Anul X. No. 37 12 Septemvrie 1926
In acest
număr:ION AGARBICEANU: Asociaţiile culturale ION MUN1EANU: Poveste
1 EODOR MURAŞANU: Florfle erâului AGATA ARDELEAN COL. j0S1EL: Pdltiniş
OU/ DE MAUPASSAN1: Unchiul Sbsthene,
l
~ trad. de D. 1. C.S. BORNEMJSA: Duhul cel rdu, roman în con- tinuare
Insemndrl: Nici ree-lonalism, nici altceva,
Acrobaţia oprltd
:-: R e v i s t ă 1 i t e r a r ă s ă p t ă m â n a 1 ă :-:
Director : Sebastian Bornamlsa Redactor: D. 1. Cucu
• Petru Ma1or' T g Mureş
Pag.358 - - - C O S I NZE AN A - -... - - - 12-TX 1926
ASOCIAŢIUNILE CULTURALE
In zilele de 12, 13 şi 14 SeptLm brie se va ţine adunarea generald a A sociaţiunii 1 ransilvane pentru literatura şi cultura poporului ro- mân. După obiceiul devenit tradiţie,
"Astra" îşi ţine congresele anuale tot in alte centre, pentru a putea
desfaşura şi programul sdu de lucru
şi festivitaţlle de ordin cultural in
faţa populaţiei româneşti din regiuni cât mai diferite.
Inainte de unire rostul acestorfes-
tivitt1ţi caltulturale ambJ.Ilante era şi
unul naţional, poporul nostru era mândru când vedea ce pot produce
şi carturarii noştri, câţi sunt de mulţi şi in ce armonie frăţeased ştiu sa lucreze.
Elementul acesta de ordin naţia·
nal credem ca poate fi servit inca
şi azi, fără teama le a fi ajuns La un punct de saturaţie prin Vietlţa naţionald oficială. Avem şi azi des- tule oraşe, in cari cetăţenii români simt o adâncă măndrie când pot vedea
festivttaţile legate de adunările ge- nerale ale Astrei. In câte oraşe şi oraşele, afara de primele parade militare, dela începutul unirii, şi atara de câţiva artişti rtitdcitori mediocri, nici o manifestare artistica culturală
ori naţională n'a mai avut loc.
Rolul de educaţie naţionala, de
creştere a energiilor naţronale nu a încetat nici până azi pentru Aso-
ciaţwnea noastra. Dacă congre~Kle
ei anuale ar reuşi sa fie ceea ce au fost odntd: mari tntâlniri prieteneşti
unde sinceritatea şi dragostea erau într' adevar impresionante prin armo- nia lucrarilor congresului, ele ar
creşte încă pilda educativd data marilor mase.
• • •
In vremea riizboiului şi in primii ani de după războiu şi Astra noastra
şi alte societăţi culturale existente au trecut print'o criză destul de grea. Nu se poate insa ascunde a-
devărul cii de câţtva ani Asociaţiile
noastre culturale şi-au r~:venit in fire, s'au creiat chiar altele noul, şi că munca ce se depune pentru lumi- narea maselor este, in multe regiuni ale făni in plin at1ânt.
De-o vreme Asociaţia noastră a putut satisface şi dorinţele Basara-
da 1. AGÂRBICEANU
benllor, cari, prin glasuri autorizate, au cerut centralei noastre să des- calece cu /njiinţarea de despdrţaminte şi in provincia dintre Prut şi Nistru.
Inceputul şi încercarea s'a făcut
in anul acesta şi sunt nddejdll ca Basarabia sa ajungă un teren rodnic pentru nlzuinţele culturale ale Astre/.
Dar o chestiune care a fost mereu sulevatd dela unire şi până azi. este
lncă şi acum nercsolvattl. Anume ro•oerarea societăţilor culturale ex- sistente dupa un plan comun, dupa o directivă centrală.
Problema a fost pu~d în sânul As trei, tn congresek.,Ligel culturale", de condJLc.er~ .so.ci.dăţii "Principele Carol", şi cu toatecd a f(ISt bine
apreciată de toate aceste societăţi,
ca şi de altele similare, ea a ramas pdnd acum neresolvata.
In raportul general al A'lftrei către
adunarea generala din anul trecut se onltau ~u comţtnenţa şi motivele care militeaza pentru o astfel de cooperare.
Greutăţi de ordm intern, schim- IJdrile cari au intervenit la Fundaţta
principele O:Jrol, - sau altt motive au facut ca până azi idea sa nu se poata realiza.
•
• * •
Sa pdrut unora cd pierltld ar pu- tea jl şi diferite ambtţii atri n'ar mai putea fi satisfăcute toate in cadule unet cooperaţii şi a unei directive cetttralt a Societdţilor cul- turale.
Sa afirmat că sunt societdţl mai mici, mal pdfin insemnate, creiate
după razboiu, cari s'ar opune. Dar nevoia cooperdril, a unei armonizării
a muncii in materie, s'a accentuat chiar pentru a se fmpiedeca zadar- mea fdrdmiţare de forţe şi de fon- duri. Raportul comitetului central al Astrei catre adunared generală din anul trecut insista chiar asupra greu-
tăţilor ivite dtn infiinţarea celor prea multe societdfi culturale, care fie care lucrează de cafi'Ul lor, şi ade- seori se concareaza una cu al/a, tn tlefrlmentlll adt'Vdrotel mUflci cult.u.- ro/e pe c.g,u llr puU4-o -idl/4lrşi mer- l:ând mână in mâna şi înlllobându-se
cele mai tinere şi mai mici Aso-
ciaţiuni.
Se ştie cd dupd războiu s'a trecut chiar in esces de zei pe acest teren al propagandei culturale in provin- ciile unite. Oamenii cari in viaţa lor n'au avut nimic cu cultura şi pro- pagarea ei în popor, s'au trezit eva-
luaţi ln luminători ai neamului.
