiceiul să arunce ceva pe jos.

Obiceiuri bune, obiceiuri proaste

Oamenii au obiceiuri bune şi rele. Cum obişnuinţa este a doua noastră natură, acestea sunt foarte importante atât pentru noi, cât şi pentru cei din jur. Dar… bunele obiceiuri respectate cu stricteţe ar face dintr-un om un sfânt şi dintr-o societate reală o lume utopică. Imaginaţi-vă o fiinţă umană care n-ar greşi niciodată cu nimic. După părerea mea ar fi un monstru, un robot. Ideal ar fi ca oamenii să ştie să-şi păstreze cât mai multe deprinderi bune şi să le corecteze pe cât posibil pe cele proaste.

Dacă avem prostul obicei de a bea zece cafele pe zi şi de a fuma cinci ţigări dimineaţa, pe stomacul gol, asta ne priveşte personal.

Vom vorbi aici doar de obiceiurile proaste care îi deranjează pe

cei din jur. Nu trebuie să afli dintr-o carte că nu este politicos

să faci vizite neanunţate, e de ajuns să te gândeşti că nici ţie nu

ţi-ar face plăcere, într-un moment când ai foarte multe treburi, să fii surprins de musafiri, oricât de dragi ţi-ar fi ei în alte îm - prejurări. Şi totuşi, acest prost obicei de-a intra la cineva cunoscut doar pentru că treci prin faţa casei există. Pe timpuri, a face cuiva o vizită neanunţată nu era deloc un gest nepoli ticos, ci dim - potrivă… dar în alte vremuri oamenii aveau foarte mult timp liber; astăzi, din păcate, nu-l mai au.

Foarte multe obiceiuri proaste apărute la noi se datorează sărăciei. Mă duc în vizită cu mâna goală, gazda nu mă tratează cu nimic; îmi fac loc cu coatele ca să obţin ceva mai bun şi mai ieftin într-un magazin; mă îmbulzesc să mă urc într-un autobuz supraaglomerat pe care l-am aşteptat o oră. Într-o ţară nor mală, în general, nu sunt pus în situaţia de a mă purta rău. Auto buzele vin la ora afişată aproape goale în staţie, există multe magazine ieftine, iar a duce un mic dar când mergi într-o vizită nu este o pro blemă. Dar dacă duc flori de plastic cuiva (ca să ţină mai mult) voi fi catalogat drept prost-crescut (la noi). Nu la fel în Japonia, unde florile artificiale împodobesc cele mai distinse case.

Obiceiurile se schimbă la un om, şi chiar la un popor, ca şi hai nele. Se păstrează cele frumoase şi se înlocuiesc cele urâte.

Problema este însă mult mai complicată decât în cazul haine lor, căci e foarte greu să dezobişnuieşti pe cineva de un obicei prost.

Cum să convingi un intelectual de excepţie că el este un „model“

şi că nu are voie să apară în public mestecând gumă, de pildă?

Cum să convingi un om care are prostul obicei să promită şi să nu se ţină de cuvânt (care nu respectă nici măcar ora pe care ţi-o fixează pentru o întâlnire) că acest „obicei“ ar trebui schimbat?

Mintea şugubeaţă a românului a inventat chiar un proverb ori gi - nal: „A promite e nobil, dar a te ţine de cuvânt e o prostie!“ Întâl - nim la tot pasul astfel de situaţii. Am promis – şi ce dacă?

Revolta pe care am simţit-o în tinereţe citind cuvintele rostite de Raymond Poincaré (celebrul avocat, fratele matema ticianului) la un proces în care a pledat la începutul secolului: Nous sommes

28 Codul bunelor maniere astăzi

ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère, mi s-a mai estom -

pat. Cred că avea dreptate. Când vom lua lucrurile în serios, şi nu

Oare nu ar fi mai bine să nu promitem dacă nu avem certi - tudinea că ne putem ţine de cuvânt? De ce nu există la noi un pro - verb care să traducă exact înţeleptele cuvinte nemţeşti ein Mann,

a dispărut cu desăvârşire din vocabularul unui om manierat! Ar fi bine să ne-o reamintim când promitem ceva cuiva, nu numai când aşteptăm zadarnic răspunsul promis de altcineva.

