Nr. 9-10 2006
-REFERENCES-
GHEORGHE VL DUTTESCU (Académie Roumaine), ALEXANDRU BOBOC (Académie Roumaine) CRISTIAN PREDA (Université de Bucarest), LAURENTIU VLAD (Université de Bucarest), VLADIMIR OSIAC (Université de Craiova), C LIN BORDEIANU (Université
Petre Andrei, Iassy)
---CCCOOOLLLLLLÉÉÉGGGEEE IIINNNTTTEEERRRNNNAAATTTIIIOOONNNAAALLL--- M
MIIHHAAII CCIIMMPPOOII P
Prrééssiiddeennttddee ll AAccaaddéémmiiee ddeellaaRRééppuubblliiqquueeddee MMoollddaavviiee M
MIICCHHAAEELL RRAADDUU,,
S e n i or F e ll o w, F o r e i g n P o l i c y R e se a r c h I n s t i t u t e , P hi l a d e l p hi a , U S A
C o -C h a i r m a n, F PR I s C en t e r o n T e r r o r i s m , C ou n t e r- T e r r or i s m a n d Ho m e l a n d S e c ur i t y , P h i l a d e l p h i a , U S A
Y
YOOHHAANNAANN MMAANNOORR,,
P r of e s s e u r, U n i v e rs i t é d e J é r u s a l e m , I s r a é l
P r é s i d e n t, C e n t e r f o r M o n i t o ri n g t h e I mp a c t o f P e a c e ( C M IP ) J
JOOZZEEPPIIRRJJEEVVEECC,,
P r of e s s e u r, U n i v e rs i t é d e T ri e s t e , I t a l i e P
PAATTRRIICCIIAA GGOONNZZAALLEEZZ--AALLDDEEAA
P r of e s s e u r, U n i v e rs i t é F ra n c i s c o d e V i t o ri a , M a dr i d , E s p a g n e C
CRRIISSTTIINNAA BBEEJJAANN,,
W a d ha m C ol l e g e , O x f o r d , R o y a u m e - U n i S
SLLAAVVCCOOAALLMM JJAANN,,
P r o f e s s e u r, U n i v e r s i t é d e N o v i S a d, S e r b i e
P r é s id e n t, C e n t re A r g o s p o u r u n d i a l o g u e o u v e rt , N o v i S a d , S er b i e N
NIICCUU CCIIOOBBAANNUU
P r é si d e n t - D i r e c t e u r G é n é r a l, M a i s o n d é d i t i o n s L i b e r t a t e a , N ov i S a d , S e r b i e ---CCCOOOLLLLLLÉÉÉGGGEEEÉÉÉDDDIIITTTOOORRRIIIAAALLL---
Rédacteur en chef:AAUURREELLPIPITTUURRCC
Rédacteur en chef adjoint:IOIONN DDEEAACCOONNEESSCCUU
Collége éditorial: CCEEZZAARRAAVVRRAAMM,,VLVLAADDIIMMIIRROOSSIIAACC,,MIMIHHAAIICCOOSSTTEESSCCUU,, AANNCCAAPPAARRMMEENNAA POPOPPEESSCCUU,,COCOSSMMIINN LLUUCCIIAANNGHGHEERRGGHHEE,,CC TT LLIINNSTST NCNCIIUULLEESSCCUU,,TTIITTEELLAAVÎVÎLLCCEEAANNUU,, M
MIIHHAAIIGGHHII UULLEESSCCUU
NNNOOOTTTEEEDDDUUUCCCOOOLLLLLLÉÉÉGGGEEE ÉÉÉDDDIIITTTOOORRRIIIAAALLL
RReveviissttaaddee SSttiiiinnttee PPoolliittiiccee.. RReevvuueeddeses SScciieenncceses PPoolliittiiqquueessaaééttéééévvaalluuééeeeett a
accrrééddiittééeeppaarrlleeCCoonnsseeiillNNaattiiononaallddee llaaRReecchheerrcchhee ScSciieennttiiffiiqquueeddaannss llEEnnsseeiiggnneemmeenntt S
Suuppéérriieeuurr((CCNNCCSSISIS))ddaannssllaa ccaattééggoorriieeCC ppuubblliiccaattiioonnss ppééririooddiiqquueess dd iinnttéérrêêtt n
naattiioonnaall((1166mmaaii22000055)) AAADDDDDDRRREEESSSSSSEEE
Université de Craiova, Rue A.I. Cuza, no. 13, Craiova, 200585, Dolj, Roumanie, Tel/Fax: +40251418515
© 2006- Editura Universitaria
Tous les droits réservés. Toute réproduction intégrale ou partielle sans la permission écrite de l auteur est strictement interdite.
