• Nu S-Au Găsit Rezultate

Cosînzeana

N/A
N/A
Protected

Academic year: 2022

Share "Cosînzeana"

Copied!
12
0
0

Text complet

(1)

Anul X. No. 37 12 Septemvrie 1926

In acest

număr:

ION AGARBICEANU: Asociaţiile culturale ION MUN1EANU: Poveste

1 EODOR MURAŞANU: Florfle erâului AGATA ARDELEAN COL. j0S1EL: Pdltiniş

OU/ DE MAUPASSAN1: Unchiul Sbsthene,

l

~ trad. de D. 1. C.

S. BORNEMJSA: Duhul cel rdu, roman în con- tinuare

Insemndrl: Nici ree-lonalism, nici altceva,

Acrobaţia oprltd

:-: R e v i s t ă 1 i t e r a r ă s ă p t ă m â n a 1 ă :-:

Director : Sebastian Bornamlsa Redactor: D. 1. Cucu

• Petru Ma1or' T g Mureş

(2)

Pag.358 - - - C O S I NZE AN A - -... - - - 12-TX 1926

ASOCIAŢIUNILE CULTURALE

In zilele de 12, 13 şi 14 SeptLm brie se va ţine adunarea generald a A sociaţiunii 1 ransilvane pentru literatura şi cultura poporului ro- mân. După obiceiul devenit tradiţie,

"Astra" îşi ţine congresele anuale tot in alte centre, pentru a putea

desfaşura şi programul sdu de lucru

şi festivitaţlle de ordin cultural in

faţa populaţiei româneşti din regiuni cât mai diferite.

Inainte de unire rostul acestorfes-

tivitt1ţi caltulturale ambJ.Ilante era şi

unul naţional, poporul nostru era mândru când vedea ce pot produce

şi carturarii noştri, câţi sunt de mulţi şi in ce armonie frăţeased ştiu sa lucreze.

Elementul acesta de ordin naţia·

nal credem ca poate fi servit inca

şi azi, fără teama le a fi ajuns La un punct de saturaţie prin Vietlţa naţionald oficială. Avem şi azi des- tule oraşe, in cari cetăţenii români simt o adâncă măndrie când pot vedea

festivttaţile legate de adunările ge- nerale ale Astrei. In câte oraşe şi oraşele, afara de primele parade militare, dela începutul unirii, şi atara de câţiva artişti rtitdcitori mediocri, nici o manifestare artistica culturală

ori naţională n'a mai avut loc.

Rolul de educaţie naţionala, de

creştere a energiilor naţronale nu a încetat nici până azi pentru Aso-

ciaţwnea noastra. Dacă congre~Kle

ei anuale ar reuşi sa fie ceea ce au fost odntd: mari tntâlniri prieteneşti

unde sinceritatea şi dragostea erau într' adevar impresionante prin armo- nia lucrarilor congresului, ele ar

creşte încă pilda educativd data marilor mase.

• • •

In vremea riizboiului şi in primii ani de după războiu şi Astra noastra

şi alte societăţi culturale existente au trecut print'o criză destul de grea. Nu se poate insa ascunde a-

devărul cii de câţtva ani Asociaţiile

noastre culturale şi-au r~:venit in fire, s'au creiat chiar altele noul, şi munca ce se depune pentru lumi- narea maselor este, in multe regiuni ale făni in plin at1ânt.

De-o vreme Asociaţia noastră a putut satisface şi dorinţele Basara-

da 1. AGÂRBICEANU

benllor, cari, prin glasuri autorizate, au cerut centralei noastre des- calece cu /njiinţarea de despdrţaminte şi in provincia dintre Prut şi Nistru.

Inceputul şi încercarea s'a făcut

in anul acesta şi sunt nddejdll ca Basarabia sa ajungă un teren rodnic pentru nlzuinţele culturale ale Astre/.

Dar o chestiune care a fost mereu sulevatd dela unire şi până azi. este

lncă şi acum nercsolvattl. Anume ro•oerarea societăţilor culturale ex- sistente dupa un plan comun, dupa o directivă centrală.

Problema a fost pu~d în sânul As trei, tn congresek.,Ligel culturale", de condJLc.er~ .so.ci.dăţii "Principele Carol", şi cu toatecd a f(ISt bine

apreciată de toate aceste societăţi,

ca şi de altele similare, ea a ramas pdnd acum neresolvata.

In raportul general al A'lftrei către

adunarea generala din anul trecut se onltau ~u comţtnenţa şi motivele care militeaza pentru o astfel de cooperare.

Greutăţi de ordm intern, schim- IJdrile cari au intervenit la Fundaţta

principele O:Jrol, - sau altt motive au facut ca până azi idea sa nu se poata realiza.

• * •

Sa pdrut unora cd pierltld ar pu- tea jl şi diferite ambtţii atri n'ar mai putea fi satisfăcute toate in cadule unet cooperaţii şi a unei directive cetttralt a Societdţilor cul- turale.

Sa afirmat sunt societdţl mai mici, mal pdfin insemnate, creiate

după razboiu, cari s'ar opune. Dar nevoia cooperdril, a unei armonizării

a muncii in materie, s'a accentuat chiar pentru a se fmpiedeca zadar- mea fdrdmiţare de forţe şi de fon- duri. Raportul comitetului central al Astrei catre adunared generală din anul trecut insista chiar asupra greu-

tăţilor ivite dtn infiinţarea celor prea multe societdfi culturale, care fie care lucrează de cafi'Ul lor, şi ade- seori se concareaza una cu al/a, tn tlefrlmentlll adt'Vdrotel mUflci cult.u.- ro/e pe c.g,u llr puU4-o -idl/4lrşi mer- l:ând mână in mâna şi înlllobându-se

cele mai tinere şi mai mici Aso-

ciaţiuni.

Se ştie cd dupd războiu s'a trecut chiar in esces de zei pe acest teren al propagandei culturale in provin- ciile unite. Oamenii cari in viaţa lor n'au avut nimic cu cultura şi pro- pagarea ei în popor, s'au trezit eva-

luaţi ln luminători ai neamului.

