MAUDE REA PARKINSON

Născută în jurul anului 1860, în Ulster, Irlanda, Maude Rea Parkinson a făcut studii în țara natală şi în Germania, la Magde - burg. A călătorit mult prin Europa, lucrând ca guvernantă în fa - milia unui ofiţer superior din Viena, unde a auzit vorbindu-se pentru prima oară despre România, tărâmul ce părea să îmbine farmecul Orientului şi confortul Occidentului. În 1889 s-a stabilit la Bucureşti, ca profesoară de limbi străine, rămânând aici urmă - torii douăzeci și doi de ani, devenind o apropiată a multora dintre familiile din înalta societate a Capitalei. O găsim, de pildă, în preaj ma familiei lui Take Ionescu, căruia, odată ajuns ministru al Instrucţiunii, îi suge rează, bazându-se pe experiența ei în școlile românești, câteva idei de reforme de care acesta se pare că ar fi ținut seama. Marele Război a obligat-o să se întoarcă în Irlanda natală, unde începe să-și aștearnă pe hârtie amintirile, cartea Twenty Years in Rouma nia, singura ei încercare memorialistică, publicată în 1921, fiind deopo trivă răspunsul său la ospitalitatea românilor şi la curiozitatea britanicilor față de „nefericita și brava“

aliată de la Răsărit. Autoa rea s-a stins din viaţă în 1938, la Kent and Sussex Hospital din Tun bridge Wells, Kent.

MAUDE REA PARKINSON

Douăzeci de ani în România

(1889–1911)

Cuvânt înainte și note de Constantin Ardeleanu Traducere din engleză de

Constantin Ardeleanu

și Oana Celia Gheorghiu

Materialul iconografic a fost adăugat în editură. Fotografiile de la paginile 79, 132, 133, 175, 176, 213 au fost puse la dispoziţie de Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia“ Galaţi.

Redactor: Iustina Croitoru Coperta: Angela Rotaru

Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Ioana Vîlcu

DTP: Andreea Dobreci, Carmen Petrescu Tipărit la Fedprint

Maude Rea Parkinson Twenty Years In Roumania

London: George Allen & Unwin, LTD, 1921

© HUMANITAS, 2014, pentru prezenta ediţie românească

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PARKINSON, MAUDE REA

Douăzeci de ani în România / Maude Rea Parkinson;

trad., cuvânt înainte, note: Constantin Ardeleanu;

trad.: Oana Celia Gheorghiu. – Bucureşti: Humanitas, 2014 ISBN 978- 973- 50- 4441-1

I. Ardeleanu, Constantin (trad.; pref.) II. Gheorghiu, Oana Celia (trad.) 821.111-94=135.1

EDITURA HUMANITAS

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021 408 83 50, fax 021 408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e- mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194

Cuvânt înainte

Însemnările autobiografice ale lui Maude Rea Parkin -

son au fost așternute pe hârtie în contextul implicării

României în Primul Război Mondial, când declaraţia de

război a guvernului de la Bucureşti, în vara anului 1916,

înfrângerea rapidă din toamnă şi rezistenţa eroică în

Moldova în anul următor au suscitat interesul publicului

britanic faţă de micul aliat răsăritean. Propaganda ofi -

cială a cabinetelor de la Londra şi Bucureşti (Iaşi) a fost

dublată de diferite acţiuni de popularizare a cauzei ro -

mâneşti: crearea de asociaţii de sprijin (The Anglo- Ro -

manian Society), susţinerea de conferinţe şi întruniri

publice pentru promovarea „nefericitei şi bravei aliate

din Orient“ sau publicarea de articole, broşuri şi cărţi

despre români şi România. Dincolo de asemenea activi -

tăţi asumate de diverse asociaţii şi grupări filoromâne,

au existat şi numeroase iniţiative personale ale britani -

cilor care ajunseseră să- i cunoască şi să- i aprecieze pe

români. Maude Rea Parkinson este un asemenea simpa -

ti zant sincer al cauzei naţionale româneşti, începând

să-şi scrie însemnările „când războiul era încă în plină

desfăşurare şi prietenii mei din România treceau prin

în cercări îngrozitoare“.

