Această carte a apărut cu sprijinul oferit de TRADUKI, o reţea pentru promovarea literaturii din care fac parte Ministerul Federal pentru Europa, Integrare și Afaceri Externe al Republicii Austria, Ministerul Afacerilor Externe din Republica Federală Germania, Fundaţia Cul turală Elveţiană Pro Helvetia, KulturKontakt Austria (din însărci narea Cancelariei Federale a Republicii Austria), Goethe- Institut, Agenţia Slovenă de Carte JAK, Ministerul Culturii din Republica Croaţia, Resortul pentru Cultură al guvernului Principatului Liechtenstein, Fundaţia Culturală Liechtenstein, Ministerul Culturii din Republica Albania, Ministerul Culturii și Informației din Republica Serbia, Ministerul Culturii din România, Ministerul Culturii din Muntenegru, Târgul de Carte de la Leipzig şi Fundaţia S. Fischer.
C O L E C Ţ I A P O E Z I A coordonată de Denisa Comănescu
Ingeborg Bachmann, cca 1968, Roma
Editura și traducătoarele mulțumesc doamnei Isolde Moser și domnului Dr. Heinz Bachmann pentru acordarea dreptului de publicare a acestei fotografii din arhiva familiei.
Foto: Uwe Johnson; foto © Isolde Moser, Dr. Heinz Bachmann
Selecţia poemelor şi traducerea din germană de Ana Mureşanu şi Ramona Trufin
Prefaţă, cronologie şi note de Ramona Trufin
Redactor: Denisa Comănescu Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Cristina Jelescu
DTP: Emilia Ionaşcu, Carmen Petrescu Tipărit la Tipo Lidana – Suceava
INGEBORG BACHMANN AUSGEWÄHLTE GEDICHTE
© 1978 by Piper Verlag GmbH, München
© of the translation:
S. Fischer Foundation by order of TRADUKI
© HUMANITAS FICTION, 2017, pentru prezenta versiune românească
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BACHMANN, INGEBORG
Voi, cuvinte: 101 poeme antume şi postume / Ingeborg Bachmann;
trad. de Ana Mureşanu şi Ramona Trufin; pref., cronologie şi note de Ramona Trufin. – Bucureşti : Humanitas Fiction, 2017 ISBN 978-606-779-191-4
I. Mureşanu, Ana (trad.)
II. Trufin, Ramona (trad. ; pref. ; note) 821.112.2
EDITURA HUMANITAS FICTION
Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e- mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0372 743 382 / 0723 684 194
TABEL CRONOLOGIC
1926 La 25 iunie se naşte la Klagenfurt, în Austria, Ingeborg Bach - mann, primul dintre cei trei copii ai profesorului Matthias Bachmann (1895–1973) şi ai soţiei acestuia, Olga (n. Haas, 1901–
1998). Mama, Olga Bachmann, provenea din landul Austria Inferioară, învecinat cu Boemia şi Ungaria, iar tatăl, Matthias Bachmann, din Obervellach lângă Hermagor, în landul Carin - tia, acolo unde Ingeborg Bachmann şi familia îşi petreceau des vacanţele de vară. Acest ţinut carintian, poziţionat la gra niţa cu trei ţări – Austria, Italia şi Slovenia –, urma să fie un reper biografic important în întreaga operă bachman niană. În ea vom descoperi dorinţa de reconstrucţie spiri tuală a unui uni - vers multicultural şi multilingvistic, a unei „case Austria“ („Haus Österreich“), precum o intitula Ingeborg Bachmann într-un interviu, o proiecţie a tuturor valorilor moderne euro pene, în opoziţie clară cu trecutul naţional-socialist şi im plicarea directă a Austriei în ororile regimului hitlerist după anexarea ei la Reichul german, în martie 1938. Căutarea acelui loc, aflat la intersecţia tuturor graniţelor geografice, cultu rale, spirituale şi lingvistice, rămâne o frumoasă utopie lite rară – subiectul principal al scrierilor bachmanniene, care o apropie mai întâi de mitul Imperiului Austro-Ungar şi al statului multinaţional („Vielvölkerstaat“) din opera lui Robert Musil, scriitor austriac născut tot la Klagenfurt 1880–1942), iar mai târziu de Paul Celan poet evreu de limbă germană născut la Cernăuţi (1920–1970),
şi de conceptul acestuia de poezie scrisă în „lumina u-topiei“
(„im Lichte der U-Topie“).
