MARCUS AURELIUS

(1)

SURSE CLASICE

(2)

Marcus Aurelius (Marcus Aurelius Antoninus Augustus) este cunos - cut atât ca îm părat al Romei, cât şi ca filozof stoic. Născut la Roma, la 26 aprilie 121 p. Chr., într-o familie senatorială de origine hispa - nică, a fost adoptat de viitorul împărat Antoninus Pius, la cererea împăratului Hadrian. Primeşte o educaţie aleasă, studiind retorica cu Marcus Cornelius Fronto şi Herodes Atticus şi filozofia cu Quintus Iunius Rusticus, Apollonius din Calcedonia şi Sextus din Cheroneea.

Domnia sa este marcată de un şir de catastrofe (ciumă, inundaţii, cutremure), dar şi de nume roase războaie, purtate cu succes; în plan militar, Marcus Aurelius a fost preocu pat să respingă atacurile duş - manilor Romei de la hotarele imperiului, în special în Orient şi pe Dunăre, continuând politica defensivă iniţiată de Hadrian. A murit la 17 martie 180 p. Chr., de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vin - dobona (Viena de azi). Este ultimul din seria „celor cinci îm păraţi buni“. Ca filozof stoic, Marcus Aurelius şi-a ex primat ideile în lu cra - rea T¦ e≥j ŒautÒn(Gân duri către sine însuşi), scrisă în limba greacă – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar şi filozofic. Învă ţătu - rile sale au un caracter moral şi aplicabilitate practică, fiind o serie de

„exerciţii spirituale“ prin intermediul cărora omul poate dobândi cum - pătarea, virtutea şi liniştea lăuntrică în faţa încercărilor vieţii.

Cristian Bejan (n. 1975) este licenţiat în filologie clasică (1997), ab solvent de master în filozofie antică şi medievală (2006) şi doctor în filozofie (2010) al Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca cu o teză intitulată „Preocuparea de sine în filozofia stoică“. A mai tradus: Sfântul Augustin, De vera religione/Despre adevărata religie (ediţie bilingvă, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007); Tobias Peucer, Despre relatările jurnalistice(primul tratat de jurnalism din Europa;

Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2008); (în cola borare) Sfântul Toma din Aquino, Summa Theologiae(vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 2009); Lactanţiu, Despre moartea persecutorilor(Edi tura Po li - rom, Iaşi, 2011). Pregăteşte traducerea primului volum din Frag men - tele stoicilor vechi(Editura Humanitas).

(3)

MARCUS AURELIUS

nduri către sine însuşi

Ediţie bilingvă

Traducere din greaca veche, studiu introductiv, note şi indici de

CRISTIAN BEJAN

(4)

Consiliul ştiinţific al colecţiei „Surse clasice“: Florica Bechet (Universitatea din Bucureşti), Ioana Costa (Universitatea din Bucureşti), Victor Cojocaru (Academia Română, Iaşi), Andrei Cornea (Universitatea din Bucureşti), Alexander Baumgarten (Universitatea „Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca).

Pe forzaţuri: inscripţie dedicată lui Marcus Aurelius (170); Marcus Aurelius în ipo s - taze imperiale (176 ?).

Redactor: Georgeta-Anca Ionescu Co per ta: Ioana Nedelcu

Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: Iuliana Constantinescu, Dan Dulgheru Tipărit la Monitorul Oficial R.A.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MARCUS AURELIUS ANTONINUS

Gânduri către sine însuşi = Ta eis heauton / Marcus Aurelius;

trad., studiu introductiv, note şi indici: Cristian Bejan. – Bucureşti, Humanitas, 2013

Bibliogr.

Index

ISBN 978-973-50-3786-4 I. Bejan, Cristian (trad., pref.) 821.124-84=135.1

EDITURA HUMANITAS

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194

(5)

NOTA TRADUCĂTORULUI

Traducerea de faţă constituie o nouă versiune în limba română a operei lui Marcus Aurelius, T¦ e≥j ŒautÒn/Gânduri către sine însuşi, însoţită de textul grecesc, aşa cum se pre - zintă în ediţiile: M. Aurelii Antonini,Ad se ipsum libri XII, edidit J. Dalfen, Leipzig, 1979, şi The Medi tations of the Emperor Marcus Antoninus, ed. with translation and com - mentary by A.S.L. Farquharson, I–II, Oxford, 1944, edi - ţia a II-a 1968.

Pentru note şi indici am consultat ediţiile The Com - mu nings with himself of Marcus Aurelius Antoninus, Emperor of Rome, together with his Speeches and Sayings; a revised text and translation into English by C.R. Haines, London, 1916, ediţia a II-a 1970, şi Marco Aurelio, Pensieri, testo greco a fronte, introduzione, traduzione, note e apparati di Cesare Cassanmagnago, Milano, 2008.

Considerând că e de cea mai mare importanţă să nu pier dem nici un element semniﬁcativ al frazei greceşti, am redat-o cu ﬁdelitate, iar pentru păstrarea în întregime a sen - sului, acolo unde textul este eliptic, am introdus în cadrul traducerii cuvinte, sintagme sau, uneori, propoziţii care reprezintă explicitări ale formulărilor din original.

În cazul cuvintelor sau sintagmelor care nu au un co - res pon dent direct în originalul grecesc, dar sunt absolut

(6)

necesare unei corecte înţelegeri a sensului frazelor, am con - siderat potrivit, pentru a le oferi cititorilor un text com plet şi ﬂuent în limba română, să folosim obişnuitele croşete <…>.

Deoarece nu dispunem încă de reguli clare pentru trans - literarea în româneşte a numelor proprii greceşti, am fost nevoiţi să fo lo sim, pentru numele foarte cunoscute, formele in trate deja în uz, iar pe cele mai puţin cunos cute să le re dăm în tr-o formă cât mai apropiată de cea grecească originală.

Adresăm mulţumirile noastre Editurii Humanitas pen - tru interesul manifestat în legătură cu publicarea acestei traduceri.

C. B.

58 NOTA TRADUCĂTORULUI

(7)

REPERE CRONOLOGICE

121 p. Chr. La 26 aprilie se naşte la Roma Marcus Annius Verus (viitorul împărat Marcus Aurelius).

127 Împăratul Hadrian (117–138) îl înscrie în ordinul ecvestru.

129 Marcus este numit membru al colegiului fraţilor Salieni (co - llegium fratrum Saliorum) de către Hadrian.

130 Moare tatăl său şi este adoptat de bunicul patern.

136 Îmbracă toga virilă. Îi este promisă ﬁica lui Lucius Ceionius Commodus, pe care Hadrian îl adoptase sub numele de Lu - cius Aelius Verus.

