0
Anca Dragomirescu
Produse cosmetice
manual pentru studenții programului de studiu
Asistență de Farmacie
MANUALE
1 Editura „Victor Babeş”
Piaţa Eftimie Murgu 2, cam. 316, 300041 Timişoara Tel./ Fax 0256 495 210
e-mail: [email protected] www.umft.ro/editura
Director general: Prof. univ. emerit dr. Dan V. Poenaru
Colecţia: MANUALE
Coordonator colecţie: Prof. univ. dr. Sorin Eugen Boia Referent ştiinţific: Prof. univ. dr. Cristina Dehelean
Indicativ CNCSIS: 324
© 2020 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate.
Reproducerea parţială sau integrală a textului, pe orice suport, fără acordul scris al autorilor este interzisă şi se va sancţiona conform legilor în vigoare.
ISBN 978-606-786-200-3
2
CUPRINS
Cuvânt înainte ... 3 Produse cosmetice keratolitice și regeneratoare epidermice.
Studiul epidermului ... 4 Produse cosmetice antivergeturi și regeneratoare dermice.
Studiul dermului... 12 Produse cosmetice anticelulitice. Studiul hipodermului ... 20 Produse cosmetice antiseboreice și antiacneice.
Studiul glandelor sebacee ... 27 Principiul deodorantelor și antiperspirantelor.
Studiul glandelor sudorale ... 34 Produse cosmetice fotoprotectoare.
Studiul fotoprotecței naturale ... 41 Produse cosmetice depigmentante ... 48 Produse cosmetice antiaging clasice. Regeneratoare epidermice,
hidratante, colageno-stimulatoare ... 54 Produse cosmetice antiaging inovative. Cosmetice active antiglicație a colagenului, peptide de sinteză, activele botox-like ... 62 Produse cosmetice pentru regiunea pleoapelor. Produse anticearcăn ... 68 Produse cosmetice pentru îngrijirea părului. Antialopeciante. Șampoane ... 73 Produse de parfumerie ... 81 Produse de cosmetică decorativă ... 85 Surse corecte de informare în domeniul cosmeticii. Principiul testărilor în cosmetologie ... 92 Bibliografie ... 99
3
Cuvânt înainte
Studiul disciplinei: Produse cosmetice în programa Asistenților de Farmacie nu este un fapt întâmplător, ci reprezintă o consecință firească a nevoilor consumatorilor de cosmetice de a se adresa unor specialiști competenți, care să cunoască îndeaproape lungul drum al produsului cosmetic, de la idee, de la substanță activă, până la produs finit, sigur și vandabil, aflat pe rafturile farmaciilor moderne.
În ciuda faptului că definiția exactă a produsului cosmetic este "Produs cosmetice este orice substanţă sau preparat conceput pentru a veni în contact cu părţi externe ale corpului uman, cu dinţii, cu mucoasele sau cu cavitatea bucală, cu scopul de a curăţi, de a parfuma, de a îmbunătăţii aspectul, sau cel puţin de a proteja şi a menţine în bune condiţii pielea umană", totuși, publicul consumator avizat dorește cosmetice active, bazate pe componente ce dețin un mecanism concret de acțiune (intracelular, pe receptor celular etc.) și care astfel să exercite acțiuni biologice specifice (colageno-stimulatoare, hidratante, botox-like s.a.).
Din această doleanță firească și absolut îndreptățită a consumatorilor s-a născut termenul de cosmeceutic (cosmetic activ, cu acțiune cutanată bine definită), prin combinația termenilor: cosmetic și farmaceutic. Din această perspectivă, prezentul manual destinat viitorilor asistenți de farmacie prezintă substanțele active specifice fiecărui gen de produs cosmetic. Exigențele de eficacitate tot mai mari venite din partea publicului consumator pleacă fie dintr-o publicitate (uneori) agresivă (comparații de eficiență puse la egalitate cu cele ale medicinii estetice), fie de la presiunile mass-mediei (artiști, influenceri) vizavi de nevoia de atingere a perfecțiunii esteticii umane.
Deoarece pe piața media se aruncă cu ușurință și exagerări sau mituri în domeniul cosmeticii, asistentul de farmacie trebuie să rămână un consilier onest și responsabil al consumatorilor. Prezentul manual urmărește să creeze deprinderi corecte pentru asistentul de farmacie: de a citi și înțelege eticheta produsului cosmetic, de a se informa din surse medico-farmaceutice valide.
Prezentul manual prezintă într-o formă didactică și sistematizată diversele categorii de produse cosmetice, trecându-le pe toate prin numeroasele filtre ale cunoașterii și înțelegerii: importanța și rolul produsului cosmetic, bazele teoretice ale acțiunii sale, substanțele active, indicații și precauții, dialogul cu consumatorul.
Nu îmi rămâne decât să vă urez "spor la studiu!"
Prof. univ. dr. Anca Dragomirescu
4
Produse cosmetice keratolitice și regeneratoare epidermice.
Studiul epidermului
Nevoia de a obține o piele lipsită de imperfecțiuni, un ten luminos și uniform a fost întotdeauna un deziderat și un standard de frumusețe unanim acceptat. Începând cu pasta Unna conținând resorcină (un derivat de fenol), cunoscută încă din secolul al XIX-lea și trecând prin cremele de gomage (de curățare prin abraziune) apărute ulterior, cercetarea medico-farmaceutică a adus la lumină, treptat, numeroase alte substanțe cu rol keratolitic, adică compuși meniți să rupă legătura dintre celulele epidermului, cu scopul de a genera o curățire profundă a pielii.
Dacă termenul medical folosit în acest sens este cel de peeling (descuamare, eliberare a celulelor moarte din stratul cornos al pielii), denumirea farmaceutică este cea de agent keratolitic. Uneori, bariera dintre cele două concepte este fragilă, fiind determinată de factori precum:
concentrația produsului, finețea pielii pe care este aplicat agentul descuamativ, ritmul aplicărilor, cantitatea de produs cosmetic de acest tip, tratamente cutanate anterioare, etc.
Astfel de produse cosmetice sunt extrem de utile și cerute de publicul consumator, deoarece ele au un efect spectacular de curățire. Totuși, astfel de cosmetice active pot genera efecte adverse (eritem, descuamație vizibilă, risc de fotosensibilizare), motiv pentru care concentrațiile mari sunt aplicate doar de medicii specialiști (tehnica de peeling chimic). Însă, la o simplă căutare în spațiul online, se poate remarca faptul că acest gen de produse cosmetice, chiar și cele aflate la concentrații ce necesită mari precauții, pot fi "puse în coșul de cumpărături". Din aceste considerente, este importantă pentru asistentul de farmacie cunoașterea principiilor ce stau la baza keratoliticelor / substanțelor de peeling, pentru o corectă informare și consiliere a pacientului.
• Importanța și rolul produsului cosmetic keratolitic
5
Epidermul și regenerarea sa fiziologică.
Epidermul este cel mai superficial strat al pielii, menit să asigure apărarea organului cutanat (și implicit a întregului organism) față de factorii externi (fizici, chimici, bacterieni). Din punct de vedere histologic, epidermul este un țesut epitelial multistratificat, pavimentos și keratinizat.
Principala sa proteină, având rol protector, este keratina, iar celulele specializate în a o sintetiza în mod continuu poartă numele de keratinocite.
Aceste celule alcătuiesc marea majoritate a celularității epidermului, iar dispoziția lor pe cinci straturi suprapuse (precum etajele unei clădiri) constituie cel mai impresionant model biologic de autoregenerare completă.