1932–1945 Urmează şcoala elementară, gimnaziul şi liceul la Kla - genfurt. În aceşti ani scrie primele versuri, povestiri (Das Honditschkreuz, 1943) şi o dramă în cinci acte (Carmen Ruidera, 1942).
1945 Se înscrie în primul an la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Innsbruck.
1946–1951 Continuă studiul filozofiei la Graz şi apoi la Viena. La Graz debutează în revista literară Kärntner Illustriertecu po ves tirea Die Fähre (Feribotul). La Viena îl cunoaşte în 1947 pe Hans Weigel şi frecventează întâlnirile uneia dintre cele mai im - portante grupări literare postbelice, Grupul 47. Tot aici îl în - tâlneşte, la 16 mai 1948, pe poetul originar din Bucovina Paul Celan, care se afla în trecere prin Viena, în drumul său spre Paris. Relaţia de prietenie şi dragoste dintre cei doi va avea o influenţă hotărâtoare asupra vieţii şi operei lui Ingeborg Bach - mann. În anul 1950 Ingeborg Bachmann încheie studiul filozo - fiei prin susţinerea tezei de doctorat Die kritische Aufnahme der Existentialphilosophie Martin Heideggers (Receptarea critică a filozofiei existenţiale a lui Martin Heidegger), sub îndrumarea renumitului profesor Victor Kraft. Publicase până atunci alte trei povestiri în cotidianul vienez Wiener Tageszeitung: Im Himmel und auf Erden (În cer şi pe pământ), Das Lächeln der Sphinx (Zâmbetul sfinxului), Die Karawane und die Auferstehung (Cara - vana şi învierea). Pentru romanul Stadt ohne Namen (Oraş fără nume), pe care îl încheie la sfârşitul anului 1951, nu găseşte o editură potrivită. Doar două capitole din acest roman, dis părut între timp, se vor regăsi în cadrul marelui proiect literar
Todesarten (Variaţiunile morţii) – un ciclu epic ce urma să cuprindă toate scrierile în proză ale autoarei, dintre care Malina va rămâne singurul său roman terminat.
1951–1953 După absolvirea facultăţii, activează mai întâi la secreta - riatul agenţiei de ocupaţie americană din Viena, apoi ca scena - ristă şi redactor la postul de radio Rot-Weiß-Rot. Aici va scrie prima ei piesă radiofonică Ein Geschäft mit Träumen (O afacere cu vise), transmisă în premieră la 28 februarie 1952. În decem - brie 1952, Paul Celan se căsătoreşte cu Gisèlle de Lestrange. În primăvara anului 1953 îşi întrerupe activitatea la Rot-Weiß- Rot, iar în luna mai primeşte Premiul Grupului 47 – cea mai im portantă distincţie literară acordată după 1945, care o ca - ta pultează pe Ingeborg Bachmann în prim-plan literar. În vara anului 1953 se stabileşte în Italia, la Ischia, apoi la Napoli şi, un an mai târziu, la Roma. În decembrie 1953 îi apare la Frank - furter Verlags-Anstalt primul său volum de versuri Timp amânat (Die gestundete Zeit), care se bucură de o receptare extraor - dinară. Critica literară o celebrează pe Ingeborg Bachmann ca pe una dintre cele mai importante voci ale literaturii postbelice de expresie germană.
1954 Se mută la Roma, unde va locui, cu scurte întreruperi, până în toamna anului 1957. Primeşte Premiul cercului cultural al Aso - ciaţiei Federale a Industriei Germane (Bundesverband der Deutschen Industrie). Publică un eseu despre Robert Musil în revista Akzente. Scrie timp de aproape un an corespondenţe pe teme politice pentru postul Radio Bremen şi pentru coti dia - nul Westdeutsche Allgemeine(sub pseudonimul Ruth Keller).