138 Tânărul Marcus este adoptat de Antoninus Pius, care la rândul său fusese adoptat de Hadrian, şi primeşte numele de Marcus Aelius Aurelius Antoninus. La 10 iulie moare împăratul Ha - drian. Tot în acelaşi an moare Lucius Aelius Caesar, pe care Hadrian îl alesese ca urmaş la tron. După moar tea lui Lucius Aelius Caesar, Marcus Aurelius se logodeşte cu Fabia, sora lui Lucius Aelius.

139 Marcus Aurelius primeşte titlul de Caesar. Începe să studieze retorica latină cu Fronto.

140 Este consul pentru prima dată împreună cu Antoninus Pius.

145 Devine consul a doua oară. Se căsătoreşte cu Faustina, ﬁica lui Antoninus.

146 Este asociat la domnie de către Antoninus Pius. Primeşte tri - bu nicia potestasşi imperium extra urbem proconsulare.

155–161 Moare Domitia Lucilla, mama sa.

161 La moartea lui Antoninus Pius, este proclamat împărat la trei - zeci şi nouă de ani, sub numele de Imperator Caesar Marcus

(8)

Aurelius Antoninus Augustus. Sosirea lui Marcus Aurelius în cam - pania lui Lucius Verus. Naşterea ﬁului, Commodus.

162 Războiul cu parţii.

163–167 Persecuţii împotriva creştinilor.

166 Debutul epidemiei de ciumă aduse din Orient de trupele ro - mane. Marcus Aurelius primeşte titlul de Medicus, Parthicus, Maximus, Pater patriae. Fiul său, Commodus, primeşte titlul de Caesar.

167 Primul război cu marcomanii, cvazii şi iazygi.

169 Moartea lui Lucius Verus.

169–175 Campania din regiunile dunărene.

175 Revolta lui Avidius Cassius, care se proclamă împărat în Orient.

Marcus Aurelius primeşte titlul de Sarmaticus. Călătoria lui Marcus Aurelius şi a Faustinei în Orient. Moartea Faustinei.

176 Marcus Aurelius înfiinţează la Atena patru catedre de filozo - fie: pentru platonism, aristotelism, epicureism şi stoicism.

178–179 Al doilea război „germanic“. Îşi stabileşte cartierul gene - ral la Sirmium.

180 Moare la 17 martie, de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vin - dobona (Viena de azi).

60 REPERE CRONOLOGICE

(9)

MARKOU ANTONINOU AUTOKRATOROS

TA EIS EAUTON UPOMNEMATA

(10)

MARCUS AURELIUS

GÂNDURI CĂTRE SINE ÎNSUŞI

¹

(11)

I

Par¦ toà p£ppou OÙˇrou tÕ kalÒhqej kaπ ¢Òrghton.

Par¦ tÁj dÒxhj kaπ mnˇmhj tÁj perπ toà gennˇsantoj tÕ a≥dÁmon kaπ ¢rrenikÒn.

Par¦ tÁj mhtrÕj tÕ qeoseb‹j kaπ metadotikÕn kaπ ¢fek- tikÕn oÙ mÒnon toà kakopoie√n, ¢ll¦ kaπ toà œpπ œnno∂aj g∂nesqai toiaÚthj˙ ⁄ti d‹ tÕ litÕn kat¦ t¾n d∂aitan kaπ pÒrrw tÁj plousiakÁj diagwgÁj.

Par¦ toà prop£ppou tÕ m¾ e≥j dhmos∂aj diatrib¦j foitÁsai kaπ tÕ ¢gaqo√j didask£loij kat’o≈kon crˇsasqai kaπ tÕ gnînai Óti e≥j t¦ toiaàta de√ œktenîj ¢nal∂skein.

Par¦ toà trof◊wj tÕ mˇte PrasianÕj À BenetianÕj mˇte Palmoul£rioj À Skout£rioj gen◊sqai˙ kaπ tÕ fer◊ponon kaπ Ñligode◊j˙kaπ tÕ aÙtourgikÕn kaπ ¢polÚpragmon˙kaπ tÕ dusprÒsdekton diabolÁj.

1

2

3

4

5

(12)

CARTEA I²

De la bunicul Verus³<am luat ca model>: amabilitatea şi calmul.

Din ceea ce am auzit şi din ceea ce se aminteşte despre cel care m-a zămislit⁴: pudoarea şi caracterul bărbătesc.

De la mama⁵: respectul pentru zei, generozitatea, faptul de a mă abţine nu numai de la a săvârşi răul, ci chiar de la a concepe astfel de gânduri; <am luat ca model> de ase - menea modul de viaţă măsurat, cu mult diferit de stilul de viaţă al celor bogaţi.

De la străbunicul meu⁶: faptul de a nu frecventa şcoli publice, de a avea parte de profesori buni acasă şi de a înţelege că, pentru astfel de scopuri, trebuie făcute eforturi susţinute.

De la cel care m-a crescut⁷<am deprins>: faptul de a nu ţine nici cu Verzii, nici cu Albaştrii, nici cu Cei cu scuturi mici, nici cu Cei cu scuturi mari⁸; faptul de a suporta greutăţile, de a mă mulţumi cu puţin, de a face totul cu mâinile mele, de a nu mă ocupa de treburile altora, de a nu da ascultare calomniilor.

1

2

3

4

5

(13)

Par¦ Diognˇtou tÕ ¢kenÒspoudon˙kaπ tÕ ¢pisthtikÕn to√j ØpÕ tîn terapeuom◊nwn kaπ goˇtwn perπ œpJdîn kaπ [perπ]

daimÒnwn ¢popompÁj kaπ tîn toioÚtwn legom◊noij˙kaπ tÕ m¾ Ñrtugokope√n mhd‹ perπ t¦ toiaàta œptoÁsqai˙ kaπ tÕ

¢n◊cesqai parrhs∂aj˙kaπ tÕ o≥keiwqÁnai filosof∂v kaπ tÕ

¢koàsai prîton m‹n Bakce∂ou, e≈ta Tand£sidoj kaπ Markianoà˙kaπ tÕ gr£yai dialÒgouj œn paid∂˙kaπ tÕ sk∂m - podoj kaπ dor©j œpiqumÁsai kaπ Ósa toiaàta tÁj `Ellh- nikÁj ¢gwgÁj œcÒmena.