Aceste straturi sunt:
Stratul bazal sau germinativ. Este stratul celular cel mai profund al epidermului, situat direct pe membrana bazală (numită actualmente – grație microscopiei electronice – joncţiune dermo-epidermică). Aspectul curbat, sinuos al membranei bazale (structura care unește epidermul cu dermul) face ca și acest șir de celule să aibă aceleași aspect ondulat. Regiunea aceasta activă, germinativă, a epidermului este formată dintr-un singur rând de keratinocite, ce au capacități evidente de diviziune. Practic, aceasta este singura zonă histologică a epidermului ce poate realiza multiplicarea celulară. De aici rezultă celule fiice, care vor urca treptat pe straturile superioare epidermice.
Stratul spinos. Acesta este mai bine reprezentat decât precedentul; el formează circa 30% din grosimea întregului epiderm. De fapt, această zonă celulară conține mai multe şiruri de celule, având un aspect mozaicat, poliedric. Trebuie subliniat faptul că pe măsură ce keratinocitele se maturează (și ascensionează pe straturile superioare) ele devin tot mai aplatizate, mai îmbătrânite și cu nucleul celular din ce în ce mai nefuncțional.
La acest nivel celulele au prelungiri extracelulare, grație cărora ele sunt strâns coalizate; de unde și denumirea de strat spinos.
• Noțiuni teoretice legate de indicația produsului
6
Stratul granulos. Această zonă epidermică reprezintă aproximativ 10% din întreaga grosime a epidermului, dar deține 1-6 rânduri celulare dispuse în paralel.
La acest nivel se observă că celule epidermice sunt mult mai aplatizate decât în cadrul precedentului strat celular și mai puțin active metabolic. Nucleul celular este tot mai nefuncțional, începând să se resoarbă.
Citoplasma, în schimb, este încărcată cu granule de keratohialină, de unde și denumirea de strat granulos. Practic, aceste granulații microscopice sunt dovada histologică procesului biochimic de sinteză de keratină.
Stratul lucid. Keratinocitele acestei zone tisulare sunt dispuse pe 1 – 3 șiruri, iar aspectul lor vizibil în microscopie este unul clar, luminos. Aici celule sunt vizibil aplatizate, iar nucleul lor e lipsit de activitate, degenerat.
Stratul cornos reprezintă ultimul strat al epidermei și totodată cel mai superficial. De fapt, zona aceasta este epidermul neviabil, cu celule moarte (ajunse la apoptoză) ce urmează să se descuameze (să se elimine) de pe piele. La acest nivel keratinocitele sunt transformate în corneocite: celule arhitectural (ca dispoziție spațială) comparabile cu cărămizile unei construcții; sunt foarte aplatizate, strâns unite între ele, având rol protector.
Întreaga lor citoplasmă este ocupată de keratină finisată (nu mai dețin nucleu celular).
Grosimea stratului de corneocite este extrem variabilă, în funcţie de regiunea anatomică; așadar stratul de corneocite este mai bine reprezentat în zonele de maximă solicitare mecanică (palme, tălpi) și este foarte fină la nivelul pleoapelor.
Trebuie subliniat faptul că o oarecare grosime a stratului cornos constituie în egală măsură avantaj și dezavantaj:
- avantaj: o protecție mai sigură a pieli,
- dezavantaj: o penetrabilitate mai dificilă a substanțelor active, de unde și nevoia de keratoliză, de subțiere a stratului cornos.
Ciclul de regenerare epidermică durează în medie 28 – 36 zile și a fost numită și perioadă mitotică. Pierderile celulare rezultate prin descuamația stratului cornos (naturală sau prin gomage cosmetic) sunt
7
permanent înlocuite cu celulele rezultate prin diviziunile ce au loc exclusiv în stratul germinativ (bazal).
Reducerea (încetinirea) ritmului de multiplicare celulară – un fenomen specific înaintării în vârstă – va conduce treptat la atrofie epidermică (subțierea pielii și ștergerea cadrilajul tegumentar normal). Din acest motiv, se pune problema găsirii de substanțe cosmetic active (numite regeneratorii epidermici) care să repună în activitate celula bazală epidermică.
În figura de mai jos este explicat în mod schematic transformările keratinocitului, pe măsura avansării sale pe straturile epidermice.
Fig. 1. Trasformările din epiderm ale keratinocitelor pe măsura maturizării acestora
8
Fig. 2. Frecvența de utilizare a substanțelor active regeneratoare epidermice / keratolitice
Figura 2 prezintă frecvența de utilizare / comercializare a activelor stimulatoare a diviziunii celulare epidermice. La baza piramidei stau regeneratorii epidermici inofensivi, găsiți curent în multe produse cosmetice, iar în vârful piramidei sunt poziționați agenții agresivi, dar având efecte mai evidente, mai spectaculare. Aceștia din urmă nu doar stimulează celula bazală să se replice, dar generează și o descuamația vizibilă a straturilor superioare (peeling). Noțiunea de peeling semnifică de fapt o daună controlată, o agresare chimică ce poate duce la necrozarea unor celule epidermice, iar efectul reparator, compensator, este tocmai de reînnoire a pielii, de refacere a aspectului tânăr, neted și luminos.
Dacă regeneratorii epidermici vor face obiectul de studiu al capitolului consacrat produselor cosmetice antiaging, agenții keratolitici / de peeling chimic vor fi prezentați în cele ce urmează, în mod tabelar.
• Substanțe active
9
Cosmeticele active expuse aici la baza piramidei (regeneratorii epidermici inofensivi) au ca indicații prevenția îmbătrânirii cutanate.
În schimb, agenții de peeling / keratolitici produc efecte mai evidente, au acțiuni cutanate mai forte, motiv pentru care sunt recomandați pentru situații cum ar fi:
- Curățirea de profunzime a pielii la persoanele cu ten acneic (prevenția închistării comedoanelor, fenomen ce ar avea loc prin tendința naturală la keratinizare infundibulară). În acest sens este de preferat acidul salicilic,
- Eliminarea unor pigmentații reziduale post-acneice (cicatrice sau / și pigmentații),
• Indicații și precauții
10
- Eliminarea pigmentațiilor (macule) melanice de diverse cauze (melasma de sarcină, macule de fotosensibilizare, pete senile) dar în aceste situații și tratamentul depigmentant are un rol hotărâtor, - Eliminarea ridurilor fine sau a altor imperfecțiuni,
- Tratament estetic pentru diminuarea / ștergerea vergeturilor.
Desigur, având în vedere agresivitatea acestor substanțe, ca și faptul că ele pot fi achiziționate online chiar fără vreun sfat farmaceutic, se impune cunoașterea următoarelor efecte adverse / precauți:
- În diverse concentrații, aceste substanțe (mai cu seamă retinolul, dar și alți agenți de peeling) pot da fotosensibilizare (o pigmentare a tenului în contact cu radiația UV). Din acest motiv se recomandă fotoprotecție asociată, sau chiar evitarea expunerii la radiația UV post-peeling.
- Eritem similar este eritemul solar, dar mai persistent (arsură chimică)
- Descuamație vizibilă (acesta este efectul urmărit, însă măsura lui trebuie riguros controlată)
- Piele mai sensibilă, mai lipsită de unele mecanisme de apărare nespecifice de la suprafața pielii, deci risc de infecții asociate (herpes, acnee).