1955 Premiera piesei radiofonice Die Zikaden (Cicadele), pe muzica lui Hans Werner Henze, la postul de radio german Nord-Vest
(Nordwestdeutscher Rundfunk) din Hamburg. Participă în vară la Seminarul „Summer School of Arts and Sciences and Educa - tion“ din cadrul Universităţii Harvard. După o perioadă la Paris, se întoarce spre sfârşitul anului la Roma.
1956 Apar al doilea volum de versuri Chemarea Ursei Mari(Anrufung des Großen Bären) şi o nouă ediţie a primului volum Timp amâ - nat, ambele la Editura Piper din München. După un sejur la Paris (unde stă la Hôtel de la Paix), se întoarce la Roma.
1957 În ianuarie primeşte Premiul pentru Literatură al oraşului liber şi hanseatic Bremen. Din toamnă se stabileşte la München şi lucrează până în 1958 ca dramaturg la Televiziunea Bavareză (Bayerisches Fernsehen). Îl reîntâlneşte pe Paul Celan şi, pe 14 oc tombrie, la Köln, reia legătura amoroasă cu el, care va dura până în 1958. Între octombrie 1957 şi februarie 1960, cei doi poeţi vor purta o corespondenţă intensă. În luna octombrie, Bach mann devine membru corespondent al Academiei Germane pentru Limbă şi Literatură din Darmstadt.
1958 Premiera piesei radiofonice Der gute Gott von Manhattan (Bunul Dumnezeu din Manhattan) – o coproducţie a posturilor de Radio - difuziune Bavareză (Bayerischer Rundfunk) şi Nord-Germană (Norddeutscher Rundfunk) din Hamburg. Militează împotriva înarmării nucleare, aderând la comitetul cu acelaşi nume (Komitee gegen die Atomrüstung). În iulie îl cunoaşte pe Max Frisch la Paris şi se mută împreună cu el la Zürich.
1959–1960 Primeşte Premiul pentru piese radiofonice al vetera nilor de război nevăzători (Hörspielpreis der Kriegsblinden). Dis cur - sul de mulţumire Die Wahrheit ist dem Menschen zumutbar (Omul poate să pretindă adevărul) rămâne unul dintre textele poetologice de referinţă ale autoarei. În toamna anului 1959,
acceptă invitaţia de a susţine în semestrul de iarnă 1959–1960 o serie de prelegeri în cadrul primului lectorat de poetică înfi - inţat la Universitatea din Frankfurt am Main. Cele şase prele - geri au fost grupate sub titlul Probleme zeitgenössischer Dichtung (Probleme de literatură contemporană).
1961 Apare la Editura Piper primul volum de povestiriDas dreißigste Jahr (Al treizecilea an). În pofida Premiului criticilor din Berlin, vocile critice cu privire la povestirile scriitoarei austriece sunt contradictorii. În opinia marelui critic literar Marcel Reich- Ranicki, de altfel un bun cunoscător şi admirator fervent al primelor sale două volume de poezii, Ingeborg Bachmann este o „poetă decăzută“ („gefallene Lyrikerin“), ale cărei povestiri se pot citi împreună cu revistele din saloanele de coafură. În acelaşi an apare la Editura Suhrkamp ediţia bilingvă a tradu - cerilor ei din limba italiană ale poeziilor lui Giuseppe Ungaretti.
În noiembrie este desemnată membră a Academiei de Arte din Berlin. Se mută împreună cu Max Frisch la Roma.
1962–1963 În iunie călătoreşte cu vaporul la New York, unde are lec- turi de poezie la Institutul Goethe. O cunoaşte pe Hannah Arendt.
La sfârşitul anului 1962 se rupe relaţia cu Max Frisch, urmând o perioadă de spitalizare a poetei la Zürich. În pri măvara anului 1963 Ingeborg Bachmann acceptă bursa Funda ţiei Ford şi se mută la Berlin, unde va rămâne până la sfârşitul anului 1965.
Aici îl cunoaşte pe scriitorul polonez Witold Gombrowicz şi protestează public împotriva politicianului Josef-Hermann Dufhues, membru al Uniunii Creştin-Democrate (CDU), care asociase Grupul 47 cu un departament intitulat „Reichsschrift - tumskammer“ (RSK) din cadrul Ministerului Propagandei şi Instruirii Publice în perioada nazistă. Începe lucrul la Todesarten, al cărui titlu este menţionat pentru prima dată în asociere cu
un roman într-o scrisoare către Klaus Piper din 28 august 1963.