Par¦ `Roust∂kou tÕ labe√n fantas∂an toà crÇzein di or - qèsewj kaπ qerape∂aj toà ½qouj˙kaπ tÕ m¾ œktrapÁnai e≥j zÁlon sofistikÒn, mhd‹ tÕ suggr£fein perπ tîn qew rhm£twn, À protreptik¦ log£ria dial◊gesqai, À fantasioplˇktwj tÕn

¢skhtikÕn À tÕn eÙergetikÕn ¥ndra œpide∂k nusqai˙kaπ tÕ

¢postÁnai ˛htorikÁj kaπ poihtikÁj kaπ ¢steiolog∂aj˙kaπ tÕ m¾ œn stol∂J kat’o≈kon peripate√n mhd‹ t¦ toiaàta poie√n˙

kaπ tÕ t¦ œpistÒlia ¢felîj gr£fein, oƒon tÕ Øp’aÙtoà toÚ- tou ¢pÕ Sino◊sshj tÍ mhtr∂ mou graf◊n˙ kaπ tÕ prÕj toÝj calepˇnantaj kaπ plhmmelˇsantaj eÙanaklˇtwj kaπ eÙdi- all£ktwj, œpeid¦n t£cista aÙtoπ œpanelqe√n œqelˇswsi, diake√sqai˙kaπ tÕ ¢kribîj ¢nagi nèskein kaπ m¾ ¢rke√sqai perinooànta Ðloscerîj mhd‹ to√j perilaloàsi tac◊wj sug- katat∂qesqai˙ kaπ tÕ œntuce√n to√j 'Epikthte∂oij Øpomnˇ - masin, ïn o∏koqen met◊dwken.

Par¦ 'Apollwn∂ou tÕ œleÚqeron kaπ ¢namfibÒlwj ¢kÚbeu- ton kaπ <tÕ> prÕj mhd‹n ¥llo ¢pobl◊pein mhd‹ œp' Ñl∂gon À prÕj tÕn lÒgon˙kaπ tÕ ¢eπ Ómoion, œn ¢lghdÒsin Ñxe∂aij,

66 MARCUS AURELIUS 6

7

8

(14)

De la Diognetos⁹: faptul de a nu mă ocupa de lucruri fără rost; de a nu da crezare celor spuse de magicieni şi şar latani despre descântece, despre izgonirea demonilor şi de spre alte astfel de lucruri; de a nu lovi prepeliţele¹⁰ şi de a nu deveni pasionat de jocuri de acest fel; faptul de a su porta părerea spusă sincer; faptul de a mă familiariza cu ﬁlo zoﬁa şi de a-l audia mai întâi pe Bacchios, apoi pe Tandasis şi pe Marcianus¹¹; faptul de a scrie dialoguri în copilărie; de a-mi dori un pat simplu şi o piele <pentru a mă înveli> şi tot ceea ce ţine de educaţia greacă¹².

De la Rusticus¹³: faptul de a avea în vedere necesitatea de a-mi îndrepta şi îngriji caracterul; faptul de a nu mă lăsa ispitit de avântul soﬁştilor, de a nu scrie despre subiecte abstracte sau de a nu rosti scurte discursuri protreptice sau de a nu mă arăta un bărbat ascetic¹⁴ ori dis pus să fac ser - vicii, astfel încât să stârnesc iluzii deşarte; faptul de a re - nunţa la retorică, la poezie sau la vorbirea elegantă; de a nu umbla prin casă îmbrăcat în togă, de a nu face nici alte asemenea lucruri; faptul de a-mi compune scrisorile în - tr-un stil cât mai simplu, aşa cum făcuse el pe vremea când îi scri sese mamei mele, din Sinuessa¹⁵; faptul de a mă arăta prietenos faţă de cei care sunt supăraţi şi gata să-i iert pe cei care m-au ofensat, de îndată ce ei vor dori să se căiască;

faptul de a studia textele cu grijă, de a nu mă mulţumi cu o cunoaştere generală a lor şi de a nu-mi da repede asen - timentul celor care vorbesc în jurul meu; şi faptul de a citi însemnările ﬁlozoﬁce ale lui Epictet¹⁶, din care mi-a dă ruit un exemplar de acasă.

De la Apollonius¹⁷: spiritul independent şi luarea de decizii bine chibzuite; faptul de a nu ţine seama, câtuşi de puţin, de nimic altceva decât de raţiune; de a rămâne mereu la fel şi

GÂNDURI CĂTRE SINE ÎNSUŞI – I 67 6

7

8

(15)

œn ¢pobolÍ t◊knou, œn makra√j nÒsoij˙kaπ tÕ œpπ parade∂g - matoj zîntoj ≥de√n œnargîj Óti dÚnatai Ð aÙtÕj sfodrÒta- toj e≈nai kaπ ¢neim◊noj˙ kaπ tÕ œn ta√j œxhgˇsesi m¾ duscerantikÒn˙ kaπ tÕ ≥de√n ¥nqrwpon safîj œl£ciston tîn Œautoà kalîn ¹goÚmenon t¾n œmpeir∂an kaπ t¾n œntr◊- ceian t¾n perπ tÕ paradidÒnai t¦ qewrˇmata˙kaπ tÕ maqe√n pîj de√ lamb£nein t¦j dokoÚsaj c£ritaj par¦ f∂lwn, mˇte œxhttèmenon di¦ taàta mˇte ¢naisqˇtwj parap◊mponta.

Par¦ S◊xtou tÕ eÙmen◊j˙kaπ tÕ par£deigma toà o∏kou toà patronomoum◊nou˙kaπ t¾n ⁄nnoian toà kat¦ fÚsin zÁn˙kaπ tÕ semnÕn ¢pl£stwj˙kaπ tÕ stocastikÕn tîn f∂lwn khde- monikîj˙ kaπ tÕ ¢nektikÕn tîn ≥diwtîn kaπ tîn ¢qewrhtπ o≥om◊nwn˙kaπ tÕ prÕj p£ntaj eÙ£rmoston, éste kolake∂aj m‹n p£shj proshnest◊ran e≈nai t¾n Ðmil∂an aÙtoà, a≥desi - mètaton d‹ aÙto√j œke∂noij par' aÙtÕn œke√non tÕn kairÕn e≈nai˙ kaπ tÕ katalhptikîj kaπ Ðdù œxeuretikÒn te kaπ taktikÕn tîn e≥j b∂on ¢nagka∂wn dogm£twn˙ kaπ tÕ mhd‹

⁄mfas∂n pote ÑrgÁj À ¥llou tinÕj p£qouj parasce√n, ¢ll¦

¤ma m‹n ¢paq◊staton e≈nai, ¤ma d‹ filostorgÒtaton˙kaπ tÕ eÜfhmon ¢yofhtπ kaπ tÕ polumaq‹j ¢nepif£ntwj.

Par¦ 'Alex£ndrou toà grammatikoà tÕ ¢nep∂plhkton kaπ tÕ m¾ Ñneidistikîj œpilamb£nesqai tîn b£rbaron À sÒloikÒn ti À ¢phc‹j proenegkam◊nwn, ¢ll' œpidex∂wj aÙtÕ mÒnon œke√no Ö ⁄dei e≥rÁsqai prof◊resqai œn trÒpJ ¢pokr∂- sewj À sunepimarturˇsewj À sundialˇyewj perπ aÙtoà toà pr£gmatoj, oÙcπ perπ toà ˛ˇmatoj, À di' Œt◊raj tinÕj toiaÚthj œmmeloàj parupomnˇsewj.