Ce se înţelege prin bune maniere?

Codul onoarei

Formele de manifestare a politeţii pot să difere de la o ţară la alta, dar şi de la o epocă la alta, în funcţie de mediul social şi de împrejurări. Esenţial este însă codul onoarei, care a făcut, la origine, din vânătorul erei paleolitice un om de societate, iar din femeia lui, ceea ce se cheamă astăzi o „doamnă“.

Omul de onoare îşi respectă cu sfinţenie cuvântul dat, are principii morale ferme, nobleţe sufletească, stimă faţă de sine şi faţă de ceilalţi, este blând, răbdător, conciliant. Un astfel de om, în adevăratul sens al cu vân tului, este agreat de toată lumea. Nu în tâm plător un om ma -

nie rat era acela pe care fran cezii îl numeau l’hon -

stit. În zilele noastre, îl denu mim în mod cu - rent „un gentleman“, „un bo ier“ sau, pur şi sim - plu, „un domn“.

Introducere în bunele maniere 29

Primul om politicos din lume tre buie să fi fost primitivul din grotă care şi-a înăbuşit strigătul anunţând găsirea hra nei când a observat că în apro - pierea lui dormea o femeie cu un copil în braţe. Nu putem şti cu certi tu dine, ori câtă ima ginaţie am avea, dacă…

şi-a cerut cumva şi scuze!

Cuprins

Notă asupra ediţiei a patra, aniversară. . . 5

Cuvânt înainte la ediţia a treia. . . 7

Prefaţă. Cum am scris această carte. . . 11

Argument în favoarea bunelor maniere. . . 19

CAPITOLUL1 INTRODUCERE ÎN BUNELE MANIERE Cum au apărut bunele maniere sau despre obiceiuri . . . 25