Cunoaştem puţine detalii despre biografia autoarei britanice. Născută în jurul anului 1860, în Ulster, Maude a făcut studii în patrie şi în Germania, la Magdeburg. A călătorit mult prin Europa, acceptând mai apoi slujba de guvernantă în familia unui ofiţer superior din Viena, unde s- a simţit atrasă de poveştile despre curioasa Româ - nie, tărâmul ce părea să îmbine farmecul Orien tului şi confortul Occidentului. În 1889 tânăra s- a stabilit la Bu - cureşti ca profesoară de limbi străine, rămânând în Ro - mânia următorul sfert de veac. Marele Război a obli gat- o să se refugieze în locuri mai liniştite, revenind în Irlanda natală. Deși, dincolo de aceste pagini de însem nări, ur - mele autoarei se pierd odată cu plecarea ei din România, câteva sursele documentare ne lămuresc în pri vinţa dece - sului său, survenit pe 24 decembrie 1938, la Kent and Sussex Hospital din Tunbridge Wells, Kent*.

Răspunsul ei la ospitalitatea români lor şi totodată la curiozitatea britanicilor este volumul de faţă, singura încercare literară a unei firi care ni se dezvăluie prin şi din scris. Maude Rea Parkinson nu şi- a propus să redac - teze o lucrare rece, un manual riguros ştiinţific despre ro mânii din Vechiul Regat, ci a ales o abordare su biectivă şi personală, pornind de la experienţa sa în mijlocul rea - lităţilor româneşti. Rezultatul a fost o carte plăcută, caldă, scrisă într- un stil firesc și agreabil, aple cată spre monde - ni tăţile şi picanteriile atât de prezente în Bucureş tii feri - citei belle époque**.

6 cuvânt înainte

* Detalii după ancesty.co.uk (England & Wales, National Probate Calendar. Index of Wills and Administrations, 1858–1966 şi England & Wales, Death Index, 1916–2007).

** „Twenty Years in Roumaniaby Maude Parkinson“, The North American Review, vol. 216, nr. 804, noiembrie 1922, pp.

713–714.

Autoarea insistă puţin asupra României rurale şi patriarhale, ocupându- se mai cu seamă de societatea bu - cureşteană a epocii de modernizare rapidă de la sfârşitul secolului al

- lea şi din primele decenii ale secolului al

- lea. Însemnările tinerei profesoare zugrăvesc astfel viața elitei orașului, pe care o surprinde cu deosebire în timpul liber. Cotidianul din paginile de însemnări este punctat de distracţii şi relaxare: teatru şi patinaj pe la - curile Capitalei, plimbări şi activităţi caritabile, curse de cai şi bătăi cu flori la Șosea. Relatările, deopotrivă cri tice şi amuzante, acoperă întreaga societate, cu detalii despre organizarea politică deficitară şi alegerile falsifi - cate, corupţia şi provizoratul din administraţie, spitalele prost dotate şi mizere, cerşetorii numeroşi şi sistemul educaţional la fel de puţin adecvat ca şi astăzi, adevărate permanenţe româneşti, într- o ţară la fel de „altfel“ atunci şi acum. Aceeaşi minte iscusită înţeapă subtil moravurile unei lumi în care credinţele religioase şi superstiţiile se amestecă până la contopire, obiceiurile legate de botez, nun tă sau înmormântare arătând clar diferenţele de men - talitate dintre români şi occidentali.

Romanţioasă şi sentimentală, amuzantă şi plăcută, Maude Parkinson insistă asupra vieții agitate a unei ca - pitale pestriţe, „un oraş cu o stradă, o biserică şi o idee“, aceea de a petrece şi a cheltui averile adunate din comer - cializarea bogatelor resurse agrare şi minerale ale ţării.

Un Bucureşti care ni se arată mereu agitat şi în sărbă - toare, de la pătura de jos şi până la elita complet franţu - zită, trăind o viaţă prosperă alături de comunităţile tot mai numeroase de străini împământeniţi pe malurile Dâmboviţei.