68 MARCUS AURELIUS

9

10

(16)

în timpul durerilor puternice, şi cu prilejul pierderii unui copil, şi în timpul bolilor de lungă durată; de a vedea clar, printr-un exemplu viu, că acelaşi individ poate fi foarte violent şi îngăduitor <în acelaşi timp>; de a nu mă lăsa stăpânit de mânie în timpul explicaţiilor; de a vedea un om care socoteşte în mod clar drept cele mai neînsemnate cali - tăţi ale sale experienţa şi abilitatea cu care îşi transmite în vă - ţăturile filozofice; de a învăţa cum trebuie primite aşa-zi sele favoruri din partea prietenilor, nelăsându-mă copleşit de ele, nici tratându-le cu indiferenţă.

De la Sextus¹⁸: bunăvoinţa şi exemplul unei case conduse în mod patriarhal; concepţia despre ceea ce înseamnă „a trăi în conformitate cu natura“¹⁹, seriozitatea neprefăcută, faptul de a avea mereu în vedere grija faţă de prieteni; îngăduinţa faţă de oamenii simpli şi faţă de cei care îşi dau cu părerea fără să gân dească; faptul de a avea relaţii armonioase cu toţi, aşa încât relaţia cu acesta era mai plăcută decât orice linguşire şi el era foarte respectat, în acelaşi timp, de aceleaşi per - soane; capacitatea de a descoperi cu precizie şi metodă şi de a pune în ordine învăţăturile necesare vieţii; faptul de a nu arăta niciodată vreun semn al mâniei sau al oricărei alte patimi, ci de a rămâne calm şi, în acelaşi timp, foarte afec - tuos; fap tul de a vorbi de bine despre alţii cu discreţie; de a mă arăta erudit fără a ﬁ pedant.

De la gramaticul Alexandru²⁰: faptul de a nu blama şi de a nu-i critica aspru pe cei cărora le-a scăpat în discursurile lor vreun barbarism sau vreun solecism sau vreo greşeală, ci de a rosti cu iscusinţă numai acel cuvânt care trebuia spus, sub forma unui răspuns sau a unei conﬁrmări sau a unei dez - bateri comune asupra problemei, fără referire la cuvântul folosit, sau printr-un alt mijloc în termeni potriviţi.

GÂNDURI CĂTRE SINE ÎNSUŞI – I 69

9

10

(17)

Par¦ FrÒntwnoj tÕ œpistÁsai o∑a ¹ turannik¾ baskan∂a kaπ poikil∂a kaπ ØpÒkrisij, kaπ Óti æj œp∂pan o≤ kaloÚ- menoi oátoi par' ¹m√n eÙpatr∂dai ¢storgÒtero∂ pwj e≥s∂.

Par¦ 'Alex£ndrou toà Platwnikoà tÕ m¾ poll£kij mhd‹

cwrπj ¢n£gkhj l◊gein prÒj tina À œn œpistolÍ gr£fein Óti

¥scolÒj e≥mi, mhd‹ di¦ toioÚtou trÒpou sunecîj parai - te√sqai t¦ kat¦ t¦j prÕj toÝj sumbioàntaj sc◊seij ka - qˇkonta, proballÒmenon t¦ periestîta pr£gmata.

Par¦ KatoÚlou tÕ m¾ Ñligèrwj ⁄cein f∂lou a≥tiwm◊nou ti, k¨n tÚcV ¢lÒgwj a≥tièmenoj, ¢ll¦ peir©sqai [kaπ] ¢po - kaqist£nai œpπ tÕ sÚnhqej˙ kaπ tÕ perπ tîn didask£lwn œkqÚmwj eÜfhmon, oƒa t¦ perπ Domet∂ou kaπ 'AqhnodÒtou

¢pomnhmoneuÒmena˙kaπ tÕ perπ t¦ t◊kna ¢lhqinîj ¢gaph- tikÒn.

Par¦ Seuˇrou tÕ filo∂keion kaπ fil£lhqej kaπ filod∂- kaion˙kaπ tÕ di' aÙtÕn gnînai Qras◊an, `Elb∂dion, K£twna, D∂wna, Broàton˙kaπ fantas∂an labe√n polite∂aj ≥sonÒmou, kat' ≥sÒthta kaπ ≥shgor∂an dioikoum◊nhj, kaπ basile∂aj timèshj p£ntwn m£lista t¾n œleuqer∂an tîn ¢rcom◊nwn˙

kaπ ⁄ti par¦ aÙtoà tÕ Ðmal‹j kaπ eÜtonon œn tÍ timÍ tÁj filosof∂aj˙kaπ tÕ eÙpoihtikÕn kaπ tÕ eÙmet£doton œktenîj˙

kaπ tÕ eÜelpi kaπ tÕ pisteutikÕn perπ toà ØpÕ tîn f∂lwn file√sqai, kaπ tÕ ¢nep∂krupton prÕj toÝj katagnèsewj Øp' aÙtoà tugc£nontaj, kaπ tÕ m¾ de√sqai stocasmoà toÝj f∂- louj aÙtoà perπ toà t∂ q◊lei À t∂ oÙ q◊lei, ¢ll¦ dÁlon e≈nai.

Par¦ Max∂mou tÕ krate√n Œautoà kaπ kat¦ mhd‹n per∂- foron e≈nai˙kaπ tÕ eÜqumon ⁄n te ta√j ¥llaij perist£sesi

70 MARCUS AURELIUS 11

12

13

14

15

(18)

De la Fronto²¹: faptul de a cunoaşte ce fel de lucruri sunt invidia, viclenia şi ipocrizia, care susţin puterea tiranică; şi că, în general, cei numiţi de noi patricieni sunt, oarecum, lipsiţi de suﬂet.

De la Alexandru platonicianul²²: faptul de a nu răspunde sau scrie în vreo scrisoare nimănui, niciodată şi fără motiv

„sunt ocupat“; de a nu mă sustrage tot timpul, în acest fel, obligaţiilor impuse de relaţiile cu cei care trăiesc cu noi, scuzându-mă că am treburi urgente.

De la Catullus²³: faptul de a nu mă arăta nepăsător faţă de acuzaţiile unui prieten, chiar dacă se întâmplă să ﬁu în - vinuit fără rost, ci de a încerca să refac raporturile obişnuite;

şi faptul de a vorbi de bine, din suﬂet, despre profesori, pre - cum se aminteşte despre Domitius şi despre Athenodotos²⁴; şi de a nutri o dragoste sinceră faţă de copii.