ISSN: 1584-224X
C C U U PR P R I I N N S S
PPPRRROOOBBBLLLEEEMMMEEE CCCOOONNNTTTEEEMMMPPPOOORRRAAANNNEEE
Michael Radu,The End of New Europe……….. 7 AurelP urc , Terorismul i rela iile interna ionale………. 11 IonDeaconescu,Rusia i cel de al Treilea R zboi Mondial…………. 19 MihneaMarin,Interna ionalizarea precondi ie a globaliz rii…….. 23
RRROOOMMMÂÂÂNNNIIIAAA ÎÎÎNNN RRREEELLLAAA IIIIIILLLEEE IIINNNTTTEEERRRNNNAAA IIIOOONNNAAALLLEEE
Patricia Gonzalez Aldea,The Romanians in the Spanish Media:
Worst Face of the Immigration……….. 30 Lauren iu Vlad,Dialogul imaginilor: identitatea na ional între
construc ia propagandistic i prejudec ile recept rii……… 38 Anca Parmena Popescu,Dialogul România-NATO i noua er de
securitate transatlantic ……….… 52 Angela-Ramona Dumitru,Rela iile româno-franceze. Istoria unei
prietenii………... 58
RaduRiza,Politici de integrare a României în structurile economice
europene……….……. 69
TTTEEEOOORRRIIIEEE PPPOOOLLLIIITTTIIICCC
Adriana Neac u, Platon géniteur du totalitarisme dans la
conception de Karl Popper... 75
C linS nciulescu,Relativism, neopragmatism i diversitate
cultural ... 84 Radu-Cristian Petcu,România filosofia politic a op iunii 91
PPPOOOLLLIIITTTIIICCC III DDDRRREEEPPPTTT
MihailSimion, Gheorghe Costache,De la constitu ionalism la
Tratatul instituind o Constitu ie pentru Europa... 99 Gheorghe Bic ,M linaConstantinescu,Statul teritorial i politica
global ... 113 Nicolae G dinaru, Clauzele abuzive în contractele încheiate între
comercian i i consumatori... 125 PPPOOOLLLIIITTTIIICCCAAA ÎÎÎNNN BBBAAALLLCCCAAANNNIII
Cezar Avram, Roxana Radu,Eroziunea suveranit ii, legalit ii i
stabilit ii în Balcani... 131 Alex N. Dajkovic,A Model for the Balkans... 147 Mihai Ghi ulescu,Muntenegru: na terea unei na iuni?... 155
SSSTTTAAATTTIIISSSTTTIIICCC III IIINNNFFFOOORRRMMMAAATTTIIICCC ÎÎÎNNN TTTIIIIIINNN EEELLLEEE PPPOOOLLLIIITTTIIICCCEEE
NicolaeVasilescu,Utilizarea variabilei lui Bernoulli în sondajul
statistic... 174 Mihai-Radu Costescu,Exigen e ale cercet rii statistice în
perspectiva integr rii României în UE... 183 Mihai-Alexandru Costescu,Sisteme informatice pentru afaceri în
contextul integr rii europene... 189
P P r r o o b b l l e e m m e e c c o o n n t t e e m m p p o o r r a a n n e e
Th T he e En E nd d of o f N N ew e w Eu E ur ro o pe p e
**Michael RADU
Former Spanish Prime Minister Jose Maria Aznar, commenting on June 3 on the failure of the French and Dutch referenda on the European constitutional treaty, observed:
“Attempting to build a new Europe without providing people with sufficient explanation has a price-the French and Dutch ‘no’ to the draft European Constitution. Failing to place our trust in the Western values and principles that define European identity has a price – the distrust of all Europeans. Filling people’s heads with speeches imbued with suspicion toward the United States (and a fear of economic reform and the free market) also has a price – people’s trust and confidence is eroded even further.”
The French and Dutch decisive rejection of the treaty may or may not be a fatal blow to European integration, but it certainly slowed down that process and raised serious questions about the future of the EU’s structure, institutional legitimacy, and democratic character.
The first and most interesting aspect of the two votes – 55 percent against in France, 62 percent in the Netherlands – is how deep and diverse the opposition was. For the Dutch, the constitution represented a threat to their „progressive” social policies, from euthanasia and drugs (both legal) to prostitution (legal and unionized), and free-market economics. For the French Left, it was an attempt to impose „Anglo-Saxon” savage capitalism on their country’s welfare statism; for the French Right, the document was a deadly threat to national identity and sovereignty.
The authors of the text, led by former French president Valery Giscard D’Estaing, sought contradictory goals: on the one hand, an „ever closer union” that maintains sovereignty of member states, an economic policy mixing free markets and socialism, and a consensual foreign and defense policy among states with completely different views of the world;
and on the other hand, less and less democracy and accountability for an increasingly large bureaucracy in Brussels, the European Court in Strasbourg,
*Articol preluat cu permisiunea autorului dinFrontPageMagazine.com | June 14, 2005.
Michael Radu
and the European Commission. This latter aspect – the „democracy gap”
European elites finally started talking about the past few years but did nothing about – is the most important.
Indeed, so great was the fear of popular opinion that, with the exception of Spain, all 9 countries that have approved the Constitution so far have done so through parliamentary votes, where strong party discipline and elite solidarity guaranteed the result. And elite solidarity was strong everywhere. In both France and the Netherlands, the government and major opposition parties were strong supporters of the document, as was the establishment media and academia. The negative vote has discredited them all.
In France, the negative vote was a vote against the establishment, more than against the EU. That explains the lock-step of the far Left (communists, Trotskyites, anti-globalists) and the xenophobic Right. But it also says a lot about France, its politics, and its false pretensions to the leadership role in Europe. Ironically, a country in which Marxists and other assorted reactionaries play such an important role inevitably has elites trying to impose an obsolete, socialist system on the rest of the continent: from bad economics (10.2 percent unemployment, 1 percent growth, protectionism, statism) to reflexive anti-Americanism.
The elites were trying to use the EU as their instrument of influence from within, the counter-elites through threats from without. Giscard wrote and Chirac pushed a text a la francaise; the communists attacked it for being insufficiently French. Hence an anti-globalist vandal like Jose Bove (best known for burning down a MacDonald’s) wants a socialist EU right now;
Chirac and his socialist opponents hoped for a steady, albeit slower, infusion of anti-capitalism and anti-Americanism.
Whereas the French attitudes were purely reactionary, the Dutch were mostly confused. On the one hand, they saw in the post-constitution EU a threat to sound economics. They were nostalgic for their old, solid guilder, resenting the euro and the price increases it brought in its wake. On the other hand, the very same people who voted „no” for fear of threats to their famous tolerance also recently and almost unanimously reached the conclusion that their tolerance has led to the rise of intolerant (and murderous) Islamic fundamentalism in their country. What, then, are the implications of the double „no” delivered by the French and the Dutch? Who are the losers and winners? What next?
The main losers in both countries – and in all of Europe – are the political and cultural elites, who now must realize that their „European project” is simply not going to happen any time soon. In France, more specifically, President Jacques Chirac and Socialist opposition leader Francois Hollande, whose party may well split over the referendum results,
The End of New Europe
more years to his term. The growing body of unelected and unaccountable bureaucrats in Brussels and judges in Strasbourg also feel that their wings have been clipped, at least temporarily. Another loser is Turkey. Although its potential EU membership was not directly involved in the constitution referenda, the very idea of that country (and its 70 million Muslims) joining Europe pushed millions of Frenchmen and Dutchmen into the „no” camp.