E limpede că societdţile culturale, mici ori mari ramân instituţii pe hârtie şi în cazul cel mal bun cu un buget mai mic ori mai mare,

dacă nu are oameni cari sd mun-

cească desinteresat. Am mai aratat

şi cu alt prilej nu abunddm inca in intelectuali desinteresaţi cari ar putea lucra şi pentru o asociaţie şi

pentru alta. Abea avem cadre, la

oraşe ca şi la sate, pentru o sin- gura şi puternică injghebare de a- ceasta naturd.

Astjel e o risipire zadarnică de fapte pentru cutare ambiţie, de care nu se poate ţinea socoteala atunci când marile şi vechile societaţi lu- creaza pentru un scop naţional bine determinat.

• • •

Cooperarea Societăţilor culturale, o armonizare a activităţii lor ar putea opri pe viitor jărimiţarea şi

pe mai departe a forţelor, căci am.

biţii se vor găsi destule totdeauna, dar ele pot sa-şi caute ori unde teren de manifestare, afara de taenul muncii pentru luminarea poporului

E de·ajuns treci in vreme de

iarnă prin oraşele Ardealului şi Ba- natului pentru a ţi da seama de inconvenientul ce urmeaza din lipsa unei directive umtare şi a ar-

monizării activităţii culturale. Con-

ferenţiarii dJteritelor societăţi se în- tâlnesc adeseori in aceaşi zi într'un

oraş. Uneori conferenţiază unul dupa celalalt, sau unul intr'o sala altul intr'alta. Se lntâmpld ca seri de-a- rândul jie conterenţe şi apoi

săptămâni fntregi nimic.

• Cât priveşte Ardealul şi Banatul crefhm toate societdţile culturale exiftmte se pot gTupa tn jurul As trei,

şi impreund cu ea sd lucreze după

un plan altar şi ln deplină armonie.

(3)

\2-IX. 1926 _";;,;;;;",...,_..._..._...". ... ..._COS 1 N Z EA N

A---

Pag. 359

POVESTE

de ION MUNTEANU (Mlo) Trllia odată in răsărit un popor mic, temător de Dumnezeu şi clns- tlod amintirea strămoşilor. lşi mun- cea oamenii cu drag pămâotul şi se

mulţumeau ~.:u puţinul, pe care'! dll- dea o muncă cinstitll. Iovăţaserll să

ridice altare la fiecare răspântie de drum, in mijloc de poeoe, in mar- gini de hotare. Ţara aceasta părea

an templu, Iar locuitorii el slujitori al altarului. Vorba le era cumpă­

tat:!, gluma cu ro10t, Iar răsbunarea inţeleaptă. N'aveau legi scrise, dar

toţi cunoşteau porunclle legii şi li

&e supuneau. Nu işl căutau duş­

mao!, căci nu cunoşteau lăcomia.

Veni însă o zi când soarta ce

cârmueşte popoarele, le turbură suf- letele şi le schimbă rostul. Năvăli­

seră dtn apus şapte triburi pater- nlce şi au cutroplt tara cea mică

din şapte părţi. Eriu atât de nu-

meroşi aceşti duşmanii, că toţi in- tr'un mllnuochlu ar fi umplut fara din margine la margine.

Poporul cel mic incercă zădarnic li se impotrlvească. jumătate din

ţară le fa cucerită, oştile nimicite, femeile şi copiii târiţi in roble.

Precum aştepţi o moarte inaintea valorilor mării, ce-au rapi zăgazu­

rile ce le inchideau până atunci,

astfelişi aştepta pieirea acest popor.

De uod'! mântulrea dacă nu dela Dumnezeu? Sau poate şi El şi-a

intors fata dela cei osânditi pieirii?

Au adus jertfe nenumarate, au

lnălţat rugi pline de umilinţă, să s'abată potopul de-asupra celor rll-

maş~ dar ntci cele mal sfinte ru-

găciuni nu au sfarmat tăria desti- nului.

Numai rllmase decât o fllşie de

pământ necucerltă. Alei şi-aa adu- nat rellcvele şi alei aveau îngropate comorile sfintelor amintiri.

- Atotputernice, ridică zid inalt,

lege cer de pllmânt şi opreşte-ne duşmanii. Despică pământul până

in adâncul măruntaelor sale şi tae calea duşmanilor noştri. Porneşte

potop, ta o mare largi cât ţări le- gate de-olaltă, intre noi şi cutropi- tori. N'avem decât o Uşle din ţara de-odată. Aici ne sunt florile, cân- tecile şi lacrimile. Aici ne sunt in- gropati morţii. Vor veni duşmanii şi ne vor ucide cu mâini lmpil po-

veştile şi numele. Vom pieri fără urmă şi atunci pentru-ce ne-am

născut, când n'am cucerit nimic din

veşnicie? ŞI care este răsplata vieţii

dact nu veşnlcla?

Florile grâului

Florile grâului, florile grâu/al, Cine vă udă pe marginea râu lui?

Cine vă creşte pe vai şi pe coaste, Sporind nemilrginita voastra oaste?

Cine apdră de vânturile rele, · Cine face spicele grele ?

. . . râd cu plăcere câmpiile toate, Privindu-vd sguduitoarele gloate Deasupra pilmântului

In streriştea vântului

Iar inima omului uluitil şi 'njrântd

\la binecuvânta, binecuvântil:

Sporitil vd fie sdmânţa mereu, De ploaie, de soare, de pluguri mereu Ma/ tari' de miinile lui Dumnezeu florile grâu/ai, cântecul somnului, Razimul omului, trupul Domnului 1

TEODOR MURĂŞANU

- Ne-al învăţat eli nu este moarte. Un mormânt are o piatră

în care li stă slipatll povestea. De ce noi pierim farli amintirea

exlstenţii? Sufletul poate fi nemu- ritor când n'a lăsat nimic vrednic de amintire? El va muri dacă nu va fi inchis in melodia unui cântec sau daloşla unui basm. Zeii sunt nemuritor!, pentru-că numele lor

stă săpat in sutletele noastre. Su- fletele celor morti trăiesc in altarele amintirii c~Ior vit. Omul a devenit nemuritor odată cu amintirea. Dacă

cu toţii ne vom preface in mormânt, cine va ridica o piatră la căpătâiul

nostru, s'amlnteascli celor ce vin despre viaţa noastră.

Astfel se ruga marele preot şi In

rugăciunea lui fnchidea desnlldejdea unul popor.