E limpede că societdţile culturale, mici ori mari ramân instituţii pe hârtie şi în cazul cel mal bun cu un buget mai mic ori mai mare,
dacă nu are oameni cari sd mun-
cească desinteresat. Am mai aratat
şi cu alt prilej că nu abunddm inca in intelectuali desinteresaţi cari ar putea lucra şi pentru o asociaţie şi
pentru alta. Abea avem cadre, la
oraşe ca şi la sate, pentru o sin- gura şi puternică injghebare de a- ceasta naturd.
Astjel e o risipire zadarnică de fapte pentru cutare ambiţie, de care nu se poate ţinea socoteala atunci când marile şi vechile societaţi lu- creaza pentru un scop naţional bine determinat.
• • •
Cooperarea Societăţilor culturale, o armonizare a activităţii lor ar putea opri pe viitor jărimiţarea şi
pe mai departe a forţelor, căci am.
biţii se vor găsi destule totdeauna, dar ele pot sa-şi caute ori unde teren de manifestare, afara de taenul muncii pentru luminarea poporului
E de·ajuns să treci in vreme de
iarnă prin oraşele Ardealului şi Ba- natului pentru a ţi da seama de inconvenientul ce urmeaza din lipsa unei directive umtare şi a ar-
monizării activităţii culturale. Con-
ferenţiarii dJteritelor societăţi se în- tâlnesc adeseori in aceaşi zi într'un
oraş. Uneori conferenţiază unul dupa celalalt, sau unul intr'o sala altul intr'alta. Se lntâmpld ca seri de-a- rândul să jie conterenţe şi apoi
săptămâni fntregi nimic.
• Cât priveşte Ardealul şi Banatul crefhm că toate societdţile culturale exiftmte se pot gTupa tn jurul As trei,
şi impreund cu ea sd lucreze după
un plan altar şi ln deplină armonie.
\2-IX. 1926 _";;,;;;;",...,_..._..._...". ... ..._COS 1 N Z EA N
A---
Pag. 359POVESTE
de ION MUNTEANU (Mlo) Trllia odată in răsărit un popor mic, temător de Dumnezeu şi clns- tlod amintirea strămoşilor. lşi mun- cea oamenii cu drag pămâotul şi se
mulţumeau ~.:u puţinul, pe care'! dll- dea o muncă cinstitll. Iovăţaserll să
ridice altare la fiecare răspântie de drum, in mijloc de poeoe, in mar- gini de hotare. Ţara aceasta părea
an templu, Iar locuitorii el slujitori al altarului. Vorba le era cumpă
tat:!, gluma cu ro10t, Iar răsbunarea inţeleaptă. N'aveau legi scrise, dar
toţi cunoşteau porunclle legii şi li
&e supuneau. Nu işl căutau duş
mao!, căci nu cunoşteau lăcomia.
Veni însă o zi când soarta ce
cârmueşte popoarele, le turbură suf- letele şi le schimbă rostul. Năvăli
seră dtn apus şapte triburi pater- nlce şi au cutroplt tara cea mică
din şapte părţi. Eriu atât de nu-
meroşi aceşti duşmanii, că toţi in- tr'un mllnuochlu ar fi umplut fara din margine la margine.
Poporul cel mic incercă zădarnic să li se impotrlvească. jumătate din
ţară le fa cucerită, oştile nimicite, femeile şi copiii târiţi in roble.
Precum aştepţi o moarte inaintea valorilor mării, ce-au rapi zăgazu
rile ce le inchideau până atunci,
astfelişi aştepta pieirea acest popor.
De uod'! mântulrea dacă nu dela Dumnezeu? Sau poate şi El şi-a
intors fata dela cei osânditi pieirii?
Au adus jertfe nenumarate, au
lnălţat rugi pline de umilinţă, să s'abată potopul de-asupra celor rll-
maş~ dar ntci cele mal sfinte ru-
găciuni nu au sfarmat tăria desti- nului.
Numai rllmase decât o fllşie de
pământ necucerltă. Alei şi-aa adu- nat rellcvele şi alei aveau îngropate comorile sfintelor amintiri.
- Atotputernice, ridică zid inalt,
să lege cer de pllmânt şi opreşte-ne duşmanii. Despică pământul până
in adâncul măruntaelor sale şi tae calea duşmanilor noştri. Porneşte
potop, ta o mare largi cât ţări le- gate de-olaltă, intre noi şi cutropi- tori. N'avem decât o Uşle din ţara de-odată. Aici ne sunt florile, cân- tecile şi lacrimile. Aici ne sunt in- gropati morţii. Vor veni duşmanii şi ne vor ucide cu mâini lmpil po-
veştile şi numele. Vom pieri fără urmă şi atunci pentru-ce ne-am
născut, când n'am cucerit nimic din
veşnicie? ŞI care este răsplata vieţii
dact nu veşnlcla?
Florile grâului
Florile grâului, florile grâu/al, Cine vă udă pe marginea râu lui?
Cine vă creşte pe vai şi pe coaste, Sporind nemilrginita voastra oaste?
Cine vă apdră de vânturile rele, · Cine vă face spicele grele ?
. . . Că râd cu plăcere câmpiile toate, Privindu-vd sguduitoarele gloate Deasupra pilmântului
In streriştea vântului
Iar inima omului uluitil şi 'njrântd
\la binecuvânta, vă binecuvântil:
Sporitil vd fie sdmânţa mereu, De ploaie, de soare, de pluguri mereu Ma/ tari' de miinile lui Dumnezeu florile grâu/ai, cântecul somnului, Razimul omului, trupul Domnului 1
TEODOR MURĂŞANU
- Ne-al învăţat eli nu este moarte. Un mormânt are o piatră
în care li stă slipatll povestea. De ce noi să pierim farli amintirea
exlstenţii? Sufletul poate fi nemu- ritor când n'a lăsat nimic vrednic de amintire? El va muri dacă nu va fi inchis in melodia unui cântec sau daloşla unui basm. Zeii sunt nemuritor!, pentru-că numele lor
stă săpat in sutletele noastre. Su- fletele celor morti trăiesc in altarele amintirii c~Ior vit. Omul a devenit nemuritor odată cu amintirea. Dacă
cu toţii ne vom preface in mormânt, cine va ridica o piatră la căpătâiul
nostru, s'amlnteascli celor ce vin despre viaţa noastră.