De o atenţie specială se bucură Take Ionescu şi soţia

sa, Bessie Richards, o englezoaică de prietenia căreia

Maude Parkinson s- a bucurat, dar mai ales familia re - gală a României. Capitole întregi sunt dedicate firii ta - citurne a regelui Carol I, pasiunilor artistice ale reginei Elisabeta, prinţilor moştenitori Ferdinand şi Maria, copii - lor regali, totul presărat cu bârfele atât de gustate de societatea românească. Căci, cum bine nota autoarea,

„lunga mea ședere în această ţară m- a învăţat, printre altele, că în Bucureşti nu există secrete“. Pe bună drep - tate, o asemenea carte era o relaxare bine-venită pentru publicul din primii ani interbelici.

La aproape un secol de la publicarea lor, însemnările bri tanicei Maude Rea Parkinson sunt la fel de plăcute şi actuale, relevând cititorului de astăzi trei realităţi istori - ce distincte: imaginea societăţii româneşti la sfâr şitul epocii moderne, constantele noastre istorice şi felul în care comunismul a deturnat evoluţia firească a României.

Constantin Ardeleanu

introducere

Acum, după ce am aşternut pe hârtie aceste impresii şi amintiri răzleţe despre o ţară în care mi- am petrecut mulţi dintre cei mai fericiţi ani ai vieţii, mă încearcă un uşor sentiment de îndoială. Ar putea avea prietenii mei români motive să se simtă jigniţi de libertatea pe care mi- am permis- o? Îmi amintesc însă că au simţul umoru - lui şi îndoiala se risipeşte.

Dacă scriu fără ocolișuri despre unele dintre obiceiu - rile şi tradiţiile specifice României, o fac cu speranţa că- i voi ajuta pe cititorii englezi să înţeleagă caracterul oa - menilor de acolo şi să găsească, aşa cum mi s- a întâmplat şi mie, multe lucruri pe care să le iubească.

Comparând, după îndelungata mea absenţă din An - glia, obiceiurile şi ideile noastre cu cele care mi- au deve - nit atât de familiare în România, cele din urmă nu sunt întotdeauna mai prejos. Pe drept cuvânt, dacă aş scrie despre lucrurile care m- au nedumerit cu deosebire de când am revenit în patrie, aș stârni destule resentimente.

Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt români.

Bu nătatea şi înţelegerea pe care mi le- au arătat într- o

perioadă foarte grea a vieţii mele sunt amintiri pe care

le voi prețui veşnic. De aceea, decât să fiu bănuită că, în

10 introducere

loc să le răsplă tesc această bunătate, am ajuns să- mi ridiculizez prietenii, mai degrabă rup în bucăţi aceste pa gini, pe care eu, novice în arta literară, le- am scris cu atâta trudă, dar, trebuie să adaug, şi cu atâta plăcere.

După ce mi- am terminat studiile în Germania, am pe trecut o perioadă foarte fericită la Viena, în compania unor prieteni care cunoşteau bine România.

M- au fascinat descrierile pe care le făceau vieţii într- o ţară care pentru mine avea ceva din farmecul Orientului;

înarmată cu scrisori de recomandare, am plecat spre Bucu reşti, unde m- am angajat curând profesoară de limbi străine. Am trăit în România următorii 22 de ani;

de n- ar fi fost războiul, aş fi pesemne tot acolo.

Relaţia cu elevii mei, copii ai celor mai bune familii din ţară, a fost întotdeauna cât se poate de plăcută; cum românii au un talent înnăscut pentru învăţarea limbilor străine, predatul nu a fost niciodată o corvoadă.

De când am plecat, România a trecut printr- o peri - oa dă de mari încercări.

Inima mi- a fost frântă adesea de relatări privind sufe - rinţele prietenilor mei, dar şi în cele mai grele zile ale răz boiului m- a întărit convingerea că românii nu şi- au pierdut nici o clipă curajul. Au o fire la fel de dârză ca şi a noastră, iar acum mă bucur nespus că teribila încercare s- a sfârşit şi au venit zorii unei zile minunate.

Maude Rea Parkinson

Armagh, 1921

capitolul i

Un proiect cu adevărat îndrăzneţ – Fascinaţia celor o mie şi una de nopţi – Spre o ţară necunos - cută – Lumini pe drum – Un prieten la Curte – Fac figură de nihilistă – Expresul unguresc – Bărbaţi sălbatici în piei de oaie – Izgonirea unui ne poftit – Bucureştii, un oraş în grozitor – Aventuri pe o

stradă inundată – O primire călduroasă

Când mi- am anunţat intenţia de a pleca în România, prietenii mei s- au arătat de- a dreptul consternați. „Pe - semne ți- ai pierdut mințile de vrei să pleci atât de departe, într- o ţară despre care nu ştie nimeni nimic“

era una dintre criticile cele mai blânde la adresa planu - rilor mele.