Multe persoane cunosc efectul spectacular de curățire al tenului generat de acești agenți (alfa-hidroxiacizi și beta-hidroxiacizi, retinol etc.) și au tendința de a-și procura singuri astfel de produse cosmetice. Totuși, acestor consumatori trebuie să li se explice cu răbdare lunga listă de precauții și de efecte adverse posibile.
Pe de altă parte, mulți consumatori / pacienți subapreciază aceste molecule, aparent perimate și cunoscute în cosmetologie de peste un secol.
Știința și practica medico-farmaceutică a arătat însă că, uneori, o moleculă simplă și mică este mai penetrabilă în piele și mai eficientă. În acest sens, este emblematic exemplul "banalului" acid glicolic.
• Dialogul cu consumatorul - controverse și mituri
11
- Epidermul este cel mai superficial strat al pielii, reprezentând totodată un model al autoreînnoirii celulare complete. Doar keratonocitele bazale se pot multiplica (diviziune celulară), iar cele complet maturate (epidermul neviabil) sunt de fapt corneocitele (celule anucleate), care se descuamamează și se elimină. În circa 28 – 36 zile epidermul uman se autoregenerează complet. Odată cu înaintarea în vârstă, acest ritm încetinește.
- Substanțele keratolitice / de peeling, prin așa-numita daună controlată, stimulează intens keratinocitul bazal să se replice, pentru a genera un epiderm nou, de fapt, să producă o reparație.
- Prețul plătit de organism al acestei reînnoiri (rejuvenări, reîntineriri) este tocmai riscul multor efecte nedorite imediate (eritem), sau mai tardive (descuamație inestetică, risc de fotosensibilizare).
Pornind de la piramida prezentată în text, explicați care este rolul următorilor profesioniști ai sănătății:
◦ Asistentul de farmacie,
◦ Farmacist (eliberare, preparare, inovare),
◦ Medicul dermatolog.
Ce indicații ar avea procedurile de peeling / keratoliză ? Ce sfaturi (precauții necesare) acordăm pacientului care apelează la astfel de proceduri cosmetice ?
• Nu uita !
• Testează-ți cunoștințele !
12
Produse cosmetice antivergeturi și regeneratoare dermice.
Studiul dermului
Nevoia de a găsi produse cosmetice care să refacă rețeaua de colagen distrusă fie de îmbătrânire, fie de alte procese cvasifiziologice sau patologice a fost și rămâne un deziderat vechi al cercetării medico-farmaceutice.
Dacă în trecut se credea că aplicarea pe piele a cremelor cu colagen de origine animală poate constitui o variantă de "tratament de substituție", astăzi știm cu siguranță că acest colagen animal nici nu are penetrabilitate în piele (este o moleculă proteică mare) și nici nu este lipsit de riscuri (teoretic, el poate fi imunogen). Eforturile actuale sunt focusate pe găsirea de molecule mici, penetrabile în piele, care să stimuleze celula dermică formatoare de colagen (fibroblastul) să își accelereze producția.
Nici ingestia pe cale orală a colagenului nu pare fi o soluție a problemei, deoarece această proteină, odată ajunsă la nivel intestinal, va fi descompusă în cele mai mici componente ale sale (aminoacizii), ce vor fi transportate la ficat prin vena portă. De aici mai departe, sintezele proteice vor fi realizate în funcție de nevoile organismului.
Dintre toate distrucțiile rețelei de colagen, cu importanță în studiul cosmetologiei sunt două: (1) procesul îmbătrânirii cutanate și (2) vergeturile.
Dacă îmbătrânirii cutanate îi vom consacra un capitol aparte, gestionarea vergeturilor va fi prezentată în acest capitol.
Soluționarea vergeturilor prin mijloace cosmetice non-invazive reprezintă o cerință majoră și actuală a pieței de profil, din cauza frecvenței relativ mari a acestui defect estetic: adolescenți în creștere, femei însărcinate, excesul ponderal acumulat într-un timp relativ scurt. Chiar dacă produsul cosmetic nu rezolvă în totalitate această condiție a pielii, cel puțin, îi poate preveni apariția (mai ales în cazul vergeturilor de sarcină).
• Importanța și rolul produsului cosmetic reparator
dermic
13 Histofiziologia dermului
Dermul este un țesut de tip conjunctiv, situat sub epiderm, structurat, la rândul său, pe două straturi:
dermul papilar, poziționat sub joncţiunea dermo-epidermică (structură acelulară ce leagă epidermul de derm), este constituit din papilele dermice, adică formațiuni digitiforme ale dermului îndreptate înspre epiderm. Caracterul ondulat al acestei zone tisulare este dată de însăși forma membranei bazale, care creează plafonul acestei zone. Dermul papilar este bogat în terminaţiuni nervoase, receptori nervoşi (termici, dureroși, de presiune - tensiune), diverse celule, vase sanguine și limfatice. Așadar, dermul este vascularizat.
dermul propriu-zis sau reticular are în componenţa sa, cele trei componente de bază ale oricărui țesut conjunctiv: (1) o rețea de fibre de susținere, (2) substanța fundamentală (matricea dermului) și (3) celularitate (celule specifice dermului, sau provenite din torentul circulator).
Figura 3 prezintă schematic componentele dermului, cele cu relevanță pentru studiul cosmetologiei.
La nivel dermic avem de a face cu două molecule cheie :
(1) Colagenul – principalul constituent al rețelei de fibre de susținere. Deterioarea sa calitativă și cantitativă va conduce la instalarea semnelor de îmbătrânire cutanată, iar ruperea / fragmentarea acestor fibre este o caracteristică histologică a vergeturilor.
(2) Acidul hialuronic – componentul majoritar al substanței fundamentale din derm, cu rol hidratant pentru derm (are capacitatea de a reține apa), este numit în mod simbolic: burete molecular.
• Noțiuni teoretice legate de indicația produsului
14
Derm
Substanța fundamentala : acidul hialuronic, condroitin sulfatul,
dermatan sulfatul şi keratan sulfatul
Celule Fibroblastul și celule
provenite din sânge Rețea de fibre de
susținere - Colagen - Elastină
Fig. 3. Componentele de bază ale dermului, privit ca un țesut de tip conjunctiv
Dintre celule dermului, este de reținut fibroblastul (fig. 4), căruia i se datorează sinteza continuă de colagen, acid hialuronic și a altor substanțe (ex. interferon). Odată cu înaintarea în vârstă, capacitatea de sinteză a fibroblastului scade, motiv pentru care toate cercetările actuale (inclusiv ale medicinii estetice) se focusează înspre găsirea de stimulatori ai acestei celule.
Trebuie să menționăm faptul că în derm există și o celulă înrudită cu fibroblastul (miofibroblastul), capabilă să se deplaseze în focarul inflamator (deține proteine contractile), spre a realiza reparația tisulară la nivel lezional.
15
Fig 4. Fibroblastul și sintezele sale (schemă)
Între exemplele cele mai vizibile ale deteriorării fibrelor dermice se află defectul estetic numit vergeturi, care este deseori expresia clinică a unei patologi endocrine (exces de cortizol).
Vergeturile ca defect estetic cutanat
Numite şi striae distensae (în terminologie medicală) sau stretch marks (în literatura de limba engleză), vergeturile sunt semne cutanate de aspect filiform, albe, roșii sau violacee, rezultate din întinderea marcată a pielii, într-un interval timp relativ scurt.
Astfel de întinderi ale tegumentului au loc:
fie în pubertate (perioadă de creştere rapidă),
fie în sarcină, la nivelul pielii regiunii abdominale,
fie atunci când se acumulează rapid în greutate.