De la Severus²⁵: dragostea pentru casă, pentru adevăr şi drep - tate; şi faptul de a-i cunoaşte, datorită lui, pe Thrasea, Helvi - dius, Cato, Dion, Brutus²⁶; şi de a imagina o constituţie cu egalitate în faţa legii, potrivit cu egalitatea şi cu dreptul de a te exprima public, şi un imperiu care să respecte mai presus de orice libertatea celor guvernaţi; de asemenea, de la acesta

<mi-am însuşit> energia constantă <depusă> pentru a preţui filozofia; altruismul şi generozitatea fără reţinere; spe ranţa şi încrederea în preţuirea prietenilor; faptul că nu se ascundea de cei care îşi arătau nemulţumirea faţă de el; faptul de a nu-i pune pe prietenii săi în situaţia de a-şi da seama <sin guri> ce vrea sau ce nu vrea, ci, dimpotrivă, a fi clar.

De la Maximus²⁷: stăpânirea de sine şi faptul de a nu mă lăsa inﬂuenţat de nimic; buna dispoziţie în toate împrejurările

GÂNDURI CĂTRE SINE ÎNSUŞI – I 71 11

12

13

14

15

(19)

kaπ œn ta√j nÒsoij˙kaπ tÕ eÜkraton toà ½qouj kaπ meil∂ - cion kaπ gerarÒn˙ kaπ tÕ oÙ scetl∂wj katergastikÕn tîn prokeim◊nwn˙kaπ tÕ p£ntaj aÙtù pisteÚein perπ ïn l◊goi Óti oÛtwj frone√, kaπ perπ ïn pr£ttoi Óti oÙ kakîj pr£ttei.

kaπ tÕ ¢qaÚmaston kaπ ¢n◊kplhkton kaπ mhdamoà œpeigÒ- menon À Ñknoàn À ¢mhcanoàn À kathf‹j À prosseshrÒj, À p£lin qumoÚmenon À Øforèmenon˙kaπ tÕ eÙergetikÕn kaπ tÕ suggnwmonikÕn kaπ tÕ ¢yeud◊j˙kaπ tÕ ¢diastrÒfou m©llon À diorqoum◊nou fantas∂an par◊cein˙kaπ Óti oÜte òˇqh ¥n pot◊ tij Øperor©sqai Øp' aÙtoà oÜte Øp◊meinen ¨n kre∂ttona aÙtoà aØtÕn Øpolabe√n˙kaπ tÕ eâ carient∂zesqai.

Par¦ toà patrÕj tÕ ¼meron kaπ menetikÕn ¢saleÚtwj œpπ tîn œxhtasm◊nwj kriq◊ntwn˙ kaπ tÕ ¢kenÒdoxon perπ t¦j dokoÚsaj tim£j˙ kaπ tÕ filÒponon kaπ œndelec◊j˙ kaπ tÕ

¢koustikÕn tîn œcÒntwn ti koinwfel‹j e≥sf◊rein˙ kaπ tÕ

¢paratr◊ptwj [e≥j] toà kat' ¢x∂an ¢ponemhtikÕn Œk£stJ˙

kaπ tÕ ⁄mpeiron poà m‹n cre∂a œnt£sewj, poà d‹ ¢n◊sewj˙

kaπ tÕ paàsai t¦ perπ toÝj ⁄rwtaj tîn meirak∂wn˙ kaπ ¹ koinonohmosÚnh kaπ tÕ œfe√sqai to√j f∂loij mˇte sun- deipne√n aÙtù p£ntwj mˇte sunapodhme√n œp£nagkej, ¢eπ d‹ Ómoion aÙtÕn katalamb£nesqai ØpÕ tîn di¦ cre∂aj tin¦j

¢poleifq◊ntwn˙kaπ tÕ zhthtikÕn ¢kribîj œn to√j sumboul∂ - oij kaπ œp∂monon, ¢ll' oÙ tÒ˙ proap◊sth tÁj œreÚnhj, ¢r - kesqeπj ta√j proce∂roij fantas∂aij˙ kaπ tÕ diathrhtikÕn tîn f∂lwn kaπ mhdamoà ¡y∂koron mhd‹ œpiman◊j˙ kaπ tÕ aÜtarkej œn pantπ kaπ tÕ faidrÒn˙kaπ tÕ pÒrrwqen prono- htikÕn kaπ tîn œlac∂stwn prodioikhtikÕn ¢tragódwj˙

kaπ tÕ t¦j œpiboˇseij kaπ p©san kolake∂an œp' aÙtoà

<su> stalÁnai˙kaπ tÕ fulaktikÕn ¢eπ tîn ¢nagka∂wn tÍ

72 MARCUS AURELIUS

16

(20)

şi în timpul bolilor; purtarea echilibrată, plăcută şi demnă de respect; realizarea celor propuse, în ciuda oricărei difi - cultăţi; faptul că toţi aveau încredere în el: vorbea despre ei aşa cum gândea şi acţiona în ceea ce-i priveşte fără intenţia de a le aduce vreun prejudiciu; de a nu mă mira de nimic, de a nu mă lăsa tulburat, de a nu-mi fi frică niciodată, de a nu şovăi, de a nu mă simţi în dificultate, de a nu mă arăta încurcat, de a nu fi posomorât sau foarte fericit şi, din nou, apoi, mânios sau bănuitor; de a fi darnic, iertător şi sincer;

şi faptul de a da impresia unui om drept prin natura lui, mai degrabă decât prin educaţie; şi faptul că nimeni, nici - odată, nu s-a considerat dispreţuit de el sau nu şi-a închi - puit că se credea mai bun decât altcineva; şi de a glumi plin de amabilitate²⁸.

De la tatăl meu²⁹: blândeţea, fermitatea de neclintit în deciziile luate după o atentă analiză; indiferenţa faţă de glo - ria deşartă obţinută pe baza celor ce sunt socotite onoruri;

dragostea de muncă şi perseverenţa; faptul de a-i asculta pe cei care au de dat vreun sfat util tuturor; de a acorda ﬁecăruia cu hotărâre recompense după merit; abilitatea de a şti când este necesar un efort încordat sau, dimpotrivă, de destindere; faptul de a pune capăt legăturilor amoroase cu adolescenţi; sociabilitatea şi faptul de a nu-i obliga pe prieteni să ia masa cu el întotdeauna şi să îl însoţească în mod obligatoriu în călătorii, ci, dimpotrivă, de a ﬁ perceput întotdeauna acelaşi de cei care, din cauza anumitor treburi, au lipsit din preajma sa o vreme; faptul de a examina cu minuţiozitate problemele expuse la consilii şi tenacitatea; de a nu abandona o anchetă, mulţumit de concluziile puse la dispoziţie; preocuparea de a-şi păstra prietenii, fără să se arate sătul de ei, dar nici tratându-i cu interes prea mare;

independenţa în toate împrejurările şi seninătatea; faptul de

16

(21)

¢rcÍ kaπ tamieutikÕn tÁj corhg∂aj kaπ ØpomenetikÕn tÁj œpπ tîn toioÚtwn tinîn kataiti£sewj˙ kaπ tÕ mˇte perπ qeoÝj deis∂daimon mˇte perπ ¢nqrèpouj dhmokopikÕn À