The winners are also a very mixed bag. One of them, ironically, is Tony Blair, whose Europhile but minority opinions in the United Kingdom were to be subjected to a 2006 referendum, one virtually certain to lose but now made unnecessary. Second, and despite the position of their elites, some Central Europeans (Baltics, Slovenes, Slovaks) will be able to retain their sovereignty for a while longer. And third, again despite official indifference, Washington comes out as a winner.
The constitution would have established, among other things, an EU foreign ministry and a common defense policy. That would have meant the institutionalization of what passes for present EU foreign policy: A modified version of Teddy Roosevelt’s dictum, „Speak softly and carry a big carrot” – especially as regards the Chinese, Palestinians, and Iranians. As for a common defense, even when polled, EU’s minimalist militaries do not constitute a superpower, but they do make for trouble and confusion.
Washington’s ability to form coalitions of the willing remains intact.
One implication is economic. The decision to create the euro, which made little economic sense and only barely made it into reality, is now being reassessed. And the euro is going down. The Italian welfare minister, Roberto Mancini, assesses that it „proved inadequate in the face of the economic slowdown, the loss of competitiveness and the job crisis.”
The Franco-German push to control and steer the EU toward permanent strategic confrontation with the United States is at an end, with Chirac a lame duck and German Chancellor Gerhard Schroeder doomed to lose his job in the fall. If not permanently, then at least temporarily, small EU members retain their means to block the arrogance of the big ones and some limits remain to check Brussels’ power, expansionism, and arrogance.
In more general terms, brakes have been applied to the idea promoted by the European elites of moving the EU toward a federation – even if, as in France, it is for all the wrong reasons. Whatever their immediate reasons for voting no, the French unconsciously and the Dutch more lucidly have clearly implied that Europe is not the United States. Americans of all fifty states are Americans (even if it took a Civil War to confirm that), whereas the
„Europeans” of twenty-five EU members, other than their elites, are still French, Dutch, Polish, British, or Hungarians, and want to remain so. It is said that Jean-Claude Juncker, the Luxembourg prime minister who currently holds the six-month rotating EU presidency (Britain assumes this on July 1),
Michael Radu
was on the verge of tears when he heard of the Dutch vote. Americans and most Europeans need not feel that bad.
Résumé
article La fin de la nouvelle Europe analyse les causes et les conséquences de l échec des référendums pour la constitution européenne , aboutissant à la conclusion que les consciences nationales restent encore plus fortes que celle européenne.
T T er e ro o r r is i sm mu ul l i i r r el e la a ii i il le e in i nt te e rn r na a io i o na n al le e
Aurel PI URC
Terorismul a fost i r mâne una dintre amenin rile cele mai grave, atât la adresa cet eanului, a stabilit ii i ordinii publice interne a statelor, dar i la adresa p cii i securit ii mondiale. De la caracterul s u na ional, ast zi, terorismul a devenit un fenomen global, manifestându-se i afectând în forme i intensit i diferite toate statele i comunit ile umane.
Cunoa terea i în elegerea terorismului, îns i combaterea acestuia impune preciz ri cât mai obiective i realiste privind defini ia sa, cauzele care îl genereaz i-l activeaz , precum i m surile pentru limitarea i eradicarea sa.
Terorismul nu beneficiaz de o defini ie general acceptat . Aceast dificultate provine atât din complexitatea fenomenului, a modului diferit de percepere i în elegere a no iunii de terorism atât în tiin ele socio-umane angajate în studiul s u, dar i a unor largi divergen e de pozi ii ale persoanelor, organiza iilor implicate în studiu s u, inclusiv a statelor care promoveaz terorismul sau lupta împotriva acestuia. Cea mai simpl defini ie a terorismului este cea etimologic , no iunea venind din latinescul teror, teroris i înseamn groaz , fric , spaim provocat prin amenin are, intimidare i for . Extinzând no iunea de terorism la via a i ac iunea social , în elegem acele ac iuni prin for , teroare, amenin ri menite s provoace team , panic , fric , de a prevesti ceva r u.
Într-un studiu al terorismului, Political Terorism, realizat de Alex Schimd i Jangman A. P. i publicat la Amsterdam, analizând con inutul a peste 109 defini ii date terorismului, ei realizeaz o ierarhizare a conceptelor folosite. Astfel:
- violen a i for apar în 83,5% din defini ii, - motiva iile politice în 65%,
- efecte i elemente psihice în 41,5%,
- ac iuni organizate, planificate, inten ionate 32%, - strategie i tactic de lupt 32%,
- elemente etice, morale, religioase 28,5%1.
Din acest studiu, conceptele de violen i for sunt cele mai des uzitate (83,5%) în defini iile date terorismului. Îns i autorii studiului mai sus amintit definesc terorismul ca „utilizarea ilegal a violen ei sau amenin area cu violen a a persoanelor, propriet ilor acestora, a statelor pentru atingerea unor obiective politice sau sociale”2.
Aurel Pi urc
i mai relevant din acest punct de vedere este defini ia dat terorismului de Brain Jenkins: „Amenin area cu violen a, actele individuale de violen a sau campaniilor de violen a concepute în primul rând pentru a inspira teama, pentru a teroriza, pot fi definite ca terorism”3.
La rândul s u, cercet torul român al fenomenului, B dunescu I., consider c acesta este „forma cea mai organizat de teroare”4.
Al i autori, cum este cazul lui Maxim I., pun semnul identit ii între teroare i terorism „teroarea i terorismul se folosesc în mod practic de acelea i metode, existen a celui dintâi generându-l pe cel lalt”5. Asemenea defini ii ale terorismului având ca elemente centrale violen a, teroarea, for a pot fi date în continuare.