Defectul estetic cutanat reprezintă de fapt o insuficienţă a sintezei de colagen (și elastină), în fond o resinteză deficitară față de ritmul rapid al distrucției lor. Așadar, le vom întâlni în situații precum:
în hipercorticism (exemplu sindromul Cushing). Hormonul cortizol este crescut peste normal în această boală. Printre alte proprietăți biologice (anti-inflamatorie cea mai importantă), acest hormon are o acțiune litică, destructivă, catabolică asupra proteinelor din organism.
16
Or principala proteină a dermului este tocmai colagenul, menit să susțină arhitectura întregului țesut dermic.
hipercorticism medicamentos (corticoterapie), pe baza mecanismului descris anterior,
hipercorticism reactiv (funcţional), observat la persoanele care abandonează brusc rutina unui sport de performanţă,
sarcina (striae gravidarum)
obezitatea instalată într-un timp scurt.
Modificări microscopice în vergeturi:
- În epiderm are loc un proces de atrofiere, astfel epidermul devine subțiat și își pierde aspectul normal (cadrilat).
- Joncțiunea dermo-epidermică devine și ea subțiată, aplatizată, - În derm au loc cele mai importante modificări histologice:
Se produce fracturarea fibrelor de colagen (și de elastină),
Se instalează o dispoziție paralelă a fibrelor distruse (dispare aspectul caracteristic de rețea tridimensională).
O variantă aparte a vergeturilor, importantă pentru studiul cosmetologiei o constituie entitatea: striae gravidarum (vergeturile de sarcină). Acestea se dezvoltă de regulă în timpul celei de-a 6-a şi a 7-a lună de sarcină, constituind una dintre cele mai frecvente modificări cutanate ale acestei perioade. Dezvoltarea vergeturilor de sarcină a fost asociată, pe baze statistice, cu :
prezența unui făt cu greutate peste medie,
creșterea exagerată a greutății organismului matern pe timpul sarcinii,
vârsta mai scăzută a femeii însărcinate (țesut dermic mai reactiv).
Indiferent de cauza lor, vergeturile evoluează în mod natural asemănător cu procesul cicatrizării, trecând prin secvențele următoare: (1) colorație roșie-violacee specific lezională, (2) colorație albă ca o reparație reziduală și (3) diminuarea în timp a grosimii lezionale.
17
Așadar, și tratamentul cosmetic al vergeturilor trebuie gândit asemănător terapiei de reducere a cicatricelor, deci obligatoriu să includă și tehnici de medicină estetică.
În principiu, produsele antivergeturi se recomandă cazurilor sus- menționate (cele dependente de cortizol, sarcină, obezitate, adolescenți în creștere).
Există temeri legate de potențiale riscuri ale diverselor tratamente aplicate gravidei, pe timpul sarcinii (cu referire la tratamentul preventiv sau curativ al vergeturilor de sarcină). Trebuie spus cu claritate faptul că, dacă
• Substanțe active
Stimulatori ai sintezei de colagen (ex, beta-glucanul, extractele de rodie, vitamina C, retinolul, peptidele de sinteză, etc – vor fi studiate la capitolul : Îmbătrânirea cutanată).
Substanțe peeling, care să repare atrofia epidermică, prin regenerarea (reformarea) țesutului epitelial (substanțe active ce au fost prezentate la capitolul anterior)
Uleiuri de plante, bogate în acizi grași polinesaturați - pentru refacerea structurii de bază ale epidermului și dermului distruse (efectul cicatrizant).
Uleiul de migdale este un excelent agent cicatrizant.
• Indicații și precauții
18
se exclud retinoizii (chiar sub formă de tretinoin sau retinol de uz topic) de pe perioada sarcinii și alăptării, nu există niciun alt risc legat de cosmeticele antivergeturi.
Mult timp s-a considerat (și se consideră în continuare) că vergeturile odată instalate, nu mai răspund la nicio formă de tratament cosmetic, mai cu seamă atunci când acestea au o vechime mare.
Într-adevăr, dacă factorul cauzator continuă să existe (boala Cushing, tratament corticoterapic), leziunile respective nu au cum să fie vindecate.
În schimb, vergeturile a căror cauzalitate a dispărut, pot fi ameliorate cosmetic prin substanțele active anterior menționate, iar ulterior șterse prin tehnici de medicină estetică (dermapen, microdermabraziune).
Colagenul este o proteină structurală, probabil cea mai importantă pentru derm. Acest biopolimer natural formează o rețea tridimensională, ca un schelet, ca o armătură de susținere a țesutului conjunctiv al dermului. În îmbătrânirea cutanată are loc distrucția sa calitativă și cantitativă, în timp ce vergeturile (striae distense) reprezintă o expresie a pierderii organizării sale normale (fibrele devin rupte și paralele între ele).
Ideea de a aduce colagen pielii prin aplicații topice este demult depășită, perimată, dar actualmente se caută molecule penetrabile cutanat, care apoi să stimuleze fibroblastul în a sintetiza. Așa este și cazul tratamentului cosmetic al vergeturilor, pentru care asocierea cu regeneratori epidermici este o condiție obligatorie a vindecării complete.
• Dialogul cu consumatorul - controverse și mituri
• Nu uita !
19
Care este sfatul cosmetic corect și onest legat de gestionarea vergeturilor, pentru situațiile următoare ?
- o adolescentă ce acuză apariția de vergeturi cutanate, - o femeie însărcinată aflată în luna a 4-a de sarcină,
- o persoană tânără care a acumulat în greutate din cauza unui episod depresiv (bulimie).
• Testează-ți cunoștințele !
20
Produse cosmetice anticelulitice.
Studiul hipodermului
Aspectul neted al pielii și lipsa oricărei imperfecțiuni, indiferent că aceasta se numește aspect al pielii în coajă de portocală, celulită (denumire improprie, incorectă, dar extrem de utilă în comunicarea privind produsele cosmetice), sau în mod științific, liposceroză, fibroscleroză edematoasă dermo-hipodermică, paniculopatie, distrofie dermo-hipodermică, sau dermopaniculită, a suscitat interesul esteticienilor și a industriei farmaceutice deopotrivă, de peste trei decenii. Dacă în trecut, observații empirice puneau cafeina (de fapt, zațul de cafea) în prim planul tratamentului acestei entități clinice, astăzi există un întreg arsenal de tratamente avansate, cosmetice și de medicină estetică.
Frecvența mare în rândul femeilor acestui defect estetic pornit din hipoderm, impune înțelegerea structurii și funcției acestui strat al pielii, cauzele de apariție ale așa-numitei celulite, ca și posibilitățile terapeutice dermocosmetice.
Structura și funcția hipodermului
Hipodermul reprezintă cel mai profund strat al pielii; este situat între derm și țesutul gras subcutanat, de care este legat fără nicio barieră anatomică de demarcație. Ambele structuri sunt constituite din paniculi adipoşi, populaţi de celule specifice: celulele grase sau adipocite. Din punct de vedere microscopic (histologic) există în organism două tipuri de ţesut gras: (1) țesut gras comun (mai abundent) şi (2) țesut gras brun, mai bine
• Importanța și rolul produsului cosmetic anticelulitic
• Noțiuni teoretice legate de indicația produsului
21
reprezentat la sugari și la unele mamifere care hibernează, menit să genereze energie termică, grație multitudinii ce mitocondrii intracelulare, ce conferă, în microscopie, aspectul brun, întunecat.
