.. .... "..
l. ANUL 1 ,. . .:.\)< _ \\\~~
\Sl~·
~' Q .
IUNIU 1876. 1
1
·1
ALBINA PINDULUl
LIT~RATURA, SCIINŢE ŞI ARTE.
Redactor: GRIGOR HARALAMB GRANDEA
1.
Abonarea se face: in Rucu-1 resei şi districte, la birourile post<~le; In Craiova, Ia biroul
1
He.tacţiel, suburhia Stul Ge·
urgio vechiu.
'l- •.
Abonareo se face numai pe un an cu preţul de: pentru Romania, 20 franci; pentru str.linatate, portul adâogat. :- Ese de do;\-orl pe Iunl.
~ - - - - -- o \
S U 1'\J A
H.:
Cot1vorbiri literare: Despre balade- le populare culese de Alesandri1 - din studiile inedite ale lut Bolinti- , neanu.
Poesia populara la l\luntenegrenl, Serbl, A.lbanest şi l\lacedonenl: Fi- nele poemet slave, Nunta lui Ivcm
Cenwievici; - Caracterul distinctiv al poesiet Macedonenilor.
Rolul amorului de familie în drama.
Poesil: Concertul de Alesandri.
Compatlmire, - Nopturna, -Sin- gur! - de Grandea.
l11termezzo, strofe de Henri Heine.
Articoli neînsemnaţi sunt al redactorului. - In numerul viitor va începe publicarea unul roman istoric: Ali-Paşia, Satrapul Albaniei.
A~UL IV. I IUr-'lU 1875.
ALB IN A PINllUL UI
LITERA TURA,
SCIINŢE ŞIARTE .
..
---.~---·...
~.-...... ~ ... ·-. .. ..._..__ _
,_,___ ____
~ ...- - - -
BALADELE POPULARE
Cl"LES}: DE
V. A L E S A N D R 1
Mulţi au cautat sa dea poesiel o
definiţie. La acesta întrebare, o suta de re~punsurl s'au întîmpinat, s'au isbit şi au perit. Poesia este poesie.
leca tot ce se pote <;iice, precum Dumne<;ieii este Dumne<;ieO Catre a- cestea, ceea ce se pote afirma ~i prii- mi este ca a face poesie, este a crea;
ast-fel in timpi vechi, G-reci numiaii pe poet Piitis, creator.
Crearea este una din condiţiile sele cele mal necesare. Poesia ce nu est~
o creaţie, nu este poesie; poetul ce nu creaza, nu este poet, este croni- car, este <;iiarist, este gramatic sai!
facator de versuri !ii de rime. Crea- rea este semnul geniului.
Numai crearea pote sa ridice pe un poet, sa nemureasca operile sele.
In Paris esh1ta o lume de poeţi a le caror opere, apar şi trec, fara sa fie citite de cat de autori lor. Causa este ca aceştt poeţ1 nu creaza nimic, el sunt nisce palide ecouri a le ce-
lor-alţi poeţi. Dar cand însa din a- cesta mulţime ese o opera cu semnul de creare, numele autorului el devine în data stralucit în tota lumea.
Ceea ce numim creearea saO nas- cocirea, în operile poeţilor mari are o infinitate de frumuseţi rapitore, cum are sorele ra<;iele se le; cugeta- rea, simţimîntul, forma, aii fie-care
frumuseţile lor dintr'o alta lume, par- fumul lor ce ne spune ca vin d'a dreptul din Paradis.
Ori-ce creare este însoţita de nou- tate. Crearea la poeţi Romani este rara. Imitarea domnesce în cele mal
lr.u
multe opere. Ast-fel cand parura can- tecele populare, culese, corectate şi
parfumate de pana nascocitore şi in- geniosa a poetului Alesandri, produ- sera o admirare generala, atat în Romania cat şi în strainatate. Aceste cantece sunt cugetarile unul popor în lunga sa viaţa, printre timpi de durere, de terore, de fericire, de bu- curie; sunt culese şi str an se într'un buchiet rapitor, cu miriade de colori
~i de parfume, car! tote ne rechiama eate o idee. Şi impreuna, formeaza o lume magica, o lume noa pentru nol, o lume de eroi, de martiri, de cantatorl, de feciore frumose şi suave ca florile Carpaţilor.
Aceste cantece facura revoluţie în literatura Romana. Ele cauta sa aiba un loc în admirarea lume!, daca nu mal sus, dar alaturi cu "Cantecele
Scoţiel, Romanţele Spaniei, Cleftele Grecilor, etc."
}< ie ce poe ma este o creare a parte ;
nici una nu semana cu alta. Ar (!ice cine-va ca privesce pe faţa unei giamh arabe, acele înflorituri inge- niose şi variate, sau în fundul unul daleoscop ce se înturna neîncetat.
Ast-fel, tînera ~i graţiosa poema llli- âra nu are nici un raport cu poema lui Milml copilul. Mihul nu semana cu Movila lut Burcel; acesta din urma n'are nimic care sa rechiame Fata Cadiulur. Şi ast-fel inainte, în cat ar crede cine-va ca fie-care din aceste po- eme a fost facuta de un autor în parte
şi ca nici unul din el nu avea cu-
noscinţa despre cele-alte poeme. Sin- gurul raport însa ce p6te sa esiste între aceste cantece este numai si- gilul geniului ce le acopere pe tote, . şi ne spune ca autorul lor este naţia,
- - - -Univ. 'Petru Maior' Tg. Mureş
ll~,~~~~~~~~ll~lr~III,~I~).U~I~,\\I!
Forma Îflsa pare mal jos de cu- getllrl, şi nu este de mirare. Tim·
pul a trecut peste dînsa. Sunt aci ca- mee antice grecesc!, pe cari timpul le-a insultat, dar trllsurile le-all re- mas tot frum6se.
Hion, Anacreon, Safo, ar surîde de gelosie la citirea l\Iiorel; frumu·
seţea, patima, delicateţa, eleganţa , sunt versate cu profusie în ace- ste cugetari. Ar t;iice cine-va ca aude vocea unuia din poeţi antici.
Crmat6rele eate-va versuri din Miora închid in sînul lor t6te frumuseţile
poesiel de o data.
Pastorul respunde l\li6rel care'!
vestise ca soţi set aii sa'! uciga:
,.Oiţ:l b:lrsana., ,.De'l fi. n \Sdra.van'l .Şi d'o fi s:l mor .In câmp de Jllohor,
.s:~ spui lui Br:lnceanu
"Şi lut l!ngur.!nu,
.ca s1 me lngrope, ,.P'aicea p'aprOpe, ,. În sta.na d.e oi,
.s1 fi~ tot cu voi, .La spatele sUne!,
"Ca sl'ml aucJ c:mi .
• Ast-fel s' le spui;
.rar la cap sl'ml pul
"Flueraş de fag,
• :o.Iult cjice cu drag!
.Flueraş de soc, .Mult cjice su foc !
"Fluera;t de os, .Mult cjice duios!
• VIntul c:\nd va bate, ,.Prin d ,.a s\rebate, ,.Oile s'or str.1nge,
"Pe mine m'or ph.ngc.
,. Iar tu de omor ,.Sa nu le spui lor;
.Sl le •pul curat
,.Că m'am insurat .C'o m:lndra cui~sl,
"&o\ lume1 mir~s\;
,.Câ la nunta mea ,.A c.'\~ut o stea;
.s6rele şi luna ,.'1\U-aa ţinut cunun:l;
.Bracjl şi p1ltinaşl
,.'I·am avut nuntaşi;
,.Preo~l, mun\Î nlar1, ,. Pase-rl llutarf, ,. Polserele mii, .stelele f~clil.
