• Nu S-Au Găsit Rezultate

Viaţa Și OPera sFâNTului auGusTiN TaBel crONOlOGic

N/A
N/A
Protected

Academic year: 2022

Share "Viaţa Și OPera sFâNTului auGusTiN TaBel crONOlOGic"

Copied!
22
0
0

Text complet

(1)

surse clasice

(2)

Sfântul Augustin din Hippo (354–430), cel mai mare dintre părinţii Bisericii latine, s-a născut la Thagaste, în nordul Africii. A studiat şi apoi a predat la Cartagina, Roma şi Milano. Atras o vreme de mani heism şi de scepticism, în 386 s-a întors la creşti nism, hotărâtoare în acest sens fiind influenţa episcopului Ambrozie de Milan, care l-a şi bo- tezat, în noaptea de Paşti a anului 387. În 389 a revenit la Thagaste, unde a întemeiat o comunitate monahală, iar în 395 a fost numit episcop de Hippo, funcţie pe care a păstrat-o până s-a stins din viaţă. Dintre numeroasele sale tratate teologice (şi filo zo fice), cele mai cu nos cute sunt Confesiunile (400; trad. la Huma nitas, 1998, reed. 2005) şi Ce ta tea lui Dumnezeu (412–427). Adaptând filozofia Antichităţii (în deosebi tradiţia platoniciană) la învăţătura creştină, Augustin a creat el însuşi un im portant sistem filo- zofic şi a contribuit astfel de cisiv la fundamentarea gândirii creş tine medie vale şi moderne.

Alte scrieri ale Sfântului Augustin apărute la Hu ma nitas: De dialectica (ed. bilingvă; 1991, reed. 2003), Solilocvii (ed. bilingvă; 1993), De magistro (ed. bilingvă; 1994), De doctrina Christiana (ed. bilingvă; 2002), De libero arbitrio (ed. bilingvă; 2004), Despre îngeri şi oameni (2005), Despre adevărata religie (2007), Despre minciună (ed. bilingvă; 2016).

Eugen Munteanu (n. 1953) este profesor la Facultatea de Litere a Uni versității „Alexan- dru Ioan Cuza“ din Iaşi, director-fondator al Școlii Doctorale de Studii Filologice (2005–2009) a acestei universități, profesor invitat la Universitățile din Jena (2000–

2009) şi Viena (2006–2008, 2009–2010), director al Institutului de Filologie Română

„A. Philippide“ din Iaşi (2009–2013), preşedinte-fondator al Asociației de Hermeneutică şi Filologie Biblică din România (din 2010). Principalele lucrări: Aeterna Latinitas (1997), Introducere în lingvistică (2005), Lexicologie biblică românească (2008). A co- ordonat proiectul „Monumenta linguae Dacoromanorum“ (2009–2015; 15 volume tipărite) şi ediția critică a versiunii „Nicolae Spătarul Milescu“ a Vechiului Testament (2016). A tradus şi comentat texte de Sfântul Augustin, Toma d'Aquino, Swedenborg, Jean-Jacques Rousseau, Rivarol, Wilhelm von Humboldt, Iacob Grimm, Ernest Renan, Eugeniu Coşeriu şi Hans-Georg Gadamer.

(3)

sfântul augustin

confesiuni

Traducere din limba latină, introducere, note şi comentarii, tabel cronologic şi indice de

euGeN MuNTeaNu ediþie bilingvã

(4)

coperta: angela rotaru

Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: iuliana constantinescu, Dan Dulgheru Tipărit la Monitorul Oficial r.a.

© HuMaNiTas, 2018, pentru prezenta ediţie

Descrierea ciP a Bibliotecii Naţionale a româniei augustin, sfânt

confessiones = confesiuni / sfântul augustin; trad. din lb. latină, introd., note şi coment., tabel cronologic şi indice de eugen Munteanu. – Bucureşti, Humanitas, 2018

ed. bilingvă index

isBN 978-973-50-5440-3

i. Munteanu, eugen (trad.; pref.; note) 821.124-97=135.1=124

eDiTura HuMaNiTas

Piaţa Presei libere 1, 013701 Bucureşti, românia tel. 021 / 408 83 50, fax 021 / 408 83 51

www.humanitas.ro

comenzi online: www.libhumanitas.ro comenzi prin e-mail: [email protected] comenzi telefonice: 021 311 23 30

(5)

Viaţa Și OPera sFâNTului auGusTiN TaBel crONOlOGic

331 s-a născut Monica, mama sfântului augustin.

354 la 13 noiembrie, s-a născut aurelius augustinus, în orăşelul Thagaste (astăzi souk-ahras, în algeria) din provincia romană Numidia, nordul africii. Tatăl său, Patricius, un mic proprietar funciar şi funcţionar pro vincial roman, era păgân, iar mama, Monica, o creştină ferventă. Părinţii lui augustin au mai avut un fiu, Navigius, şi două fiice.

361 augustin îşi începe studiile elementare la Thagaste.