Abia mai târziu, în 1978, acest roman apare cu titlul Der Fall Franza (Cazul Franza). Începând cu anul 1964, Ingeborg Bachmann se va referi la Todesarten folosind terme nul de
„ciclu“ („Zyklus“).
1964 Călătoreşte la Praga, în Egipt şi în Sudan. Timpul petrecut la Praga, în compania lui Adolf Opel, constituie o sursă de in - spiraţie pentru poemele „Praga ianuarie 64“ („Prag Jänner 64“),
„Enigma“ („Enigma“) şi „Boemia se află la mare“ („Böhmen liegt am Meer“). În luna octombrie primeşte Premiul Georg Büchner pentru Literatură al Academiei Germane de Limbă şi Litera - tură – cea mai importantă distincţie literară din Germania.
Discursul de mulţumire intitulat Deutsche Zufälle (Hazarduri germane) va fi publicat, un an mai târziu, sub titlul Ein Ort für Züfälle(Un loc al hazardului). În acelaşi an apare romanulMein Name sei Gantenbein(Numele meu fie Gantenbein) de Max Frisch, pe care Ingeborg Bachmann îl consideră o trădare dureroasă la adresa vieţii ei personale şi a anilor petrecuţi cu scriitorul veneţian. În decembrie o întâlneşte pe Ana Ahmatova.
1965 Premiera operei Der junge Lord(Tânărul lord) a compozitorului Hans Werner Henze, după libretul semnat de Ingeborg Bachmann, la Opera Germană din Berlin. Semnează „Decla - raţia împotriva războiului din Vietnam“. La sfârşitul anului se stabileşte definitiv la Roma.
1966–1967 În martie 1966 face un turneu de lecturi din proiectul epic Todesarten în mai multe oraşe din Republica Federală Germană (Hamburg, Hanovra, Berlin, Lübeck). În 1967 renunţă la cola borarea cu Editura Piper în urma publicării de către Klaus Piper a unei antologii de poezii de Anna Ahmatova în
tradu cerea fostului poet nazist Hans Baumann. Piper va insista să publice următorul roman al scriitoarei Ingeborg Bachmann, însă va accepta mai târziu publicarea volumului de povestiri Simultan(Simultan) în locul romanului. Ingeborg Bachmann începe să lucreze intensiv la Malina, în detrimentul romanului Franza, care se afla într-un stadiu destul de avansat.
1968 Primeşte Marele Premiu de Stat pentru Literatură al Austriei (Großer Österreichischer Staatspreis für Literatur) la Viena.
În numărul din noiembrie al revistei Kursbuchîi apar patru poeme, printre care şi poemul ei preferat, „Boemia se află la mare“.
1970 Ca urmare a unui deceniu de acuzaţii nefondate de plagiat şi de suferinţe, Paul Celan cedează psihic şi se aruncă în Sena.
Vestea morţii marii iubiri imposibile a vieţii sale o cutremură pe Ingeborg Bachmann, care prelucrează această imensă durere existenţială în romanul Malinaîntr-un plan metaforic de o frumuseţe unică în literatura germană.
1971 Apare romanul Malina, prima parte a ciclului epic Todesarten, la Editura Suhrkamp. În pofida reacţiilor critice lente, romanul devine un bestseller.
1972 Apare volumul de povestiri Simultan la Editura Piper. În luna mai scriitoarea primeşte Premiul Anton Wildgans al industria - şilor austrieci. În discursul de mulţumire scriitoarea vorbeşte despre scris ca despre o „constrângere, pedeapsă, obsesie“
(„Zwang, Strafe, Obsession“).
1973 În luna martie, îi moare tatăl, Matthias Bachmann. La începutul lunii mai, scriitoarea pleacă într-un turneu de lecturi în Polo - nia; aici vizitează lagărul de concentrare de la Auschwitz. În noap - tea dintre 25 şi 26 septembrie suferă de arsuri grave în urma
unui incendiu declanşat în locuinţa ei din Roma din Palazzo Sacchetti, Via Giulia, 66. Moare la 17 octombrie 1973 în clinica Sant’Eugenio din Roma. Este înmormântată la 25 octombrie 1973 în cimitirul Annabichl din Klagenfurt.