Puţină istorie . . . 25

Ţări şi obiceiuri . . . 26

Obiceiuri bune, obiceiuri proaste . . . 27

Ce se înţelege prin bune maniere?. . . 29

Codul onoarei . . . 29

Ce este un gentleman? . . . 30

Bunele maniere şi rangul social. . . 31

Bunele maniere şi toleranţa . . . 32

CAPITOLUL2 CUM ARATĂ UN OM MANIERAT O chestiune de atitudine. . . 33

Să fim exigenţi cu noi înşine . . . 33

Câte feluri de bune maniere există? . . . 33

Corpul, însoţitorul nostru fidel. . . 35

Mai mult săpun, mai puţin parfum . . . 35

Când ajungem acasă . . . 36

Somnul. . . 36

Exerciţiul fizic . . . 37

Silueta. . . 38

Îngrijirile cosmetice . . . 39

Nu mai suntem foarte tinere…. . . 40

Să îmbătrânim frumos . . . 41

Vârsta şi complimentele . . . 42

Ţinuta pe stradă şi în casă. . . 42

Cum mergem . . . 42

Gesturi legate de ţinută . . . 43

Cum ne aşezăm . . . 44

Ce facem cu mâinile. . . 45

Râsul. . . 47

CAPITOLUL3 SALUTUL Ce înseamnă salutul. . . 48

Reguli de bază . . . 49

Salutul în situaţii concrete. . . 49

Cum salută domnii . . . 49

Cum salută doamnele . . . 50

Cum evităm un salut . . . 51

Salutul în uniformă . . . 51

Când salutăm primii? . . . 52

Salutul verbal . . . 52

Strângerea mâinii. . . 53

Cine întinde primul mâna? . . . 54

Cum se strânge o mână? . . . 55

Cum procedăm când purtăm mănuşi? . . . 56

Alte gesturi legate de salut . . . 56

Sărutatul mâinii. . . 56

Sărutul pe stradă . . . 58

364 Cuprins

CAPITOLUL4 PREZENTAREA

Reguli elementare . . . 60

Cine şi cui se prezintă . . . 60

Cum decurge prezentarea . . . 61

Tact şi tactică în prezentările corecte . . . 62

Mimi, Fifi, Bebe… . . . 63

Prezentăm pe toată lumea? . . . 63

După prezentare . . . 64

Familiaritate exagerată . . . 64

Situaţii speciale: tânăra, dl director, persoana singură, cel care intră. . . 65

„Nu v-am reţinut numele“. . . 66

Nu este uşor să începi o conversaţie… . . . 66

Capcane şi dificultăţi. . . 67

Doctor la spital, ministru la TV . . . 67

Prezentarea rudelor . . . 68

Un exerciţiu pentru dumneavoastră . . . 69

Persoane de vârste apropiate . . . 69

Prezentarea când oaspeţii stau pe scaune. . . 70

Când putem sta totuşi jos? . . . 71

Autoprezentarea. . . 72

Ne spunem titlurile? . . . 73

CAPITOLUL5 FORMULE DE ADRESARE Cui ne adresăm. . . 74

Este permis să te adresezi unor necunoscuţi?. . . 74

În călătorie . . . 74

Pisălogii . . . 75

Cum ne adresăm. . . 76

Titlurile . . . 76

Numele sau funcţia? . . . 77

Cuprins 365

Cum ne adresăm unei adunări . . . 78

Cum ne adresăm doamnelor? . . . 80

Când şi cui putem spune „tu“?. . . 81

Dânsul şi el. . . 82

„Mamă“, „tată“, „domnule Gabriel“ . . . 83

CAPITOLUL6 ARTA CONVERSAŢIEI ŞI COMPORTAMENTUL ÎN SOCIETATE Reguli pentru reuşita conversaţiei. . . 84