365 adolescentul augustin este trimis în orăşelul vecin Madaura (azi Mdau rouch), la aproximativ 35 km de Thagaste, pentru a-şi continua studiile de gramatică şi de limba greacă.

370 Din lipsă de mijloace materiale, este nevoit să-şi întrerupă studiile şi să se în- toarcă acasă, la Thagaste.

– convertirea la creştinism a lui Patricius.

371 Moartea tatălui, Patricius. ajutat material de protectorul său romanianus, care-i va rămâne unul din cei mai apropiaţi prieteni, augustin pleacă la carta- gina, centrul cultural al provinciei, pentru a-şi continua studiile. Duce o viaţă dezor donată şi imorală. Începe să frecventeze mediile sectei maniheiste.

– Începutul îndelungatei convieţuiri cu femeia care îi va fi aproape ca o soţie.

372 Naşterea fiului său adeodatus.

373 lectura dialogului Hortensius al lui cicero îi dezvăluie orizonturile filozofiei.

Încearcă să se apropie de Biblie, dar este dezamăgit de stilul primitiv al versi- unilor latineşti curente.

374 augustin se întoarce la Thagaste şi devine magistru de gramatică. Între primii săi elevi se numără alypius, care îi va rămâne cel mai apropiat prieten şi colabo- rator.

– Nemulţumită de simpatiile maniheiste ale lui augustin, Monica îşi izgoneşte fiul, care este adăpostit, pentru o vreme, de ruda şi prietenul său romanianus.

375 Moartea unui prieten apropiat îl aruncă în braţele disperării. Prima încercare de a primi botezul creştin, întreruptă de Monica. cu ajutorul lui romanianus, pă- răseşte Thagaste şi se instalează la cartagina, unde deschide o şcoală de retorică.

(6)

380 redactează prima sa scriere (care nu s-a păstrat): De pulchro et apto, un mic tratat de estetică impregnat de idei platoniciene. Începe să se îndepărteze de doctrina maniheistă.

383 Discuţiile cu Faustus, episcop maniheu de Mileve şi unul dintre doctrinarii sectei, îl dezamăgesc prin formalismul şi incoerenţa argumentării.

– evitând să-şi avertizeze mama, augustin pleacă la roma, în căutarea unui mediu intelectual mai elevat. În prima parte a perioadei romane trăieşte în comunitatea maniheilor. Deschide o şcoală de retorică, dar moravurile şcola- rilor romani îl dezamăgesc profund. se îmbolnăveşte, probabil de malarie.

384 susţinut de maniheii influenţi pe lângă aurelius symmachus, prefectul romei, obţine postul important de profesor de retorică la şcoala publică din Milan, unde se afla curtea imperială.

– Începe să audieze predicile sfântului ambrozie, episcopul Milanului, care îl înde părtează şi mai mult de convingerile maniheiste.

385 Însoţită de Navigius, cel de-al doilea fiu al său, Monica soseşte la Milan, pen- tru a reîncepe să-şi supravegheze fiul rebel.

– În calitate de funcţionar public, augustin redactează un panegiric în cinstea împăratului Valentinian ii şi a favoritului acestuia, germanul arian Bauto.

– Monica reuşeşte să-l convingă pe augustin s-o repudieze pe femeia alături de care trăia de paisprezece ani şi să accepte logodna cu o fată încă nubilă. În aştep tarea căsătoriei, augustin îşi ia o nouă concubină.

– augustin îl frecventează din ce în ce mai asiduu pe sfântul ambrozie, înde- părtându-se definitiv de cercurile maniheiste.

386 studiază, în traduceri latineşti, textele filozofilor neoplatonici şi descoperă pro- funzimea de gândire a Epistolelor apostolului Pavel. este impresionat în special de convergenţele ideatice dintre neoplatonism şi creştinism în privinţa doctri- nei logosului şi a iluminării.

– Bătrânul simplicianus, preot creştin, apropiat al sfântului ambrozie, îi re- latează convertirea la creştinism a lui Marius Victorinus, unul din cei mai re- putaţi inte lectuali ai vremii.

– Prietenul Ponticianus îi relatează viaţa sfântului antonie, marele eremit creş tin din pustiurile egiptului.

– În luna iulie se petrece evenimentul culminant al crizei spirituale care îl va conduce pe augustin spre botez: în grădina casei sale aude cuvintele premoni- torii Tolle, lege! („ia şi citeşte!“), care îl îndreaptă spre textul Bibliei. Deschi zând Noul Testament la Epistola către romani, în care sfântul apostol Pavel îi în- deamnă pe aceş tia să părăsească plăcerile lumii şi „să se îmbrace în Hristos“, augustin dobân deşte certitudinea credinţei adevărate.

– renunţă la cea de-a doua concubină şi la proiectul căsătoriei şi părăseşte şcoala de retorică pe care o conducea, pentru a se dedica în întregime lui Dum nezeu.