Astfel se ruga marele preot şi In
rugăciunea lui fnchidea desnlldejdea unul popor.
Lai Dumnezeu 1 se fllcu rnllli de
nevinovăţia celor ce plereau şi tri-
mlţâ.nd un vis preotului le arăta
calea mântuirli. ŞI acesta era visul:
S'arăta o carte mare din cer până
ro plimânt; iar o mână nevăzută
scria cu litere de sânge pe file de argint, soarta popoarelor. Preotul elUl cu nelinişte numele aior săi şi văzu pe o pagină cum mâna ne- vazuta scrie cuvinte neînţelese. Slu- jitorul altarului căzu ro genunchi
şi se rug! amarnic: .,Dumnezeule,
fă să pătrund taina lucrurilor, des·
copere-ml înţelesul neinţelesulul•.
Mâna misterioasă şterge atunci cu-
vint~le nepătrunse şi scrie cu râuri de sânge: "Numai peste morminte ou se poate trece•. Văzu apoi an cimitir pe intindere de sute de ho- tare şi avea morminte proaspete, cruci noi şi albe; Iar mâna nevll·
zută scria cu litere de sânge: "Bles- tem celor ce tulbura odihna morţi
lor 1" Mai văzu apoi oastea duşmană năvăiind printre crucile cimitirului, Iar morţii ieşind din morminte şi
sugrumând profanatoril. Se ridica un munte din cadavrele năvlliitorl
lor şi veneau paserile cerului şi işl
duceau prada departe in văzduhur~
se roteau in înălţimile neajunse şi
apoi lăsau din ghiarele lor morţ11,
care se făceau una cu pămâotul.
S'auzea un murmur ieşind din adâncuri de morminte şi se dt.slu-
şiau cuvintele: "Vai, celor ce tul-
bură pacea morţilor. Vai, celor ce calca cu gânduri nefaste pe pămân
tul sfinţit al cimitirului. Morţii sunt
sfinţi, căci sunt numai suflet. Pre- cum se varsă apelt murdare in oceanul Ură fund şi. devin clare, tot astfel tina trupului s'amestecă
cu pllmântul şi se curăţă. Păca
tele lor, trupul hrăneşte florile pă
mântului, adu când jertfă sufletului."
"Nn v'atingeţi de morminte şi nu clllcati florile cimitirului. Sunt jert- fele aduse de trap sufletului şi val celor ce pângăresc jertfele 1"
"Nu v'apropiaţi cu mâini nelegiuite de piatra căpătâiul de la morţilor.
Acolo sălăşlueşte sufletul. in scrisul
tăiat în piatra dură. Cercând sa
sfărmaţi o amintire, cercaţi să uci- deti un suflet, iar sufletele se răs
bună ingrozitor. Vor pătrunde cu aerui în măruntaele voastre şi vă
vor otrăvi suflarea. Vor pătrunde in voi, şi vor alunga viaţa şi sufletul.
Vor sălăşlul în creerul vostru ne- bunia".
"Cine va încerca să învingă
moartea când ea e nimicirea? Cine
Pag. 360 _...;..._....;.. _ __"-..;o...;;.._ CoS 1 N Z EA
N A - - - -
12-IX.1926
să încerce să blclulască marea în-
furiată 'r
Marele preot se trezi. VIsul sU- ruia in m10tea sa, v1u ca o Icoană.
Şoaptele mormintelor i se inchie- gau în cuvinte desluşite stăruitor şi
neîncetat.
Arătâodu-se poporului le spuse visul; iar aceştia cuprinşi de spaimă
îl întrebară asupra înţelesului.
Preotul le vorbi sub stăpânirea inspiraţiei dumnezeeştl.
- Dumnezeul atotputernic, fă
catorul de minuni, ne cere nouă
oamenilor minunea.
sa
tăem prăpastia adâncă până în miJlocul pă
mântului, să legăm cer de pământ,
tnch zâod Cdlea duşmanilor.
- Vom aşterne tn drumul lor un cimitir proaspăt, un cimitir din copiii, taţii şi soţiile noastre. Fie- care din noi va jertfi ce are mal drag. Mama copilUl, bărbatul soţia,
logojnica iubitul.
Ne vom aşterne tru;>urile în dru- mul lor şi le vom opri mersul, cu blestemul, pe care pot să·l ros-
tească sufletele celor morţi. Vom
&ftnţ• pământul prin morm1nte. Cine va tnortlsni să treacă to goana cai- lor peste mormintele sf nte? lnsuşi
moartea va vegbia la căpătâ.ul
nostru, neînvinsa moarte şi ne va
răsbuna. Vom scrie pe fiecare cruce blesteme îngrozitoare. Ne vom pre- face sufletde în otravă şi ameste- cându-ne cu aerul cimitirului le vom spurca sângele. Ne vom pre- face în stafii, a căror somn a fost turbat şi vom sugruma pe cei bles- temat•. Spada duşmanului se va
frâng~ in piatra dela căpătâiul nos- tru. In mirz de noapte ne vom preface în monştri cu mii de ochi
şi vom speria caii ce pasc Iarba o-
trăvlta. Stăpânilor le-om tulbura somnul cu vise groaznice şi rl!sbu-
nătoare.
- De partea noastră va sta taina
înfricoşata a morţii. Vom picura în urech•Ie lor murmurul misterioase- lor morminte. Vor vorbi bu'gării ci- mitinllui în cuvinte aspre şi ame-
ninţ>bare. Luna va lum'na schelete
lnfncoşetoart>, intunericul va purta ochi de strigoi. lumina zilei va a-
răta pete de sânge încă vii. Câo- ttcul pr!vighetoaret va fi aducător
de rele, ca cel de cucuvae.
- Le vom aşterne in drum un cimitir, Iar caii lor sa Iba ti ci vor tremura in apropiere de morminte, vor necheza de spaimă şi aruocâo-
du-şl stllpânli din şea ît vor zdrobi cu cop t IP. Pe cel mai îndărătnici
li vor purta in besna noptii, iar 5afletele noastre urmâodu-i tn ehi-
puri de strigoi, va t Jspălmâota şi armăsar şi stăpân, le va deschide prapastie, rostogollndu 1 tn bratele
morţii.