Principalul substrat energetic furnizat de ţesutul adipos este reprezentat de trigliceridele (grăsimile) „de depozit”. Acestea reprezintă o sursă energogenă, la care organismul face apel în caz de deficit nutrițional.
Totodată, în acest țesut există și colesterol (de proveniență exogenă, alimentară), dar și vitamine liposolubile: provitamină D (acesta se transformă în vitamina D, sub acţiunea radiațiilor ultraviolete), ca și beta-caroten.
Mantaua lipidică intervine în mecanismul general de termoreglare, nu doar pentru că, la nevoie, produce termogeneză graţie oxidaţiei lipidice, dar şi fiindcă este un strat termoizolator.
Actualmente este unanim acceptat faptul că hipodermul (incluzând și țesutul gras subcutanat) nu este doar un simplu depozitar al grăsimilor de rezervă, ci are și funcții de sinteză, motiv pentru care unii cercetători îl numesc metaforic: cea mai mare glandă endocrină. Figura 5 prezintă care sunt capacitățile de sinteză ale celulei adipoase.
Fig. 5. Funcțiile și capacitățile de sinteză ale celulei adipoase
22
Celulita (disitrofia dermo-hipodermică): cauze și aspecte evolutive Cauza determinantă, sine
qua non: specificul
arhitecturii hipodermului și a țesutului gras subcutanat.
Septele conjunctivo – vasculare sunt în REȚEA la sexul masculin, și verticale, spre planul dermului, la femeie.
Cauzele favorizante Retenția hidrică, la adolescente, mai ales premenstrual,
Stază venoasă, accentuată și de sedentarism
Acumulare de grăsimi (trigliceride) în adipocite, prin exces alimentar Compresie pe sistemul capilar, prin acumularea de grăsimi și prin fibrozarea (rigidizarea) colagenului în timp (reacție de glicare) Aspecte evolutive:
1. Celulita edematoasă (doar retenție hidrică) 2. Celulita adipoasă (predomină stratul gras, alături de edem) 3. Celulita fibroasă cu micro-noduli (pe lângă modificările descrise anterior, țesutul afectat devine și rigid)
4. Celulita fibroasă cu macronoduli (în plus față de fazele anterioare, palpația profundă devine dureroasă, prin compresia filetelor nervoase).
23 Metode de investigație
folosite de laboratoarele de producție:
Termografia cu cristale lichide (se bazează pe existența unui amestec de zone calde și zone reci de tegument, în zona celulitei) Ecografia cutanată
Fig. 6. Activele din produsele cosmetice anticelulitice si rolul lor
• Substanțe active din produsele cosmetice
anticelulitice
24
Produsele cosmetice anticelulitice sunt indicate în diversele forme de distrofie dermo-hipodermică, așa cum este prezentat în schema de mai sus.
Persoanele hipertensive vor fi consiliate să nu facă exces de creme cu cafeină (sau cu săruri de cafeină), ci să prefere L-carnitina drept liporeducător.
O bună eficacitate a acestor produse se obține dacă pacientul urmează și un stil de viață sănătos (eliminarea exceselor glucidice, așa după cum s-a arătat în schemă, deoarece excesul glucidic accelerează acest defect estetic prin două mecanisme :
- crește lipogeneza, adică depunerile de grăsimi subcutanate și hipodermice,
- grăbește procesul inevitabil de glicație a colagenului (resturi de glucoză rămase în țesuturi aderă de molecule proteice, respectiv de colagen, ducând la rigidizarea sa); astfel se ajunge la celulita fibroasă.
Unele produse cosmetice anticelulitice sunt denumite creme termice.
Ele se bazează pe capsaicina, o substanță din ardeiul iute (Capsicum annuum). Acestea produc un eritem și o senzație de disconfort (senzație de usturime). Rolul capsaicinei este de a stimula penetrabilitatea în țesutul gras a celorlalte componente active, prin vasodilatație capilară, (efect adjuvant), dar nu este întotdeauna bine tolerată de toți consumatorii. Din acest motiv, substanța nu a fost introdusă pe schema prezentată în figura 6.
Unii consumatori pot face confuzii între aceste produse cosmetice (cele anticelulitice) și cele pentru picioare grele. Acestea din urmă se bazează pe substanțe drenatoare, dar și, mai ales, pe activele blocante ale glicației colagenului (ex. hesperidina), fără a fi necesară intervenția agentului liporeducător. În cazul acestor produse dermocosmetice, hesperidina se adresează colagenului din pereții vasculari.
• Indicații și precauții
25
Unii consumatori avizați consideră că produsele cosmetice anticelulitice nu au eficacitatea scontată, promovată în advertisingul acestora.
În acest sens, trebuie subliniate trei mențiuni:
- Medicina estetică propune metoda criolipolizei. Ea este însă costisitoare, necesită un set de ședințe și un personal calificat.
Țesutul gras eliminat și fracționat prin această tehnică, prin trigliceridele sale, trece în sânge sau este captat de celule fagocitare. Totuși, aceste căi metabolice ale depozitelor grase nu asigură eliminarea trigliceridelor din organism, ci doar relocarea lor (posibil, la nivel hepatic).
- Operația chirurgicală de lipoaspirație comportă riscurile oricărei intervenții chirurgicale; în plus aceasta implică o lungă perioadă de recuperare (circa 2 luni), ea generând echimoze post- operatorii.
- Cultura fizică este importantă ca mod de viață, indiferent de calea de tratament invaziv sau non – invaziv aleasă.
Hipodermul este cel mai profund strat al pielii, el având structură histologică de țesut gras. Departe de a fi un simplu depozitar de triglicerde (grăsimi) de rezervă, el deține și funcții secretorii, printre care: leptina (hormonul sațietății alimentare) și estrogenii (hormoni sexuali feminini).
Celulita (distrofia dermo-hipodermică) este o disfuncție estetică extrem de frecventă la sexul feminin, iar produsele cosmetice anticelulitice trebuie să se adreseze tuturor celor trei faze evolutive: (1) formarea edemului non-inflamator, (2) acumularea de masă lipidică, (3) tendința de rigidizare a colagenului, prin reacția de glicare.
• Dialogul cu consumatorul - controverse și mituri
• Nu uita !
26
1. Ce sunt cremele termice anticelulitice, pe ce se bazează și ce precauție impun ele?
2. Care este deosebirea între produsele cosmetice anticelulitice și cele ce au ca indicație sindromul de picioare grele?
3. Care sunt substanțele active liporeducătoare din componența produselor cosmetice anticelulitice, iar din acest punct de vedere ce contraindicații se impun persoanelor hipertensive?
• Testează-ți cunoștințele !
27
Produse cosmetice antiseboreice și antiacneice.
Studiul glandelor sebacee
Tenul seboreic și cel acneic reprezintă, în ansamblul lor, una dintre cele mai frecvente probleme cu care se ocupă cosmetologia și dermatologia.
Aproape fiecare persoană poate să afirme că a suferit, cel puțin o dată în viață, un episod acneic, mai sever sau mai puțin sever. În plus, acneea atrage după sine și un prejudiciu estetic, uneori complexe de inferioritate sau dificultăți de inserție socială, tocmai la vârsta la care există cea mai mare nevoie de afirmare (pubertate, adolescență).
Din acest motiv, pentru seboree și pentru acneea în formele incipiente se apelează la sfatul farmacistului și al asistentului de farmacie, cel puțin pentru asigurarea sebocorecției și pentru igiena riguroasă a pielii afectate.