(7)

TaBel crONOlOGic 41 – către sfârşitul lunii august se retrage la vila lui Verecundus de la cassiciacum (astăzi cassago in Brianza, lângă como) pentru a duce o viaţă de reculegere, însoţit de mama sa, Monica, de fiul adeodatus, fratele Navigius, verii lastidianus şi rusticus şi de prietenii şi discipolii alypius, licentius şi Trigetius.

– Pe timpul toamnei redactează, la cassiciacum, primele lucrări, dialogurile filo zofice:

Contra Academicos – De vita beata – De ordine.

387 În primele luni ale anului începe redactarea lucrării Soliloquia.

– la începutul lui martie se întoarce la Milan ca să se pregătească pen tru a primi botezul. scrie lucrările:

De immortalitate animae – De musica.

– În sâmbăta Paştilor, 24–25 aprilie, este botezat de sfântul ambrozie, împre- ună cu fiul său, adeodatus, şi prietenul alypius.

– Prin luna mai, pleacă spre portul Ostia, în apropierea romei, însoţit de Mo- nica, adeodatus, alypius şi evodius, cu intenţia de a merge la cartagina.

– Prin luna iunie, la Ostia, Monica se îmbolnăveşte şi moare în câteva zile.

au gus tin renunţă să mai plece la cartagina şi se instalează la roma, împreună cu toţi cei apropiaţi. redactează următoarele scrieri:

De quantitate animae

De moribus Ecclesiae catholicae et de moribus Manichaeorum – De Genesi contra Manichaeos

– De libero arbitrio (prima carte).

388 În luna august pleacă de la roma.

– După o scurtă oprire la cartagina, în casa creştinului inocentius, se retrage la Thagaste.

– Vinde mica avere părintească, împarte săracilor banii şi întemeiază, împreună cu câţiva prieteni apropiaţi, o comunitate de tip monahal.

389 Mor adeodatus, fiul său, şi prietenul Nebridius. scrie dialogul De Magistro.

390 redactează următoarele scrieri:

De diversis quaestionibusDe vera religione (probabil) De dialectica.

391 scrie lucrările:

De utilitate credendi ad HonoratumDe duabus animabus contra Manichaeos.

– Venit la Hippona (Hippo regius, azi Bône/annaba) pentru a-l converti la creştinism pe un bogat încă nehotărât, este sfinţit preot de episcopul Valerius, la cererea insistentă a mulţimii.

(8)

– Întemeiază la Hippona o nouă comunitate monahală, în care intră, alături de alţii, prietenii săi alypius (viitor episcop de Thagaste), evodius (viitor epis- cop de uzali), severus (viitor episcop de Mileve), Possidius (viitor episcop de calama şi biograf al sfântului augustin), Profuturus (viitor episcop de cirta).

392 Între 28 şi 29 august are loc la Hippona disputa publică dintre augustin şi eruditul maniheu Fortunatus. Disputa va fi publicată cu titlul Contra Fortu­

natum disputatio.

393 În luna octombrie are loc sinodul de la Hippona, unde augustin susţine dis- cursul publicat ulterior cu titlul De fide et symbolo.

– redactează următoarele scrieri:

De Genesi ad litteram (nu termină redactarea)Psalmus abecedarius contra partem DonatiEpistola XXVIII ad Hieronymum – De sermone Domini in monte.

394 Prietenul său alypius devine episcop la Thagaste.

394–395 redactează următoarele scrieri:

Expositio quarundam propositionum ex Epistola ad Romanos – Epistolae ad Galatas expositio

– Epistolae ad Romanos expositio – Contra Adimantum

– De mendacio

– De continentia.

396 augustin este consacrat de Megalius, primatul Numidiei, co-ajutor al episco- pului Valerius, la Hippona. În acelaşi an, după moartea lui Valerius, augustin devine episcop de Hippona, în aclamaţiile mulţimii.

– scrie următoarele lucrări:

De agone Christiano

– Contra Epistolam quam vocant Fundamenti.

397 Participă la sinodul de la cartagina. Începe redactarea lucrării De doctrina Christiana.

– scrie lucrarea De diversis quaestionibus ad Simplicianum.

397–398 scrie lucrarea Confessiones.

398 are loc disputa publică cu Fortunatius, episcopul donatist de Tubursicum.

– are loc disputa publică cu eruditul maniheu Felix, pe care îl determină să se convertească la creştinism (textul va fi publicat cu titlul De actis cum Felice Manichaeo).

– Începe redactarea lucrării Contra Faustum Manichaeum.

399 Îl invită la o dispută publică pe unul din capii sectei donatiste, episcopul de calama, crispinus, care refuză invitaţia.

400 redactează următoarele lucrări:

De catechizandis rudibus

(9)

TaBel crONOlOGic 43 – Contra Faustum Manichaeum

– De consensu Evangelistarum – Ad inquisitiones Ianuari – De opere monachorum

– De fide rerum quae non videntur – Contra Epistolam Parmeniani – De Trinitate

– De Baptismo contra Donatistas.

401 Participă la sinodul de la cartagina.

– redactează următoarele scrieri:

De bono coniugali – De sancta virginitate – Contra litteras Petilliani

– De unitate Ecclesiae (lucrare polemică împotriva sectei donatiste) – De Genesi ad litteram (terminată prin anul 415).