Aceasta se întâmpla în anul 1889, acum mai bine de 30 de ani, iar 30 de ani nu reprezintă o perioadă lungă numai în viaţa unui om, ci şi a unei naţii sau a unei ţări, căci pot aduce schimbări însemnate în istoria ei.

Ca o fată să se aventureze atât de departe în necu -

noscut părea, mărturisesc, un plan cu adevărat nesăbuit,

dar mie, uneia, nu mi- era teamă. Eram deja o călătoare

cu experiență. „Terminasem“ Magdeburgul, vizitasem

Parisul şi Bru xelles-ul şi locuisem mai bine de un an la

Viena. De câţiva ani vorbeam mai mult franceză şi ger -

mană decât engleză; ca să nu mai spun că sunt irlandeză,

iar eu n- am auzit nicio dată ca un conaţional de- ai mei

să fie bănuit de timiditate. Şi chiar ştiam câte ceva

despre România, spre deosebire de prietenii mei. Destul

de puţin, recunosc, dar îndeajuns pentru a dori să aflu şi

mai mult. Nişte cunoştinţe din Viena vizitaseră Bucureştii

şi din spusele lor îmi făcusem o im presie plăcută despre un popor minunat, bogat în virtuţi ancestrale, care tră - ieşte într- o ţară fermecătoare, într- un decor de un lux oriental. Recunosc cu mâna pe inimă că fascinaţia celor o mie şi una de nopţi îmi luase în stăpânire toate gându - rile şi ideile despre România. Poate că nici nu eram atât de departe de realitate.

Gândul meu era să mă stabilesc în Bucureşti ca pro - fesoară de limbi străine. Simţeam că sunt destul de bine pregătită pentru asta, în plus, mi se spusese că ocazii se iveau nenu mărate, iar salariul era cu mult mai generos decât aș fi găsit mai aproape de patrie.

Toate acestea erau foarte încurajatoare, dar, dibace ca orice fată din Ulster, mi- am făcut socoteala să închei un contract clar, ca să mă pot stabili în România. Pe vremea ace ea eram acasă, în Irlanda, şi am scris celor mai cunoscute agenţii de recrutare din Londra. Nici una nu m- a putut ajuta. Tot ce știau despre România era cât se poate de vag. Ba chiar un agent mi- a scris că nu se ocupau decât de Eu ropa! În această situaţie, împotriva voinţei mele, a trebuit să încerc în Germania; în tot cazul, o agenţie din Dresda mi- a obţinut un interviu la o şcoală privată din Bucureşti.

A trebuit să ajung la Dresda pentru a încheia con -

tractul şi am fost uluită să constat că nimeni nu știa

să- mi spună cum să ajung în România. Chiar şi la hotel

mi s- a zis că nu există trenuri spre locul acela îndepărtat

şi că va trebui să călătoresc pe Dunăre. Informaţiile

primite erau într- atât de vagi şi de contradictorii, încât

am început să mă cam îngrijorez. Însă, odată pornită,

numai vreo calamitate natu rală mă mai putea opri. Pe

dea supra, am căutat ajutor şi la Viena, unde fusesem

invitată de o familie la care lo cuisem o vreme, ca guver -

nantă. Fa milia colonelului von Walzel mi- a rămas prie -

cuprins

Cuvânt înainte 5

Introducere 9

Capitolul I 11

Un proiect cu adevărat îndrăzneţ – Fascinaţia celor o mie şi una de nopţi – Spre o ţară necunoscută – Lumini pe drum – Un prieten la Curte – Fac figură de nihilistă – Expre sul unguresc – Bărbaţi sălbatici în piei de oaie – Izgonirea unui nepoftit – Bucureştii, un oraş îngrozitor – Aventuri pe o stradă inundată – O primire călduroasă