- SoldaJii supuşi poruncilor
până atunci, se vor revolta ucigâo-
du-şi mai marti lor. Blestemol des- facr legHuri le de j urll minte.
- Dumnezeu ne cere nou~, oa- menilor, minunea. Ne cere cea mal
înfricoşată jettU care s'a adus vre- odata. Să ne l11juoghifm pruncii şi să-I astupam cu mâ oile noastre. li vom boct şi pe ei şi ne vom boci
şi vlafa noastră, urmându-i in moarte.
- Nu va r.1mâne derât o sută
de perechi, păzitori ai amintirii noastre. Vor scăpa de urgia duş
manului, caci au h Jtar un cimittr.
Et ră mân să povestească 01 poţi lor despre jertfa noastră şi noi vom
trăi în ei. Murind, rămânem nemu- ritor! în amintirea celor ce tr~esc.
Toti vom fi un mormânt, vor fi in să suflf te să togrij ~as că de flo- rile din ţlntirim.
- Pngăt1ţi vă de moarte. Zice-ţi
ultima ru"gaciune, să plecăm cu suflt t tmpa~:at în cealaltă lume. Cei ce vor sa traiască să s'aleag~. O
jertfă fără credinţa ctlui ce o dă
e mai neplăcută lui Dumnezeu de- cât un păcat.
Dar nimeni nu voia să fugă de moarte şi atumi au cerut sortii
să-şi aleaga pe ce-i ce vor rămâne.
In noaptea aceea s'a adus cea mal mare şi cea mai sfântă jertfll.
Ua popor se jertfea pe altarul ne- muririi. Toti erau demni de moartt'.
Nimeni ou blestema şi nimeni nu plângea. Mamele îşi jungh au prun- cii şi apoi îşi împlâotau in sân a-
celaş cutlt cald încă de sânge.
Mureau cântând şi proslăvind pă
mântul care 1-a hrănit şi care 1e va da odihna de veci. Chioteau ca la un ospăţ Se căsătoreau cu moartea.
Işl lr g1deau pruncii ce abia ştiu s~ rosteis~â cuvântul mamă, cu moartea.
T ta îşi îngropa pe toti cel avuţi
dragi şi apoi se culca şi el lângă el.
Cd rll ma şi au scris pe fiecare
piatră de la cllplltâlul morfllor ma- rele blestem: "Blestemat &d f1e ori- cine ar încerca să tulbure pacea celor duşi.
sa
li sece sâ!lgele in vine, să 1 se strecoare nebunia in suflet. blma 1-o roadă viermii spai- mei. N'aibă parte de odihna, nici dor de tară, nici dor de soţie. Să piară farl! mâogaere şi fără urmă 1•Au sădit flori pe morminte şi
le-au udat ca lacrimile lor.
Când au venit duşmanii şi au dat peste cimitirul cu morminte proaspete s'au umplut de o spaimă ntinteleasă. Caii lor tremurau şi
oechtzau iospăimântaţi, neîodrl!s- nlnd să calce pe pământ de ţin
tirim, loviţi până la sânge de plo- tenii ascuţtţl ai stl!pâoulul, săltau nebuneşte şt rupând frâu! s'aştrr
neau îotr'l.ln galop repede ca vâotul, sburau fără tintă, urmariti de bles- tema! morţilor, până când cădeau morţi, ucigându· şi stăpâni! sub gre- utatea lor.
Oastea din urmă îşi tmplogea
înaintaşii iocrezuti în puterea nu-
mărului. Vedeau muartea si se ln- tărâtau să se lupte cu ea. B'estemul il pândea însă pe toţi cei ce călcau
pe pământul sfânt al jertfei. Cădeau otrăviţi de mireasma aerului. Sim-
ţeau cum li se strecoară in miote nebunia şi uitând de lege şi jură
mânt, ridicau arma împotriva ca- pilor. Cel ce il ucideau veneau in locul lor spre a se lmpllnl bles- temul.
Incercau să dărâme crucile albt, sll strivească in ele otrava bleste- mului.
In miez de noapte se simţeau su- grumat! de mâini reci şi puternice şi crezându-şl prietenii drept duş
manii, se ucideau unul pe altul.
Falnica oaste pierise Ură urmă.
Se nimicise cum se destramă o
pânză de păianjen în bătaia vân- tului.
• • •
Au trecut sute de ani. Cel ră
maşi din poporul cel mic se ln-
mulţlrl! şi au inceput să simta pă
mântul prf'a strâmt pentru ei. In cimitirul sfânt, Iarba crescu bogată,
iar caii lor flămânzeau pe râpele sterpe. Pamântul cimitirului aducea roade bogate pe urma brazde! de plug, la el ln colţul de ţara munca era răsnlătită cu sgârcenie.
- Morţii sunt lipsiţi de trebu- lnte. E1 nu cer pâine, pe când co- pil noştri flămânzesc. Amintirea lor o avem în suflet, să arăm peste truourile lor. Până când să ne în-
rhidă un cimit'r drumul spre viaţa?
Le-am plat t tot ceiace le datoram, neturburându-le odihna secole dea- rândul. Dar Ură somn sunt CI'!
morti. de ce să ne mal incetfn1m
paşii râr..d trectm pe lângă mor- mântui lor. Oasele le vor fi tot atât de mulţumite dormind sub rădă
cina graulol, precum dorm acum sub f ori 1
Aşa vorbiră cel răi; iar altii le
răspundeau:
12-JX. 1 9 2 6 - - - -COS 1 N Z EA N A - - - - Pag. 361 - J~rtfa părinţilor noştri a fost
mare ca o minune. Se cuvine să le
păstrăm amintirea in veşnicie. El s'au ~ăcut vrednici de acest prinos.