404 Participă la sinodul din cartagina.

405 redactează scrierea De natura boni.

405–406 redactează lucrarea Contra Secundinum Manichaeum.

406–407 redactează lucrările:

Contra Cresconium grammaticum partis Donati – De divinatione daemonium.

408 redactează Epistola ad Vincentium de haereticis vi coercendis (Xciii).

408–409 redactează Epistola ad Deogratias de sex quaestionibus contra Paganos (cii).

409 redactează Epistola ad Macrobium de non iterando baptismo (cViii).

410 Goţii lui alaric invadează şi jefuiesc roma. Dezastrul cetăţii va zgudui din temelii vechea ordine romană. evenimentul îi va inspira lui augustin alcătui- rea capodoperei sale De civitate Dei.

– augustin redactează lucrările:

Epistola ad Dioscurum de philosophiae erroribus (cXViii)Epistola ad Consentium de Trinitate (cXX).

411 În zilele de 1, 3 şi 8 iunie are loc, sub arbitrajul tribunului Marcellinus, con- fruntarea decisivă cu donatiştii. augustin obţine condamnarea lor definitivă.

– redactează lucrările:

Breviculus conlationis cum Donatistis – De unico Baptismo contra Petillianum.

412 redactează lucrările:

Contra parte Donati post gesta

Epistola ad Volusianum de Incarnatione (cXXXVii)Epistola ad Marcellinum (cXXXViii)

Epistola ad Honoratum de Gratia (cXl)

De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum.

(10)

413 augustin începe să lucreze la marea lucrare De civitate Dei.

– redactează lucrările:

De spiritu et littera ad Marcellinum

– Epistola ad Paulinum de videndo Deo (cXlVii).

414 augustin este vizitat la Hippona de Paulus Orosius, presbyter hispanus.

– redactează lucrările:

Epistola ad Hilarium siculum de Pelagianismo (clVii)Ad Iulianum de bono viduitatis.

415 redactează următoarele lucrări:

Ennarrationes in Psalmos

– Ad episcopos Eutropium et Paulum de perfectione iustitiae hominis – De natura et Gratia

– Ad Orosium presbyterum contra Priscillianistas et Origenistas – Epistola ad Hieronymum de origine animae (cXVi) – Epistola ad Hieronymum de sententia Iacobi (clXVii).

416 Participă la sinodul de la Mileve, militând împotriva pelagianiştilor.

– redactează lucrările:

In Iohannis Evangelium

– In Epistolam Iohannis ad Parthos.

417 redactează lucrările:

De gesti Pelagii ad Aurelianum episcopum

– Epistola ad Bonifacium de correctione Donatistarum (clXXXV) – Epistola ad Paulinum Nolanum de Pelagianismo (clXXXVi) – Epistola ad Dardanum de praesentia Dei (clXXXVii) – De patientia.

418 Participă la sinodul din cartagina.

– redactează lucrările:

De Gratia Christi et de peccato originali – Sermo ad Caesareensis ecclesiae plebem

– Gesta cum Emerito Caesareensi Donatistarum episcopo – Contra sermones Arianorum.

419 Participă la sinodul din cartagina.

– redactează lucrările:

De coniugiis adulterinis – Locutionum in Heptateuchum – Quaestiones in Heptateuchum

– Epistola ad Hesychium de fine saeculi (cXciX) – De anima et eius origine

– De nuptiis et concupiscentia.

420 Îl readuce în sânul Bisericii pe ereticul leporius, monah din Gallia.

– redactează lucrările:

(11)

TaBel crONOlOGic 45Contra duas epistulas Pelagiani ad Bonifacium

– Contra mendacium liber ad Consensium – Contra Gaudentium Donatistarum episcopum – Contra adversarium Legis et Prophetarum.

421 redactează lucrările:

Contra Iulianum haeresis pelagianae defensorem – Enchiridion ad Laurentium

– De cura pro mortuis gerenda.

425 Îl vizitează pe evodius, episcop de uzali, şi se adresează credincioşilor.

426 Termină De civitate Dei.

– Încredinţează responsabilitatea episcopală co-ajutorului său Heraclius.

426–427 redactează lucrările:

De Gratia et libero arbitrio – De correptione et Gratia – Retractationes.

427 redactează lucrarea Speculum de Scriptura.

428 redactează lucrările:

Collatio cum Maximino Arianorum episcopo – Contra Maximinum

– Tractatus adversus Iudaeos.

428–429 redactează următoarele lucrări:

De preadestinatione sanctorum liber ad Prosperum et Hilarium – De dono perseverantiae

– De haeresibus ad Quodvultdeum.

429 Vandalii invadează Numidia romană.

429–430 augustin redactează lucrarea Opus imperfectum contra Iulianum.

430 În mai, vandalii şi alanii lui Genseric încep asediul Hipponei.

– la 28 august, augustin moare, în timpul asediului cetăţii.