Capitolul II 17

Idei confuze despre România – „Bucureşti, Turcia“ – O scri - soare către Sinaia ajunge la Simla – Caracteristicile fizice ale ţării – Bogăţiile subsolului – Principalele oraşe – Podul de la Cernavodă – Căile ferate şi peisajele văzute – Dunărea cea mare – Porţile de Fier

Capitolul III 25

Guvernul României – Parlamentul – Alegeri însufleţite – Bătăuşii şi ghioagele lor – Picnicuri militare la alegeri –

„General Post“ după alegeri – Scrisul de mână în viziunea partidelor – Selecţie naturală pentru angajaţii Poştei – Armata – Viaţa unui soldat nu este întotdeauna uşoară – Soldaţii fac piaţa, au grijă de copii şi ajută la curăţenia de

primăvară – Celebrarea încoronării – La paradă – Opoziţia intră în doliu şi se bucură de o zi frumoasă – Demonstraţii ameninţătoare care se termină cu bine – Ar mată galantă – Dacă stă ţeapăn la paradă, soldatul român este „printre cei mai buni“

Capitolul IV 33

Religia în România – Capul Bisericii trebuie să fie călugăr, deci celibatar – Preoţii provin din clasa ţărănimii, fiind needucaţi şi puţin respectaţi – Îndatoririle lunare ale unui preot – Rugăciuni pentru măritişul unei fete – Sfântul Dumitru, patronul Bucureştiului, şi vocaţia lui de aducător de ploaie – Bisericile româneşti – Legenda mănăstirii Curtea de Argeş – Fântâna cu lacrimile soţiei lui Manole – Obiceiuri de Paşte – Mănăs tirile româneşti, culcuşuri pentru leneşi – O grotă minunată – Mănăstirile de maici – Principesa Maria, călugăriţă

Capitolul V 42

Capitala României – Un oraş- grădină – Tramvaie modeste –

„Un oraş cu o stradă, o biserică şi o idee“ – Calea Victoriei – Două sute de biserici – Biserica Domniţa Bălaşa – Obice - iurile englezeşti câştigă teren – Casele din Bucureşti – Vi - zite la amiază şi aperitive – Fortificaţiile

Capitolul VI 49

Sistemul funciar – Boierul sau moşierul – Viaţa simplă a ţăranilor – Începutul răscoalei – O izbucnire prematură – Ţara în flăcări – Tunurile cele noi ale regelui Carol încercate pe propriii supuşi – Populaţia unui sat întreg, exterminată – Teroare în oraş – Mă duc la biserică şi sunt uşurată s- o văd acolo pe prinţesa Maria – Povestea unei persoane care a avut de suferit – Preoţii şi învăţătorii au instigat – Bordeiele ţărăneşti

Capitolul VII 56

Serbări rustice – Dansuri populare – Costume ţărăneşti pitoreşti – Ţărăncuţe fardate – O scenă idilică – O nuntă la ţară – Naivitatea ţărănească

230 cuprins

Capitolul VIII 60 Industria şi comerţul – Singurele magazine exclusiv româ - neşti aparţin prinţilor – Nu există magazine englezeşti, deşi ar fi de dorit – Cataloagele englezeşti nu sunt inteligibile – O firmă englezească şi culoarea ei „standard“ – O fabrică englezească de succes – Problema muncii, zilele de sărbă - toare şi onomasticile – Fabrici germane – Berea este accizată în favoarea vinului – Fabrici de zahăr şi brânză – Mulsul oilor – Puţuri petroliere în România – Un aflux de americani – Agentul lui Rockefeller, domnul Chamberlain, şi familia lui – Cum un om de origine ţigănească a descoperit petrol şi a

ajuns milionar – Fabrici de hârtie şi mine

Capitolul IX 69

Restricţii severe impuse evreilor – Evreii comercianţi – Metodele lor hotărâte – Cârciumarii şi cămătarii evrei îi exploatează pe ţărani – Evreii, ca arendaşi de moşii, sub - închiriază la preţuri exorbitante – Proprietarul nu- şi dă seama că este şi el răspunzător pentru împilarea ţăranilor – Revoltă antievreiască pe Lipscani – În câţiva ani, o familie de evrei de la Paris adună o adevărată avere cu un magazin la modă – O nuntă evreiască dublă