Terorismul este o problem social , cultural , moral dar mai ales politic . El poate constitui un instrument politic eficient în realizarea unor obiective de grup, comunit i na ionale sau mondiale, o modalitate de promovare i aplicare a politicii interne, sau o form de manifestare a acestui pe plan interna ional, dar i un mod de ac iune a unei opozi ii politice.
Aceasta face ca în universul defini iilor date terorismului s predomine i cele politice. Astfel, Ioan Bari sus ine c terorismul este „un sistem de intimidare, folosit ca metod de a guverna sau de a realiza anumite scopuri politice”6. Un alt autor realizând o simbioz între violen i politic consider
„Terorismul este amenin area cu folosirea violen ei sau chiar folosirea acesteia în scopuri politice”7.
Dificultatea definirii terorismului decurge i din modul diferit de în elegere a acestei no iuni de state. Din aceast perspectiv distingem dou planuri: statele care lupt împotriva terorismului; organiza iile i chiar statele care promoveaz terorismul la nivel na ional, zonal i mondial. În primul caz, statele care combat terorismul, îl concep ca o ac iune în afara legii, contrar intereselor majorit ii cet enilor, ceva ce atenteaz la via a i demnitatea uman , iar lupta contra terorismului este v zut ca un fapt normal, obligatorie în ap rarea omului, a institu iilor i valorilor democratice, ca o datorie a lumii civilizate, ca ceva legitim. Chiar i aceste state reac ioneaz în mod diferit fa de terorism. În cele mai multe situa ii statele apeleaz la mijloacele diplomatice care în multe cazuri, în special în anii ‘60-’70 au dat rezultate.
Alte state folosesc sanc iunile economice, izolarea diplomatic i politic a statelor sau organiza iilor ce promoveaz terorismul. În situa ii extreme i îndeosebi marile puteri care dispun de for a militar de interven ie, dar i de influen a politic -diplomatic menit în ai legitima ac iunea în cadrul comunit ii mondiale, sau chiar de a organiza o ac iune comun a unor state ale comunit ii mondiale împotriva terorismului, apeleaz la for , la interven ia armat . Cel mai concludent exemplu în acest ultim aspect este interven ia în dou rânduri a comunit ii interna ionale sub conducerea SUA,
Terorismul i rela iile interna ionale
împotriva Irakului, presiunea asupra Siriei, Iranului, sau lupta împotriva organiza iei al-Qaida.
În schimb, pentru organiza iile teroriste sau statele care sponsorizeaz sau accept terorismul folosindu-l ca modalit i de guvernare sau instrument politic în arena interna ional , dau terorismului, ac iunilor sale accep iuni, interpret ri contrare adversarilor s i. Terorismul este v zut i acceptat ca unica i legitima modalitate de realizare a unor obiective politice, na ionale, morale sau valorice, iar dac acela i terorism cap i conota ii religioase acesta cap un caracter sfânt, sacru, o datorie a oric rui adev rat credincios, un scop i un motiv al vie ii i ac iunii. În multe situa ii este foarte greu de cut diferen a între mi rile de insurgen legitime i grup rile teroriste.
Acela i grup poate adopta metode i mijloace de lupt legitime dar i teroriste, sau ac iunea sa s aib un scop legitim, dar pentru atingerea acestuia foloseasc metode de lupt teroriste. Un asemenea exemplu este ac iunea lui Shamil Basaiev a c rui ac iune este legitim , ob inerea independen ei, în schimb mijloacele folosite sunt teroriste. O situa ie mult controversat este i conflictul din Orientul Apropiat. Ac iunile armate, israeliene de „asasinare cu int ” a militan ilor palestinieni este considerat i în eleas în Israel ca o ac iune cu caracter antiterorist, legitim , de i ei îi cad victime i mul i oameni nevinova i, civili, femei, copii etc. În schimb, în lumea arab aceea i ac iune este considerat terorism, un atentat la adresa palestinienilor. O alt problem ce genereaz dispute, controverse pe marginea terorismului este i aceea a aplic rii unei etichete generale i simpliste de terorism, fapt contraproductiv ducând de obicei la cre terea influen ei i virulen ei grupurilor sau frac iunilor teroriste.
Extinderea terorismului, reevaluarea sa de lumea democratic , care înceteaz a mai vedea în terorism doar un fenomen specific numai comunit ilor din Asia, Africa sau America Latin , a impus i statuarea juridic a acestuia. În 1980, Congresul SUA a votat prima lege care definea terorismul.
Nici în jurisdic ia statelor antiteroriste, definirea terorismului nu este unitar . Mai mult, în SUA – liderul luptei contra terorismului – exist pentru definirea terorismului trei situa ii. În Codul federal al SUA, terorismul este definit drept folosirea ilegal a for ei i violen ei împotriva unor persoane, grupuri pentru intimidarea sau pedepsirea unui guvern, a popula iei civile sau a unui segment de popula ie în scopul atingerii unor obiective politice sau sociale. Departamentul Ap rii SUA consider terorismul folosirea necalculat a violen ei ilegale pentru a instala frica, în vederea intimid rii sau pedepsirea guvernelor sau societ ilor pentru atingerea unor scopuri politice, religioase sau ideologice. În aceast defini ie terorismul este introdus la nivel statal, ca terorism statal.
Aurel Pi urc
În Marea Britanie terorismul a fost destul de târziu definit, abia în anul 2000, printr-o lege special . Definirea terorismului în jurisdic ia britanic este extrem de larg incluzând elemente de folosirea for ei, violen ei, amenin are dar i perturbarea sau întreruperea func ion rii unui sistem electronic. O asemenea manier de definire extrem de larg a terorismului a n scut vii controverse i critici, fiind acuzat c aceast extensiune a definirii terorismului ar fi inten ionat pentru a permite abuzuri ale guvernului.
Extensiunea terorismului statal, pericolul pe care acesta îl reprezint pentru ordinea i securitatea lumii, a adus terorismul în sfera preocup rilor organiza iei mondiale, în principiu a Ligii Na iunilor i recent a O.N.U.