497 izgoniţi din Numidia de regele vandalilor Thrasamund, care era arian, urmaşii lui augustin iau cu ei rămăşiţele sale pământeşti, pe care le duc în sardinia.

720–721 liutprand, regele longobarzilor, trimite o delegaţie care să salveze moaş- tele sfântului augustin de invazia iminentă a sarazinilor. Osemintele sunt aduse în italia şi înhumate în mănăstirea san Pietro in ciel d’Oro din Pavia.

(12)

confessiones

(13)

confesiuni

(14)

1

2

Liber i

caput i

Magnus es, Domine, et laudabilis valde: magna virtus tua et sapientiae tuae non est numerus.

et laudare te vult homo, aliqua portio creaturae tuae, et homo circum­

ferens mortalitatem suam, circumferens testimonium peccati sui et tes­

timonium, quia superbis resistis. et tamen laudare te vult homo, aliqua portio creaturae tuae. Tu excitas, ut laudare te delectet, quia fecisti nos ad te et inquietum est cor nostrum, donec requiescat in te.

Da mihi, Domine, scire et intellegere, utrum sit prius invocare te an la­

udare te et scire te prius sit an invocare te. sed quis te invocat nesciens te? Aliud enim pro alio potest invocare nesciens te. An potius invocaris, ut sciaris? Quomodo autem invocabunt, in quem non crediderunt? Aut quo­

modo credent sine praedicante? Et laudabunt Dominum qui requirunt eum.

Quaerentes enim invenient eum et invenientes laudabunt eum.

Quaeram te, Domine, invocans te et invocem te credens in te: praedica­

tus enim es nobis. invocat te, Domine, fides mea, quam dedisti mihi, quam inspirasti mihi per humanitatem filii tui, per ministerium praedi­

catoris tui.

caput ii

et quomodo invocabo Deum meum, Deum et Dominum meum, quoniam

utique in me ipsum eum vocabo, cum invocabo eum? et quis locus est

in me, quo veniat in me Deus meus? Quo Deus veniat in me, Deus, qui

(15)

1

2

cArTeA i

capitolul i

invocaţie către Dumnezeu. cunoaştere şi credinţă

Mare eşti, Doamne, şi cu adevărat vrednic de laudă !

1

Mare este puterea ta, iar înţelepciunea ta nu poate fi măsurată

2

.

Şi totuşi, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slă­

vească! un om purtând asupra sa datul morţii, purtând mărturia că tu te împotriveşti celor trufaşi

3

. Şi totuşi, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească. Tu l­ai îndemnat să­şi afle bucuria lăudân­

du­te pe tine, căci pentru tine ne­ai zidit, iar inima noastră este neliniştită până să­şi afle odihna în tine.

4

Dă­mi, Doamne, putinţa de a şti şi de a înţelege dacă trebuie mai întâi să te invoc ori să te laud, să te cunosc mai întâi ori să te invoc! Dar cine te va invoca fără să te cunoască? căci cel care nu te cunoaşte poate invoca pe altcineva în locul tău! sau, mai degrabă, nu eşti tu invocat tocmai ca să fii cunoscut? Dar cum îl vor invoca pe cel în care nu au crezut? Sau cum vor crede fără propovăduitor?

5

Şi­l vor lăuda pe Domnul cei care­l caută

6

. cei care­l caută îl vor găsi, iar cei care­l găsesc îl vor lăuda.

Te voi căuta, Doamne, invocându­te, şi, crezând în tine, te voi invoca!

7

căci tu ne­ai fost vestit nouă. Te va invoca, Doamne, credinţa mea, aceea pe care mi­ai insuflat­o prin natura omenească a fiului tău, prin slujirea propovăduitorului tău

8

.

capitolul al ii-lea

Dumnezeu se află în interiorul omului

Dar cum îl voi invoca pe Dumnezeul meu, pe Domnul şi Dumnezeul

meu, de vreme ce în mine însumi îl chem atunci când îl invoc? Şi care

anume este locul din mine în care să vină să locuiască Domnul meu?

(16)

3

fecit caelum et terram? itane, Domine Deus meus, est quicquam in me, quod capiat te? An vero caelum et terra, quae fecisti, et in quibus me fecisti, capiunt te? An quia sine te non esset quidquid est, fit, ut quidquid est capiat te? Quoniam itaque et ego sum, quid peto, ut venias in me, qui non essem, nisi esses in me? non enim ego iam in inferis, et tamen etiam ibi es. nam etsi descendero in infernum, ades.

non ergo essem, Deus meus, non omnino essem, nisi esses in me. An potius non essem, nisi essem in te, ex quo omnia, per quem omnia, in quo omnia? etiam sic, Domine, etiam sic. Quo te invoco, cum in te sim? Aut unde venias in me? Quo enim recedam extra caelum et terram, ut inde in me veniat Deus meus, qui dixit: caelum et terram ego impleo?

caput iii

capiunt ergone te caelum et terra, quoniam tu imples ea? An imples et restat, quoniam non te capiunt? et quo refundis quidquid impleto caelo et terra restat ex te? An non opus habes, ut quoquam continearis, qui contines omnia, quoniam quae imples continendo imples? non enim vasa, quae te plena sunt, stabilem te faciunt, quia etsi frangantur non effunderis. et cum effunderis super nos, non tu iaces, sed erigis nos, nec tu dissiparis, sed colligis nos.

sed quae imples omnia, te toto imples omnia? An quia non possunt te totum capere omnia, partem tui capiunt et eandem partem simul omnia capiunt? An angulas singula et maiores maioria, minores minora capiunt?

ergo est aliqua pars tua maior, aliqua minor? An ubique totus es et res

nulla te totum capit?