¢reskeutikÕn À Ñclocar◊j, ¢ll¦ nÁfon œn p©si kaπ b◊baion kaπ mhdamoà ¢peirÒkalon mhd‹ kainotÒmon˙kaπ tÕ to√j e≥j eÙm£reian b∂ou f◊rous∂ ti, ïn ¹ tÚch pare√ce day∂leian, crhstikÕn ¢tÚfwj ¤ma kaπ ¢profas∂stwj, éste parÒntwn m‹n ¢nepithdeÚtwj ¤ptesqai, ¢pÒntwn d‹ m¾ de√sqai˙ kaπ tÕ mhd‹ ¥n tina e≥pe√n mˇte Óti sofist¾j mˇte Óti oÙern£kloj mˇte Óti scolastikÒj, ¢ll' Óti ¢n¾r p◊peiroj, t◊leioj, ¢kol£keutoj, proest£nai dun£menoj kaπ tîn Œautoà kaπ ¥llwn. prÕj toÚtoij d‹ kaπ tÕ timhtikÕn tîn

¢lhqîj filosofoÚntwn, to√j d‹ ¥lloij oÙk œxoneidistikÕn oÙd‹ m¾n eÙpar£gwgon Øp' aÙtîn˙ ⁄ti d‹ tÕ eÙÒmilon kaπ eÜcari oÙ katakÒrwj˙kaπ tÕ toà ≥d∂ou sèmatoj œpimelh - tikÕn œmm◊trwj, oÜte æj ¥n tij filÒzwoj oÜte prÕj kallw- pismÕn oÜte m¾n Ñligèrwj, ¢ll' éste di¦ t¾n ≥d∂an prosoc¾n e≥j Ñl∂gista ≥atrikÁj crÇzein À farm£kwn kaπ œpiqem£twn œktÒj˙ m£lista d‹ tÕ paracwrhtikÕn

¢bask£nwj to√j dÚnam∂n tina kekthm◊noij, oƒon t¾n frastik¾n À t¾n œx ≤stor∂aj nÒmwn À œqîn À ¥llwn tinîn pragm£twn, kaπ suspoudastikÕn aÙto√j, ∑na Ÿkastoi kat¦

t¦ ∏dia proterˇmata eÙdokimîsi˙p£nta d‹ kat¦ t¦ p£tria pr£sswn, oÙd‹ aÙtÕ toàto œpithdeÚwn fa∂nesqai, tÕ t¦

p£tria ful£ssein. ⁄ti d‹ tÕ m¾ eÙmetak∂nhton kaπ ˛ip- tastikÒn, ¢ll¦ kaπ tÒpoij kaπ pr£gmasi to√j aÙto√j œndi- atriptikÒn˙kaπ tÕ met¦ toÝj paroxusmoÝj tÁj kefalalg∂ aj nearÕn eÙqÝj kaπ ¢kma√on prÕj t¦ sunˇqh ⁄rga˙kaπ tÕ m¾ e≈nai aÙtù poll¦ t¦ ¢pÒrrhta, ¢ll' Ñl∂gista kaπ spaniè- tata kaπ taàta Øp‹r tîn koinîn mÒnon˙kaπ tÕ ⁄mfron kaπ memetrhm◊non ⁄n te qewriîn œpitel◊sei kaπ ⁄rgwn ka - taskeua√j kaπ dianoma√j kaπ to√j toioÚtoij, <æj> ¢n - qrèpou prÕj aÙtÕ tÕ d◊on pracqÁnai dedorkÒtoj, oÙ prÕj

74 MARCUS AURELIUS

(22)

a prevedea lucrurile în timp şi de a pune în ordine până şi cele mai neînsemnate detalii, fără a face nimic dramatic din aceasta; faptul de a opri aclamaţiile şi orice fel de linguşeli faţă de persoana sa; de a veghea întotdeauna la treburile statului, de a reduce cheltuielile şi de a suporta criticile privind astfel de probleme; faptul de a alunga teama superstiţioasă de zei, de a nu căuta cu orice preţ popularitatea, fie făcând pe plac mulţimii, fie arătându-se prieten al poporului, ci dând dovadă de sobrietate în orice împrejurare şi de fermitate, şi nicidecum de grosolănie sau de dorinţa de noutăţi; faptul de a mă folosi fără îngâmfare şi, în acelaşi timp, fără ezi - tări de cele ce contribuie la comoditatea vieţii, pe care soarta mi le-a oferit din belşug, aşa încât să profit de ele, fără nici o grijă, atunci când le am, dar să nu le duc dorul, atunci când nu le am; faptul că nimeni n-a spus despre el că a fost sofist, un om şiret, un pedant, ci un bărbat matur, desă vârşit, indiferent la linguşiri, ştiind să conducă şi treburile sale, şi pe ale altora; în plus, aprecierea cu care-i înconjura pe ade - văraţii filozofi, fără să-i jignească pe ceilalţi şi fără să se lase atras de aceştia; de asemenea, în relaţiile sale cu ceilalţi, era agreabil şi plăcut, fără a fi plictisitor; preocuparea cu mă sură pentru propriul trup, nu ca un îndrăgostit de viaţă, nici cău tând să-l înfrumuseţeze, nici neglijându-l, aşa că, datorită îngrijirilor proprii, a avut nevoie în foarte mică măsură de me dici, de medicamente sau tratamente exterioare; dar mai ales disponibilitatea de a ceda, fără urmă de invidie, tuturor celor care deţineau un talent deosebit, de exemplu elocinţa, expunerea legilor sau a moravurilor ori alte astfel de lucruri;

faptul că se străduia împreună cu aceştia, pentru ca fiecare să fie preţuit după competenţele sale; păzirea cu sfinţenie a obiceiurilor strămoşeşti, respectându-le în toate, fără să o arate cu tot dinadinsul; şi faptul de a nu da dovadă de lipsă de fermitate şi statornicie, ci de a-şi petrece timpul în aceleaşi

(23)

t¾n œpπ to√j pracqe√sin eÙdox∂an. oÙk Ãn ¢wrπ loÚsthj, oÙcπ filoikodÒmoj, oÙ perπ t¦j œdwd¦j œpinohtˇj, oÙ perπ œsqˇtwn Øf¦j kaπ crÒaj, oÙ perπ swm£twn éraj. ¹ ¢pÕ Lwr∂ou stol¾ ¢n£gousa ¢pÕ tÁj k£tw œpaÚlewj˙kaπ tîn œn Lanoub∂J t¦ poll£˙ tù telènV œn ToÚskloij parai - toum◊nJ æj œcrˇsato kaπ p©j Ð toioàtoj trÒpoj. oÙd‹n

¢phn‹j oÙd‹ m¾n ¢dusèphton oÙd‹ l£bron oÙd‹ ést' ¥n tina e≥pe√n pote˙ „Ÿwj ≤drîtoj“˙ ¢ll¦ p£nta dieilhmm◊na lelogism◊nwj æj œpπ scolÁj, ¢tar£cwj, tetagm◊nwj, œr - rwm◊nwj, sumfènwj Œauto√j. œfarmÒseie d' ¨n aÙtù tÕ perπ toà Swkr£touj mnhmoneuÒmenon, Óti kaπ ¢p◊cesqai kaπ

¢polaÚein œdÚnato toÚtwn, ïn polloπ prÒj te t¦j ¢poc¦j

¢sqenîj kaπ prÕj t¦j ¢polaÚseij œndotikîj ⁄cousi. tÕ d‹

≥scÚein kaπ ⁄ti kartere√n kaπ œnnˇfein Œkat◊rJ ¢ndrÒj œstin ¥rtion kaπ ¢ˇtthton yuc¾n ⁄contoj, oƒon œn tÍ nÒsJ qanas∂mJ.