În 1937,Liga Na iunilor a dat i ea o defini ie a terorismului ce avea în vedere actele criminale îndreptate împotriva unui stat, sau planificate pentru a crea o stare de teroare oamenilor, unui grup de persoane sau publicului larg. Este o definire ambigu unde are loc un amestec de elemente ale terorismului de stat cu cele civile i de persoane i avea în vedere mi rile anarhiste, comuniste i cele de eliberare coloniale. La 9 dec. 1985, ONU a adoptat o rezolu ie de condamnare a actelor teroriste definindu-le ca „acte criminale”.
Pentru prima oar no iunea de terorism a fost folosit în timpul Revolu iei franceze din 1789, el având pentru acea perioad o conota ie pozitiv . Regimul terorist din perioada 1793-1794, din Fran a, era considerat în acel moment drept unica solu ie pentru restabilirea ordinii ce avusese de suferit dup 1789 i mijlocul de consolidare a noii puteri, fiind considerat legitim. Dup înl turarea lui Robespierre ca urmare a exceselor de violen a, terorismul i-a încetat aspectul pozitiv, dobândind aprecieri sinonime cu cele de azi.
Terorismul nu este un fenomen nou sau specific epocii noastre, cinile sale se reg sesc înc din antichitate, el fiind folosit pentru realizarea unor scopuri personale, oculte sau pentru eliminarea unor adversari politici sau militari. Tucidide i Cicero ne dau numeroase informa ii despre prezen a terorismului în societ ile antice grece ti i romane.
Ca arm eminamente politic , terorismul a fost folosit pentru prima dat în secolul al XII-lea de un ordin islamic. În timpul revolu iei franceze de la 1789, terorismul a fost folosit pentru prima oar ca politic de stat. În cursul secolului al XIX-lea societ ile secrete create i care aveau ca obiective înf ptuirea sarcinilor na ionale ca eteri ti, decembri ti în Rusia, carbonarii în Italia erau constitui i i ac ionau pe principiile teoriei i violen ei. Începând cu 1880, termenul de terorism a început s fie asociat cu violen a i teroare premeditat antistatal sub impactul ac iunilor terori tilor ru i i anarhi tilor.
Irish Fenians, asocia ie secret irlandez creat în 1857 cu scopul
Terorismul i rela iile interna ionale
insurec ii antibritanice în favoarea unei campanii teroriste îndreptat împotriva autorit ilor britanice i a popula iei protestante ce sus inea unirea cu Anglia. „Instaurarea unei atmosfere de teroare poate duce – sus ineau conduc torii acestei organiza ii – la retragerea administra iei engleze din Irlanda”8.
Toate societ ile europene i nord americane în cursul secolelor XIX- XX, s-au confruntat cu terorismul lui c zându-i victime pre edin i ca Abraham L, W. McKinley sau J. F. Kennedy. Acela i terorism a fost i pretextul declan rii primului r zboi mondial. Terorismul a fost folosit de Hitler ca politic de stat, atât în ascensiunea fascismului cât i în eliminarea adversarilor politici.
i societatea româneasc a fost confruntat cu terorismul, ei c zându-i victime prim-mini tri ca I.C. Duca, Armand C linescu, N. Iorga. În scurta perioad de participare la guvernare, oct. 1940-ian. 1941, legionarii au folosit teroare ca politic de stat i instrument de guvernare.
i în timpul regimului comunist din România, în special în primii ani ai puterii sub lozinca luptei de clas , s-a folosit violen a i teroarea în decimarea frunta ilor vie ii politice burgheze i în reprimarea oric rei rezisten e sau opozi ii politice sau de clas .
Ast zi prin amploarea i formele de manifestare, marile mase de combatan i mobiliza i, scopurile i obiectivele formulate i urm rite, influen a i consecin ele generate, terorismul a devenit un fenomen global.
Nu exist societate, comunitate uman indiferent de m rimea i poten ialul u, state bogate sau s race, democrate sau dictatoriale care într-o form sau alta s nu fie afectate sau legate de terorism. Acesta este mult mai prezent în societ ile deschise, democratice datorit posibilit ilor mult mai mari i mai oare de intrare, preg tire, de procurare a armelor i chiar de ac iune. State ca Italia, Spania, Fran a, Germania, Anglia sau SUA, sunt ast zi importante centre i obiective ale prezen ei terorismului. Mult timp societ ile democratice au ignorat sau au tratat cu mare lejeritate terorismul considerându-l un fenomen specific numai societ ilor din Asia, Africa sau America Latin , sau ca politic în societ ile nedemocratice.
Dup evenimentele din septembrie 2001 de la World Trade Center din New York i de la gara Atocha din 11 martie 2001 din Spania, societ ile deschise, democratice i-au modificat în mod radical atitudinea, pozi ia fa de terorism, v zând în acesta nu numai un fenomen na ional ci interna ional care pune în pericol via a i demnitatea cet enilor, stabilitatea i ordinea intern , pacea i securitatea interna ional .
Cele mai multe opinii consider c la baza declan rii terorismului, obiectivul s u final ar fi de natur politic . Justificarea unei asemenea opinii ar decurge din faptul c orice mi care terorist odat ce ascede la putere renun la terorism din propria ini iativ . Este adev rat, în centrul cauzelor
Aurel Pi urc
care declan eaz terorismul stau în cele mai multe situa ii motivele politice, dar acestea în manifestarea practic pot îmbr ca i se pot exprima într-o mare diversitate de forme. Dintre acestea eviden iem:
- promovarea unui mesaj. Actul de terorism este comis pentru a atrage aten ia opiniei publice na ionale sau interna ionale asupra unei st ri de fapt, a unei situa ii, de a pune în discu ie, dezbatere idei politice sau cu conota ii politice, de a protesta împotriva unor fenomene sau procese cum ar fi drepturile unor minorit i na ionale, religioase etc.