(17)

confesiuni – i 51

3

unde anume să vină în mine Domnul care a zidit cerul şi pământul?

9

se află oare în mine, Doamne, Dumnezeul meu, ceva care să te poată cu­

prinde? cerul şi pământul, pe care tu le­ai zidit şi întru care pe mine m­ai zidit, te pot ele oare cuprinde? sau, întrucât tot ceea ce fiinţează n­ar putea fiinţa fără tine, nu înseamnă oare că întreaga fiinţă te cuprinde?

Dar, fiindcă eu însumi sunt o parte a fiinţei, cum să­ţi cer ţie să pătrunzi în mine, care n­aş fi fost dacă tu n­ai fi fiinţat în mine? eu nu am ajuns încă în împărăţia morţii, dar chiar şi acolo te­aş fi aflat. chiar şi în împă­

răţia morţii de­aş coborî, chiar şi acolo tu eşti de faţă

10

.

Aş spune deci că eu nu aş fiinţa, Dumnezeul meu, nu aş fiinţa deloc, dacă tu n­ai fiinţa în mine. sau, mai degrabă, n­aş fiinţa dacă nu aş fiinţa în tine, cel de la care, prin care şi întru care toate fiinţează ?

11

Aşa este bine, Doamne, aşa este bine! spre ce să te chem, de vreme ce mă aflu în tine? De unde să vii în mine? unde să mă retrag dincolo de cer şi de pământ, pentru ca acolo să coboare în mine Domnul meu, cel care a zis: eu umplu cerul şi pământul ?

12

capitolul al iii-lea

Dumnezeu se află în orice lucru

Aşadar, întrucât tu le umpli pe ele, te cuprind oare în ele cerul şi pămân­

tul? sau cumva le umpli tu pe ele în aşa fel încât mai rămâne din tine ceva, căci nu pot să te cuprindă cu totul? Şi unde reverşi ce mai rămâne din tine după umplerea cerului şi a pământului? sau poate nu ai nevoie să fii cuprins de ceva, tu, care le cuprinzi pe toate, deoarece, cuprinzân­

du­le, umpli toate cele pe care le umpli? Dar nu, nu vasele pline de tine te fac neclintit, căci, chiar dacă ele s­ar sparge, tu nu te­ai revărsa în afară.

când te reverşi asupra noastră, tu nu cobori, ci ne înalţi pe noi, tu nu te risipeşti, ci ne aduni pe noi.

oare toate lucrurile pe care le umpli, cu întreaga ta fiinţă le umpli? sau cumva, neputând să te cuprindă în întregime, ele cuprind doar o parte din tine, şi anume toate deopotrivă aceeaşi parte din tine, cele mai mari – părţi mai mari, cele mai mici – părţi mai mici? Ar exista deci în tine unele părţi mai mici, iar altele mai mari? sau, mai degrabă, tu eşti unul singur pretu­

tindeni şi nici un lucru nu te poate conţine ca pe un întreg

13

?

(18)

4

5

caput iv

Quid es ergo, Deus meus? Quid, rogo, nisi Dominus Deus? Quis enim Dominus praeter Dominum? Aut quis Deus praeter Deum nostrum?

summe, optime, potentissime, omnipotentissime, misericordissime et iustissime, secretissime et praesentissime, pulcherrime et fortissime, sta­

bilis et incomprehensibilis, immutabilis, mutans omnia, numquam no­

vus, numquam vetus, innovans omnia; in vetustatem perducens superbos et nesciunt; semper agens, semper quietus, colligens et non egens, portans et implens et protegens, creans et nutriens, perficiens, quaerens, cum nihil desit tibi. Amas nec aestuas, zelas et securus es, paenitet te et non doles, irasceris et tranquillus es, opera mutas nec mutas consilium; recipis quod invenis numquam amisisti; numquam inops et gaudes lucris, num­

quam avarus et usuras exigis. supererogatur tibi, ut debeas, et quis habet quicquam non tuum? reddis debita nulli debens, donas debita nihil per­

dens, et quid diximus, Deus meus, vita mea, dulcedo mea sancta, aut quid dicit aliquis, cum de te dicit? et vae tacentibus de te, quoniam loquaces muti sunt.

caput v

Quis mihi dabit adquiescere in te? Quis dabit mihi, ut venias in cor meum et inebries illud, ut obliviscar mala mea et unum bonum meum amplectar, te?