Frasa se termina cu o imagine su- bhma. leca adeverata poesie, ieca crearea, nascocirea, noutatea, cari sunt cele mat mari cua.litllţl ale po·
etu\ul. Sa ni se ierte a t;iice aici ca nu am întalnit în nici un poet Roman aceste ingeni6se inspinlrt !
Şi cu t6te acestea, cel ce le-a creat nu scia pote nici sa scrie, nici sa citeasca, nu scia nimtc despre natura lucrurilor omenesc!; nu era nici gra- matic, nici ritor, nici filosof, dar a·
vea darul cerului. Era creator, era profet, era o scînteie din Dumne<;iell, era poet. Ort-ce om priimesce o cres·
cere 6re-care, p6te sa sene versuri daca va voi; dar ca sa fie poet, cata sa fie nascut poet. ·
Omer nu a cunoscut mal bine ini- ma omem!sca de cat autorul l\li6ret.
Acest poet nu canta ca sa'şt faca un nume. El canta, caci se inspira, ca- el acesta era misia lut. Canta cum canta paserea, cum murmura rîul, cum vîjie vîntul în frunt;ie. Acest po- et era espresia poporului. Din bali-
~ar nasc rosele cele mal frum6se . :\larinimia, abnegarca, aceste atri- bute ale lut Dumne<;ieft, fac lauda can- tatorulul l\Iiorel. Pastorul <;lice :\li6- rel ca de va întalni pe maica-sa, sa nu'! spuie ca s'a însurat cu o l'llill-
drii crciiasă, a l11mtl mil"csă (m6rtea), ci CII o fată de craiz"i p'o g,,,.ă de raiil.
Omul nu semt~.na cu Dumnet;ietl de cat rrin marinimie. Amar poetului ce se va departa din calea marinimie!!
Lumea îl va uita ! A crede, a spera, a iubi vor fi tot·d'a-una graţiile Jur.
6menilor le place sa cret;ia, sa spere, sa iubeasca. Lumea e prea mult plina de amaraciunl, ca sa nu'! placa aceste
divinitaţl. Lumea are trebuinţa de
speranţa ca de lumina. Era un timp
cand societatea omenesca gusta cu beţie acele cugetart turburose des-
,
p~rate. Acesta a ţinut puţin şi nu a m1şcat de cat suprafaţa. Vijaliile tur- hur faţa maret şi nu petrund fundul Kumat raqele sorelut se reflecta
î~
fundul marilor.
Poeţi ce vor Uita în cantecele lor aceste trei Q.eitaţt, vor deveni netrebu- incioş1 societaţel. Cantaţl tristeţi le vie- ţel, dar nu amaraciunile el. leca ce face meritul acestor cantece popu- lar, ieca pentru ce ele ati clasicita- tea poemelor antice.
Daca dela aceste cugetart tinere
!':i graţiose, vom trece la simţiminte
energice, barbatesc!, vom afla pe 11/i/wl, pe rolllătz Gruea Grozat:ul Blă
stemul, 'f..ma
Alimoş,
Bujor, etc. 'Este greu de ales, ca.c1 am Q.is ca nu se- mana între dînsele. Cu tote acestea, luam pe M1hul care pare sa aibapreferinţa, din causa bogaţiel imagi- nelor po••tice. Este un torent de lu- mina, de viaţa; ar crede cine-va ca natura adormita un minut, inYiaza d'o-data.
1\lihul trece calare noptea prin munţi şi plesnesce din frunQ.a, de resuna
munţi; \'orbesce cu calul seQ care ti respunde şi îl Q.ice ca pe aprope sunt patru-c;iecl şi cinci de talharl le- vinţl. lanu~, capul talharilor, !iec;i~nd la masa, aude sunetul cob14{lulul lul l\Iihul şi recunosce ca este un voinic.
Trimite oşteni înaintea lut, c;licendu-le:
"la stati ascultati!
"Armele-apucat! ! .ca etl cam au<}
.sunet de Cobu<},
"Un dulce ca.ntic,
.c:~ntic de voinic.
.sa•t e~itl In cale,
"In de! şi In vale, .La pod la Hirtopl,
"La lunea de plopi, ,.La poteca strtmta,
• La c1rarea fr1nU,
• La nntana lină
• cu apa putina;
"D'o fi vr'un •it~z,
.cu Oorl pe obraz, .sa nu mi'! siTicatl .ci sa mi'l l:lsatl!
"Jar vr'uo fârmecat,
"De muieri stricat,
.o
palma să'l da\1,.Drumul sa'l lasati ect. ! 3
Aceste rîndun descrin tare bine caracterul vitejesc şi despreţul pen- tru 6meni laşl şi afemeiaţl.
Mihul bate ceta de talharl ce'! ese înainte şi unneaza calea. lanoş aude, se manie, ese la bataie.
Dar Mi hul respunde cu recel a;
.Lăsat! Aintele,
• L~satl armele, .ca eil Mihul sint
,.Şi vreaa sa. ve cânt ,. Un ma.ndru c~ntic.
"Căntic de voinic..
Aici vine acesta imagine ce va sta ca un model de frumuseţe poe- tica în literatura Romana, esprima- ta prin versurile urmat6re, cu cart poetul pare ca se j6ca capricios, si- gur de puterea sa.
"Iată, mare, IaU
.ea Mihul d'o-data, .Incepu cu foc .A cjice pe loc,
"Incepu uşor
.A cjice cu dor
"Un cantic duios,
• Atat de frumos, ,.Ca munţi resuna,
"Şoimi se aduna;
.Bracji se clătesc,
.Fruncjele ~ioptesc,
.stelele sclipesc .Şi 'n cale s'opresc 1
Dupe cantic, lanoş îl invita la ma- sa unde banchetesce ; apoi se lupta (duelul ). Mihul ucide pe lanoş, în lupta drepta, şi c;lice talharilor un- guri, care dm el va fi vrednic sa ri- dice armele lul, acela sa'l fie frate.
Unguri se încerca sa ridice annele
şi nu pot .
4
Mihul <fic•-atuncl : .codrul mi'l bsa11, .Jugul apuca11, .CII nu sunte!l voi, nNu sunteţi ca noi nBunl de vitejie,
"Vrednici de mândrie, .ci 6menl de gl6ta, .Buni de sapa Iata . . •
Dupe aceste mandre cuvinte, voi·
nicu! pleca pe cale cantând.
Acesta poema are anca meritul
aşeQ.aret scenelor. Tote aceste sce·
ne se înşira regulat, la rîndul lor, în·
tr'un mod cu totul natural.
In poema Gruea Grozamtl, reco·
mandam dialogul dintre Gruea şi ha·
nul Tatarilor. Cel d'inteiu era prins
şi adus înaintea hanului. Simţimin·
tele de demnitate ce se dobandesc prin crescere ingrita, poporul le can- ta, ca nisce lucruri cu totul naturale.
Gruea cer~nd, ca graţie 'nainte d'a muri, sa se confeseze la un preot, hanul 'l acorda. Duc~ndu'l la grajd ca sa 'l dea un cal, el se arunca pe calul plin de foc al hanului şi
alerga. Hanul în mirare it striga:
• sa nu'! vinql la Unguren,
0Nicl la Turc Ţarigrăden, .Să nu'l vinql nici Ia Liten, 0Căcl Litenul e viclcn;
0Ci să'l vinql la un Român 0Că'l om drept 'i bun stăpăn ....