- zbunarea i pedepsirea, fenomen cunoscut i sub numele de terorism justi iar. În cele mai multe situa ii el are ca obiectiv asasinatele politice, ex.: asasinarea lui Armand C linescu acuzat de legionari de uciderea lui Corneliu Z. Codreanu, asasinarea premierului Indira Ghandi de propriile g rzi de corp f cut
spunz toare de masacrul comis de armata indian la Templul de Aur din Pujab, Yitzhak Rabin asasinat de un extremist sionist pentru semnarea acordului de pace de la Oslo cu palestinienii, perceput de extremi ti ca o tr dare na ional ;
-ob inerea unor drepturi politiceca autonomia sau independen a, Eta în Spania lupt pentru ob inerea autonomiei bascilor, IRA în Irlanda pentru independent fa de Marea Britanie, Organiza ia Tigri Tamili etc.
- motiva iile morale, etice, ap rarea i promovarea unor valori i tradi ii spirituale dar mai ales religioase sunt alte cauze ale ac iunilor teroriste. Dintre acestea se deta eaz prin amploare i efectele sale la scar mondial terorismul religios. Cele mai numeroase i active sunt grupurile teroriste islamice, deoarece în cazul Islamului, religia i politica pot fi greu separate. Cele mai multe din organiza iile teroriste islamice ac ioneaz pe plan interna ional, au organiza ii i filiale în mai multe ri, î i propun s realizeze obiective la nivel interna ional,
a cum este cazul organiza iei al-Quaida.
Trebuie precizat faptul c nu islamul ca religie i aderen ii s i sunt spunz tori de terorism, ci fundamentali tii din cadrul acestuia.
„Fundamentalismul împ rt te – precizeaz N. Anghelescu – principalele caracteristici ale tuturor mi rilor reformante, c ci reformismul islamic înseamn reîntoarcerea la marile surse ale credin ei i la marile modele de organizare a cet ii”9.
La începuturile sale no iunea de fundamentalism islamic se referea la teologi care promovau ideea readucerii islamului la vechea sa form , la cea ini ial creat de Muhammed, apoi el s-a extins la întreaga mi care politico- religioas care chema la crearea unei societ i în care Legea religioas s fie
Terorismul i rela iile interna ionale
anumit audien în rândurile unor categorii musulmane s race, marginalizate ce se confrunt cu grave probleme rezultate din condi iile grele de via , din înapoierea cultural sau din inegalit ile flagrante ce se manifest la nivel social. De asemenea terorismul religios nu implic o explica ie logic , ra ional , coerent ci legitimarea sa se face prin interpret ri i reinterpret ri ale Coranului.
Cei care execut atentate sau particip la ele, au în comun credin a c ac iunile lor au sprijin i legitimitate divin , fapt ce a condus la proliferarea organiza iilor i ac iunilor teroriste islamice. „Între mijlocul anilor ‘60 i mijlocul anilor ‘90, num rul mi rilor fundamentaliste cu diverse afilieri religioase s-au triplat în întreaga lume”10. Situa ia se complic i mai mult atunci când terorismul religios este sprijinit de autorit ile statale deoarece
„Grup rile teroriste religioase nu presupun costuri ridicate i sunt considerate instrumente eficiente de statele care urm resc s i îndeplineasc priorit ile înscrise în agenda de politic extern ”11.
Multe grup ri teroriste cu profil religios recurg la simbolism i ritualuri religioase pentru a asigura sentimentul de comunicare între membri i sau dau nume la organiza iile teroriste ca Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu), Jundallah (Solda ii Domnului) în ideea de a conferi justificare i legitimitate religioas ac iunilor în ochii sus in torilor i ai poten ialilor s i membri.
Indiferent de cauzele, motivele care stau la baza terorismului umanitar, moral nu exist nici o justificare, legitimare a acestuia.
Terorismul nu poate fi o modalitate de rezolvare a problemelor cu care se confrunt statele, comunit ilor umane, întreaga lume. A a cum preciza i secretarul general O.N.U. Kofi Annan – „Terorismul trebuie comb tut cu fermitate oriunde se manifest ”12.
În declara ia Senatului României, în leg tur cu evenimentele tragic petrecute la 11 sept 2001, se preciza „Lumea civilizat nu poate accepta acest gen de ac iuni îndreptate împotriva umanit ii, democra iei i a valorilor pe care se fundamenteaz societatea modern la începutul mileniului III, a stabilit ii i securit ii mondiale, i le respinge cu hot râre”13.
N o t e
1Schmid Alex, Jangmman A.,Political Terorism, Amsterdam, 1998, p. 66.
2Idem, p. 82.
3Jeakin B.,International Terorism, C. A., Rand Corporation Santa Monica, 1994, p. 8.
4 dunescu I.,Terorismul fenomen global, Casa Editorial Odeon, Bucure ti, 1997, p. 9.
5Maxim I., Terorismul. Cauze, efecte i m suri de combatere, Editura politic , Bucure ti, 1989, p. 46.
6Bari Ioan,Globalizarea i problemele globale¸ Editura Economic , Bucure ti, 2001, p. 385.
7Laqueur W.,Terorism, Little Brown, Londra, 1977, p. 7.
8Servier J.,Terorismul, Institutul European, Ia i, 2002, p. 9.
Aurel Pi urc
9Anghelescu N.,Introducere în Islam, Editura Enciclopedic , Bucure ti, 1993, p. 80.
10 Terorismul. Istorie, forme, combatere. Culegere de studii, Editura Omega, Bucure ti, 2001, p. 164.
11Idem, p. 165.
12Bari I.,Op. cit.¸p. 406.
13Idem, p. 408.
Résumé
Le terrorisme est, sans doute, un ménace grave pour les citoyens, pour l ordre publique mai aussi pour la paix et la sécurité mondiale. Dans cet article l auteur analyse, de la perspective des états, les rapports entre le terrorisme et les relations internationales, leurs effets, leurs conséquences et leurss formes.