Quid mihi es? Miserere, ut loquar. Quid tibi sum ipse, ut amari te iubeas

a me et, nisi faciam, irascaris mihi et mineris ingentes miserias? Parvane

ipsa est, si non amem te? ei mihi! Dic mihi per miserationes tuas, Domine

Deus meus, quid sis mihi. Dic animae meae: salus tua ego sum. sic dic, ut

(19)

confesiuni – i 53

4

5

capitolul al iv-lea

Augustin laudă măreţia şi atotputernicia lui Dumnezeu

ce eşti tu, Dumnezeul meu? Te întreb, ce eşti tu altceva decât Domnul meu? Cine este Domnul, dacă nu Domnul? Şi cine este Dumnezeu, dacă nu Dumnezeul nostru?

14

o, tu eşti preaînalt, preabun, preaputernic şi atotputernic, preaîndurător şi preadrept, tainic şi pururea de faţă, prea frumos şi preatrainic, neclintit şi de nepătruns

15

, neschimbător şi toate schimbându­le, nicicând nou şi nicicând vechi şi toate înnoindu­le; spre bătrâneţe şi sminteală ai împins pe cei trufaşi fără să ştie

16

. eşti pururea mişcător şi pururea liniştit, adunând la tine pe toate, dar neavând nici o trebuinţă, împlinitor şi proteguitor, crea­

tor şi hrănitor, desăvârşitor şi căutător, cu toate că nimic nu­ţi lipseşte. Tu iubeşti, dar nu te zbuciumi, eşti gelos, dar nu te nelinişteşti, te căieşti, dar nu simţi durere, te mânii, dar rămâi împăcat, îţi preschimbi înfăptuirile, dar nu­ţi schimbi proiectul. Tu regăseşti ceea ce nu ai pierdut niciodată.

niciodată sărac, tu te bucuri totuşi când câştigi ceva, niciodată avar, ceri totuşi dobânzi. Ţi se plăteşte peste măsură ca să rămâi dator; şi totuşi, cine stăpâneşte ceva care să nu fie al tău? Îţi întorci datoriile fără să fii dator nimănui şi le plăteşti fără să pierzi nimic. ce aş fi putut eu spune despre tine, Dumnezeul meu, viaţa mea, sfânta mea bucurie, ce s­ar putea spune când rostim despre tine? Şi totuşi, vai de cei care vorbesc despre orice, dar tac în privinţa ta, căci vorbăria lor nu­i decât muţenie

17

!

capitolul al v-lea

Dumnezeu este iubitor şi îngăduitor

cine­mi va da putinţa să mă odihnesc întru tine? cine va face să intri în inima mea şi să o îmbeţi cu vinul dumnezeiesc, aşa încât să uit de răutăţile mele şi să te îmbrăţişez pe tine, singura mea avuţie?

ce eşti tu, Doamne, pentru mine? Îndură­te de mine ca să pot spune! Dar ce sunt eu însumi în faţa ta ca să­mi porunceşti să te iubesc astfel încât, dacă n­aş face­o, să te mânii împotriva mea şi să mă ameninţi cu neno­

rociri cumplite? oare nu mi­ar fi destulă nenorocirea dacă nu te­aş iubi?

(20)

6

7

audiam. ecce aures cordis mei ante te, Domine; aperi eas et dic animae meae: salus tua ego sum. curram post vocem hanc et apprehendam te. noli abscondere a me faciem tuam: moriar, ne moriar, ut eam videam.

Angusta est domus animae meae, quo venias ad eam: dilatetur abs te.

ruinosa est: refice eam. Habet quae offendant oculos tuos: fateor et scio.

sed quis mundabit eam? Aut cui alteri praeter te clamabo: ab occultis meis munda me, Domine, et ab alienis parce servo tuo? Credo, propter quod et loquor. Domine, tu scis. nonne tibi prolocutus sum adversum me delicta mea, Deus meus, et tu dimisisti impietatem cordis mei? Non iudicio con­

tendo tecum, qui veritas es; et ego nolo fallere me ipsum, ne mentiatur iniquitas mea sibi. non ergo iudicio contendo tecum, quia, si iniquitates observaveris, Domine, Domine, quis sustinebit?

caput vi

sed tamen sine me loqui apud misericordiam tuam, me terram et cine­

rem, sine tamen loqui, quoniam ecce misericordia tua est, non homo, irrisor meus, cui loquor. et tu fortasse irrides me, sed conversus misere­

beris mei. Quid enim est quod volo dicere, Domine, Deus meus, nisi quia nescio, unde venerim huc, in istam dico vitam mortalem an mortem vitalem? nescio. et susceperunt me consolationes miserationum tuarum, sicut audivi a parentibus carnis meae, ex quo et in quame formasti in tempore: non enim ego memini.

exceperunt ergo me consolationes lactis humani, nec mater mea vel nu­

trices meae sibi ubera implebant, sed tu mihi per eas dabas alimentum infantiae secundum institutionem tuam et divitias usque ad fundum re­

rum dispositas. Tu etiam mihi dabas nolle amplius, quam dabas, et

(21)

confesiuni – i 55

6

7

Vai mie! spune­mi, Doamne, Dumnezeul meu, în îndurarea ta, spune­mi ce eşti tu pentru mine! Spune sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta!