Lai Dumnezeu 1 se fllcu rnllli de

nevinovăţia celor ce plereau şi tri-

mlţâ.nd un vis preotului le arăta

calea mântuirli. ŞI acesta era visul:

S'arăta o carte mare din cer până

ro plimânt; iar o mână nevăzută

scria cu litere de sânge pe file de argint, soarta popoarelor. Preotul elUl cu nelinişte numele aior săi şi văzu pe o pagină cum mâna ne- vazuta scrie cuvinte neînţelese. Slu- jitorul altarului căzu ro genunchi

şi se rug! amarnic: .,Dumnezeule,

fă să pătrund taina lucrurilor, des·

copere-ml înţelesul neinţelesulul•.

Mâna misterioasă şterge atunci cu-

vint~le nepătrunse şi scrie cu râuri de sânge: "Numai peste morminte ou se poate trece•. Văzu apoi an cimitir pe intindere de sute de ho- tare şi avea morminte proaspete, cruci noi şi albe; Iar mâna nevll·

zută scria cu litere de sânge: "Bles- tem celor ce tulbura odihna morţi­

lor 1" Mai văzu apoi oastea duşmană năvăiind printre crucile cimitirului, Iar morţii ieşind din morminte şi

sugrumând profanatoril. Se ridica un munte din cadavrele năvlliitorl­

lor şi veneau paserile cerului şi işl

duceau prada departe in văzduhur~

se roteau in înălţimile neajunse şi

apoi lăsau din ghiarele lor morţ11,

care se făceau una cu pămâotul.

S'auzea un murmur ieşind din adâncuri de morminte şi se dt.slu-

şiau cuvintele: "Vai, celor ce tul-

bură pacea morţilor. Vai, celor ce calca cu gânduri nefaste pe pămân­

tul sfinţit al cimitirului. Morţii sunt

sfinţi, căci sunt numai suflet. Pre- cum se varsă apelt murdare in oceanul Ură fund şi. devin clare, tot astfel tina trupului s'amestecă

cu pllmântul şi se curăţă. Păca­

tele lor, trupul hrăneşte florile pă­

mântului, adu când jertfă sufletului."

"Nn v'atingeţi de morminte şi nu clllcati florile cimitirului. Sunt jert- fele aduse de trap sufletului şi val celor ce pângăresc jertfele 1"

"Nu v'apropiaţi cu mâini nelegiuite de piatra căpătâiul de la morţilor.

Acolo sălăşlueşte sufletul. in scrisul

tăiat în piatra dură. Cercând sa

sfărmaţi o amintire, cercaţi să uci- deti un suflet, iar sufletele se răs­

bună ingrozitor. Vor pătrunde cu aerui în măruntaele voastre şi vă

vor otrăvi suflarea. Vor pătrunde in voi, şi vor alunga viaţa şi sufletul.

Vor sălăşlul în creerul vostru ne- bunia".

"Cine va încerca să învingă

moartea când ea e nimicirea? Cine

(4)

Pag. 360 _...;..._....;.. _ __"-..;o...;;.._ CoS 1 N Z EA

N A - - - -

12-IX.

1926

încerce să blclulască marea în-

furiată 'r

Marele preot se trezi. VIsul sU- ruia in m10tea sa, v1u ca o Icoană.

Şoaptele mormintelor i se inchie- gau în cuvinte desluşite stăruitor şi

neîncetat.

Arătâodu-se poporului le spuse visul; iar aceştia cuprinşi de spaimă

îl întrebară asupra înţelesului.

Preotul le vorbi sub stăpânirea inspiraţiei dumnezeeştl.

- Dumnezeul atotputernic, fă­

catorul de minuni, ne cere nouă

oamenilor minunea.

sa

tăem pră­

pastia adâncă până în miJlocul pă­

mântului, să legăm cer de pământ,

tnch zâod Cdlea duşmanilor.

- Vom aşterne tn drumul lor un cimitir proaspăt, un cimitir din copiii, taţii şi soţiile noastre. Fie- care din noi va jertfi ce are mal drag. Mama copilUl, bărbatul soţia,

logojnica iubitul.

Ne vom aşterne tru;>urile în dru- mul lor şi le vom opri mersul, cu blestemul, pe care pot să·l ros-

tească sufletele celor morţi. Vom

&ftnţ• pământul prin morm1nte. Cine va tnortlsni treacă to goana cai- lor peste mormintele sf nte? lnsuşi

moartea va vegbia la căpătâ.ul

nostru, neînvinsa moarte şi ne va

răsbuna. Vom scrie pe fiecare cruce blesteme îngrozitoare. Ne vom pre- face sufletde în otravă şi ameste- cându-ne cu aerul cimitirului le vom spurca sângele. Ne vom pre- face în stafii, a căror somn a fost turbat şi vom sugruma pe cei bles- temat•. Spada duşmanului se va

frâng~ in piatra dela căpătâiul nos- tru. In mirz de noapte ne vom preface în monştri cu mii de ochi

şi vom speria caii ce pasc Iarba o-

trăvlta. Stăpânilor le-om tulbura somnul cu vise groaznice şi rl!sbu-

nătoare.

- De partea noastră va sta taina

înfricoşata a morţii. Vom picura în urech•Ie lor murmurul misterioase- lor morminte. Vor vorbi bu'gării ci- mitinllui în cuvinte aspre şi ame-

ninţ>bare. Luna va lum'na schelete

lnfncoşetoart>, intunericul va purta ochi de strigoi. lumina zilei va a-

răta pete de sânge încă vii. Câo- ttcul pr!vighetoaret va fi aducător

de rele, ca cel de cucuvae.

- Le vom aşterne in drum un cimitir, Iar caii lor sa Iba ti ci vor tremura in apropiere de morminte, vor necheza de spaimă şi aruocâo-

du-şl stllpânli din şea ît vor zdrobi cu cop t IP. Pe cel mai îndărătnici

li vor purta in besna noptii, iar 5afletele noastre urmâodu-i tn ehi-

puri de strigoi, va t Jspălmâota şi armăsar şi stăpân, le va deschide prapastie, rostogollndu 1 tn bratele

morţii.

- SoldaJii supuşi poruncilor

până atunci, se vor revolta ucigâo-

du-şi mai marti lor. Blestemol des- facr legHuri le de j urll minte.