Invităm numai medici? . . . 85

Musafiri de diverse profesii. . . 85

Subiecte tabu şi gafe . . . 86

A şti să asculţi . . . 87

Dialogul surzilor . . . 87

Cine ne sunt interlocutorii?. . . 88

Complimentele . . . 91

Sinceritatea şi minciunile convenţionale . . . 91

Cum nu trebuie să conversăm. . . 95

Generalizări, replici laconice. . . 95

Bârfa . . . 96

Problemele personale. . . 97

Cum decurge o conversaţie reuşită . . . 97

Despre ce vorbim în societate? . . . 97

Anecdota . . . 98

Cum se întreţine şi cum se încheie o conversaţie . . . 99

Greşelile gazdei, greşelile musafirilor . . . 99

Cum ne purtăm când ieşim în lume. . . 101

Ne descălţăm la uşă când intrăm într-o casă? . . . 101

Gesturile şi ţinuta în societate. . . 103

Între dezinvoltură şi obrăznicie . . . 105

Comunicarea cu ceilalţi. . . 106

Musafirul rămas singur. . . 106

366 Cuprins

Cum ne exprimăm. . . 107

Ticurile verbale . . . 108

Vorbitul în limbi străine . . . 110

Sensul cuvintelor . . . 110

Neologisme recente . . . 112

Grija faţă de ceilalţi . . . 115

Lipsa de tact . . . 115

Reţineţi câteva reguli! . . . 116

CAPITOLUL7 TELEFONUL – FLAGEL, SAU BINEFACERE? Cum folosim telefonul. . . 117

ABC-ul convorbirii civilizate la telefonul fix . . . 117

Când telefonăm? . . . 121

Alte reguli când folosim telefonul. . . 122

Facilităţi moderne . . . 123

Robotul telefonului fix . . . 123

Telefonul mobil . . . 124

Camera foto a telefonului mobil . . . 129

CAPITOLUL8 CORESPONDENŢA Bunele maniere pe hârtie sau pe ecran . . . 130

De ce ezităm să scriem pe hârtie? . . . 131

Răspundem prompt sau… deloc . . . 131

Respectul faţă de destinatar . . . 132

Secretul corespondenţei . . . 133

Scrisoarea – aspect şi mod de redactare . . . 133

Hârtia . . . 133

Grafia . . . 134

Punerea în pagină şi formulele obligatorii . . . 135

Plicul. . . 137

Cuprins 367

Variante scurte: cartea de vizită, cartea poştală,

vederea, telegrama . . . 139

Cum nu trebuie să fie o scrisoare . . . 141

Variantele moderne de corespondenţă . . . 141

Faxul . . . 141

Internet şi netiquette. . . 142

CAPITOLUL9 BUNELE MANIERE LA MASĂ Invitaţii la masă. . . 150

Punctualitatea . . . 150

Pregătirea casei pentru musafiri . . . 151

Cum aranjăm masa . . . 152

Cum ne purtăm la masă. . . 160

Ţinuta. . . 161

Cum mâncăm . . . 161

O nouă porţie . . . 162

Mâncăm tot ce avem în farfurie?. . . 163

Grija pentru gazdă . . . 163

Masa e servită!. . . 164

Ore de masă . . . 164

Feluri de mâncare şi băuturile asortate. . . 165

Băuturile. . . 168

Temperatura băuturilor, tipuri de pahare . . . 172

Turnatul băuturilor . . . 174

Mânuirea tacâmurilor . . . 176

În faţa bucatelor. . . 178

Cafeaua. . . 180

Situaţii speciale . . . 181

Cum se mănâncă diverse feluri . . . 182

Tipuri de mese festive. . . 190

Recepţia şi dineul de gală . . . 190

Oglinda mesei . . . 193

Alte reuniuni . . . 195

368 Cuprins

CAPITOLUL10 CUM NE ÎMBRĂCĂM

Omul bine îmbrăcat – reguli de bază. . . 197

Neglijenţă şi îngrijire . . . 198

Cravata . . . 199

Poşeta şi pantofii . . . 199

Stil şi calitate . . . 200

Alegerea accesoriilor . . . 201

Bijuteriile . . . 201

Ce purtăm în diferite ocazii?. . . 202

Ţinuta de fiecare zi . . . 202

Sport, călătorii, plimbări. . . 203

Ocazii speciale . . . 203

CAPITOLUL11 COMPORTAMENTUL CIVILIZAT ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI Anonimatul şi politeţea. . . 206

Cum ne purtăm pe stradă . . . 208

Greşeli de nepermis . . . 209

Când mergem însoţiţi pe stradă . . . 210

Conversaţiile pe stradă . . . 212

Transportul în comun şi politeţea. . . 213

Urcarea şi coborârea . . . 213

Locul pe scaun . . . 214

Relaţiile cu ceilalţi călători . . . 215

Cum ne comportăm în maşinile mici . . . 218

Taxiuri şi maşini oficiale . . . 218

Maşini particulare . . . 218

Conduita şi accidentele . . . 222

În magazine. . . 225

Cum trebuie să se poarte cumpărătorul? . . . 225

Cum se poartă vânzătorii? . . . 226

Cuprins 369

La restaurant. . . 228

Alegerea localului . . . 229

Ţinuta. . . 229

Intrarea. . . 230

La masă . . . 231

Nota de plată şi plecarea . . . 232

Doamne singure la restaurant. . . 233

Situaţii speciale la restaurant . . . 234

„Serviţi“ sau „serviţi-vă“? . . . 236

Bacşişul – o problemă delicată. . . 236

Cui dăm? Cât dăm? . . . 238

Teatrul, cinematograful,concertele, expoziţiile. . . 240

Ţinuta. . . 240

Garderoba şi ocuparea locurilor . . . 241

Spectacolul şi pauza . . . 243

Aplauze şi flori. . . 244

Într-o expoziţie . . . 244

La pensiune sau la hotel. . . 245

Ne comportăm în funcţie de categoria hotelului? . . . 245

Nemulţumiţii . . . 246

Vandalii . . . 247

Gunoiul nostru cel de toate zilele. . . 247

„Oraşul grădinilor“ . . . 248

Exemplul Germaniei . . . 248

Ce depinde de noi . . . 249

CAPITOLUL12 DE LA PRIMA ÎNTÂLNIRE PÂNĂ LA NUNTA DE DIAMANT Formarea cuplului şi a căminului . . . 251