Par¦ tîn qeîn tÕ ¢gaqoÝj p£ppouj, ¢gaqoÝj gon◊aj,

¢gaq¾n ¢delfˇn, ¢gaqoÝj didask£louj, ¢gaqoÝj o≥ke∂ouj, suggene√j, f∂louj, scedÕn ¤panta ⁄cein˙kaπ Óti perπ oÙd◊na

76 MARCUS AURELIUS

17

(24)

locuri, ocupându-se cu aceleaşi treburi; faptul că, după dureri foarte puternice de cap, se întorcea repede, cu mintea proaspătă şi pătrunzătoare, la ocupaţiile obişnuite; faptul de a nu avea multe secrete, ci foarte puţine, şi de obicei foarte rar, şi toate acestea numai pentru binele public; prudenţă şi măsură în organizarea spectacolelor publice, în construirea de edificii, cu ocazia distribuirilor <de bani sau alimente> că - tre popor, precum şi în alte activităţi asemănătoare, deoarece îşi îndrepta atenţia numai asupra celor care trebuiau făcute, nu asupra renumelui obţinut pe seama celor realizate; nu făcea baie la ore nepotrivite, nu îi plăcea să construiască, nu era prea pretenţios nici cu privire la felurile de mâncare, nici la ţesătura şi culoarea veşmintelor, nici la înfăţişarea frumoasă a sclavilor; toga sa era adusă din Lorium, de la ferma sa din vale, iar multe dintre veşminte proveneau de la Lanuvium³⁰; după cum se comporta la Tusculum cu administratorul său, care îi adresa tot felul de rugăminţi, tot aşa era şi felul său de a fi; nu era nici aspru, nici lipsit de bună-cuviinţă, nici vio - lent, nici, cum ar spune cineva, <nu făcea nimic> „până la su doare“³¹, ci, dim potrivă, toate acţiunile sale erau calculate în detaliu, ca şi cum le-ar fi făcut în răgaz, în linişte, în bună rându ială, cu energie, în acord unele cu altele; i s-ar fi po - trivit cele amintite despre Socrate³², că putea fie să se abţină, fie să se bucure de cele de care mulţi nu au puterea să se lipsească şi de care sunt prea deprinşi să se bu cure. Dar tăria şi chiar rezistenţa şi puterea sa de cumpătare în oricare din cele două situaţii sunt însuşirile unui bărbat cu sufletul echi - librat şi de neînfrânt, după cum a dovedit-o pe durata bolii sale <care i-a adus în cele din urmă> moartea.

De la zei³³ <am primit>: faptul că am avut bunici buni, strămoşi buni, o soră bună³⁴, profesori buni, sclavi buni în casă, părinţi, prieteni, buni aproape toţi; şi faptul că nu am

17

(25)

aÙtîn pro◊peson plhmmelÁsa∂ ti, ka∂toi di£qesin ⁄cwn toiaÚthn, ¢f' Âj, e≥ ⁄tuce, k¨n ⁄prax£ ti toioàton˙tîn qeîn d‹ eÙpoi∂a tÕ mhdem∂an sundrom¾n pragm£twn gen◊sqai,

¼tij ⁄mell◊ me œl◊gxein. kaπ tÕ m¾ œpπ pl◊on trafÁnai par¦

tÍ pallakÍ toà p£ppou kaπ tÕ t¾n éran diasîsai kaπ tÕ m¾ prÕ éraj ¢ndrwqÁnai, ¢ll' ⁄ti kaπ œpilabe√n toà crÒnou.

tÕ ¥rconti kaπ patrπ ØpotacqÁnai, Öj ⁄melle p£nta tÕn tàfon ¢fairˇsein mou kaπ e≥j ⁄nnoian ¥xein toà Óti dunatÒn œstin œn aÙlÍ bioànta mˇte doruforˇsewn crÇzein mˇte œsqˇtwn shmeiwdîn mˇte lamp£dwn kaπ ¢ndri£ntwn <kaπ>

toiînd◊ tinwn [kaπ] toà Ðmo∂ou kÒmpou, ¢ll' ⁄xestin œggut£tw ≥diètou sust◊llein ŒautÕn kaπ m¾ di¦ toàto tapeinÒteron À ˛vqumÒteron ⁄cein prÕj t¦ Øp‹r tîn koinîn

¹gemonikîj pracqÁnai d◊onta. tÕ ¢delfoà toioÚtou tuce√n, dunam◊nou m‹n di¦ ½qouj œpege√ra∂ me prÕj œpim◊leian œmautoà, ¤ma d‹ kaπ timÍ kaπ storgÍ eÙfra∂nontÒj me˙tÕ paid∂a moi ¢fuÁ m¾ gen◊sqai mhd‹ kat¦ tÕ swm£tion di£strofa. tÕ m¾ œpπ pl◊on me prokÒyai œn ˛htorikÍ kaπ poihtikÍ kaπ to√j ¥lloij œpithdeÚmasin, œn oƒj ∏swj ¨n katesc◊qhn, e≥ ÆsqÒmhn œmautÕn eÙÒdwj proΔÒnta. tÕ fq£sai toÝj trof◊aj œn ¢xièmati katastÁsai, oá d¾ œdÒ - koun moi œpiqume√n, kaπ m¾ ¢nabal◊sqai œlp∂di toà me, œpeπ n◊oi ⁄ti Ãsan, Ûsteron aÙtÕ pr£xein. tÕ gnînai 'Apol- lènion, `RoÚstikon, M£ximon. tÕ fantasqÁnai perπ toà kat¦

fÚsin b∂ou œnargîj kaπ poll£kij oƒÒj t∂j œstin, éste, Óson œpπ to√j qeo√j kaπ ta√j œke√qen diadÒsesi kaπ sullˇyesi kaπ œpipno∂aij, mhd‹n kwlÚein ½dh kat¦ fÚsin zÁn me,