Dar Gruea respunde :
.Alei, milre han bătran,
nAO. nu scil c:k sint Rom1n?
"Dt!s llomăl& sint frate bu•
"Co'ri ce cal citiz, nebun! ..
leca dar, o idee noa aruncata în circularea ideilor poetice ! Ea inchi·
de in sînu'l un volum.
Gruea se prinde cu hanul, el sa a-
terge, Tatari sa'l gom\sca. Ce mij- loc mal ingenios de cat acesta ca sa nu Q.ica ca Gruea a fugit, de şi
e singur, din faţa Tatarilor!
Gruea ajunge in Moldova. Da.r po- etul ţine socotela de inorala. Gruea se pocaesce. Marita fete, boteaza co- pil, <,lidesce monastirt.
O singura espresie din cantecele cazacescl, traduse şi tiparite la Pa- ris in ani trecuţi, espresie noa pen- tru Europa, atrase mirarea generala.
leca ce era : ":\Iijlocul acestei fete era atat de subţire, ca o lovitura de garbacitl '1-ar fi taiat în doa !"
Ast-fel de cugetari not furnica în cantecele nostre populare. Gasim în Toma Alimoş ce-va mult mal inge- nios, mult mat poetic.
Toma alerga cu calul şi îl <;lice :
.Asterne-te drumului
"Ca şi ierba cilmpul ul .La suflarea vintului.
In Codrenu, gasim o alta idee mult mal ingeniosa, comparare noa:
• Ast-fel roi bul mell. fugea .•.
"Văile se limpeqea n !
Compararile dau poesiel îndoita putere. Sunt doi sort in loc de unul.
Ele sunt proprii poeţilor celor mari.
Arta nu ajuta nimic aici. Trebue sa vie dela sine. Ast-fel nimic nu place
~al mult de cat compararile în poe- s!e. Dar ca sa placa, cata sa tie o- riginale, juste, elegante şi sa nu se abuse de dînsele.
O frumosa şi originala comparare este în Balaurul dm aceste cantice:
0La puiul porumbulul
"Ve<fuiil fl<irea cămpulul, nDar nu'l flărea cibn.pulul,
0Ci chiar ochiul şerpeluL
Recomandam poema lut Serb-sa- rac, o alergatura. de cal. Serb-sa.rac, sub ochi Sultanului , se întrece la gona. cu Turci.
.Şi d'o-da\3 toţi pleca, ,.In fug:l se arunca.
• Aialab cal arabesc!!
.Aialab cal t1t1rescl ! .cum mişcall copitele .ca şoimi aripele.
leca. o comparare ra.pit6re prin a- dever şi noutate.
In poema Semntl şi Bogatul gasim nisce cugetari ada.nct. Bogatul se la- uda. cu bani set, saracul Îl respunde:
• ca averile de frunte
"Sunt ca un isvor de munte, .Ast1-41 cur~ şi Ineca, .11111ne scade, apoi sec1 !
Un trist a.dever urmeaza. acestor ver- curt, acela ca. unde este binele este
~i reu!. Poetul 4ice :
11De al tunne mari de oi, .Al şi turme de nevoi;
.ca pe unde's turme hl1n41, Sunt şi lupi de cel flaman41. •
Dar compararea averilor cu riu- riie de munte e plina. de frumuseţe.
Uni aii criticat aceste ca.ntice. Insu~l
succesul lor a trebuit sa. aduca. cri- tica ! Ast-el este natura omenesca., ca. de multe ori operile cele meritore sunt criticate şi cele mediocre Iau- date ! Uni au c;lis ca. aceste ca.ntice vorbesc prea mult de talharl.
Acusarea este neesacta.. Cele mal multe poeme sunt subiecte tinere ~i graţiose, precum se vede în acesta.
colecţie, complectata. acum cu alte cantece ce nu erall anca. publicate.
Alţi a!i blamat despre forma.. Ceea ce se imput~ formei, tocmai aceea face meritul acestor ca.nturl. Am c;lis
anca odata.: sunt nisce cam ee insul- tate de asprimea timpurilor. :Nici o cnttca. nu p6te fi primita. ; nici un individ nu p6te infrunta ceea ce a ga.ndit, a simţit, a esprimat un po- por în trei secol!. Anticita.ţtle se ad- mira, nu se critica .
1\lat tote aceste ca.ntice încep cu frunc;la verde. D. Alesandri face o ingeni6sa. definire a acestui inceput;
4ice ca trunc;la arborulul sau a florei, cu care incepe ca.nticul, vestesce ca- racterul subiectului. :Noi credem ca.
origina acestui ţi·un(lă verde este ma- terialista.. · Frun{lă verde este mesura versului. Acest frun~ă verde odata gasit, poetul merge înainte, sigur ca.
nu se va rataci din ritmul optarilo set. Ast-fel, gasim pe frun~ă verde numai la versurile de opt şi şepte
silabe cari încep cu una lunga, cea- l-alta scurta..-"'- "' Acest semn este figura lut frun~ă t·erde saii jumetate dmtr'un optar.
D. Alesandri a adaos la aceste po- eme neperitore mal multe buca.ţl de versuri numite hore, cari, de ţ;i nu au meritul vechime!, dar sunt pline de graţie şi originalitate, precum şi
o serie de doine din 1\loldova , şi din Valahia, nisce ca.ntece haiducesc! , Oltenesc! şi din Ardei. Tote aceste poeme aii un merit real : acela al
originalita.ţel lor.
Spre esemplu:
0Frun4ă verde mJgbiran,
"Voinice! Mebedinţen 0E născut pe frun41 de fag .ca s1 tie lume! drag.
Acea delicateţa de cugetare ce se afla. în t6te ca.ntecele poporale Ro- mane, pare ca se ma.resce în hore ~i
doine. Recomandam Brumărelul.
Aceste ca.ntece naţionale populare, pentru noi, preţuesc mal mult de cat domenele statului, şi numai ministrul Financelor p6te sa cugete alt-tel. Ele sunt averea morala a naţiei. Daca
6
vre-o data lumea straina s'ar pune sa studie pe Romant, cel d'înteill lucru ce ar voi sa afle, ar fi neapa- rat starea lor intelectuala. Autori Romani, cel destinaţi sa treca prin- tre secoli ce a!l sa vie, vor trai prin numele lor pe cat va trai Romania, limba el, literatura et, şi vor face lauda naţiei, alatur! cu Domni şi E- roi cari all luptat pentru marirea Ro- manilor. Dar ca sa ajunga acolo, nol o repetam : se cere a crea. Din acest punt de vedere, cantecele populare vor trai.
Horele, doinele, legendele popu- lare, alaturate in acesta culegere la cele vechi, pentru nol a!:l un merit mal mult de cat surorile lor primare, cact îmbraţişeaza t6te parţile vieţet na-
ţoniale. Vor fi 6ment cari nu vor lipsi a <;l.ice ca sunt inferi6re celor d'in- tei!:l. Acesta este natural. Poesia e- ste ca musica; trebue timp ca sa se
apreţuiasca. Apoi lum~a este ast-fel facuta: prea multe laure pe capul unul om, apasa pe cel-1-alţt 6menl.