- Dumnezeu ne cere nou~, oa- menilor, minunea. Ne cere cea mal

înfricoşată jettU care s'a adus vre- odata. ne l11juoghifm pruncii şi să-I astupam cu mâ oile noastre. li vom boct şi pe ei şi ne vom boci

şi vlafa noastră, urmându-i in moarte.

- Nu va r.1mâne derât o sută

de perechi, păzitori ai amintirii noastre. Vor scăpa de urgia duş­

manului, caci au h Jtar un cimittr.

Et mân să povestească 01 poţi lor despre jertfa noastră şi noi vom

trăi în ei. Murind, rămânem nemu- ritor! în amintirea celor ce tr~esc.

Toti vom fi un mormânt, vor fi in suflf te togrij ~as de flo- rile din ţlntirim.

- Pngăt1ţi vă de moarte. Zice-ţi

ultima ru"gaciune, să plecăm cu suflt t tmpa~:at în cealaltă lume. Cei ce vor sa traiască să s'aleag~. O

jertfă fără credinţa ctlui ce o

e mai neplăcută lui Dumnezeu de- cât un păcat.

Dar nimeni nu voia să fugă de moarte şi atumi au cerut sortii

să-şi aleaga pe ce-i ce vor rămâne.

In noaptea aceea s'a adus cea mal mare şi cea mai sfântă jertfll.

Ua popor se jertfea pe altarul ne- muririi. Toti erau demni de moartt'.

Nimeni ou blestema şi nimeni nu plângea. Mamele îşi jungh au prun- cii şi apoi îşi împlâotau in sân a-

celaş cutlt cald încă de sânge.

Mureau cântând şi proslăvind pă­

mântul care 1-a hrănit şi care 1e va da odihna de veci. Chioteau ca la un ospăţ Se căsătoreau cu moartea.

Işl lr g1deau pruncii ce abia ştiu s~ rosteis~â cuvântul mamă, cu moartea.

T ta îşi îngropa pe toti cel avuţi

dragi şi apoi se culca şi el lângă el.

Cd rll ma şi au scris pe fiecare

piatră de la cllplltâlul morfllor ma- rele blestem: "Blestemat &d f1e ori- cine ar încerca tulbure pacea celor duşi.

sa

li sece sâ!lgele in vine, 1 se strecoare nebunia in suflet. blma 1-o roadă viermii spai- mei. N'aibă parte de odihna, nici dor de tară, nici dor de soţie. Să piară farl! mâogaere şi fără urmă 1•

Au sădit flori pe morminte şi

le-au udat ca lacrimile lor.

Când au venit duşmanii şi au dat peste cimitirul cu morminte proaspete s'au umplut de o spaimă ntinteleasă. Caii lor tremurau şi

oechtzau iospăimântaţi, neîodrl!s- nlnd calce pe pământ de ţin­

tirim, loviţi până la sânge de plo- tenii ascuţtţl ai stl!pâoulul, săltau nebuneşte şt rupând frâu! s'aştrr­

neau îotr'l.ln galop repede ca vâotul, sburau fără tintă, urmariti de bles- tema! morţilor, până când cădeau morţi, ucigându· şi stăpâni! sub gre- utatea lor.

Oastea din urmă îşi tmplogea

înaintaşii iocrezuti în puterea nu-

mărului. Vedeau muartea si se ln- tărâtau să se lupte cu ea. B'estemul il pândea însă pe toţi cei ce călcau

pe pământul sfânt al jertfei. Cădeau otrăviţi de mireasma aerului. Sim-

ţeau cum li se strecoară in miote nebunia şi uitând de lege şi jură­

mânt, ridicau arma împotriva ca- pilor. Cel ce il ucideau veneau in locul lor spre a se lmpllnl bles- temul.

Incercau să dărâme crucile albt, sll strivească in ele otrava bleste- mului.

In miez de noapte se simţeau su- grumat! de mâini reci şi puternice şi crezându-şl prietenii drept duş­

manii, se ucideau unul pe altul.

Falnica oaste pierise Ură urmă.

Se nimicise cum se destramă o

pânză de păianjen în bătaia vân- tului.

• • •

Au trecut sute de ani. Cel ră­

maşi din poporul cel mic se ln-

mulţlrl! şi au inceput simta pă­

mântul prf'a strâmt pentru ei. In cimitirul sfânt, Iarba crescu bogată,

iar caii lor flămânzeau pe râpele sterpe. Pamântul cimitirului aducea roade bogate pe urma brazde! de plug, la el ln colţul de ţara munca era răsnlătită cu sgârcenie.

- Morţii sunt lipsiţi de trebu- lnte. E1 nu cer pâine, pe când co- pil noştri flămânzesc. Amintirea lor o avem în suflet, să arăm peste truourile lor. Până când ne în-

rhidă un cimit'r drumul spre viaţa?

Le-am plat t tot ceiace le datoram, neturburându-le odihna secole dea- rândul. Dar Ură somn sunt CI'!

morti. de ce ne mal incetfn1m

paşii râr..d trectm pe lângă mor- mântui lor. Oasele le vor fi tot atât de mulţumite dormind sub rădă­

cina graulol, precum dorm acum sub f ori 1

Aşa vorbiră cel răi; iar altii le

răspundeau:

(5)

12-JX. 1 9 2 6 - - - -COS 1 N Z EA N A - - - - Pag. 361 - J~rtfa părinţilor noştri a fost

mare ca o minune. Se cuvine le

păstrăm amintirea in veşnicie. El s'au ~ăcut vrednici de acest prinos.

Ne-au scăpat de peire, lăsându-ne

numele. Acu :n să· i alungăm din lă­

caşurile sfinte? Mai f -va jertfă, când nu va fi răsplată? Suntem noi oare ln stare s'aducem o jertfă tot atât de minunata? Numai când ne sim- tim tot atât de vrednici ne iert- fim, putem uita de strămoşi. Dar când noi suntem plgmei, să îndrăs­

nlm să dărâmăm pe ce mai sfânta dintre amintiri. Vom deschide drum liber duşmanilor nostri, fără s'avem

tărie in braţe şi b~rbllţie in suflet.

sa

dărâmăm un temp'u fără să clă­

dim un altul îo locu·i?

Aceştia erau cei puţini şi buni.