Ne-au scăpat de peire, lăsându-ne
numele. Acu :n să· i alungăm din lă
caşurile sfinte? Mai f -va jertfă, când nu va fi răsplată? Suntem noi oare ln stare s'aducem o jertfă tot atât de minunata? Numai când ne sim- tim tot atât de vrednici să ne iert- fim, putem uita de strămoşi. Dar când noi suntem plgmei, să îndrăs
nlm să dărâmăm pe ce mai sfânta dintre amintiri. Vom deschide drum liber duşmanilor nostri, fără s'avem
tărie in braţe şi b~rbllţie in suflet.
sa
dărâmăm un temp'u fără să clădim un altul îo locu·i?
Aceştia erau cei puţini şi buni.
Cel mulţi au lrceput să are şi să
samene in cimitir.
Holdele erau bogate bobul de grâu plin şi galbeo ca aurul. Pâl- nea era albă şi nutritoare.
Se încinse sarbatoarea belşugu
lui in intreaga ţară.
Pe când însă se veseleau şi lşl băteau joc de morţi, veni dinspre hotare un sol şi ii vesti că navă
Iese din apus popoare fără număr.
lnebuniţi au prins arme să se a- pHe. Au incins sabie şi cei mai slabi, dar erau un strop in mijlo- cul mării duşmane.
Cimitirul cu holdde s•le hrl!nea, Iar nu iosp:fimânta duşmanii. De crucile dărâmate işl legau caii, lă
sâadu-i sll pască. lnaintau f~ră im- potrivire. Cuceriră şi pustilră ţara
din margine ln margine şi piatră
peste piatră n'au mai lăsat din fara, care şi-a bătut joc de amintirea ne- muritori] Jr strămoşi.
PĂLTINIŞUL
La o inălţime de 1435 m. adică
1000 m. mai sus decât Sibiul, se
află staţiunea cllmaterlcă Păltiniş, cunoscută atât de bine la noi şt
la străinătate, unde chiar si Iarna se adună lumea, care iubeşte spor- tul, munţii şi natura şi vrea să-şi
recreze sl!nl!tatea de viaţa nesănă
toasă dela oraş.
Numele Păltiniş cuprinde un far- mec atrăgl!tor pentru toţi aceia, cari au petrecut câtva timp acolo.
Dar fiind mulţi, cari nu cunosc
~taţiunea aceasta atât de romantică,
voesc să descriu numai in scurt,
fără să devin pli:tlsltoare, unele din
frumuseţele el.
Călătoria dela Sibiu până sus la
Păltiniş s'ar părea puţin cam obo- sitoare, dacă nu ar fi drumul atât de frumos şi panorama, care se in-
făţişează inaintea ochilor, afât de fermecatoare.
Pentru mine e o mare desf,tare
fă privesc d•n ce ln ce ajurg mat sus, la calea f1cutll io urma mi'a lml pUP, ră m~ l1a11 asupr1 VI ţPI
dt' rând, imi pare, d ajungând tot mal su•, mai sus, las toate nl!ca- zurlle, toată mizeria şi toate grij·Je, cari sunt legate de viaţa de jos.
După o cale d • un ceas dela Sibiu prin comuoa Rllşinan, care mal cu seamă iJ t1mo p'oirs pare Imens de lun~~. ajung la strp~n-
1inele. care t dL•c pâna Ia Palti-
iş. Serpentlnele ace~>tea sunt lotn-
AGATA ARDELEAN COL. jOSTEL .
ţinute la cea mai bună cond ţie şi
începând dela aşa zisa .,Curma-
tură", au fost făcute în anii 1899- 1901 de pionierii din Alba-Iulia sub comanda unul locotenent, azi colonel in armata noastra.
lncepând cu luna Mai, in zilele de serbl!toare e un adevărat pele- rinaj, înspre Pă11imiş. Căruţe pline în deosebi de persoane mai în
vârstă şi copil veseli, pentru cari mersul pe jos e prea obositor, apoi cete de excursioniştl, fete şi băt>tl
cu ranlţele in spate, cântând şi
< hiuind lşi iau drumul tot către a-
ceiaşi ţintll.
Siniura parte puţin moootoană
este dela termlrarea serpentinelor pâoll ajungi pe "Valare". Dela ser- pentine până acolo nu se rrai urcu aproape nimir, drumul pHi! însă
foarte lung.
Ve "ValaH" totdeauna suflă un vânt subţire, rece, care pătrunde vână J;j, oase J,woh,n•n b'rbatii î?' i 1.h:ie mantalele şi curoare'le
is•
s1râng blana pe lângă gât.O frumus te dtoscb11ă are "Va- Iar• a", ca nu e aco;Jer t de Il n de wult1colore ca in g n rai natura, ci variir d după anot m;> de f ori de o singura coloare. Aşa 1-Gm v<zut eu odata de tot alb; cu alta oc:czie ga ben; şi de altă dota de tr t VIO- let, ca o mare violdl!. Nu ştiu când a fost ma1 frumos, şt1u numat, ca totdeauna m'a tocântat.
Vâotul recP, subţire, ici colea câte un brăduleţ rătăcit te face atPnt,
că eşti deja la munte şi peste pu-
ţin vei ajllrge la ţintă.
O 1r acum urei din nou. Cu "Gră
dina• al intrat deja in reg't~ le
Păltinişuloi. De aci incolo drumul te duce ca printr'o alee. Brazi, brazi incotro iţl privesc ochtl, un arr curat, îmbălsămat te face să
resoirl din toate puterile.
Peste puţi.n se iveşte inaintea ochilor ca un salut de "Bine ai venit" insrrlpţlunea "Sanatoriile
Păltlnls"; câţiva paşi lnc.! şi le vrzi inaintea ta; ai sosit la ţintă.
Sanatorille au o situaţie adevărat pitorească. Pe un plai destul de sp ţios, ferite de vânt. cu faţa spre apus, lncooj Jrate de păduri de brazi
şi Inaintea ochilor cu o privelişte admirabilă, ele îli ofera tot ceiace omu'ul e mai bun şi scump pe lumea osta : sănătate a tn1pt>ască şi suflett>ască.
Primele vile sunt ale sanatorulul militar al corpului 7 armată cu 14 camere de locuit, având fiecare câte 2-3 paturi. In decursul răs
boiulul sanatorul militar ca şi acel al rt>unlunei ardflene carpatioP au fost devastate complect. Numai cu greu s'au putut rdace act>ste ins-
talaţii.