R.T.
POEME ANTUME
Timp amânat
(1953)
DESPRINDERE
De pe ţărm se înalţă fum.
Coliba de pescari din ochi n-o pierde, căci soarele va apune înainte
ca tu să fi străbătut zece mile.
Apa întunecată, cu mii de ochi, pleoapa-i de spumă albă o deschide să te ţină în atentă, lungă privire timp de treizeci de zile.
Chiar de nava tanghează din greu şi păşeşte nesigur,
tu pe punte calm să rămâi.
La mese ei mănâncă acum peştele afumat;
apoi bărbaţii vor îngenunchea să cârpească năvoadele, iar noaptea se doarme, un ceas, poate două, şi mâinile lor vor fi moi, libere de sare şi ulei, moi ca pâinea visului, din care frâng.
Întâiul val al nopţii se loveşte de ţărm, al doilea deja te prinde din urmă.
Şi de-ţi ascuţi privirea, vei mai vedea copacul, ce îşi ridică semeţ braţul
– pe unul vântul i l-a doborât deja – şi te gândeşti: cât timp încă, cât timp încă
lemnul chircit va mai ţine furtunilor piept?
Nici urmă de ţărm nu se mai vede.
Gheara unei mâini în bancul de nisip puteai să o înfigi sau cu o buclă de păr de stânci să te prinzi.
În scoici suflând, alunecă ale mării fantasme pe spinările valurilor, le călăresc, iar zilele cu lucioase săbii în bucăţi le despică, o dâră roşie rămâne în apă, acolo somnul te culcă
peste rămăşiţa orelor tale, şi simţurile îţi dispar.
Ceva s-a întâmplat la odgoane, eşti chemat şi te bucuri
că e nevoie de tine. Bucurie e munca pe navele
care pleacă în depărtări,
legatul odgoanelor, scoaterea apei, călăfătuirea pereţilor şi paza încărcăturii.
Bucurie e să fii obosit şi seara să cazi frânt. Bucurie e dimineaţa,
cu prima lumină, să te trezeşti, să stai în faţa cerului de neclintit, de apele de netrecut să nu-ţi pese şi nava deasupra valurilor să o ridici, înspre ţărmul mereu însorit.
CAZI, INIMĂ
Cazi, inimă, din al timpului pom, cădeţi, voi frunze, din sleitele ramuri, odinioară îmbrăţişate de soare,
cădeţi, cum lacrimi cad din ochiul dilatat!
Flutură zile întregi bucla în vânt pe fruntea arsă a zeului câmpiei, sub cămaşă pumnul apasă deja rana larg deschisă.
Aşadar, fii tare, când spinarea fragilă a norilor în faţa ta din nou se înclină,
nu lua în seamă când Hymettos fagurii încă o dată ţi-i umple.
Căci puţin înseamnă pentru omul câmpiei un spic în plină secetă, puţină e o vară pentru marea noastră stirpe.
Şi care e mărturia inimii tale?
Ea pendulează între ieri şi mâine, tăcută şi străină,
iar bătaia
îi e căderea din timp.
ÎNTUNECAT RĂSPUND
Ca Orfeu cânt
moartea pe strunele1vieţii iar frumuseţii pământului
şi a ochilor tăi, care cerul îl cârmuiesc, doar întunecat ştiu să-i răspund.
Nu uita că şi tu, deodată,
în dimineaţa aceea, când patul tău era încă umed de rouă şi garoafa se odihnea lângă inima ta, ai văzut râul întunecat, şerpuind pe lângă tine.
Cu struna tăcerii,
încordată pe al sângelui val, ţi-am atins inima plină de sonuri.
Schimbată era bucla ta în coama de umbră a nopţii, fulgii negri ai întunericului îţi ningeau chipul.
1. Poeta foloseşte aici omonimia substantivelor Saite(strună, coardă de
instrument muzical) şi Seite( latură, parte) în cadrul confrun tării poetice dintre viață şi moarte.
Şi eu nu îţi aparţin.
Să jelim amândoi acum.
Însă ca Orfeu eu cunosc dinspre moarte viaţa.