Acesta mare vina de frumuseţi po- etice este acum secata. Consiliam pe juni nostri poeţi sa nu'şl per<;ta tim- pul a glana pe aceste urme: nu vor mal gasi nimic. Caute alte vine as- cunse, vine noi. Saii de nu, vor peri.
Creeze, nascocesca, daca vor putea;
atunci vor fi poeţi, vor trai.
D. Bolintinb1u.
Poesia populara la Muntenegrenl, Bos- niaci, Serbl, Albanesl
şiMacedoneni.
(Urmare.)
Gibbon tn cartea lut despre cade- rea imperiului Roman, ne vorbesce cu entusiasm de manufactura popore- lor din Europa Orientala. 1\Iana mica
şi abiia a romancelor din Macedonia scia sa ţesa şi sa brodeze cov6re cari ar întuneca p'ale Casmirulut. La pici6rele tronului Bi~antin rîdea _un covor, lucrat şi darutt de mama tm·
peratorulut Basil 1, roman din :\la- cedonia.
Acel covor representa un paun splendid; era o adeverata minune de arta şi frumuseţe.
Îndata ce ruina imperiului Bizantin fuse consumata de Turci, influinţa lor ucise prodigi6sa industrie. l\lanele acelea cari odini6ra se mi~caa pe gherghef, - cum <;l.ice Omer despre femeile din palatul lut.
Alcinoft, - ca frun<;l.ele plopulut miscate de vînt, încremenira. .Ha- nufactura se refugia în nordul Ita- liei, iar poporelor dela Orient nu le remase de cat dorul pentru a- cele minuni cari mal 'nainte nascean în caminul lor.
leca ceea ce esplica gustul aces- tor pop6re pentru lucrurile preci6se de arta. leca pentru ce darurile pri- imite de 1\liloş ca ginere all causat tragedia lui lvan Cernoievict.
Din ameruntele nunţel nu ne opirm de cat la descierea acestor uarurt fatale:
nDe odata strada resuna; un sgo- mot confus de arme şi glasuri se aude, şi voivodul 1\Iiloş pe calul de bataie se arata.
Calul se joca gracios 1 cactsim- te zabala de oţel şi pinteni ca- ri'! ating pantecul. Voios şi cu fruntea sus, 1\bloş se apropie de Serbl, cari'! întîmpina cu strigart unanime.
Cel doi fit al dogelui '1 însoţesc. Et duc darurile pe cari voiesc sa '! le presinte în faţa escortel. Unul '!-o- fera un cal negru tara pata, pe care sta mandra Veneţiana, acoperit de aur, matase şi petre scumpe.
nFeciora latina ţine pe braţ un
şioim de vînatore. .
"Fiul cel mare adresa lui l\Itloş
aceste cuvinte: - Primesce feciora, calul şi şioimul, tu a carul frumuseţe
intrece p'a tutulor .
• :\liloş se inclina cu gra\ie şi dem·
ni tate.
"Fiul cel mic îJ presinta o sabie
cu ttka masiva de aur, şi legandu't-o la brau, Îl <;lice:- Port' o - cumnate, cu on6re şi fericire.
"Apoi vine dogele ~i venerabila lut soţie; 't-aduc gluga şi ct:lenca;
un diamant care arunca cea mat de lumina orneaza egreta ce ::'lliloş pri- mesce din mana dogelut. S6cra't otera o tunica de aur, ţesu ta cu mana; gu- lerul este facut dm îndoirile unul şerpe al carul cap ese în relief. imi-
taţia este atat de perfecta în cat '1-aţt
crede viu ~i gata sa. musce. Pe frun.
tea şerpelut stralucesce o petra pre-
ţi6sa a carei lumina. ar fi de ajuns sa lumineze ca <;!.ioa talamul tinerel parechl în ada.nca n6pte.
~Fratele dogelut, betranul Jezdimir, Yine şi el; barba'! alba. 'l·ajunge pipa la brau; se sprigina p'un toiag de aur ~i plangP, caci o mare durere
'l·apasa. De ~epte ori s'a însurat, şi
nici una din cele şepte femel nu '1-a lasat un copil. Peste frumosa miresa revarsase t6ta iubirea lut şi acum chiar ea '!-abandona şi se duce peste al- bastra mare. Scote de sub braţ un sul, il desface şi arunca pe umeri lut
l\filoş o mantie care acopera cal !;'i
calereţ. Toţi admira nepreţuitul dar.
"Acesta ţesatura,-<;lice betranul,- n'are parechie in lume. Chiar Sulta- nul turcilor va jindui la ea. Frumos ginere, port-o cu on6re!
"Maxim se uita oblic şi întunecat la darurile ce primea Miloş. u
Venim la intorcerea lor îri patrie.
Flota veneţiana desbarca pe mirt
~i cortegiul lor. Dar profeţia sims- tra a Casandrel slave, a capitanului Iovan, trebuia sa se implineasca.
~Atunci, - striga poetul, amin-
tindu'şt plecarea cortegiulul din ţera,
- tote promiteau placeri şi serba- tort. Cum s'a schimbat acea bucurie în doli!l?"
Şi urmatorul incident, care zugra-
7
\'esce virginatatea moravurilor, este inceputul tragediei:
~::'l[iloş, jucându'~l calul pe lînga Io,·an, conducatorul miresei, atinge
uşor din intimplare pe miresa. :Xe- norocita! velul care'l-acoperea ochi nu era des îndestul ; la vederea e- rou lut, turburata şi confusa, arunca 'napol ţes::ttura de aur, şi, arat:'mdu- se aceluia pe care'! credea soţ, în- tinde braţele catre el.
"Acel cari eran marturi la acesta
mişcare s'au prefacut ~:a nu ved ni- mic; n'a scapat însa dm vederea lut
!van care, ne mal put~ndu'şl domni mania, striga :
"-"Ia sema, fica a Ycneţiet, ca
manele'ţl indecent întinse sa nu cada sub ascuţi"ul sabiei mele! Pentru ce te uiţi la un strain? Ve<;ll colo, 'na- intea mulţimei, acel erou cu calul negru, cu lancea şi scutul scînteind de aur: faţa'! înegrita conserva ur- mele reulul care'l-a desfigurat. Este ::'IIaxim, fiul mei'!, adeveratul teu soţ.
Afla, fata mea, ca atunci cand mi s'a acordat mana ta, am <,lis dogelut,
şi aşia era, ca l\[axim este cel mal frumos dintre Serbl ~i ca va întrece pe toţi 6speţi nunţel. La întorcere, mare 'mi-a fost durerea afl:l.ndu'l aşia
schimbat. Am esitat mult; dar în urma, ca sa nu fi promis în deşert,
am presentat pe Miloş ca fidanţat, şi 'l-am promis ca'! vom lasa lut da- rurile de nunta ca sa te aduca feri- cita în Serbia.
"La aceste cuYinte veneţiana '~1
opresce calul şi ne mal vr~nd sa merga 'nainte, <,l.ice:
" - Aşia dar, socrule !van Cer- noievict, al nimicit fericirea lut l\Iaxirr.