Ru R us si ia a i i ce c el l de d e a a l l tr t re ei il le ea a R R zb z bo oi i Mo M on nd di ia al l
Ion DEACONESCU
Prognosticul lui Fukuyama cu privire la sfâr itul istoriei nu s-a adeverit, în schimb, a generat altfel de metode de abordare a raporturilor dintre state, în condi iile în care geopolitica i sociologia conflictelor (conflictologia) sunt determinate de un complex de factori i de o nou realitate ideologic , economic , militar i politic .
Opunând pacea r zboiului i diverselor conflicte na ionale i regionale, este imperios necesar o abordare coerent i normativ în tratarea manifest rilor particulare ale rela iilor interna ionale, pentru ca acestea s nu se difuzeze i s prolifereze în matrice ale unor dispute transna ionale, în violen politic care oricând determin contradic ii majore între politica intern i cea extern .
În aceste condi ii, se impune un tratament special i o altfel de abordare a valorilor spa iului, ale evenimentelor ap rute cu poten ial de amenin are direct , pentru c , în teatrul jocului geopolitic interna ional de la sfâr itul secolului trecut i începutul celui prezent, au ap rut actori noi, precum i indicii cu semnifica ii profunde i cu for în modificarea realit ii aflate într-o evolu ie spectaculoas .
Diminuarea amenin rii i efectele dispari iei bipolarit ii, în condi iile epuiz rii R zboiului Rece i a disolu iei sistemului comunist, au provocat, în anumite momente, o serie de fisuri discutabile ale rela iilor interna ionale, care au favorizat apari ia unor conflicte considerate minore i de neglijat, o abordare neopera ional din partea conducerii unor state ori, dimpotriv , o sus inere tacit a conflictualit ii pentru ca acesta s degenereze, în cele din urm , în complicate dispute, uneori chiar armate. i nu e de neglijat jocul subversiv al marilor puteri când, în nu pu ine situa ii, Washington-ul i Moscova au devenit din adversari complici, sta ionând la periferia unor conflicte, alteori neutri, pentru a oferi opiniei publice mondiale impresia c nu sunt interesate în radicalizarea ori stingerea unor divergen e minore.
Apari ia unor conflicte într-o geografie din ce în ce în ce mai întins , îndeosebi în ultimul deceniu, demonstreaz faptul c teoria rela iilor interna ionale i-a pierdut din ra ionalitate, în schimbul unui determinism ignorat cu bun tiin . Dup cum se tie, „geografia serve te, înainte de toate, la a provoca r zboaie”, mai ales în condi iile deschiderii frontierelor, a cre rii unor zone tampon, a enclavelor, a iredentismului, a extremismului
Ion Deaconescu
religios, a escalad rii terorismului. R zboiul din Golf, cel din Kossovo, destr marea fostei Iugoslavii, problema palestinian comport înc discu ii serioase privind pre ul real i profitul adus celor care au declan at i sus inut aceste conflicte. i mai înseamn i altceva: în condi iile dispari iei bipolarit ii, Rusia s-a fixat într-o pustur de expectativ , de actor secundar i nu de „senior al r zboiului”, c ci nu mai dispune de capacitatea de a înfrunta în orice situa ie o superputere precum SUA. Este o problem de limite, de anvergur a puterii i chiar de clasament, de reflex intern a pierderii dimensiunii interna ionale.
Înc din 1988, Paul Kennedy punea în discu ie na terea i declinul marilor puteri, în timp ce Yves Lacoste interpreta „marea turnur geopolitic ” prin efectele surprinz toare ale perestroik i, precum i prin atitudinea în eleg toare i de complicitate a SUA fa de politica lui Gorbaciov. Aceast turnur geopolitic inedit i atât de eficace a determinat altfel de raporturi de putere între state, restructurând atât rela iile economice mondiale (Japonia, China, Germania), cât i pe cele militare (SUA, URSS, Fran a, India) i ideologice, pentru ca, pân la urm , URSS s accepte reducerea rolului ei în configura ia politic mondial , asigurându-i-se, totu i, pozi ia de asociat în gestionarea unor crize regionale.
În acest climat, în care s-a pus mare pre pe economia ap rii, pe limitarea înarm rilor, pe disolu ia amenin rilor de orice gen, problematica conflictelor, a micilor r zboaie, a trecut în planul secund al rela iilor interna ionale actuale, când SUA au beneficiat de un egocentrism i de pozi ii privilegiate într-o serie de manifest ri geopolitice de real importan .
Timpul mondial al democra iei a sosit, universalizarea valorilor occidentale î i arat primele roade, repozi ionarea noilor for e e u or de sesizat, toate aceste fenomene având loc în condi iile metamorfoz rii conflictelor i a prelungirii lor printr-o altfel de strategie Est/Vest, când Washington-ul i Moscova, de comun acord, au încetat s mai provoace ori intervin în r zboaie, l sându-i pe al ii s patroneze intensitatea unor conflicte locale ori regionale. În acest timp, cele dou mari puteri, pe diverse i nonviolente, cuceresc pie e de desfacere, domin sistemele de securitate ale altor state (energia, resursele), achizi ioneaz obiective strategice etc. Este o altfel de pacificare, mult mai pervers i mai periculoas a planetei, pentru perioada interven ionalismului s-a sfâr it, iar puterea trebuie instrumentalizat într-un alt mod, cu efecte imediate i maxime. A c zut în desuetudine chiar i „prêt-à-porter idéologique”, creator cândva de antagonisme virulente, plasticitatea traiectelor conflictuale este agreat , ca i homeopatia disputelor i a provoc rilor locale, cu presiuni eficace i suficiente pentru a între ine îns unele st ri tensionale. Altfel spus, pacea i democra ia implantate în diverse zone ale globului marcheaz atât
Rusia i cel de al Treilea R zboi Mondial
violen , uneori subtile i mimetice, ca efect al unei isterii a ideologiei p cii i a democra iei în tot mai multe zone ale lumii.
Acestor tendin e, în unele ri, cu prec dere musulmane, li se opune primordialismul, o mai nou tendin de reîntoarcere la propria identitate, la tradi ii i cutume în domeniul religios, etnic, lingvistic i spiritual, prin crearea unor falii între sectoarele social-economice existente dintotdeauna i modernitate (modernizare), provocând dezetatizarea unor regiuni i generalizarea unor practici ce vizeaz cultivarea, consumul i traficul de droguri, extemismul religios, contesta iile locale, comer ul ilicit cu pietre pre ioase etc.