Capitolul X 75

Sistemul educaţional – Ore lungi de studiu, fără aer curat sau mişcare – Take Ionescu, ministrul Instrucţiunii, introduce baia în şcoli şi prevede timp de plimbare – Mâncarea de la şcoală nu este bună – Secetă – Examene şi întrebări – Poeţii englezi sunt traduşi literal – Literatura germană este pre dată în franceză, iar elevii sunt examinaţi în româneşte – Penurie de cărţi în limba română – Serbările şcolare – Mă năstiri şi prozelitism – O fată fuge de-acasă să se călugărească

Capitolul XI 84

Take Ionescu, un ministru al Instrucţiunii cult – „La bouche d’or“ – Personalitatea sa – Român adevărat prin dragostea aproape orientală pentru lux – Casa de la ţară şi cea de la

cuprins 231

oraş – Madame Ionescu, scriitoare – Menajeria ei de animale de casă – Povestea de dragoste a lui Take Ionescu – Întâl - nirea studentului la Drept cu tânăra engle zoaică – O călătorie în Anglia – Obstacolele sunt învinse şi urmează o căsnicie fericită

Capitolul XII 89

Teatrul Naţional – Revolta studenţească pentru apărarea limbii naţionale – Cursele de cai, o distracţie la modă – Jochei şi dresori englezi – Bătaia cu flori – Împătimiţii mesei de joc – Plutăritul pe Bistriţa, un sport extraordinar

Capitolul XIII 97

Botezul apelor, o ceremonie pitorească – Săritura după cruce – Botezul evreului – Copilul care aduce ploaia: un obicei fermecător – Cum am udat plantele umane – Ţăranii sărbă - toresc semănatul

Capitolul XIV 100

Sărbători – Un botez crud – Aranjarea căsătoriilor – Lo - godna, o plictiseală – Referinţe despre moralitatea miresei – Scrisori anonime – Rochia de mireasă – Ceremonia nup - ţială – Ploaie de flori – Bijuterii de împrumut ca dar de nuntă – Mirese- fetiţe – Atrasă la altar cu o păpuşă!

Capitolul XV 104

Românce frumoase – Înfrumuseţări nenaturale – Toalete pariziene – Extravaganţe copilăreşti – Domni cu croitori londonezi – Un filfizon cu ghete albastre – Câteva superstiţii ciudate – Apărarea de deochi – Eficacitatea cărbunilor încinşi şi a paharului cu apă – Mărţişorul sau simbolul lunii martie – Imprudenţa unei doamne, pedepsită: o poveste despre justiţia divină – Mărţişorul, barometru al tempera - mentului

Capitolul XVI 111

Bonele englezoaice introduc baia – Spălatul de dimineaţă într- o casă de la ţară – Abţinerea de la spălat, dovadă de 232 cuprins

sfinţenie – Înmormântarea unui mitropolit: prelatul mort în procesiune – Echivalentul din cavou al ceaiului de la ora 5

Capitolul XVII 116

Problema servitorilor nu este la fel de acută ca în Anglia – Case cu câte 30 de servitori – Oamenii cu funcţii au câte cinci sau opt servitori – Condiţiile şi îndatoririle unei servitoare – Una care nu voia să se spele – O servitoare cu recomandări serveşte desculţă la masă – Carneţele cu referinţe despre servitori – Aripa servitorilor – Un privilegiu ciudat: servitoarele îşi pot aduce soţii sau aşa- zişii soţi şi familia să locuiască cu ele – Taxele pentru căsătorie sunt prohibitive – „Madam“ şi „Madame“ – Capcane lingvis tice:

coconaş sau cozonac? – Când este dorită o bucătărea să – De ziua numelui se lasă cărţi de vizită – Un tur cu omnibuzul

Capitolul XVIII 124

Viaţa de deţinut în ocnele de sare – Un Jack Sheppard român – Trucul care l- a doborât – Procedura în cazurile de crimă – Reconstituirea crimei – Puţină dreptate pentru servitori: în România nu există un Habeas Corpus Act – Un bărbat a cărui faţă era singura dovadă împotriva sa – Ţiganii şi construcţiile: bărbaţii sunt zidari, femeile sala - hori – Expunerea noilor haine când se pune acoperişul – Ţiganii muzicanţi – Pază îm potriva ţiganilor în Carpaţi