Cel mulţi au lrceput are şi să

samene in cimitir.

Holdele erau bogate bobul de grâu plin şi galbeo ca aurul. Pâl- nea era albă şi nutritoare.

Se încinse sarbatoarea belşugu­

lui in intreaga ţară.

Pe când însă se veseleau şi lşl băteau joc de morţi, veni dinspre hotare un sol şi ii vesti că navă­

Iese din apus popoare fără număr.

lnebuniţi au prins arme se a- pHe. Au incins sabie şi cei mai slabi, dar erau un strop in mijlo- cul mării duşmane.

Cimitirul cu holdde s•le hrl!nea, Iar nu iosp:fimânta duşmanii. De crucile dărâmate işl legau caii, lă­

sâadu-i sll pască. lnaintau f~ră im- potrivire. Cuceriră şi pustilră ţara

din margine ln margine şi piatră

peste piatră n'au mai lăsat din fara, care şi-a bătut joc de amintirea ne- muritori] Jr strămoşi.

PĂLTINIŞUL

La o inălţime de 1435 m. adică

1000 m. mai sus decât Sibiul, se

află staţiunea cllmaterlcă Păltiniş, cunoscută atât de bine la noi şt

la străinătate, unde chiar si Iarna se adună lumea, care iubeşte spor- tul, munţii şi natura şi vrea să-şi

recreze sl!nl!tatea de viaţa nesănă­

toasă dela oraş.

Numele Păltiniş cuprinde un far- mec atrăgl!tor pentru toţi aceia, cari au petrecut câtva timp acolo.

Dar fiind mulţi, cari nu cunosc

~taţiunea aceasta atât de romantică,

voesc descriu numai in scurt,

fără să devin pli:tlsltoare, unele din

frumuseţele el.

Călătoria dela Sibiu până sus la

Păltiniş s'ar părea puţin cam obo- sitoare, dacă nu ar fi drumul atât de frumos şi panorama, care se in-

făţişează inaintea ochilor, afât de fermecatoare.

Pentru mine e o mare desf,tare

privesc d•n ce ln ce ajurg mat sus, la calea f1cutll io urma mi'a lml pUP, ră m~ l1a11 asupr1 VI ţPI

dt' rând, imi pare, d ajungând tot mal su•, mai sus, las toate nl!ca- zurlle, toată mizeria şi toate grij·Je, cari sunt legate de viaţa de jos.

După o cale d • un ceas dela Sibiu prin comuoa Rllşinan, care mal cu seamă iJ t1mo p'oirs pare Imens de lun~~. ajung la strp~n-

1inele. care t dL•c pâna Ia Palti-

iş. Serpentlnele ace~>tea sunt lotn-

AGATA ARDELEAN COL. jOSTEL .

ţinute la cea mai bună cond ţie şi

începând dela aşa zisa .,Curma-

tură", au fost făcute în anii 1899- 1901 de pionierii din Alba-Iulia sub comanda unul locotenent, azi colonel in armata noastra.

lncepând cu luna Mai, in zilele de serbl!toare e un adevărat pele- rinaj, înspre Pă11imiş. Căruţe pline în deosebi de persoane mai în

vârstă şi copil veseli, pentru cari mersul pe jos e prea obositor, apoi cete de excursioniştl, fete şi băt>tl

cu ranlţele in spate, cântând şi

< hiuind lşi iau drumul tot către a-

ceiaşi ţintll.

Siniura parte puţin moootoană

este dela termlrarea serpentinelor pâoll ajungi pe "Valare". Dela ser- pentine până acolo nu se rrai urcu aproape nimir, drumul pHi! însă

foarte lung.

Ve "ValaH" totdeauna suflă un vânt subţire, rece, care pătrunde vână J;j, oase J,woh,n•n b'rbatii î?' i 1.h:ie mantalele şi curoare'le

is•

s1râng blana pe lângă gât.

O frumus te dtoscb11ă are "Va- Iar• a", ca nu e aco;Jer t de Il n de wult1colore ca in g n rai natura, ci variir d după anot m;> de f ori de o singura coloare. Aşa 1-Gm v<zut eu odata de tot alb; cu alta oc:czie ga ben; şi de altă dota de tr t VIO- let, ca o mare violdl!. Nu ştiu când a fost ma1 frumos, şt1u numat, ca totdeauna m'a tocântat.

Vâotul recP, subţire, ici colea câte un brăduleţ rătăcit te face atPnt,

că eşti deja la munte şi peste pu-

ţin vei ajllrge la ţintă.

O 1r acum urei din nou. Cu "Gră­

dina• al intrat deja in reg't~ le

Păltinişuloi. De aci incolo drumul te duce ca printr'o alee. Brazi, brazi incotro iţl privesc ochtl, un arr curat, îmbălsămat te face

resoirl din toate puterile.

Peste puţi.n se iveşte inaintea ochilor ca un salut de "Bine ai venit" insrrlpţlunea "Sanatoriile

Păltlnls"; câţiva paşi lnc.! şi le vrzi inaintea ta; ai sosit la ţintă.

Sanatorille au o situaţie adevărat pitorească. Pe un plai destul de sp ţios, ferite de vânt. cu faţa spre apus, lncooj Jrate de păduri de brazi

şi Inaintea ochilor cu o privelişte admirabilă, ele îli ofera tot ceiace omu'ul e mai bun şi scump pe lumea osta : sănătate a tn1pt>ască şi suflett>ască.

Primele vile sunt ale sanatorulul militar al corpului 7 armată cu 14 camere de locuit, având fiecare câte 2-3 paturi. In decursul răs­

boiulul sanatorul militar ca şi acel al rt>unlunei ardflene carpatioP au fost devastate complect. Numai cu greu s'au putut rdace act>ste ins-

talaţii.

După răsbolu, in primul an al redesrhiderel, aflasem şi eu sus. Ţin şi azi in minte, cum

după o noapte neJormltă dimintaţa

abia m'am putut ridica de dureri îo tot corpul. Credeam eli era

influenţa ae ruJul de munte sau o

răceală straşnică. Era lnsă numai

aşternutul neobicinuit, aspru, de pae. In .::nul al doilea se făcuseră

unele ameliorări; dar un incedlu a distrus pavilonul cel mai mic, unde s~ află popota şi bucllthia.