în interesul unul strain. Pentru ce acesta amagire, pe care o va pe- depsi DumneQ.eu? Daca fiul teu e desfigurat, nu scim ca acesta pote sa se întîmple ort-cut? Faţa'! este ofilita, dar ochi consen·a stralucirea
8
lor şi maladia n'a putut sa'! schimbe inima. Pentru ce te-al sfiit sa apari cu el la Veneţia? N'am aşteptat pe fiul teO. noa ani la curtea tatalui meu, cu tota decenţa şi supunerea cuvenita unei fidanţate? ~oa ani 'l-a~1
mal fi a~teptat în cetatea labliak, şi
nimeni din viţa ta sau a mea n'ar fi
roşit de mine! Acum, socrule, te conjur în numele lut DumneQ.eO care ne aude, sa iei de la strainul acesta, voivodul :\Iiloş , darurile familie!
mele şt sa le dai lut lllaxim, fiul tel\, - cact almintrelea nu mal fac un pas 'nainte, chiar de 'mi-aţi sc6te ochi."
~efericitul socru se consulta cu capi cortegiulul. Miloş susţine drep- turile lui asupra miresei, - ca unul ce a primit-o din mana parinţilor el, - drepturi însa la cari renuncia,
reservându'şl din darurile primite nu- mal celenka, mantia şt tunica. Ve-
neţiana se opune şi, ca cum ar fi voit sa zoreasca tragedia, chiama pe 1\Iaxim, chiamare de care tot corte- giul se înfiora. Dupe o elocinte im- putare, ea adaoga:
n-
o
l\laxim, soţul meu' pretin-de'ţl darurile indata. Daca nu voiesc!
sa!l nu cutezt, jur, o Maxim, pe a- deveratul DumneQ.eo. d'a nu face un pas 'nainte. Voiu întorce calul catre mare; acolo' mi voiu sfa;;ia faţa cu frunc;le de aloiO, voill seri cu sangele meu o scris6re la fraţi mei pe care o va duce şoimul. T.atal meil va strange pe latini şi va ruina albul labliak, şi resbunarea va fi cumplita ca şi injuria.
"Maxim nu'şt mal p6te domni furia;
cu biciul în trei sfarcurl isbesce fu- gosul armasar care, ţişnindu'l san- gele, sare la înalţime de trei !anei, se arunca aşia de violent în cat nici o putere omenesca nu mal pote sa."!
înfrîneze, şi'şl deschide cale prin
mulţime. 1\Iiloş îl ese 'nainte.
n~efericitul nu prevede ce sorta '1 a~tepta! Apropiându-se , l\laxim 't arunca giavelina. Sageta sb6ra
~i isbesce pe erou sub celenca la începutul frunţet, drept tntre ochi:
eroul, mort la moment, cade dupe cal , iar 1\Iaxim se arunca asu- pra'l, învîrtind sabia şi '1 tate capul.
Alerga apol de snmlge pe veneţia
na de linga geverul lovan şi sb6ra cu ea.
"Lauda tie, Dumnec,leule a tot pu- tinte! Cine nu s'ar fi cutremurat Ye-
<,lend caderea unul cap atat de fru- mos ! Rudele mortului 'şi-arunca o- chin de resbunare. De o data san- gele resbelnicilor s'aprinde. Xu mal sunt vorbe de amicie. Fie-care arma ranesce, fumul întuneca aerul.. ... Cate lacrimi pentru mame! Ca te sororl în doliu ! Cate soţii veduvite! Un erou trece prin sange, h·an Ccrnoiedcl.
Durerea'! e sumbra şi profunda. San- gele 't ajunge pîna la genuchie. El striga:
n-Dumnec,leule! tramite din mun- te un Yint ca sa rasipeasca lumul, sa ved cam pul bataliei, sa sein ha- rim cine mal vieţuiesce !
"Şi DumneQ.en sufla şi rasipesce fumul care învelea campia. lvan in- cepe durer6sa'l cautare. Pretutinde- rea carnagiul este oribil, pretutin- derea s'aft luptat cu furie. Aci res- belnict şi cal spintecaţl, colo eroi ra-
niţt mortal. ~efericitul Intreba t6te corpurile mutilate, întorce cadavrele, observa capetele, dora. va afla pe fiul seil, dar Maxim nu este. D'o- data se lovesce de nepotul seu, con- ducatorul miresei, capitanul lovan, al ca.rul vis spusese aceste nefericiri.
Val! la ce'l sen·a. ca'l recun6sce!
Eroul este o rana. oribila. !van se departeaza. in tacere; dar nepotul se!l, vec;lendu'l, se radica. abia pe
braţe şi vorbesce:
n-Unchiule lvan Cernoievicl, ce
te mandresce a~ea? Frumosa vene- ţiana, darurile de nunta sau stra- lucitul cortegifl de nunta~!? Pen- tru ce nu demnezl a întreba pe fiul surorei tele daca ranile '1 sunt dure- rase?
"Ivan se pune pe plans, radica in- cet pe ranitul care zacea in sange
şi '! <;lice:
" -~epote !van! ranile tele un medic de peste mare le pote vindeca.
Sa te duc la labliak.
"-Xu te mat osteni în de•ert. Ra- nile mele nu se vindeca. Piciorul stang e frant în trei Jocuri, braţul
drept e taiat de la umer, pantecul '1111 e spmtecat şi ferul a intrat adanc în pept.
" - Iubite nepote,-adauga !van- pina mal poţi respunde, spune'ml, caci tu erai linga veneţiana, cum a ca<;lut fiul mell? Unde '1 este corpul?
Ce s'a facut fidanţata?
" - Petru ce nu me laşi sa mor în pace? Fiul te
a
Maxim este viii. In turbarea lui, dupe ce a ucis pe :\Eloş şi a rapit feci6ra de lînga mine, 'l-am veq.ut fugind cu calul catre la- bliak ...."l,>ice murindul, şi sufletul sbora din buzele lui. !van lasa incet cor- pul eroului şi alerga spre albul la- bliak. Lînga porţile cetaţel , o lance era înfipta în pamînt şi frî- ul. unul cal negru legat de dînsa.
Alaturi :Maxim scria pe genuche, iar fidanţata muta şi scaldata de la- crimi sta a~teptand actul de divorţ.'' Nu sunt lovituri mal cumplite pen- tru bietul muritor de cat acelea cari
îl lovesc î:n afecţiile lui, in mi- ma lui. Din minutul cand :\bxim a ve<;iut paradisul dorinţelor sele ni- micit de mana fatalitaţel, din acel minut fiul lui Ivan s'a simţit perdut atat pentru el cat şi pentru patria lut. :\.bandonand caminul parintesc, alerga la Stan.bul, se lepada de re-
9 ligia stramoşilor se! ŞI iea turbanul sub numele de Scanderbel. În scurt, acesta poema scîntee de frumu-
seţi adeverat epice. Dar pe lînga valorea el literara: energia acţiet,
stralucirea imaginilor şi acea suflare puternica şi demna de musa eroica, mal aflam în ea, ca într'un micro- cosm, precum am <;fis, principalul ca- racter al poporelor creştine din Tur- cia: eroismul se! batic şi indipendinţa.
Din acest punt de vedere, tote pro-
ducţiile lor se asemana ; pare ca an fost nascute de aceeaşi imaginaţie şi însutlf:ţite de aceeaşi 1mma, pare ca sunt inele din lanţul poeme! ce am reprodus.
Singurul popor care se cam depar- teaza de energia selbatica şi naturala a vulturilor Slavi şi Albanesl, sunt Ma- cedoneni. l\lusa lor pare ca 'şi amin- tesce anca de Virgil, lloracill, Catul, Propercie şi Tibul, şi înc!ma mat mult catre simţimintele dulci şi tinere. Dar cand dorul de libertate şi setea de pericul isbucnesce, atunci şi ea scote accente tot aş1a de energice ca musa albanesa şi slava.