Toate aceste manifest ri de dat recent , ce au loc în ri interesate în utarea libert ii i a democra iei, se datoreaz , în principal, crede Régis Deleray, în lucrarea saTous azimuts, imploziei lumii sovietice care a f cut ca Europa, în special, i sistemul interna ional, în general, s se supun unor dezordini incontrolabile, volatile i contagioase din punct de vedere politic, economic i social. Apetitul pentru libertate risc s duc la deconstruc ii incontrolabile în planul mecanismelor politice, a puterii institu ionalizate, a minorit ilor i drepturilor omului etc., pentru c nu întotdeauna libertatea înseamn ordine i pace.
Instaurat dup c derea Zidului Berlinului i dispari ia comunismului, melancolia democratic , afirmat de Pascal Brukner, a alimentat subversiv, în foarte multe state i în diverse situa ii, un alt tip de „nostalgie” a zboiului Rece i a suprema iei puterii unor state i, drept consecin , cel de al treilea R zboi Mondial a fost deja declan at. Este un conflict f frontiere care afecteaz îndeosebi rile s race, lipsite de poten ial energetic, o conflagra ie regional interstatal i intrastatal , provocat i între inut de Rusia, mare de in toare de resurse naturale (gaz natural, petrol, c rbune, uraniu, aur, etc.).
Autonomia energetic a Rusiei s-a transformat într-o arm redutabil pe e ichierul politic mondial, cu actori care sunt interesa i acum de bani, de câ tigarea unor pie e, înlocuind „military balance” cu „monney balance”, prin raportare la geostrategia gazului i a petrolului.
Dependen a de combustibili duce, în mod inevitabil, la marginalizare i destabilizare intern , provoac haos i nemul umiri profunde în rândul popula iei ca i neîncredere în institu iile i în agen ii puterii.
Pre ul ridicat i fluctuant practicat de Rusia fa de unele state, privilegial pentru altele, aflate îns în zona sa de influen , constituie tot atâtea variabile în a alimenta serioase distorsiuni ale rela iilor interna ionale actuale, incertitudini pe termen scurt i mediu, cât i conflicte de interese în implementarea deciziilor politice i a neîncrederii în puterea desemnat prin vot liber.
Ion Deaconescu
Înc de pe acum, Rusia i-a luat în serios rolul de a arbitra, cel pu in în Europa, impactul generat de crizele energiei conven ionale în diverse state, retrasând pe harta continentului o transna ionalitate regional destul de întins , ce va fi controlat de Moscova, prin intermediul unoi arme redutabile: gazul natural i petrolul.
adar, f a gre i, putem conchide c cel de al treilea R zboi Mondial a început deja.
Résumé
Après la chute du communisme on remarque une nostalgie de la Guerre Froide et et de la suprématie des certains états.On peut dire que la Troisième Guerre Mondiale a déjà commencé. Il est un conflit sans frontières, une conflagration à la fois inter-étatique et intra-étatique provoquée et entretenue par la Russie, dont l autonomie énergétique est est une véritable arme.
In I nt te er rn na a io i on na al li iz za ar re ea a pr p re ec co on nd di i ie i e a a gl g lo ob ba al li iz z ri r ii i
Mihnea MARIN
Pia a interna ional constituie câmpul de ac iune al întreprinderilor.
Vechea teorie a schimbului interna ional lua în considerare numai na iunile, trecând cu vederea sau negând rolul întreprinderilor. Or, dup cum se tie, tocmai acestea creeaz i realizeaz rela iile economice între ri, interna ionalizându- i activitatea lor sub diferite forme. În prezent, marile întreprinderi, provenind din varii domenii de activitate, au devenit principalele protagoniste ale globaliz rii, favorizând, în felul acesta, transferul de tehnologie, de produse i servicii. Pe fondul acestei activit i, ele i-au actualizat continuu propriile strategii productive, în scopul de a spunde cât mai prompt cererii interna ionale, de a o orienta sub form de ofert localizat la specificul i condi iile concrete ale fiec rei ri. Chiar i întreprinderile mici, care nu au posibilitatea de a produce în mai multe state, i-au elaborat propria strategie în func ie de caracteristicile concuren ei interna ionale. Acest proces al globaliz rii a fost accelerat în ultimul timp de reglement rile privind mi carea capitalului i de deschiderea rilor spre economia de pia . El s-a manifestat, înainte de toate, prin diversificarea formelor de interna ionalizare economic .
Forma cea mai veche de interna ionalizare o reprezint comer ul mondial. Teoria economic distinge, în aceast privin , dou mari tipuri de comer . Primul tip se bazeaz pe complementaritatea economiilor na ionale.
Specializarea fiec reia dintre ele se manifest în soldul comer ului exterior, uneori excedentar, alteori deficitar, în func ie de avantajul comparativ pus în eviden de diferen ele relative de productivitate realizate. Mecanismul sub care se desf oar a fost descris cu lux de am nunte de David Ricardo, bineîn eles, fiind tributar nivelului de dezvoltare al tiin ei economice de atunci. Ulterior, el a fost completat cu elemente noi specifice economiei moderne. Potrivit condi iilor actuale, avantajul comparativ deriv din gradul de inovare microeconomic a întreprinderii, prezent într-un anumit spa iu competitiv, sau poate s rezulte din diferen ele de înzestrare cu factori macroeconomici de produc ie, a a cum le trateaz analiza neoclasic reprezentat prin Heckscher, Ohlin i P. Samueison. În ambele cazuri, na iunile pot ob ine un avantaj de pe urma propriei diversit i, realizând un câ tig reciproc.
Cel de-al doilea tip de comer se bazeaz peasem nareaeconomiilor cu acela i nivel de dezvoltare, deoarece intersectarea fluxurilor de export i