Structura și funcția glandelor sebacee. Seboreea și acneea
Glandele secretante de sebum (numite glande sebacee) se află în piele, mai precis în profunzimea dermului, fiind ataşate la foliculul pilos (structura generatoare a firului de păr).
Din punct de vedere secretor, acestea sunt considerate a fi glande holocrine (holos = tot, krinein = a secreta), semnificând faptul că secreţia lor (sebumul) se eliberează la suprafața pielii împreună cu celula proprie (sebocit). Rolul secreției de sebum este de a forma la suprafața pielii un film protector (cu rol anti-deshidratare, deci și anti-aging); totodată sebumul protejează firele de păr.
• Importanța și rolul produsului cosmetic seboreducător și antiacneic
• Noțiuni teoretice legate de indicația produsului
28
Fig 7. Poziționarea glandei sebacee în raport cu firul de păr
Cele mai mari și mai active glande sebacee se află la nivelul feței, mai precis pe așa-numita zonă T (frunte, nas, bărbie). Densitatea lor este de circa 400-500/cm2 (la nivelul feței și scalpului), urmând să ajungă la doar 50 glande/cm2, pe tegumentul toracelui, abdomenului şi al membrelor inferioare (în mod descrescător). Glandele sebacee sunt totalmente absente pe palme şi pe tălpi, zone în care, în schimb, se găsesc, cu mare densitate, glandele sudorale.
Produsul de secreție al glandelor sebacee, denumit sebum, reprezintă un amestec complex de lipide, care în totalitatea lor conferă nu doar un strat protector (rol anti-deshidratare), dar și un mediu de echilibru bacterian (propice bacteriilor saprofite). Compoziţia chimică a secreţiei sebacee include: trigliceride (50%), fosfolipide, acizi graşi liberi (5%), sqalen (10%), ceruri (20%), esteri de colesterol (4%) și colesterol neesterificat (1%).
Pașii patogenici de la secreție crescută de sebum la acnee sunt redați în mod gradual, în tabelul următor.
29 Pasul
pato- genic
Fenomenul fizio-
patologic Ce ce întâmplă în mod concret
1 Secreția hormonilor androgenici (testosteron) stimulează glanda sebacee (la ambele sexe)
Hormonii / precursorii androgenici, la ambele sexe, sunt:
1. Delta – 4 androstendiona (la femeie) e secretată de ovare;
este un precursor de testosteron (în celule țintă se va transforma în testosteron). Creșterea sa poate genera: (1) episodul acneic premestrual, (2) acneea femeilor cu sindrom de ovar polichistic (SOP)
2. DHEA – este un precursor de testosteron, prezent la ambele sexe, produs de glandele suprarenale. În celule țintă (ex.
sebocite) se tranformă în testosteron.
3. T (testosteron) este secretat exclusiv de testicole.
2 Hormonii androgenici (T) stimulează secreția crescută de sebum, iar de aici, fondul pe care poate să apară acneea
Episoadele de acnee apar în situațiile:
1. Adolescentele, ce nu au o balanță echilibrată androgeni / estrogeni, mai ales premenstrual,
2. La băieți, în pubertate, glandele sebacee sunt brusc stimulate cu o cantitate mare de testosteron, după latența acestui hormon în copilărie,
3. Femeile cu SOP au cantități peste normal de precursor androgenic ovarian (delta – 4 A)
4. Medicația cu anabolizante androgenice 5. Copiii nou – născuți, al căror mame au SOP 3. De la seboree
la acnee pielea afectată parcurge unii pași (fig 8)
30
Fig 8. Secvențialitatea patogenică de la seboree, la acnee
• Substanțe active din cosmeticele anti-seboreice și
antiacneice
31
Aceste substanțe active enumerate sunt indicate pentru formele ușoare și medii de acnee, dar și în toate situațiile de seboree.
Se impun următoarele precauții:
- Legat de produsele de curățire (cu acid glicolic, acid salicilic), prin potențialul lor keratolitic (în concentrație crescută, sau la prea frecvente aplicări topice) pot conduce la manifestările cutanate descrise pentru produsele keratolitice (eritem, descuamație vizibilă).
- Produsele ce conțin alcool etilic în componență sunt părăsite actualmente, deoarece alcoolul, prin efectul său agresiv asupra pielii, poate genera o supra-secreție compensatorie de sebum,
- Legat de forma farmaceutică, produsele antiseboreice sunt de preferat a fi sub formă de soluție sau hidrogel, deoarece formele ocluzive (grase) pot conține componente comedogene, sau pot induce un efect de închidere a canalului de excreție grandular (ceea ce are loc și în procesul patogenic de keratinizare infundibulară).
- Medicația cu retinoizi pe cale orală (izotretinoin, un derivat al vitaminei A) va fi eliberată doar pe bază de prescripție medicală, aceste substanțe medicamentoase având numeroase efecte adverse (hepatotoxicitate, teratogenitate, hipervitaminoza A).
A existat o veche teorie ce susținea importanța alimentației corecte și echilibrate în cadrul tratamentului antiacneic. Totuși, nutriția antiacneică, așa cum a fost ea gândită inițial, era extrem de restrictivă și frustrantă.
Epoca retinoizilor de sinteză a pus într-un con de umbră teoria factorului nutrițional, această medicație promițând pacientului un stil de viață fără restricții și fără frustrări. Totuși, multitudinea de efecte adverse ale izotretinoinului, a impus diminuarea indicării sale și o reevaluare a factorului adjuvant alimentar. Astăzi, raționăm echilibrat între cele două curente de
• Indicații și precauții
• Dialogul cu consumatorul - controverse și mituri
32
gândire (medicație sau alimentație), cunoscând următoarele influenețe alimentare (schema de mai jos).
Stimularea secreției de sebum are un puternic determinism hormonal (hormonii androgenici), atât la persoanele de sex feminin (prin precursorii acestui hormon), cât și la cele de sex masculin (prin testosteron).
Influențele alimentare, deși par a aparține unei teorii vechi, au fost recent reevaluate, și va trebui să ținem cont de aceste opinii, în cadrul sfatului farmaceutic. Nici factorul microbian nu trebuie să fie desconsiderat, microorganismul Propionibacteriun acnes fiind agentul cauzator al acneii (un agent microbian anaerob).
Legat de consilierea pentru alegerea corectă a unui produs cosmetic seboreducător / antiacneic, este la fel de important mixul de substanțe active, cât și forma farmaceutică non-comedogenă.
• Nu uita !
33
1. Pe baza substanțelor active antiseboreice / antiacneice, imaginați o rutină cosmetică zilnică pentru o adolescentă cu acnee comedoniană.
2. Care sunt precauțiile impuse de produsele cosmetice antiacneice și la ce reacții adverse ne putem aștepta ?
3. Pe baza principiilor învățate și după o prospectare a piaței cosmetice de profil, indicați produse antiacneice / antiseboreice de încredere.
• Testează-ți cunoștințele !
34
Principiul deodorantelor și antiperspirantelor.
Studiul glandelor sudorale
Nevoia de creștere a calității vieții a impus găsirea de mijloace cosmetice care să soluționeze problema neplăcută a transpirației excesive.
Astfel de produse sunt indispensabile în două situații majore: (1) în cazul transpirației abundente, ca mijloc eficient de termoliză a organismului (ambient cu temperatură ridicată, sau efort fizic intens) și (2) pentru pacienții care suferă de hiperhidroză. Aceasta din urmă este o condiție dificilă pentru pacient, nu doar prin ea însăși (transpirații frecvente, disconfort, pătarea lenjeriei), dar și prin unele fenomene generate, cum ar fi: intoleranța la frig și complicațiile posibile (micoze, hidrosadenita etc.).