Capitolul XIX 130

Regele Carol ca diplomat – Lichnowski ca secretar de legaţie – Scandalul despre nevasta prinţului von Bülow – Observ ceva la Bad Hall – Un domn foarte galant cu damele merge prea departe şi este „avansat“ – Kiderlein- Wächter, agreabil şi popular – Un dineu nefericit prezidat de o menajeră – Prinţul Gulochowski şi soţia sa – Câţiva ambasadori britanici: Sir Frank Lascelles şi Sir Charles (acum Lord) Hardinge – Cum mi- a făcut unul dintre ei un mare serviciu – Sir Henry Drummond Wolff – Sir John Kennedy, Lady Kennedy şi familia lor – Vremuri mai bune pentru comuni - tatea britanică – Comunitatea britanică şi preocupările ei

cuprins 233

religioase – Episcopul Collins şi vizitele sale la Bucureşti – Sfârşitul său tragic – De când a început războiul, Bucureştii sunt vizitaţi de mai mulţi britanici – O Cameră de comerţ britanică şi un Club

Capitolul XX 139

Colonia franceză – Un episcop direct – Colonia germană – Şcolile, bisericile şi spitalele sale – O ruptură în rândul surorilor – Educaţie, sau asistenţă medicală? – Un spital bine condus – Spitalele româneşti – Un chirurg eminent, dr.

Toma Ionescu – Un dentist american excentric – Practica lui exclusivistă – Dentistul lasă un prinţ cu gura căscată

Capitolul XXI 146

Sosirea regelui Carol – Românilor le displac germanii şi nu- i suportă pe unguri – Regele Carol este un om reticent, reţinut şi singuratic – Singurele lui apariţii publice – Un bal pentru popor – Tatăl regelui, singurul lui sfătuitor – Do - rinţa de abdicare – România datorează mult fostului rege

Capitolul XXII 150

Regina Elisabeta (Carmen Sylva) – O dilemă timpurie: fără divorţuri înseamnă fără Curte – Ciudata poveste a unui divorţ – Adevărata istorie a întâlnirii dintre Carol şi Elisa - beta – Iubea ţara, sau pe regele acesteia? – Mormântul copilei ei – Regina scriitoare – Pasiunea pentru muzică – Vai de bietul artist – Supă rece pentru rege – În făţişarea reginei – Azilul pentru orbi şi administratorul german frau - dulos – „Cea de- a şaizecea mea aniversare“ şi cum a fost sărbătorită – Regina şi copiii teribili – Orfanii de la Azilul Elena Doamna – Cotrocenii şi nefericitul lui palat

Capitolul XXIII 158

Ferdinand de Sigmaringen devine moştenitor al tronului – Prinţul, un bun soldat şi un favorit al ofiţerilor – Prietenul Aliaţilor – Căsătoria lui cu prinţesa Maria – Sosirea prin - ţesei: un străin singuratic – O piesă de gală – Misiunea prinţului în Germania – Ofiţerii românii întâlnesc câţiva Herr „Mahlzeit“

234 cuprins

Capitolul XXIV 161 Prinţesa într- o dispoziţie bună – Cum a împroşcat prinţul Ferdinand faţa de masă – O dojană pentru prinţesa Maria? – Copiii regali – Elisabeta, o frumuseţe – Mignonne (Maria), fetiţa de zăpadă, nostimă şi veselă – Ileana, cu ochi albaştri de porţelan, este marcată de propria ei importanţă – Prinţul Carol, un tânar pe cinste, învaţă politeţea – El şi Elisabeta mă nâncă morcovi cruzi în grădina ministrului – Jocul de- a războiul cu Pat Kennedy, când nici unul nu vrea să fie bur – Frumosul prinţ Nicolae, „micul terorist“ – Nicolae, marinar – Plimbări ţanţoşe – O aventură la Pireu – Un valet marinar – Prima împărtăşanie şi lupta lui cu pâinea – Guvernantele regale – O istorioară despre regina Olandei

Capitolul XXV 166

Iarna în România – Serbările gheţii – Un urs „evadat“ face senzaţie şi îşi pierde capul – Principele Carol face din bob distracţia la modă – Un accident nefericit al principesei Elisabeta – Se pune capăt curselor de bob – Sănii şi costume de iarnă – Crăciunul – Anul Nou