Cu ot ţin ii bani, cari erau la dis-

poziţie şi cari s'ar fi folosit pentru un aranjament mal comfo·tabil ln camerile dl' locuit, se clădi din nou pavilonul ctl mic, al cl!rui coperiş

de ti ni• h>a, din ecrnt'm'e este fă­

cut do cu1ii ele orsm• t adunate dfla dif··rite regime. tr.

Azcamerile sanatorului mi itar

~unt, ce-i dreot, tot simolu dar cu destul comfort ;.ranjate Administra- torul s~natorului a gas•t de unde

Pe pună in camere în anul a-

c~asta , har şi c g:inzi la dispoziţie,

cdact> a CLrer't tnin11le tuturor cu- coantlor, c~ci oricum şi la deal ca

şi lll vale. "f~tele Evei• se privesc cu olăcrre in rgliodă.

Pavilonul cel mare are două e- taje. In etajul al doilea se ţfla

(6)

Pag 362 - - - COS 1 N Z EA N A - - - 12-IX. 1926 acum e anul o singură cameră, in-

colo un pod spaţios. Din podul a- cesta s'au făcut către sfârşitul se- zonului din anul trecut patru ca- mere mansarde foarte drl!guţe, ca

se poată satisface dorinţa la cât se ooate de mulţi, cari tşi doresc

recâştigarea sănătlilei acolo. S'a in- stalat o bae bună, s'a ingrijit şi

pentru puţină distracţie prin Insta- larea unui leaglln pentru copii, po- pic!, jocuri de şah, table, domino etc. pentru adulţi. Dlo paturile moi, cu saltele de lână azi, te scoli bine odihnit, iar pentru odihnă peste zi în aer liber stau la uisprziţle

scaune de repaus (cbaiselonguri).

Toate aceste imbuolltăţirl şi des-

voltări se datoresc inimosului con- curs dat de d. general Cihoski, co- mandantul corpului 7 armată din Sibiu, care atâta zel şi Interes arată

pentru binele ofiţerului. Şi totuşi

mai sunt atâtea de fllcntl

Reuniunea carpatină are trei pa- vilioane de locuit, o casă pentru

torişti, apoi o clădire cu sală de dans şi de muzică, sală de lectură,

(oavlllonul "Monaco") şi o popldlrie bine 1 nstalată. Se mal gllsesc şi in

2-3 vlle particulare. In acestea tra- iol şi camerlle costă cel puţin de trei on mai mult ca tn sanatorlul militar, unde preţul mesei şi al ca- merllor este croit după punga sub·

ţire a ofiţerului.

Păltinişul oferă prin natura-l ad-

mirabilă fel de fel de distracţii.

Pentru acel, cari nu vreau obo-

sească prea mult, sunt preumblările plăcute până la • Stânci" (Felsen- burg) şi pe "Calea Margaretei•

(Gretchenweg) Acolo se află şi un izvor numit "Izvorul Margaretei • (Gretchtnquelh ), despre care se zice,

este izvorul tinereţei, frumuseţei şi al sănlitliţel (J 11ngbrunnen). Se zice, cine merge pentru prima

dată la Păltinaş şi bea trei închi-

ţlturl din apa-! rece ca ghiaţa şi

limpede cum e cristalul, va avea

viaţă lungă şi-şi va păstra tinereţa şi frumuseţea (dacă le are, binein-

ţeles) cât va trăi. - Apă in gene- ral are Păltinlşul foarte bună. Nl- derl nu am beut o apă asemănă­

toare el şi asta am auzit spunând-o

şi alţi vizitatori.

Excursii uşoare, puţin obositoare sunt pe "Onceştl", la "Stâna din

Gauşoara", la joaglirul "Degneasa", drumul .Şanta", etc.

Excursii pentru turişti antrenaţi

sunt la "Cheia Cibinului" (Zibln- sklann), la .Bătrână", "Beşineu",

"Armăsar", .Cindrel", "Negovan•, etc.

lntâineştl câteodată şi socieUfl de

excurslonlştl din ţllrl străine. In anul acesta am ascultat din întâm- plare conversaţia unor excurslonlşti

din Germania. Asemănau frumuseţea Păltlnlşului cu alte frumuseţi de

ţinuturi din Elveţia, Tlrol şi altele care le au văzut, dar pe care nu le am putut prinde elin cursul discuţiei.

El aflau că Păltinlşul este mal fru- mos, mal romantic. In cuget le am

dat tot dreptul. ŞI eu am văzut locuri frumoase, pe care le-am admirat,

totuşi trebue zic: "N u-i în lume

ţară mândrli, mândră ca a mea".

Cine nu cunoaşte Păltlnlşul vină

sll-1 cunoască şi să se convingă de

mărgllritarul lista al ţărel noastre,

să vadă natura frumoasă in toată

splendoarea el, admire cu ochii proprii ceiace otel cea mai lscusltll

pană nu poate descrit.

Unchiul Sosthene

de GUI DE MAUPASANT

Unchiul Sosthene era un liber

cugetător -.:um sunt atâţia alfil, un liber cugetlHor din prostle. Adesea

poţi fi credincios in acelaş chip.

Vederea unul preot ii provoca furii de neînchipuit; ridica pumnii, il

făcea coarne, şi atingea pela spafe o bucată de fier, ceea le indica deja o

credinţă, credinţă in de deocbi. Ori, când e vorba ai credinţe nerezo- nabile, tre~>ule sau le al pe toate sau sa n'ai niciuna Eu, care sunt de asemenea liber cugetător, cu alte cuvinte un revoltat contra tuturor dogmelor inventate de frica morţel, eu n'am furii contra templelor. Şi apoi, eu am un fel al meu de a le considera şi

explica. Un templu estt un omagiu necunoscutului. Cu cât gândirea se

lărgeşte, cu atâta necunoscutul scade

şi cu atâta templele se dărâmă. lnsli, in loc de a pune acolo cadelniţe,

eu aş aşeza telescoape, şi mlcros- coape, şi maşini electrice. A~ta-11

Eu şi cu unchiul meu ne deo- seblam aproape in toate privlnţelt.

El era patriot; eu nu sunt, pentrucă şi patriotismul este un fel de religie.

E oul războaielor.