Şi albastru îmi răsare
ochiul tău pentru totdeauna închis.
CUPRINS
Prefaţă . . . 5
Tabel cronologic. . . 15
POEME ANTUME Timp amânat(1953) Desprindere . . . 27
Cazi, inimă . . . 30
Întunecat răspund . . . 31
Paris . . . 33
Marea încărcătură . . . 34
Manevră de toamnă . . . 35
Timp amânat. . . 37
Stele în martie . . . 39
Lemn şi aşchii. . . 40
Temă şi variaţiune . . . 42
Amiază timpurie. . . 45
Toate zilele . . . 47
Unui comandant de oşti . . . 48
Solie . . . 50
Podurile . . . 51
Zbor de noapte . . . 53
Psalm . . . 56
În furtuna de roze . . . 58
Sare şi pâine . . . 59
Invocarea Ursei Mari(1956) Invocarea Ursei Mari . . . 63
Pasărea mea . . . 65
Descălecare . . . 67
Curriculum vitae . . . 68
Ţinut de ceaţă . . . 72
Ora albastră. . . 74
Explică-mi, iubire . . . 76
Zile în alb. . . 78
Reclamă . . . 80
Discurs şi calomnie . . . 81
Ce este adevărat . . . 83
Ţara dintâi . . . 85
Umbre trandafiri umbre . . . 86
Rămâi . . . 87
Către soare . . . 88
Cântece în exil . . . 90
Poezii 1957-1961 Fraternitate. . . 103
[Nu prescrieţi acestei generaţii vreun crez]. . . 104
Hôtel de la Paix . . . 105
Exil . . . 106
Mirjam . . . 107
Te du, gând . . . 108
Aria I. . . 109
Trecere liberă (Aria II). . . 110
Voi, cuvinte . . . 112
Poezii 1964-1967 Cu adevărat . . . 117
Boemia se află la mare. . . 118
Praga ianuarie 64 . . . 120
Un fel de pierdere . . . 122
Enigma . . . 124
Fără delicatese . . . 125
POSTUME Nu ştiu o lume mai bună
Intrarea în partid . . . 129
[Mi-au dispărut poeziile] . . . 131
Nu depune mărturie . . . 132
Nu ştiu o lume mai bună . . . 133
[Până la reîntoarcere. Dar se spune] . . . 134
Ani de jale . . . 136
Rămas-bun . . . 137
Memorial . . . 138
Diavolezza . . . 140
Copii de iulie. . . 141
În ziua de trei a fiecărei luni. . . 143
Gloriastrasse . . . 144
Gloriastrasse . . . 145
Gloriastrasse . . . 147
[După mulţi ani] . . . 149
Pentru Ingmar Bergman, care ştie despre perete . . . 151
Drogurile, cuvintele. . . 153
[Să dispar ar trebui] . . . 155
Vorbind cu un al treilea. . . 158
Celula mea. . . 160
Rămas-bun . . . 162
[Ţin pana] . . . 163
Linia vieţii . . . 164
Tortura. . . 165
Blând şi în şoaptă . . . 167
Blând şi în şoaptă . . . 168
Arie de consolare . . . 169
Enigma. . . 170
Alla piu umile, alle piu umana, alla piu sofferente . . . 171
[Câtă vreme încă. Nu multă.] . . . 173
Pe cea mai de sus terasă . . . 174
Bănuială . . . 175
Către oficiul telegrafic Berlin. . . 177
Miracolul german. . . 179
Tonul găsit. . . 182
[Stille Nacht, heilige Nacht] . . . 183
[în pieţele festive ale târgului de Crăciun] . . . 185
Raţii . . . 186
[Îmi pierd urletele] . . . 187
În caz de pericol de moarte . . . 188
[În timp ce o ideologie se izbeşte de alta]. . . 189
[Cine vine să mă ia] . . . 191
Politica slăbiciunii sau o iubire pierdută . . . 193
Enigma. . . 195
Enigma. . . 196
Primii paşi . . . 197
Întoarcere acasă prin Praga . . . 198
Sociologie . . . 199
Strangers in the night . . . 200
Moartea ta şi din nou. . . 202
Cu totul altcuiva . . . 204