Structura și funcția glandelor sudorale. Hiperhidroza
Glandele sudorale reprezintă formațiuni anexe ale pielii, poziționate anatomic la diverse niveluri ale dermului profund. Produsul de secreție al acestor formațiuni se elimină la suprafața tegumentului, grație unui canal excretor (fig. 9). Se estimează că pe întreaga suprafață a pielii umane ar exista aproximativ 2 – 3 milioane de glande secretante ale sudorii.
Din punct de vedere morfologic și funcțional, se disting două mari categorii de glande sudorale, și anume: (1) ecrine și (2) apocrine.
• Importanța și rolul produsului cosmetic antiperspirant
• Noțiuni teoretice legate de indicația produsului
35
Fig. 9. Poziționarea în piele a glandelor sudorale (secretante ale sudorii) – schemă
Dacă glandele sebacee sunt încadrate, din punct de vedere funcțional, în tipul secretor holocrin, deoarece devarsă un produs de secreție amestecat:
celulă secretantă plus produs secretor, în cazul glandelor sudorale avem de a face cu alte două tipuri de formațiuni secretorii:
- Glande ecrine: acestea devarsă DOAR conținutul lor secretor, - Glande apocrine: ele elimină, pe lângă produsul de secreție și o
parte a citoplasmei celulei ce a produs secreția respectivă.
Figura 10 face această distincție și explică comparativ cele două tipuri secretorii.
Fig . 10. Principiul secretor al glandelor sudorale
Dincolo de aceste deosebiri de mecanism secretor, există și mari diferențe în ceea ce privește structura histologică și rolul biologic al celor două tipuri de glande sudorale, deosebiri ce vor fi prezentate sintetic, comparativ, în tabelul următor.
36
Glandele ecrine Glandele apocrine Morfologie Canalul excretor este lung și
sinuos. În schimb, lumenul canalului este foarte subțire.
Canalul excretor glandei este scurt, iar lumen canalului este larg (200 μm diametru).
Localizare anatomică
Glandele sunt răspândite pe întreaga suprafață cutanată Densitatea maximă este la nivelul palmelor și tălpilor
Glandele se găsesc în regiunile:
axile, areole mamare, zona organelor genitate, în conductul auditiv extern (fiind aici glandele ceruminoase) și rareori pe suprafața cutanată abdominală, unde sunt rudimentare.
Perioadă de
activitate în cursul vieții
Sunt active încă de la naștere (de aici și riscul de hipotermie la sugar și nou-născut).
Devin active la pubertate, odată cu maturizarea sexuală
Rol
fiziologic – stimuli
Intervin în termoreglarea organismului, răspunzând la stimulii și la reglajele acestui proces (centru hipotalamic și efectorii săi: mușchi scheletici și glande sudorale).
Contribuie la epurarea produșilor toxici, asemănător cu epurarea renală
Ureea din secreţia sudorală este hidratant al pielii, face parte din complexul NMF (factor natural de hidratare).
Acid urocanic din secreţia sudorală este un fotoprotector fiziologic
Răspund la stimuli hormonali.
Nu intervin în procesul termoreglării
Compoziția chimică
Ioni, NaCl, apă, uree, amoniac, acid uric.
Ioni, glucide, lipide și unele proteine.
37
Hiperhidroza reprezintă o condiție patologică ce desemnează orice hipersecreţie sudorală, indiferent de cauza sa. În esență, este vorba despre creșterea sintezei și eliminării de sudoare peste nivelul fiziologic cerut de termoreglare (pentru a realiza termoliza). Aproximativ 3% din populație suferă de hiperhidroză.
Hiperhidroza poate fi clasificată astfel:
o în funcţie de localizarea glandelor sudorale cu exces secretor :
hiperhidroză generalizată, dacă este implicată întreaga suprafață cutanată,
hiperhidroză localizată, dacă excesul sudoral se reduce la palme, plante (tălpile picioarelor) regiunea plantară şi axile.
o în funcţie de criteriul primar (genetic) – secundar (în contextul unei alte boli) există:
hiperhidroză primară (congenitală), reprezentând cel mai adesea o tulburare a sistemului nervos vegetativ, în acest caz transpirația intensă este cauzată de stres, anxietate,
hiperhidroză câștigată (secundară unor alte comorbidități), se înregistrează în:
- unele boli neurologice,
- unele boli metabolice, ca de exemplu în criza hipoglicemică (de însoțire, sau nu, în diabetul zaharat), - în anumite endocrinopatii cum ar fi: feocromocitomul,
hipertiroidismul,
- în unele stări pasagere: alcoolismul cronic, bufeurile de menopauză și răul de mișcare.
Hiperhidroza generează un disconfort major prin ea însăși, dar mai cu seamă prin complicațiile sale posibile, între care:
- intoleranța la frig, transpirații în exces chiar și în sezoanele reci,
- unele patologii infecțioase cu punct de plecare reprezentat mediul umed al secreției sudorale (infecții bacteriene sau micotice, ca de exemplu tinea pedis și hidrosadenita),
- forme atipice, rare ale unor dermatoze, cel mai emblematic exemplu fiind psoriazisul palmo-plantar.
38
Excesul utilizării acestor produse cosmetice poate fi dăunător, din cauza sărurilor de aluminiu. În plus, substanțele odorante pot să inducă dermatite alergice / de contact.
• Substanțe active și principiul produselor antiperspirante
• Indicații și precauții
39
Un mit extrem de răspândit în mentalul colectiv este acela potrivit căreia "transpirația slăbește". În fond, secreția sudorală conține în principal apă și săruri minerale, nicidecum substanțe energogene din țesutul adipos.
Riscul transpirației intense ar fi deshidratarea (pierderea de apă), dar organismul are mijloace compensatorii de reglaj (se declanșează senzația de sete, dată de stimularea osmoreceptorilor din mucoasa bucală).
Un alt mit este cel al detoxifierii prin saună. De fapt, organismul are mecanisme proprii de detoxifiere (prin: ficat, glande sudorale, rinichi, plămâni), sisteme care se declanșează în mod automat, prin mecanisme biologice ce țin de reglajul homeostazic. Dimpotrivă, excesul acestei proceduri aduce după sine riscul prăbușirii tensiunii arteriale.
În fine, multe persoane consideră că niciun tratament cosmetic antipersiprant nu are o eficiență semnificativă. Această constatare este oarecum un adevăr, deoarece transpirația excesivă este expresia unei alte patologii interne, sau, cel mai adesea este materializarea stresului, ce declanșează efectorii adrenergici ai sistemului nervos vegetativ. Totuși, actualmente, medicina a propus ca metodă eficace injectarea în axilă, de toxină botulinică. În acest sens, toxina botulinică blochează celulele mioepiteliale care tapetează canalele de excreție ale glandelor sudorale;
astfel, aceste glande nu mai pot elimina produsul lor de secreție. Procedura se realizează cu un ac fin, prin intermediul căruia se introduc intradermic cantităţi mici de toxină botulinică. Medicul specialist va estima numărul necesar de injectări, în funcție de zona cutanată care trebuie să fie tratată. Efectul favorabil se instalează după 2-14 zile de la intervenție şi durează 6-8 luni. Vor fi însă necesare injectări ulterioare, repetate, la intervale de timp de circa 6-16 luni.