Unchiul meu era francmazon. Eu

&ocot pe francmasoni mai dobitoci decât bătrânele credincioase. E pl!- rerea mea şi o susţin. Dacă e vorba

al o religii', cea vechle îmi a- junge.

Natl!răii aştia nu fac decât

imite pe popi. Au drept simbol un trlunghiu 1n loc de o cruce. El au biserici pe cari le numesc Loji, cu o

sumă de culturi diverse: ritul scoţian,

ritul francez, Marele Orient, - o serie de ballverne, să crăpi de râs, nu altceva.

Apoi, ce vor el? se ajute mu- tual, gâdllându-şi fundul palme!.

Au pus tn practică preceptul creş­

tin: "ajutaţi-vă unii pe alţii.• Sin- gura diferinţa stă in gâdiliciu. Dar merita oare osteneala de a face a-

tata ceremonie pentru a imprumuta

câţiva gologan! unui nenorocit?

Religioşi!, pentru cari pomana şi

ajutorul sunt o datorie şi o meserie, pun in capul scrisorilor trei litere:

j. M. j. Francmasonii pun trei puncte in coada numelui lor. Haida-de, cnmetrllor 1

Unchiul mea tmi răspundea: "E drept, noi ridicăm religie contra religie. Facem din libera cugetare armata, care va omori clericalismul.

Francmasoneria este cetaţula, in care sunt inrolaţl toţi derâmătorli divini-

tăţi lor.•

Eu rlpostam: "Dar, unchiule (in gând ziceam .batrân neghiob") e tocmai r.eea ce imput In loc de a construi, voi organizaţi concurenţa:

asta face să scadă preţurile, şi - atâta-! tot. şt

..

apoi dac li n'aţi

admite intre voi decât liber cuge- tlitori, aş inţelege; voi insă primiti pe toată lumea. Aveţi intre voi ca- tolici ia masll, chiar şefi. Piu al IX a fost de al vostru, îoainte de a fi

papă. D3că o societate astfel alcă­

tuită voi o numiţi ceUţuie contra clericalismului, eu găsesc slabă ce-

taţuia voastră."

Atunci unchiul meu, clipind din ochi, adăoga:

"Adevărata noastră actiune, ac-

ţiunea noastră cea mal formidabilă

are loc in politică. Noi săpllm im mod contlnu şi sigur, spir'tul mo- narhie".

De rândul acesta eu lsbucneam:

.A, d 1! sân te ţi nişte şireţi. Dacă mi-aţi spune eli francmasoneria este o uzină electorali, v'aş crede;

ea serveşte pentru a strânge ve- tari candidaţilor de toate nuaaţelt,

nu nega-o; ea n'are altă me- nire decât de a-şi bate joc de mul-

ţimea credulll, de a o inreglmenta pentru a o trimite la urne cum se trimit soldaţii in foc, fi de a-

ceeaş părere ; e folositoare, In-

(7)

12-IX. 1926 - - - C O S 1 N Z EA N

A---

P11g. 363

dispensabllă chiar, tuturor amblţiu­

nllor politice, pentrucă ea trans-

foarmă in agent electoral pe orice membru al el, exclama : E clar ca lumina soarelui". Când in;ă pn-

tindeţl că ea serveşte la a săpa spi- ritul nonarhlc, eu râd în nas.

"Priveşte numai această vastă şi misterioasă asociaţie democratica, in care printul moştf oilor al Ang- liei e "mare maestru"; ca şi fratele

ţarului in Rusia, şi din care fac parte regele Humbert şi prinţul de Galles şi toate căpl!ţânele Incoro- nate de pe glob!"

Drept rl!spuns unchiul imi stre· cura ln urechi:

"E adevaraţ dar toţi aceşti prlnti servesc proectele noastre fără să-şi

dea seama".

- ŞI reciproc, nu e aşa?

ŞI adăogam in mine: .Burduf de nerozii 1"

Unchiul Sostbene trebuia tnsă vă­

zut invitând la masă un franc- mason.

Mai intâi se apropiau şi îşi a- tingeau nasurlle cu un aer misterios, foarte nostim. Se vedea ei se dedau in acela~ timp la o serie de presiuni secrete. Când voiam

scot pe unchiul meu din sărite, ou aveam decât sll-1 amintesc eli şi

câinii au un chip cu totul franc- masonic de a se iotâlol.

Unchiul !şi târa apoi prietenul intr'un colţ ca şi cum ar fi avut

să-i incredinteze lucruri conside- rabile; Iar la masă, faţa în faţă, el aveau un fel deosebit de a se uita unul la altul, de a încrucişa privi- rile, de a bea cu o aruncătură de ochi, ca pentru a-şi repeta neînce- tat : "Tot noi, slreacll, ce zici?"

ŞI când te gândeşti că de a-

ceştia, cari işi petrec cu asemenea

prefăclltorii, sint cu milioanele pe

suprafaţa pământului 1 Mi-ar place mal bine sll fiu lezuit

Ori, ~ra in oraşul nostru un bă­

trân lezuit, care fllc~a zile mgre unchiului Sosthene. De câteori îl tntâlola, sau numai ti zllria, el mur- mura "Du-te, jigărae 1" Apoi, luâo- du- mi braţul, mă încredinţa tainic :

"Să vezi că tlcălosul ăsta imi va face într'o zi un mare rl!u. Eu o preslmt"

Spunea adevărul, unchiul mru Şi lată cum, din greşlala mea, avea

se producă accidentul.

Intram to săptl!mâna patimilor.

Atunci unchiului il trăsni să orga- nizeze o cină de frupt chiar în VI- nerea mare, dar o adevărată cină

de frupţ cu câroaţi şi cu tobă. Eu

lmpotrivli pe cât putui; ziceam:

voi mânca de frupt ca to toate zi- lele, dar singur, la mine acasă. E o nerozie toată manifestat'a voastră.

Pl!ntru ce manifestezl? Cu ce

vă supără că altii nu milrâilcă in

această zi carne?"

Unchiul insa o ţinea mortiş. El

invită trei pridPnl in rr Stanrantu}

de frunte al oraşului; şi cum un- chiul pliltia totul, ~u n'am mai re- fuzat manifest! z.

Dela ora patru, noi ocuparăm o

masă in văzul tuturor la cafeneaua Per elope, cea mai cercetată, şi un- chiul Saqheoe povestea cu voce tare menu-ul.