Capitolul XXVI 172

Sinaia şi Curtea ei de vară – Viaţa fără griji din Carpaţi – Doamne de la Curte în costume populare – Sinaia în toate anotimpurile – Mănăstirea şi odaia reginei: a decorat- o cu caricaturi ale doamnelor din înalta societate – Zi de săr - bătoare la mănăstire – Regele Eduard la Sinaia – Lordul Roberts, musafir – Reşedinţa prinţului moştenitor – Cuibul principesei Maria printre copaci – Sora ei, Marea Ducesă de Hessa – Micuţa principesă Ella – Un grup vesel la pădure – Îmi amintesc de o tragedie

Capitolul XXVII 181

Franz d’Este şi morganatica lui soţie, la Sinaia – Ce amin - tiri am despre el de la Viena – Fetele din înalta societate, cu frica- n sân – Prinţul moştenitor al Germaniei era popular la Bucureşti – Regele şi „umbrele“ lui – Predeal – Săritura

cuprins 235

peste graniţă – Un pic de contrabandă – Un drum frumos şi istoric

Capitolul XXVIII 187

O minunată excursie călare – Plecăm din Sinaia să vedem răsăritul de pe vârful Omu – Miezul nopţii în pădure şi ceasurile spectrale dinaintea răsăritului – Culegem flori-de- colţ în aşteptarea răsăritului – Un spectacol splendid – Râvnita provincie Transilvania se întinde în faţa ochilor noştri – Cadril sus, la Omu – Casa de oaspeţi a mănăstirii – Pe drumul spre casă – Coborâm Jepii pe jos – Primejdie după primejdie – O noapte îngrozitoare pe vârful muntelui – Îngrijorare la Sinaia – Întoarcerea triumfătoare a „eroilor“

şi „eroinelor“

Capitolul XXIX 195

Holeră în Rusia – Mă grăbesc să mă întorc în România – Sunt pusă în carantină la frontieră şi dezinfectată – Solda - tul de gardă îndreaptă arma spre mine – Colega mea de cameră evreică şi soţul ei enervant – Primesc autorizaţia şi trimit o expediţie militară să caute o oglindă – Domnişoara R. încearcă să fugă din Rusia – Însoţitorul ei se îmbolnăveşte de holeră – Ţăranii îngroziţi îi mută într- o colibă pără - sită – Neamţul moare – Cu părul alb ca neaua

Capitolul XXX 201

Cerşetorii din Bucureşti – Un plan care a dat greş – Schema de la München a contelui Rumford – Unde îşi petrec cerşetorii zilele de sărbătoare – Nu are picioare, dar îşi doreşte cizme – Influenţa preoţilor şi a cerşetorilor asupra monedei – O plimbare la piaţă – Sârbii – Zarzavagiii – Expoziţia de la Bucureşti – Principesa Maria şi toboganul cu apă – Jocuri de noroc în exces – Moşii – „Prostia“ engle - zilor – Nimic de cumpărat la Londra – Bucureşti–Londra prin Marea Nordului şi Edin burgh – Jefferson Bricks la Bucureşti

236 cuprins

Capitolul XXXI 211 Istoria veche a României – Mihai Viteazul – Ştefan cel Mare – O mamă spartană – Faptele nobile ale lui Brâncoveanu îi aduc sfârşitul – Opresiunea face necesară unirea – Jecmăni - rea ţării de către greci – Rusia şi Turcia – Occidentalizarea României – Tratatul de la Paris – Comisia Europeană – Noul stat România – Detronarea principelui Cuza – Asediul Plevnei – Obiectivele actuale ale României

Capitolul XXXII 220

Influenţa turcească asupra comportamentului şi mentalită - ţii românilor – Originea poporului român – Dovezi colaterale privind originea latină a limbii – Mândria naţională – Literatura română

Capitolul XXXIII 224

Concluzii – Obiectivele României în război – Încercările Ungariei de a maghiariza Transilvania – Simpatie pentru patria- mamă – „Deşteaptă- te, române!“– Noile graniţe ale României – Loc pentru toţi locuitorii ei – „Mica Antantă“ – Asigurarea păcii în Europa

cuprins 237