După răsbolu, in primul an al redesrhiderel, mă aflasem şi eu sus. Ţin şi azi in că minte, cum
după o noapte neJormltă dimintaţa
abia m'am putut ridica de dureri îo tot corpul. Credeam eli era
influenţa ae ruJul de munte sau o
răceală straşnică. Era lnsă numai
aşternutul neobicinuit, aspru, de pae. In .::nul al doilea se făcuseră
unele ameliorări; dar un incedlu a distrus pavilonul cel mai mic, unde s~ află popota şi bucllthia.
Cu ot ţin ii bani, cari erau la dis-
poziţie şi cari s'ar fi folosit pentru un aranjament mal comfo·tabil ln camerile dl' locuit, se clădi din nou pavilonul ctl mic, al cl!rui coperiş
de ti ni• h>a, din ecrnt'm'e este fă
cut do cu1ii ele orsm• t adunate dfla dif··rite regime. tr.
Az• camerile sanatorului mi itar
~unt, ce-i dreot, tot simolu dar cu destul comfort ;.ranjate Administra- torul s~natorului a gas•t de unde
să Pe pună in camere în anul a-
c~asta , har şi c g:inzi la dispoziţie,
cdact> a CLrer't tnin11le tuturor cu- coantlor, c~ci oricum şi la deal ca
şi lll vale. "f~tele Evei• se privesc cu olăcrre in rgliodă.
Pavilonul cel mare are două e- taje. In etajul al doilea se ţfla
Pag 362 - - - COS 1 N Z EA N A - - - 12-IX. 1926 acum e anul o singură cameră, in-
colo un pod spaţios. Din podul a- cesta s'au făcut către sfârşitul se- zonului din anul trecut patru ca- mere mansarde foarte drl!guţe, ca
să se poată satisface dorinţa la cât se ooate de mulţi, cari tşi doresc
recâştigarea sănătlilei acolo. S'a in- stalat o bae bună, s'a ingrijit şi
pentru puţină distracţie prin Insta- larea unui leaglln pentru copii, po- pic!, jocuri de şah, table, domino etc. pentru adulţi. Dlo paturile moi, cu saltele de lână azi, te scoli bine odihnit, iar pentru odihnă peste zi în aer liber stau la uisprziţle
scaune de repaus (cbaiselonguri).
Toate aceste imbuolltăţirl şi des-
voltări se datoresc inimosului con- curs dat de d. general Cihoski, co- mandantul corpului 7 armată din Sibiu, care atâta zel şi Interes arată
pentru binele ofiţerului. Şi totuşi
mai sunt atâtea de fllcntl
Reuniunea carpatină are trei pa- vilioane de locuit, o casă pentru
torişti, apoi o clădire cu sală de dans şi de muzică, sală de lectură,
(oavlllonul "Monaco") şi o popldlrie bine 1 nstalată. Se mal gllsesc şi in că
2-3 vlle particulare. In acestea tra- iol şi camerlle costă cel puţin de trei on mai mult ca tn sanatorlul militar, unde preţul mesei şi al ca- merllor este croit după punga sub·
ţire a ofiţerului.
Păltinişul oferă prin natura-l ad-
mirabilă fel de fel de distracţii.
Pentru acel, cari nu vreau să obo-
sească prea mult, sunt preumblările plăcute până la • Stânci" (Felsen- burg) şi pe "Calea Margaretei•
(Gretchenweg) Acolo se află şi un izvor numit "Izvorul Margaretei • (Gretchtnquelh ), despre care se zice,
că este izvorul tinereţei, frumuseţei şi al sănlitliţel (J 11ngbrunnen). Se zice, că cine merge pentru prima
dată la Păltinaş şi bea trei închi-
ţlturl din apa-! rece ca ghiaţa şi
limpede cum e cristalul, va avea
viaţă lungă şi-şi va păstra tinereţa şi frumuseţea (dacă le are, binein-
ţeles) cât va trăi. - Apă in gene- ral are Păltinlşul foarte bună. Nl- derl nu am beut o apă asemănă
toare el şi asta am auzit spunând-o
şi alţi vizitatori.
Excursii uşoare, puţin obositoare sunt pe "Onceştl", la "Stâna din
Gauşoara", la joaglirul "Degneasa", drumul .Şanta", etc.
Excursii pentru turişti antrenaţi
sunt la "Cheia Cibinului" (Zibln- sklann), la .Bătrână", "Beşineu",
"Armăsar", .Cindrel", "Negovan•, etc.
lntâineştl câteodată şi socieUfl de
excurslonlştl din ţllrl străine. In anul acesta am ascultat din întâm- plare conversaţia unor excurslonlşti
din Germania. Asemănau frumuseţea Păltlnlşului cu alte frumuseţi de
ţinuturi din Elveţia, Tlrol şi altele care le au văzut, dar pe care nu le am putut prinde elin cursul discuţiei.
El aflau că Păltinlşul este mal fru- mos, mal romantic. In cuget le am
dat tot dreptul. ŞI eu am văzut locuri frumoase, pe care le-am admirat,
totuşi trebue să zic: "N u-i în lume
ţară mândrli, mândră ca a mea".
Cine nu cunoaşte Păltlnlşul vină
sll-1 cunoască şi să se convingă de
mărgllritarul lista al ţărel noastre,
să vadă natura frumoasă in toată
splendoarea el, să admire cu ochii proprii ceiace otel cea mai lscusltll
pană nu poate descrit.
Unchiul Sosthene
de GUI DE MAUPASANT
Unchiul Sosthene era un liber
cugetător -.:um sunt atâţia alfil, un liber cugetlHor din prostle. Adesea
poţi fi credincios in acelaş chip.