Adolescenţii şi părinţii lor . . . 251

Cum se face cunoştinţă? . . . 252

Curtea şi flirtul . . . 254

Uniunea liberă . . . 260

370 Cuprins

Logodna . . . 261

Căsătoria . . . 262

Avem un copil! Iată o problemă cu adevărat serioasă . . . 263

Părinţii – un model . . . 264

Banii şi caracterul . . . 268

În familie şi în vizită . . . 271

Cum ne botezăm copiii? . . . 273

Traiul în comun şi conflictul dintre generaţii. . . 273

Cheltuielile curente ale casei . . . 274

Mary Poppins sau stăpâna casei . . . 276

Despre conflicte . . . 278

Cum ne purtăm cu personalul de serviciu . . . 279

Nevoia unui ajutor la gospodărie . . . 279

Femeia la curăţenie . . . 280

CAPITOLUL13 COMPORTAMENTUL ÎN VIAŢA PROFESIONALĂ, ÎN FAŢA AUTORITĂŢILOR ŞI ÎN BISERICĂ Să găsim o slujbă, dar să o şi păstrăm!. . . 283

Scrisoarea de intenţie şi CV-ul . . . 283

La interviu . . . 288

După angajare . . . 290

Când ai fost avansat. . . 292

În faţa autorităţilor şi a tribunalului. . . 293

Politeţea şi birocraţia . . . 293

Cum ne purtăm ca martor sau parte în procese. . . 293

Cum ne purtăm într-o biserică. . . 294

Ritualul de închinare . . . 294

Cum ne adresăm reprezentanţilor Bisericii . . . 296

Politeţea la superlativ . . . 296

Unele reguli de etichetă în prezenţa Familiei Regale a României. . . 297

Cuprins 371

CAPITOLUL14

CĂLĂTORIILE ŞI DISTRACŢIILE

Pe drum. . . 301

De ce ne place să călătorim? . . . 301

Pregătirea bagajelor . . . 302

În tren. . . 302

Pe vapor . . . 305

În avion. . . 306

La destinaţie şi înapoi acasă. . . 306

O purtare decentă . . . 306

Românii în străinătate. . . 307

Impresii din călătorie. . . 309

Cum ne petrecem timpul liber. . . 309

Jocul, sportul şi fairplay-ul . . . 310

Invitaţii la o partidă . . . 312

La dans . . . 314

CAPITOLUL15 CADOURILE Arta de a dărui şi de a primi. . . 317

Când şi cui facem cadouri? . . . 317

Ce şi cum dăruim? Cum primim? . . . 319

Florile. . . 323

Reguli şi sfaturi . . . 323

Ocazii în care dăm cadouri. . . 327

Sf. Nicolae (6 decembrie) . . . 327

Crăciunul (25 decembrie) . . . 328

Anul Nou . . . 328

Mărţişorul (1 martie) . . . 329

Floriile. . . 330

Paştele. . . 331

Aniversarea (ziua de naştere) . . . 331

Onomastica (ziua numelui) . . . 332

Naşterea şi botezul. . . 332

372 Cuprins

Căsătoria . . . 333

Aniversările căsătoriei . . . 334

Vizitele . . . 335

Obiectul împrumutat nu este dat!. . . 335

Cărţile . . . 335

Banii . . . 336

Obiecte care nu se împrumută . . . 338

CAPITOLUL16 BUCURII ŞI NECAZURI ÎN FAMILIE Naşterea. . . 339

Naşii . . . 339

Botezul . . . 340

Căsătoria. . . 340

Cererea în căsătorie . . . 340

Logodna . . . 341

Trusoul sau zestrea . . . 342

Nunta civilă şi nunta religioasă . . . 342

Boala şi moartea. . . 347

Cum ne purtăm cu bolnavii . . . 347

Reguli de comportament în cazul decesului . . . 349

Testamentul. . . 351

Indice selectiv. . . 355

Bibliografie . . . 361

Cuprins 373