La şase ore a iocept.t ni se

serviască masa. La zece ore mân- cam inel! şi băusem, to cioci, opt- sprezece sticle de vin, plus patru sticle de şampanie. Atunci unchiul meu propuse ceea ce el numea .rân- dul arhlepiscopolui". Se aşt>za in

şir inaintea fiecăruia şase sttcluţe

pe cari le umplea cu llcheururl di- ferite; apoi trebuia sll le goleştl

rând pe rând. în timp ce unul din

asistenţă număra până la douăzeci.

Era stupid; unchiul Sosthene găsia însă că aceasta este "de circums-

tanţă".

La unsprezece, el era beat ca un

cântăffţ A trebuit fie dus cu

trăsura şi pus în pat; şi totuşi se putea prevede că maoifestaţia sa

antielerlcală urma sa dea într'o

crânccnă indigestie.

Pe când mergeam spre CiSl!, şi

eu beat. dar Je o beţie veselă, o Idee marhiavelică şi care satl~facea

toate lostioctele mele de scep'lcism imi trăsni prin cap

Imi lndreptai cravata, luai un an desperat şi alerga! sun ca un furios la uşa bătrânuloi lezult. El era surd ; mă făcu să aştept. Cum

însă sgudul2m toată casa lovind cu picioarele in uşa, el apăru în cele din urmă, cu boneta de buobac oe cap, la fereastră şi lotrebll: "Ce vrei dela mine?

Il striga!: "Repede, repede, cin- stite parinte, deschide· mi, on bol- nav desperat cere sfânta impărtă­

şire."

Sllrmaoul om îşi trase rrptd•·

n~dragii şi scobori fă1ă sutană. li povesttl gâfâ nd unchiul meu, l1ber cugetătorul, cuprins pe neaş­

teptate de o ttribilă indispoziţie,

care lasă să se intrevada o boală gravă. a fost cuprins de o mare

frică de moarte şi că voia să-I vadll,

stea de vorbă, să-i asculte sfa- turile, să cunoască mal bine cre-

dinţele, să se apropie de biserică şi fără iodolală să se spovedească,

apJi se impartllşiascl!, pentru a atinge împăcat cu sine temutul liman.

Adăogai pe un ton de tnfrun- taH : ,.El o vrea, însfârşlt, dacă a- ceasta nu- i va face niciun bine,

rău nu·i va putea face niciodată".

Bătrânul jdu't, înspăimântat, ln- cântat, tremurând din tot trupul, lmi zise: "aşteapun minut, fiule,

îot.:>rc". Dar eu raspunsei: "Să mă Iertaţi, părinte, dar eu nu

vot îns·, convingerile mele nu mi-o ioglldue. Am rtfuzat thiar de a V€ ni să vă caut; de aceea v'aş

ruga nu spuneţi că m'aţi vazut, ci să arl!taţi că aţi fost loştiioţat

de boala unchiului meu printr'un fel de revelaţiune".

Bătrânul consimţi şi se duse gră­

bit sune la poar.ta unchiului Sosthene. Servitoarea, care !ngrljla de bolnav, deschise lmfdiat ŞI vă­

zul sutana neagra înghiţindu se in

această fortăreaţă a liberei cugetări.

ascunse! sub o poartă vecină

ptntru a aştepta evenimrntul. Să­

nătos, unchiul ar fi ucis pe iezuit, însa îl ştiam incapabil ridice bra-

ţul, şi mă intrebam, cu o bucurie

drăcească, re nema.văzută scenă

avea se joace intre aceşti doi

antogonişti. Ce luptă? ce 1 xplica-

ţie? ce stupefaie? ce nedume- rire? şl ce desncdamâot h această situaţie fără ieşire, pe care indig- narea unch ulu1 meu o făcea şi mai

trallică ?

Râdeam singur să mă ţ'n de burta şi îmi .rrpetam ru glas scă­

zut: MAh 1 ce bună fars~. ce bună

farsll 1"

Totuşi Incepuse a se simţi fri- gul, şi îmi dadui seama ca lezultul stlltea cam mult. Imi spuse!: .se

explică".

Trecu o orll, apoi doul!, apoi trei. Ciost tul părinte nu leşia. Ce s'a întâmplat?

A murit unchiul de sguduirea pe care 1-a provocat-o vederea iezul- tulul? Sau a omorît pe omul in

sotaoă. Sau rhlar s'au intrervâocat?

Această din urmă suoozitie îmi

păru mai pufn trmeinică, unchiul meu ol!rându- mi în acest n.oment Incap bil sll absoarbă un gram de

hrană in plus. Se lrăpa ae ziuă.

Neliniştit, şi neiodr~znind să mă

duc nici eu acasa, lml amintii

unul dintre pridenil mei stă toc- mal peste drum. dusei la el; îi povestii iotâmplarea, care îl m1ră şi il făcu să râda, şi mă aşezai la fereastra.

La ora noua, el luă Jocul meu

Referințe

DOCUMENTE SIMILARE

Mai mult, „un simbol e important nu numai pentru că prelungeşte o hierofanie sau pentru că i se substituie, ci, înainte de toate, pentru că poate continua procesul de

(pot conține date textuale și/sau alte

De¸si deja am ob¸tinut faptul c˘a A ^ = X este un estimator MVU (deoarece este eficient), utiliz˘am acum Teorema RBLS, care poate fi folosit˘a chiar ¸si atunci când nu exist˘a

dernităţii, căci postmodernitatea nu este decât o modernitate care se ia atât de în serios qua modernitate încât are impresia că se joacă, nici din

Atunci declar Insipid textul care poate fi explicat cu o scoblturA de cuţit şi care nu poate· privi In cetltor decât prin lucrarea grsvurel?. ura e o complicaţie

O altă sursă de documentare pentru cadrele didactice şi studenţii din facultatea de electronică şi telecomunicaţii, pe care nu mai este necesar să o descriem, este

De aceea, atunci când un client vine la mine pentru a-şi vindeca o boală, acesta este primul lucru pe care îl fac, şi de cele mai multe ori corpul său se vindecă în mod

Obiectele de dimensiuni medii sunt cele mai utile: o sin- gură lingură e suficientă pentru supă şi pentru desert, far- furia de desert e perfectă şi pentru un prânz uşor, pentru