Vederea unul preot ii provoca furii de neînchipuit; ridica pumnii, il
făcea coarne, şi atingea pela spafe o bucată de fier, ceea le indica deja o
credinţă, credinţă in de deocbi. Ori, când e vorba să ai credinţe nerezo- nabile, tre~>ule sau să le al pe toate sau sa n'ai niciuna Eu, care sunt de asemenea liber cugetător, cu alte cuvinte un revoltat contra tuturor dogmelor inventate de frica morţel, eu n'am furii contra templelor. Şi apoi, eu am un fel al meu de a le considera şi
explica. Un templu estt un omagiu necunoscutului. Cu cât gândirea se
lărgeşte, cu atâta necunoscutul scade
şi cu atâta templele se dărâmă. lnsli, in loc de a pune acolo cadelniţe,
eu aş aşeza telescoape, şi mlcros- coape, şi maşini electrice. A~ta-11
Eu şi cu unchiul meu ne deo- seblam aproape in toate privlnţelt.
El era patriot; eu nu sunt, pentrucă şi patriotismul este un fel de religie.
E oul războaielor.
Unchiul meu era francmazon. Eu
&ocot pe francmasoni mai dobitoci decât bătrânele credincioase. E pl!- rerea mea şi o susţin. Dacă e vorba
să al o religii', cea vechle îmi a- junge.
Natl!răii aştia nu fac decât să
imite pe popi. Au drept simbol un trlunghiu 1n loc de o cruce. El au biserici pe cari le numesc Loji, cu o
sumă de culturi diverse: ritul scoţian,
ritul francez, Marele Orient, - o serie de ballverne, să crăpi de râs, nu altceva.
Apoi, ce vor el? Să se ajute mu- tual, gâdllându-şi fundul palme!.
Au pus tn practică preceptul creş
tin: "ajutaţi-vă unii pe alţii.• Sin- gura diferinţa stă in gâdiliciu. Dar merita oare osteneala de a face a-
tata ceremonie pentru a imprumuta
câţiva gologan! unui nenorocit?
Religioşi!, pentru cari pomana şi
ajutorul sunt o datorie şi o meserie, pun in capul scrisorilor trei litere:
j. M. j. Francmasonii pun trei puncte in coada numelui lor. Haida-de, cnmetrllor 1
Unchiul mea tmi răspundea: "E drept, noi ridicăm religie contra religie. Facem din libera cugetare armata, care va omori clericalismul.
Francmasoneria este cetaţula, in care sunt inrolaţl toţi derâmătorli divini-
tăţi lor.•
Eu rlpostam: "Dar, unchiule (in gând ziceam .batrân neghiob") e tocmai r.eea ce vă imput In loc de a construi, voi organizaţi concurenţa:
asta face să scadă preţurile, şi - atâta-! tot. şt
..
apoi dac li n'aţiadmite intre voi decât liber cuge- tlitori, aş inţelege; voi insă primiti pe toată lumea. Aveţi intre voi ca- tolici ia masll, chiar şefi. Piu al IX a fost de al vostru, îoainte de a fi
papă. D3că o societate astfel alcă
tuită voi o numiţi ceUţuie contra clericalismului, eu găsesc slabă ce-
taţuia voastră."
Atunci unchiul meu, clipind din ochi, adăoga:
"Adevărata noastră actiune, ac-
ţiunea noastră cea mal formidabilă
are loc in politică. Noi săpllm im mod contlnu şi sigur, spir'tul mo- narhie".
De rândul acesta eu lsbucneam:
.A, d 1! sân te ţi nişte şireţi. Dacă mi-aţi spune eli francmasoneria este o uzină electorali, v'aş crede; că
ea serveşte pentru a strânge ve- tari candidaţilor de toate nuaaţelt,
nu aş nega-o; că ea n'are altă me- nire decât de a-şi bate joc de mul-
ţimea credulll, de a o inreglmenta pentru a o trimite la urne cum se trimit soldaţii in foc, aş fi de a-
ceeaş părere ; că e folositoare, In-
12-IX. 1926 - - - C O S 1 N Z EA N
A---
P11g. 363dispensabllă chiar, tuturor amblţiu
nllor politice, pentrucă ea trans-
foarmă in agent electoral pe orice membru al el, aş exclama : E clar ca lumina soarelui". Când in;ă pn-
tindeţl că ea serveşte la a săpa spi- ritul nonarhlc, eu vă râd în nas.
"Priveşte numai această vastă şi misterioasă asociaţie democratica, in care printul moştf oilor al Ang- liei e "mare maestru"; ca şi fratele
ţarului in Rusia, şi din care fac parte regele Humbert şi prinţul de Galles şi toate căpl!ţânele Incoro- nate de pe glob!"
Drept rl!spuns unchiul imi stre· cura ln urechi:
"E adevaraţ dar toţi aceşti prlnti servesc proectele noastre fără să-şi
dea seama".
- ŞI reciproc, nu e aşa?
ŞI adăogam in mine: .Burduf de nerozii 1"
Unchiul Sostbene trebuia tnsă vă
zut invitând la masă un franc- mason.
Mai intâi se apropiau şi îşi a- tingeau nasurlle cu un aer misterios, foarte nostim. Se vedea că ei se dedau in acela~ timp la o serie de presiuni secrete. Când voiam să
scot pe unchiul meu din sărite, ou aveam decât sll-1 amintesc eli şi
câinii au un chip cu totul franc- masonic de a se iotâlol.
Unchiul !şi târa apoi prietenul intr'un colţ ca şi cum ar fi avut
să-i incredinteze lucruri conside- rabile; Iar la masă, faţa în faţă, el aveau un fel deosebit de a se uita unul la altul, de a încrucişa privi- rile, de a bea cu o aruncătură de ochi, ca pentru a-şi repeta neînce- tat : "Tot noi, slreacll, ce zici?"
ŞI când te gândeşti că de a-
ceştia, cari işi petrec cu asemenea
prefăclltorii, sint cu milioanele pe
suprafaţa pământului 1 Mi-ar place mal bine sll fiu lezuit
Ori, ~ra in oraşul nostru un bă
trân lezuit, care fllc~a zile mgre unchiului Sosthene. De câteori îl tntâlola, sau numai ti zllria, el mur- mura "Du-te, jigărae 1" Apoi, luâo- du- mi braţul, mă încredinţa tainic :
"Să vezi că tlcălosul ăsta imi va face într'o zi un mare rl!u. Eu o preslmt"
Spunea adevărul, unchiul mru Şi lată cum, din greşlala mea, avea să
se producă accidentul.