Teoretic, cea mai eficientă cale de tratament a hiperhidrozei primare (congenitale) ar fi găsirea de mijloace anti-stres, dar realizarea faptică a acestui deziderat nu este prea des posibilă.
• Dialogul cu consumatorul - controverse și mituri
40
Glandele sudorale, dincolo de rolul lor detoxifiant, dețin o importanță esențială în termoreglarea organismului (mecanismul principal de termoliză).
Circa 3% din populație suferă de hiperhidroză, cel mai adesea afecțiunea fiind de origine congenitală, implicând stresul și anxietatea. Slaba eficiență a produselor cosmetice antiperspirante, ca și toxicitatea sărurilor de aluminiu la aplicarea lor topică, a incitat medicina modernă să găsească alte mijloace terapeutice, între care intervenția cu toxină botulinică la nivel axilar.
Cum explicăm unui pacient cu hiperhidroză unele aspecte esențiale, ce îl vor ajuta să înțeleagă disfuncția sa?
- Cauza disfuncției de care el suferă, - Riscurile / complicațiile acestei patologii, - Posibilitățile terapeutice existente la ora actuală.
• Nu uita !
• Testează-ți cunoștințele !
41
Produse cosmetice fotoprotectoare.
Studiul fotoprotecței naturale
În societatea modernă, odată cu globalizarea și cu facilitarea deplasărilor pe mapamond, o tot mai mare parte a populației cu ten deschis (cu slabă capacitate nativă de fotoprotecție naturală) devine expusă la radiația solară intensă. Dacă adăugăm aici și încălzirea globală, dar și creșterea speranței de viață (iar concomitent cu aceasta, o incidență mai mare a bolilor dermatologice dependente de radiația UV), avem tabloul complet al riscurilor induse actualmente de radiația ultravioletă solară.
Fotoprotecția este importantă, pe de o parte pentru indivizii sănătoși, cu scopul de a contracara efecte nocive ale radiației UV solare (eritem solar, fotoîmbătrânire, melanom), iar pe de altă parte pentru a utiliza protecția obligatorie a persoanelor ce suferă de anumite boli dermatologice (lupus eritematos, vitiligo), sau ce au o predispoziție spre fotodermatoze (terenul alergic este predispus la urticaria solară).
Fotoprotecția naturală, melanogeneza și colorațiile de piele umană Organismul uman deține mijloce proprii de apărare împotriva radiațiilor ultraviolete. Atunci când acestea sunt depășite, devin necesare mijloacele cosmetice suplimentare. Mecanismele naturale sunt:
- Hipertrofia compensatorie a stratului cornos al epidermului, pregătit astfel să rejeteze o parte din radiația UV. Acest fenomen, cel al
• Importanța și rolul produsului cosmetic fotoprotector
• Noțiuni teoretice legate de indicația produsului
fotoprotector
42
îngroșării epidermului, este mai pregnant la persoanele care se expun frecvent la raze UV (fotoîmbătrânirea),
- Sinteza pigmenților fotoprotectori: eumelanina și feomelanina, numite în mod generic melanină.
- Eliberarea din lichidul sudoral a unei substanțe: acidul urocanic, cu efect fotoprotector.
Schemele următoare prezintă, în rezumat, sinteza și biologia melaninei.
Melanocitul este celula ce sintetizează melanina.
Celula se situează în stratul bazal al keratinicitelor, dar melanosomii, organitele celulare în care are loc sinteza, ajung prin transfer (fagocitoză) în celulele învecinate.
Melanosomii se află în 4 stadii evolutive, după gradul maturării lor (al sintezei de melanină).
La tenul deschis: melanosomii sunt în stadii incipiente, și nu ascensionează prea mult în straturile epidermului.
La tenul închis la culoare:
melanosomii sunt complet finisați și ascensionează în epiderm până în ultimele straturi celulare.
Tirozinaza este enzima cheie a melanogenezei.
Hormonul melanocito-stimulator (MSH) sintetizat de glanda hipofiză, reglează acest proces natural al melanogenezei.
Alți factori stimulatori sunt: radiația UV și razele X, substanțe fotosensibilizante (ex. retinol, unii odoranți), dar și hormonii estro- progestativi (ca dovadă sunt pigmentațiile de sarcină – melasma)
43
Adaptabilitatea pielii la radiația solară este dependentă de fototipul uman de piele, adică de încărcătura nativă, genetică de melanină.
Substanțe ecran : blochează (fizic) transmiterea în piele a radiațiilor UV
Substanțe filtru : selectează trecerea înspre organul cutanat a unei părți din radiația UV
dioxidul de titan,
oxidul de zinc,
oxidul de magneziu,
carbonatul de calciu,
caolinul.
Acidul para-aminobenzoic şi derivaţii săi (esterii săi: etil, gliceril, izobutil). Se utilizează în
concentraţii de maximum 5 – 10% .
Acizii di- şi tri-hidroxicinamic (umbeliferona şi metil-umbeliferona) totodată aceștia sunt și acceleratori ai bronzării, însă pot cauza fotodermatoze.
Uleiurile vegetale (arahide, susan, măsline, cocos, susan, bumbac), sunt slabe fotoprotectoare, dar foarte plăcute pentru consumator.
• Substanțe active fotoprotectoare și alte categorii de
produse cosmetice în raport cu expunerea la soare
44
În legătură cu bronzarea, mai există încă trei categorii de produse cosmetice:
Reparatorii solari sunt produse cosmetice care urmăresc să diminueze efectele negative ale expunerii pielii la radiația UV, având efectele: hidratant, calmant, antioxidant și regenerativ celular. Dintre agenţii hidratanţi sunt preferaţi: ureea, acidul lactic, acidul hialuronic, bioceramidele, iar dintre antioxidanţi, vitaminele liposolubile A şi E.
Activatorii bronzării, de regulă, sunt cosmetice ce conțin extracte vegetale, între care: uleiul de bergamote, bergaptenul, esenţele de lămâi, iar dintre substanțele active medicamentoase: metoxipsoralenii (molecule esențiale pentru tratamentul bolii vitiligo, pentru inducerea repigmentării cutanate). Toţi aceşti agenţi chimici pot activa melanogeneza, însă reprezintă totodată și surse de reacţii fototoxice (alergie prin asociere: substanță + efect radiant).
Autobronzantele sunt considerate a fi produsele cosmetice care facilitează colorarea artificială a pielii, într-o nuanţă foarte similară bronzului natural. Acestea nu produc melanogeneză şi nici protecţie solară. Principalul dezavantaj îl constituie aplicarea neuniformă pe piele; de asemeni colorația indusă persistă un timp scurt, iar nuanța conferită nu este întocmai asemănătoare bronzului natural (există o tentă gălbuie dată de unii pigmenţi, precum taninuri sau beta-caroten).
Precauții: așa după cum am precizat anterior, există unele precauții față de componentele naturale ce stimulează melanogeneza, pentru că acestea pot produce reacții de foto-sensiblizare, cu pigmentare reziduală după vindecare.
Există două indicații majore ale fotoprotectoareler, ce vor fi sintetizate în tabelul următor:
- persoanele sănătoase, fără risc de fotodermatoză, dar care având un fototip de piele de culoare deschisă, riscă să dezvolte, pe termen scurt, arsuri solare, iar la distanță în timp, aceste persoane sunt posibilii candidați la fotoîmbătrânire sau la cancere cutanate (melanom);
- persoanele cu potențial de fotodermatoză, pentru care expunerea la soare fără protecție maximă este dăunătoare, cu efect negativ imediat.