Ceea ce am facut cu fraţi din Oc- cident, traducend baladele şi doinele nostre ca sa ne cunosca doruf, - o fac a<;fl macedoneni cu noi tramiţen
du-ne eate-va din florile geniului lor, pentru ca sa le cunoscem dorul ~i afinitatea sangelut lor cu al nostru.
Vedem în aceste cantece frumu-
seţi şi simţiminte demne de musa gra- ciosa a G-uadalguirulul. Aflam ima- gine adeverat sublime. lJn pastor a ca<;lut, ranit de morte intr'o lupta cu turci. Paserile carnivore vin sa'! sfa-
şie. El se roga de ele, ca sa 'l lase capul, inima şi mana drepta: capul ca sa cugete, inima ca sa simţa şi
mana drepta ca sa scrie iubitei sele o scrisore de dor şi adio 1 Nu aflaţi aci o icona demna de episodele pa·
tetice ale lut Omer ?
10
L"n cleft, dupe ce a zacut mat mult de doa-qecl de ani în temniţele Bi-
zanţului, se întorce în vaile stramo- şilor lut. Ajunge la o monastire şi întreba p'o calugariţa despre mama lut. "Eu sînt!" respunde betrana.
~r.ar soţia mea?" mat întreba el.
.Este şi ea calugariţa în mcnastirea vecina!" it respunde betrana mama.
Ce simtimînt!
leca un cantec de amor:
,..'\mandot sa ne luam, amandol sa ne iubim cact amandol o inima a\·em.
Dar mamelor nostre sa nu spunem, cAci ele sciu multe farmece: pot sa scuture tota frunc;la din munte , sa surpe tineri cand trec puntea.
Sa fugim departe d'acesta lume ca
~i numele sa ni'l uite. Sa alegem o vale cu ape curate sa!! paduri de om neumblate, de unde nimeni n'a cules florile, şi acolo o coliba sa ne facem, şi acolo singuri viaţa sa ne trecem şi de nimic sa nu ne amin· tim. Iar cand o fi sa perim, cand o fi sa murim, amandot, draga, ş'a
tuncea sa fim."
Un alt cantec care esprima deli-
cateţea simţimintulut femee! de la l'iml, este urmatorul:
~ln vîrful muntelui este o cruce, la piciorul crucel este o flore, acea flore este florea lJitaret.
.,Oile daca o pasc, uita sa pasca icrba, uita sa bea apa, uita şi mie-
lu~ei lor.
., Du-te, mama, d'o culege ca sa
uiţi pe tica ta care more aşia de timpuriu!
~X uma! eil, iubita mama, daca a.~l
manca cinci livec;lt d'acesta ierba, nici atuncea n'aşt uita pe pastorul ce iu- besc!"
Ce sa <;iicem de un popor care scie sa cante aşia de dulce? ~1mic de cat
ca.
este demn de stima şi iubirea nostra.Studiul unor asemenea poesit are
cea mal mare importanţa, şi ieca p~r tru ce:
Istoricul afla în ele tradiţii cu cari umple multe din lacunele istoriei; po- etul gasesce imagine şi culori cu cari întineresce poesia; filosoful gasesce
lanţul de simpatie, afinitate şi soli- daritate care face din tote poporele demne de Yieţa aceea~! familie uni- versala; politicul afla ceva mal mult, afla cheia spiritului fie-carul popor,
aspiraţiile, durerile ~i causa acelor framintari sociale. leca pentru ce ne vom ocupa mult şi în detaliu de stu- diul lor la fie care popor.
Amorul de Familie în Dramă
Pentru a ne da sP.ma de rolul acestui simţimînt în operile, drama- tice, nu avem de cat sa aruncam o rapede ochire in istoria teatrului.
In adever, care a fost scopul ur- marit de geniul poetic al Greciei cand, din nisce gerrninl cu totul in- form!, care n'ar fi avut nici o valorc 'naintea Estetice! moderne, a înte·
meiat o noa ramura în producţiile
omenirei? Eschil, Sofocle, Euripid şi
Aristofan sunt aci ca sa ne respunda:
nimic alt de cat a nutri în sufletul poporului simţimîntul pentru divini- tate, patrie şi familie. Dar aceste trei scopuri nu le vedem de odata isbuc- ninu şi stralucind cu aceeaşi putere în tote operile dramatice ale Greci- el. A trebuit ca poporul lut Pericle sa treca prin tote fasele evoluţiei
sentimentale, pentru ca sa vedem stralucind în tragediile lut Fschil, So- fode, Euripid şi în comediile lut A- ristofan, aceste trei cerinţe, aceste trei scopuri: divinitatea, patria şi
familia.
Este un adever recunoscut de toţi,
ca poeţi populari sunt ecoul socie- tatilor lor, şi de aceea operile lor sunt îmbuibate de simţimîntele, cre-
dintele
d
aspiraţiile meQ.iu~ul în carevieţuiesc.
La inceput, poetul dramatic n'a avut în vedere de cat amorul pentru divinitate. Xict ca se putP.a altmin·
tered, cand origina dramei !'e dato- resce cultului rehgios: cultul lui Bacu.
~lat tan,liu oriz::mul <lramt>l largin- d<I-se, poetul simţind societatea mis- cata nu numai de amorul celor ne- muritori ci şi de amorul patriei, pa- triotismul devine un al d:>ilea agent puteric în drama. Dar cu cat limi- tele patriei grece se intindcaO, cu atat un noii cult venea sa caşti
ge mal mult loc în inima omului, cultul caminului, şi simţimîntul care '1 anima: amorul familtel. - Operile dramatice ale Greciei sunt întiparite de aceste simţiminte : amorul de <;let, patrie şi familie, - trei sorginţt din cari s'aO adapat musele lor şi aO in- zestrat literatura grtka cu giuvaiere cari tot-d'a-una vor fi admirate de omenirea întrega.
Sufletul celui mal impetrit ateO este profund mişcat de amorea <;lei- lor care o raspiram in corurile lut Sofocle, in dialogurile lui Euripide Dar inainte de aceştia, in PromPtf'11·
lăn(14it al lut Eschil aflam deja un protest contra asorbirel sufletului o- menesc de amorul divinitaţel. Amârea lut Prometeu pentru âment, pacienţa
cu care îndura torturele lui Jupiter, esclamarile lut profetice pentru vii·
torul omenirei, nu sunt nimic de cat amorul patriei. Cercetaţi apoi cele alte producţii în cari sunt represen- tate faptele mari şi gloriâse ale po- porului grec, bucuria ce simte pen- tru victoriile lut, durerea cu care considera învingerile şi desastrele lut, şi veţi vedea ca in drama greca, amorul patriei întrece amorul <;leilor.
Vine un moment insa cand Sofocle pune în gura unuia din eroi trage·
diel Perşi urmatorele cuvinte:
I l
"Sariţt la lupta, Grecilor, sa apa-
"raţl de inamici altarele, mormintele nparintesc ~i caminele vostre~.
1 )În acel moment, drama antica atinge întreitul el scop.