Intram to săptl!mâna patimilor.
Atunci unchiului il trăsni să orga- nizeze o cină de frupt chiar în VI- nerea mare, dar o adevărată cină
de frupţ cu câroaţi şi cu tobă. Eu
mă lmpotrivli pe cât putui; ziceam:
voi mânca de frupt ca to toate zi- lele, dar singur, la mine acasă. E o nerozie toată manifestat'a voastră.
Pl!ntru ce să manifestezl? Cu ce
vă supără că altii nu milrâilcă in
această zi carne?"
Unchiul insa o ţinea mortiş. El
invită trei pridPnl in rr Stanrantu}
de frunte al oraşului; şi cum un- chiul pliltia totul, ~u n'am mai re- fuzat să manifest! z.
Dela ora patru, noi ocuparăm o
masă in văzul tuturor la cafeneaua Per elope, cea mai cercetată, şi un- chiul Saqheoe povestea cu voce tare menu-ul.
La şase ore a iocept.t să ni se
serviască masa. La zece ore mân- cam inel! şi băusem, to cioci, opt- sprezece sticle de vin, plus patru sticle de şampanie. Atunci unchiul meu propuse ceea ce el numea .rân- dul arhlepiscopolui". Se aşt>za in
şir inaintea fiecăruia şase sttcluţe
pe cari le umplea cu llcheururl di- ferite; apoi trebuia sll le goleştl
rând pe rând. în timp ce unul din
asistenţă număra până la douăzeci.
Era stupid; unchiul Sosthene găsia însă că aceasta este "de circums-
tanţă".
La unsprezece, el era beat ca un
cântăffţ A trebuit să fie dus cu
trăsura şi pus în pat; şi totuşi se putea prevede că maoifestaţia sa
antielerlcală urma sa dea într'o
crânccnă indigestie.
Pe când mergeam spre CiSl!, şi
eu beat. dar Je o beţie veselă, o Idee marhiavelică şi care satl~facea
toate lostioctele mele de scep'lcism imi trăsni prin cap
Imi lndreptai cravata, luai un an desperat şi alerga! să sun ca un furios la uşa bătrânuloi lezult. El era surd ; mă făcu să aştept. Cum
însă sgudul2m toată casa lovind cu picioarele in uşa, el apăru în cele din urmă, cu boneta de buobac oe cap, la fereastră şi lotrebll: "Ce vrei dela mine?
Il striga!: "Repede, repede, cin- stite parinte, deschide· mi, on bol- nav desperat cere sfânta impărtă
şire."
Sllrmaoul om îşi trase rrptd•·
n~dragii şi scobori fă1ă sutană. li povesttl gâfâ nd că unchiul meu, l1ber cugetătorul, cuprins pe neaş
teptate de o ttribilă indispoziţie,
care lasă să se intrevada o boală gravă. a fost cuprins de o mare
frică de moarte şi că voia să-I vadll,
să stea de vorbă, să-i asculte sfa- turile, să cunoască mal bine cre-
dinţele, să se apropie de biserică şi fără iodolală să se spovedească,
apJi să se impartllşiascl!, pentru a atinge împăcat cu sine temutul liman.
Adăogai pe un ton de tnfrun- taH : ,.El o vrea, însfârşlt, dacă a- ceasta nu- i va face niciun bine,
rău nu·i va putea face niciodată".
Bătrânul jdu't, înspăimântat, ln- cântat, tremurând din tot trupul, lmi zise: "aşteapTă un minut, fiule,
mă îot.:>rc". Dar eu raspunsei: "Să mă Iertaţi, părinte, dar eu nu vă
vot însoţ·, convingerile mele nu mi-o ioglldue. Am rtfuzat thiar de a V€ ni să vă caut; de aceea v'aş
ruga să nu spuneţi că m'aţi vazut, ci să arl!taţi că aţi fost loştiioţat
de boala unchiului meu printr'un fel de revelaţiune".
Bătrânul consimţi şi se duse gră
bit să sune la poar.ta unchiului Sosthene. Servitoarea, care !ngrljla de bolnav, deschise lmfdiat ŞI vă
zul sutana neagra înghiţindu se in
această fortăreaţă a liberei cugetări.
Mă ascunse! sub o poartă vecină
ptntru a aştepta evenimrntul. Să
nătos, unchiul ar fi ucis pe iezuit, însa îl ştiam incapabil să ridice bra-
ţul, şi mă intrebam, cu o bucurie
drăcească, re nema.văzută scenă
avea să se joace intre aceşti doi
antogonişti. Ce luptă? ce 1 xplica-
ţie? ce stupefacţie? ce nedume- rire? şl ce desncdamâot h această situaţie fără ieşire, pe care indig- narea unch ulu1 meu o făcea şi mai
trallică ?
Râdeam singur să mă ţ'n de burta şi îmi .rrpetam ru glas scă
zut: MAh 1 ce bună fars~. ce bună
farsll 1"
Totuşi Incepuse a se simţi fri- gul, şi îmi dadui seama ca lezultul stlltea cam mult. Imi spuse!: .se
explică".
Trecu o orll, apoi doul!, apoi trei. Ciost tul părinte nu leşia. Ce s'a întâmplat?
A murit unchiul de sguduirea pe care 1-a provocat-o vederea iezul- tulul? Sau a omorît pe omul in
sotaoă. Sau rhlar s'au intrervâocat?
Această din urmă suoozitie îmi
păru mai pufn trmeinică, unchiul meu ol!rându- mi în acest n.oment Incap bil sll absoarbă un gram de
hrană in plus. Se lrăpa ae ziuă.
Neliniştit, şi neiodr~znind să mă
duc nici eu acasa, lml amintii că
unul dintre pridenil mei stă toc- mal peste drum. Mă dusei la el; îi povestii iotâmplarea, care îl m1ră şi il făcu să râda, şi mă aşezai la fereastra.
La ora noua, el luă Jocul meu