¢pole∂pesqai d◊ ti ⁄ti toÚtou par¦ t¾n œm¾n a≥t∂an kaπ par¦ tÕ m¾ diathre√n t¦j œk tîn qeîn Øpomnˇseij kaπ mononoucπ didaskal∂aj˙ tÕ ¢ntisce√n moi tÕ sîma œpπ tosoàton œn toioÚtJ b∂J˙tÕ mˇte Bened∂kthj ¤yasqai mˇte QeodÒtou, ¢ll¦ kaπ Ûsteron œn œrwtiko√j p£qesi genÒmenon Øgi©nai˙tÕ calepˇnanta poll£kij `Roust∂kJ mhd‹n pl◊on

78 MARCUS AURELIUS

(26)

greşit cu ceva faţă de nici unul dintre cei pomeniţi, deşi, având un astfel de caracter, dacă s-ar fi ivit ocazia aş fi putut face aşa ceva; şi zeii au binevoit să nu existe nici un concurs de circumstanţe care să mă pună la încercare; nu am fost crescut prea multă vreme în preajma concubinei bunicului meu³⁵; mi-am păstrat vigoarea tinereţii şi n-am devenit bărbat înainte de vârsta cuvenită, ci chiar am depăşit această vârstă; faptul că m-am supus ordinelor unui împărat şi părinte, care a înlăturat din mine orice în - gâmfare şi m-a condus la ideea că, trăind la curte, este posi - bil să nu te foloseşti de gărzi de corp purtătoare de lăncii, nici de veşminte elegante, nici de candelabre, de statui şi de astfel de obiecte şi de un lux asemănător, ci, dimpotrivă, este posibil ca fiecare să-şi apropie felul de viaţă cât mai mult de acela al unui simplu cetăţean şi să nu fie soco tit, din această cauză, mai umil sau mai nepăsător faţă de îndatoririle care trebuie îndeplinite în situaţia de conducător, în interes public. Faptul că am avut un astfel de frate³⁶, capabil prin comportamentul lui să îmi stârnească preo - cuparea de mine însumi şi, în acelaşi timp, să mă bucure prin respectul şi dragostea sa; faptul că nu am avut copii infirmi sau diformi; faptul că nu am progresat prea mult în studiul retoricii, al poeziei şi al altor materii, în care pro - babil m-aş fi cufundat adânc, dacă mi-aş fi dat seama că înaintez cu uşurinţă; faptul că m-am grăbit să le acord celor ce m-au crescut rangurile înalte, pe care îmi părea că şi le doresc, şi nu am amânat acest lucru cu gând că, fiind ei încă tineri, am s-o fac mai târziu; faptul că i-am cu - noscut pe Apollonius, pe Rusticus, pe Maximus; faptul că mi s-a arătat cu claritate şi de mai multe ori ce este viaţa trăită „în conformitate cu natura“, ast fel încât, atât cât de - pindea de zei, de comunicările³⁷, de ajutoarele şi de inspi - raţiile care veneau din partea lor, nimic de atunci nu mă

(27)

pr©xai, œf' ú ¨n met◊gnwn˙ tÕ m◊llousan n◊an teleut©n t¾n tekoàsan Ómwj o≥kÁsai met' œmoà t¦ teleuta√a ⁄th. tÕ Ðs£kij œboulˇqhn œpikourÁsa∂ tini penom◊nJ À e≥j ¥llo ti crÇzonti, mhd◊pote ¢koàsa∂ me Óti oÙk ⁄sti moi crˇmata, Óqen g◊nhtai, kaπ tÕ aÙtù œmoπ cre∂an Ðmo∂an, æj par' Œt◊ - rou metalabe√n, m¾ sumpese√n˙ tÕ t¾n guna√ka toiaÚthn e≈nai, oØtwsπ m‹n peiqˇnion, oÛtw d‹ filÒstorgon, oÛtw d‹

¢felÁ˙tÕ œpithde∂wn trof◊wn e≥j t¦ paid∂a eÙporÁsai. tÕ di' Ñneir£twn bohqˇmata doqÁnai ¥lla te kaπ æj m¾ ptÚein aƒma kaπ m¾ ≥liggi©n, kaπ tÕ œn KaiˇtV ésper crhsmÒn˙ìj te œpeqÚmhsa filosof∂aj, m¾ œmpese√n e∏j tina sofist¾n mhd‹ ¢pokaq∂sai œpπ toà suggraf¦j À sullogismoÝj

¢nalÚein À perπ t¦ metewrologik¦ katag∂nesqai. p£nta g¦r taàta qeîn bohqîn kaπ tÚchj de√tai.

80 MARCUS AURELIUS

(28)

împiedică să trăiesc în conformitate cu natura, şi că m-am îndepărtat de o astfel de viaţă din vina mea şi fiindcă nu ţineam cont de avertismentele zeilor şi, ca să spun aşa, de îndrumările lor; faptul că am un trup rezistent de atâta timp după o astfel de viaţă; faptul că nu am avut legături intime nici cu Benedicta, nici cu Theodotos³⁸ şi că mai târziu chiar, când am cunoscut pasiunea dragostei, m-am vindecat grabnic; faptul că, supărându-mă adesea pe Rus - ticus, niciodată nu am depăşit măsura, astfel încât să trebuiască să mă căiesc <mai târziu>; faptul că mama mea, deşi i-a fost dat să moară încă de tânără³⁹, a locuit totuşi în ultimii ani ai vieţii sale împreună cu mine; faptul că niciodată când doream să ajut un om sărac sau pe oricine altcineva aflat în necaz nu am fost auzit spunând că nu am bani s-o fac şi că eu însumi nu am ajuns într-o asemenea sărăcie încât să cer bani de la o altă persoană; faptul că am avut o astfel de soţie, atât de ascultătoare, de afectuoasă, de simplă⁴⁰; faptul că am avut educatori vred nici pentru copii⁴¹; faptul că am primit ajutor prin vise, în special ca să nu mai scuip sânge şi să îmi treacă ameţelile, şi răs pun - sul, ca să spun aşa, oracular de la Gaeta⁴²; şi fap tul că, atunci când am dorit să mă dedic filozofiei, nu am ajuns pe mâi - nile vreunui sofist şi nici nu mi-am irosit timpul analizând texte scrise sau rezolvând silogisme⁴³sau ocu pân du-mă de fenomenele cereşti. Căci toate acestea au ne voie de aju - torul zeilor şi al sorţii.

(29)

CUPRINS

Filozofia ca preocupare de sine

în opera lui Marcus Aurelius . . . 5

Nota traducătorului. . . 57

Repere cronologice. . . 59

Cartea I. . . 65

Cartea a II-a. . . 83

Cartea a III-a . . . 97

Cartea a IV-a . . . 115

Cartea a V-a. . . 145

Cartea a VI-a . . . 173