In auever, daca ne mi~ca amorul pentru dh·initate, pentru locul în care ne-am nascut, pentru semeni cu cari
împartaşim durerile şi fericirile aces- tei vieţi, pentru limba în care am
pronunţat numele de fiii/IlHi şi tatâ, cu atat mal mult ne misca amorul de familie într'a carei flacare se conta- pese şi amorul de Q.et, şi amorul de patrie !-Cine dintre noi nu varsa la·
criml cand verle iubirea filiala care
însoţesce pe Edip pina în cd din urma moment ! Cine pâte sa nu îm-
partaşeasca setea de resbunare a E- cubet ! Cine nu plange cu troianele ct'l.nd acestea, prin ţeri straine, plang sinul familiilor de care au fost des- lipite ! Am putea Q.ice ca partea cea mal frumâsa din teatrul grec, este aceea in care stralucesce ao::est simţi
mint care smulsese din geniul lut Omer pateticul ad10 dintre Ector şi
.\ndromaca.
Chiar geniul satiric al lui Aristo- fan este profund îmbuibat de amo- rul familiei, ~i, in setea lui d'a lovi ridiculele şi viciurile societaţel , nu ui.ta d'a pune tamaie pe altarul fa- miliei.
.\ccst amor, precum scim, se mani- festa in doa moduri : Sd.U esprimâml bucuriile şi durerile cari împletesc c,lilele unei familii (tragedia), sau bi- ciuind reul care ameninţa a desnatura sal'1 înjosi familia (comedia).
Teatrul latin, mal mult copiarea teatrului grec, n'a putut sa perQ.a din vedere urmarirea celor trei sco·
puri atinse de poeţi greci, cu sin- gura osebire: poporul Roman, avend mal multa aptitudine pentru partea reala a vieţel de cat pentru partea ideala, acest amor, amorul de fami-
I l
lie, tl vedem dominand mal mult în comedie: Plaut şi Terenci!L
Teatrul Italian urmeaza calea des- chisa de greci şi latini. lllaltdragora lui Machiavelli, tragediile lirice ale lui 1\letastasio, tragediile lut Alfieri, comediile lui Gozzi şi Goldoni, in t6te amorul familiei joca un rol însemnat.
Acolo însa unde acest simţimînt isbucnesce cu putere, este teatrul Spaniol. Lope de Vega, Calderon, Alarcon, Tirso de :\Iolina, în acesta
privinţa sunt superior! scriitorilor i- talian!, şi, în mare parte, an servit de mina pentru scriitori francesl.
Uriaşul geni!l al Albionulul, Shakes- peare, a înţele~, chiar de la debutul lur, ca cel mal puteric mijloc pentru a mişca , este a atinge c6rda cea mal simţibila a omului : iubirea de familie. ~egra melancolie a lui Ham- let, durerea Regelui Leare, etc., sunt pagin! nemuriL6re pe cari le datorim acestui simţimint profund pentru fa- milie.
Teatrul german se desvolta la um- bra stejarului gigantic, Shakespeare.
Sub influenţa unei morale pure şi sa- natose, a radicat caminul la înalţi
mea unul altar. Lessing e superb în dramele Enulia Galotti şi Xatan înţe
leptul ; acolo însa unde probeaza ca Germania este patria familiei, este în drama Mm11a von Bandtelm. Apoi dialogul lui Goetz de BerlichiltgNI cu amicul sell din copilarie, care'! deve- nise inamic, - scenele din Egmont, Clarigo, Torquato Tasso, din teatrul lui Goethe; durerea lui Don Carlos d'a se simţi strain în palatul tatalui seu, scele de familie din lValenstein, In- triga şi Amorul., Brigandi, etc., sunt pagint stralucite ale lut Schiller, in- spirate de respectul familiei. In dra- ma lut pitoresca 'Wilhelm Tell, nu scim care amor ne mişca mal mult:
amorul de patrie sali acela le fami- lie! - sau amandoa se contopesc,
şt tmma cititorului arde a'ţ;l vedea mal curand împlinite dorinţele tot aşia
cum tremura d'a vedea mal curand sageta lut Tell petrum;iend marul pus
ţinta pe capul fiului seu de tiranul patriei.
Cercetand teatrul frances, care a urmat puterica impulsie ce 'l-a dat Spania, vedem ca şi el a sciut sa pro- fite de cel mal energic mijloc pentru a sgudui sufletul unei societaţl. In tragediile lut Corneille, Cid, Horace, acest simţimint ajunge la sublim.
Chimena, sbucimându-ce între amo- rul familiei şi al amantulul sen, ne încremenesce in cat nu scim daca trebu€ sa o plangem sali sa o con- siliam. Racine, tot aşa de tandru ca Euripid, are accente cari ne înduio-
şeaza, cu tote ca sunt influinţate de moda timpului. Moliere, prm comediile lui, este cel mal ager aparator al prestigiului datorit familiei. Risul lui este indignarea pentru tot ce lovesce în amorul familiei. Acest simţimînt
este susţinut la înalţimea lut în sc6la clasica, şi, daca degenereaza 6re cum în preludele sc6lel romantice, stra- lucesce însa in dramele lui Victor Hugo, Lucreţia Borgw, Regele petrece.
Daca acum voim sa analisam sim-
ţimintele cari au inspirat şi par a inspira anca pucinele încercaT! dra- matice cart s'all facut la nol, trebue sa roşim. Dar acestea fiind numai nisce incercari, pentru respectul ce datorim familiei, cred ca este mal bine sa aruncam velul uitarei asu- pra lor.
Cu tote acestea, ori-cari ar fi ope- rile dramatice ce ni s'ar pune înainte, amorul de familie n'a ocupat anca locul ce 'i sP. cuvine în drama. A in- fluinţat mal mult sau mal pucin pe
poeţi, este adeverat, dar n'a fost anca unica lor stea conducatore. A4t însa, în faţa corupţiei moravurilor, a ve- ninulul care r6de legamintele natu-
rale şi sante ale familiei, a întunere- cului care înveluiesce consciinţa mul-
ţimei; a<;ll cand amorul şi fidelitatea conjugala, respectul datorit parinti- lor, îngrijirea datorita fiilor, sunt ţin
tele în cari lovesc sarcasmele unei literaturi infame şi odiose; a<;ll cand nu mal intalnim pe adeveraţi parinţt,
soei şi fii de cat ca nisce flori arun- cate în desert, flori cari ne amintesc ca era odiniora virtutea pe pamînt;
a~l cand familia este o minciuna, cand societatea se detina din temelia el, - Estetica şi Morala trebue sa'ţl
dea mana pentru salvarea celui mat sant deposit ce a lasat Dumne<;lell omenirei: familia!
CONCERTUL
In poiana tainuita
Unde sbor lucirt de luna ()speţi frumoşi al luncel
Cu grabire se aduna, Ca s'asculte-o cantareţa
Revenita 'n primavara Din strainatatea negra
Unde'l viaţa mult amara.
Roill de flacari u~urele,
I.ucioll scînteitore Trec în aer, stall lipite De luminărele'n flore
Respandind prin crengi, prin tufe O vapae · albastrie
Ce maresce 'n me<;lul nopţei
Dalba luncel feerie.
Eca vin pe rand, parechie
Şi petrund colea 'n poiana
Bujoraşul, voinic, ruman, Cu 'naltuţa odolenă, Frliţiori şi romăniţe
Cari se aţin la drumuri,
Clopoţei şi măzărele
lmbatate de parfumuri.
Vine cimb1·ul dela campurl Cu {etica dela vie ;
Nuferul din balta vine Intristat, fara soţie,
Şi cat el apare galben, 6cheşele viorele Se retrag de el departe,
Rî4~nd ves~l între ele.