18

spune aceasta, ca să aud. iată, auzul inimii mele se deschide înaintea ta, Doamne!

Deschide­mi urechile şi spune sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta! Voi alerga după acest glas şi te voi cuprinde cu mintea. nu ascunde de mine faţa ta! fie să mor – ca să nu mai mor niciodată –, dar fie să văd faţa ta!

Prea strâmtă este cămara sufletului meu, ca tu să intri într­însa – lărgeas­

că­se la venirea ta! Părăginită este ea – reîntăreşte­o! sunt în ea lucruri care­ţi pot răni privirile, mărturisesc şi ştiu. Dar cine să o cureţe? către cine, dacă nu către tine voi striga: De păcatele mele ascunse curăţă­mă, Doamne, de păcatele altora cruţă­l pe robul tău!

19

Cred, şi de aceea vorbesc cu încredere

20

. Tu mă cunoşti, Doamne! oare nu ţi­am înfăţişat eu îm­

potriva mea însumi toate păcatele mele, Dumnezeul meu, iar tu ai trecut cu vederea nelegiuirea inimii mele

21

? Dar eu nu mă înfrunt cu tine la ju­

decată, tu, care eşti adevărul! Şi nu vreau să mă înşel singur, pentru ca nelegiuirea mea să nu se înşele singură

22

. nu mă înfrunt, aşadar, cu tine la judecată, căci, dacă ai ţine seama de fărădelegile noastre, Doamne, Doamne, cine­ar putea să­ţi stea în faţă

23

?

capitolul al vi-lea

Primele luni de viaţă. Progresul vieţii sufleteşti.

Primele forme de comunicare cu exteriorul

Totuşi, Doamne, îngăduie­mi să vorbesc îndurării tale, deşi sunt numai ţărână şi cenuşă. Îngăduie­mi să vorbesc, căci, iată, îndurării tale mă adre­

sez eu, şi nu unui om care m­ar putea lua în râs. Poate că şi tu vei râde de mine, dar, întorcându­ţi faţa spre mine, îmi vei arăta îndurare. nu vreau, Doamne, să spun mai întâi decât că nu ştiu de unde am venit aici

24

, în această – cum să zic! – viaţă muritoare sau, mai degrabă, moarte vie

25

. nu, nu ştiu! Îndată ce m­am născut, am fost cuprins de mângâierile îndurări­

lor tale, după cum am aflat mai târziu de la părinţii mei întru carne, aceia din care şi prin care m­ai întruchipat la momentul potrivit; căci eu nu­mi amintesc nimic despre aceste prime zile.

Am simţit deci imediat gustul mângâietor al laptelui omenesc, dar mama

şi doicile mele nu­şi umpleau de la sine sânii cu lapte, ci tu, Doamne, îmi

(22)

CuPrInS

Introducere . . . 5

Notă asupra ediţiei . . . 33

Tabel cronologic . . . 39

Cartea I . . . 49

Cartea a II­a . . . 93

Cartea a III­a . . . 117

Cartea a IV­a . . . 153

Cartea a V­a . . . 197

Cartea a VI­a . . . 239

Cartea a VII­a. . . 287

Cartea a VIII­a . . . 339

Cartea a IX­a . . . 387

Cartea a X­a . . . 437

Cartea a XI­a . . . 535

Cartea a XII­a . . . 595

Cartea a XIII­a . . . 661

Note . . . 737

Indice de nume . . . 883

Referințe

DOCUMENTE SIMILARE

Dacă expresia simbolică depinde de mai mult de o variabilă şi variabila pentru care se face substituţia nu este specificată, substituţia se face pentru variabila

Dacă expresia simbolică depinde de mai mult de o variabilă şi variabila pentru care se face substituţia nu este specificată, substituţia se face pentru variabila

Aş spune mai întâi că aşa cum creştinismul este “copilul” iudaismului şi a întreţinut cu “tatăl” o relaţie foarte tensionată, foarte dificilă, mergând până

O varietate de dimensiunea n este un spatiu cu proprietatea ca langa fiecare punct ne putem misca in n directii (n grade de libertate)?. n=0:

În acest caz este mai util ca oricând un film de 10-15 min., care prin imagini din viaţa cotidiană şi prin desene animate să pregătească terenul pentru înţelegerea noţiunii

Nu, totul s- a întâmplat acum, în momentul în care viaţa ta se pregãteşte în linişte pentru a se împlini în viaţa de femeie, când trebuie sã iei cu tine mai departe tot ce

Cu toate acestea, în cazul în care scopul este de a obține hărți rapid, Google Maps este o opțiune bună și foarte bine documentată, atât pentru dispozitivul mobil, cât și

Cel care trebuie să fie un model pentru tineri, chiar pentru toţi chirurgii, personajul cel mai fascinant şi care merită mai mult să fie cunoscut şi descifrat