Eca fragida sulcină,
Steli.rore, mandre nalbe, Urmarind pe bos11iocul
Iubitor de sînurl albe ;
Dediţer cu garofiţe
Cari se roşesc la sore,
Toporaşi ce se 'nchina,
Gingaşelor lăcrimiore.
In poiana mal vin anca, Elegante floricele, Unele 'n conduri domnei
Şi 'n rocltiţi de riudunele, Altele purtând în frunte,
Inşirate pe o ra<;la, Picaturi de roa dulce,
• Care'n umbra scînteiaza.
Ele merg, formeaza grupe, Se feresc de buruene,
Şi privesc viind prin aer, Sburatorl cu mandre pene, Dumbravenct, grangurl de aur,
Ce ati cuiburi de matase, tiocarlit, 6speţl de sore,
Rîndunele,-6speţl de ca!le.
l\Iierle negre cari şuer,
Cucul plin de îngamfare,
Gaiţl cari imiteaza Ori-ce sunete bizare,
Stigleţ!, presurl, macalendri Ce prin tufe se alunga,
Şi dui6se turturele
Cu dor lung, cu jale lunga.
Eca vin şi gandacei
Sub hlamide smalţuite ; Eca greert, eca fluturi
Cu-aripiore pudruite,
Şi culbeci ce fac corne
l j
l'urtandu'!il casa 'n spinare ...
1 .a ivirea lor poiana
Clocotesce 'n hohot mare.
Eca'n urma !ii albine
Aducend în gura miere.
Sburatori vesel! gusta Dulcele rod cu placere, Apoi sorb limpedea roa
Din a florilor potire,
~optind florilor in taina Blande ~6pte de iubire.
Dar tacere! Sus p'un ar!Jor Un lin frcmat se aude;
Toţt reman în a~teptare, Cantttn\ţa 'ncet prelude, Vîntul tace, frunt,la desa
Sta în aer neclintita;
Sub o pant,la de lumina Lunea pare adormita.
Intr'a nopţel liniscire O divina melodie Ca ntRur('a unul geniu
l 'intre frunt,ll tainic adie
Şi tot cresce mal sonora, 1lal placuta, mal frumosa, Pin' ce umple tota lunea,
O' o vibrare- armoniosa.
Ganditore şi tacuta
Luna'n cale'l se opresce ; Sufletul cu voluptate
In estaz adanc plutesce,
Şi'l se pare ca aude, Prin a raiului cantare, P' ale angt•rilor harpe
Lunecand margaritare.
E privigatorea dulce Care spune cu uimire Tainele inimel sele,
Visul et de fericire. . . Lumea 'ntrega sta petrunsa
D'al el cantec fara nume.
Singur macul, roş la faţa,
D6rme dus pe ceea lume!
.Alesandri.
COMPATIMIREA I .ia şede la fcrestra, Capu'n mana înclinand,
Şi in aria albastra Ea se uita lung şi bland.
X6ptea e atat de lina
Şi al cerului azur E atat de pur, In cat palida vergina,
Rcsfaţandu'şl coma bruna
Şi uitandu-se la luna, Suspina uşor.
Sub ferestra'l se'mladie l\[irtul tîner, înverc;lit;
Par'ca simte simpatie, Caci în frunt,la lut pitit Oh! atat de trist suspina
Şi se tangue de dor Un privigator, In cat palida vergina,
Resfaţandu'şl coma bruna
Şi uitandu-se la luna, Plange de amor.
Grandea.
NOPTURNA
Trista 'mt e faţa, dulce copila, Dar mal trist este sufletul meu, Caci îl sfaşie fara de mila Dorul ce'n sînu'ml cresce merei\.
Cand noptea lasa umbrele sele Peste pamintul trist, amorţit,
Cand pe cer nu e zara de stele, Ci întuneric des şi cumplit;
Oh ! atuncl dorul mal cu putere Se redescepta în sînul meu
Şi într'a nopţel umbra, tacere, Blastem şi lume şi Dumnec;lell!
P'un cal ce mu~ca spuma'n zabale l\l'arunc selbatec şi fug gemlmd;
Prin întunerec, p'o strimta cale, Prin ceţa desa eu sbor oftand;
1 .a stanga urla betranul lstru, U ndele'l negre se sparg de stane! ; La drepta geme un glas sinistru, Turbate \"Înturt prin val adancl.
Ades cand dorul mal crud me'ncinge, Cotesc din cale spre negrul mal.. ..
Un pas ... şi m6rtea la sîn ar strange
Şi palid june şi sprinten cal...
Dar valul geme, urla, spumeaza, :.'IIortea rînjesce sub pasul meu ..
Calul de spaima se'nfioreaza
Şi se retrage sforaind greft;
A pol in nopte ca Yint se duce, Iar caletorul din calea mea
s~ da in laturi şi'şl face cruce, Crel,iend ca's p6te vr'o lazma rea!
SINGUR In pat, la masa şi 'n trasura :\m doa locuri: unu't al meu. Cel-alt, copila, sinu'mt murmura Ca ar fi bine şa fie-al teu,
Gingaşa stea ! In viaţa singur, nici o placere, Nu desmerdeaza sufletul meii;
!;)ioa şi n6ptea plin de durere, Ca filomela striga mereu
Parechia sa.
Patul 'm1 e rece, masa tacuta
~i în trasura mort par' ca sint;
T6ta natura, surda şi muta, :\le înconjura ca un mormînt.
Iubita mea.
In dcş<:?rt ape, munţi ŞI coline, ::;etbe şi campurt, singur strabat ; Doru'ml tot cresce, caci linga mine Nu esei, copila, s'un lung oftat
E calea mea.
Dar cine scie ce dor framanta Vioa şi noptea sufletul !~!li !
Pute c'acelaşt dor îl încanta
Şi'n secret plange, striga mere!\
Parechia sa ! Ohl ale n6stre visuri vergine Daca o data s'ar împlini, Dilele nostre, dulci şi senine, Cu flori de aur s'ar împleti, ·
lub1ta mea.
INTERMEZZO VI.
Colo sus, de mit de ani, stau ţin
tite stelele şi se privesc c'un dure- ros amor.
Ele vorbesc o limba f6rte frum6sa;
dar nici un filolog n'ar putea sa în-
ţelega acea limba.
Eli, el! am înveţat-o, şi nict odata n'o voiu uita ; obrazul iubitei mele 'mt-a servit de gramatica.
VII.
Pe aripa cantecelor mele te voiu duce ; te v01ii duce pîr.a la ţermul
Gangulut; acolo, scill ell un loc pla- cut.
Acolo infloresce o gradina îmbal- samita la linele rac,le ale tunel : flo- rile de nenufar astepta pe mica şi
iubita lor sora.
Zambilele rid şi palavresc între ele, fac cu ochiul stelelor; rosele 'şt spun la urechie vorbe dulci.
Timidele şi spintenele gazele se apropia ŞI asculta, iar, in departare,
\"Uiesc apele solemne ale riului sacru.
Acolo ne vom culca sub palmirt a caror umbra ne va legana în vise ceresc!.
vm.
Tu nu me iubesc!, tu nu me iu- besct; dar nu acesta me intristeaza;
numai sa pot vedea ochi tet, şi sint
mulţumit ca un rege.
Tu o sa me urascl1 tu me urasc!;
gura ta de rosa 'mi spune. Inclina
