• Nu S-Au Găsit Rezultate

Key words: Stoicani-Aldeni cultural aspect, North Valachian, reevaluating, research project, chronology

N/A
N/A
Protected

Academic year: 2022

Share "Key words: Stoicani-Aldeni cultural aspect, North Valachian, reevaluating, research project, chronology"

Copied!
26
0
0

Text complet

(1)

ASPECTUL CULTURAL STOICANI–ALDENI, REPERE DE CRONOLOGIE RELATIVĂ

Alin Frînculeasa

Abstract: Previous research on the Stoicani-Aldeni aspect of Gumelniţa culture covered only several sites in Moldavia (Stoicani, Bârleşti, Ciorani, Drăgăneşti-Tecuci, Băneasa, Suceveni, Dodeşti, Gura Idrici, Puricani, along some surface research by Ghenuţă Coman) and Valachia (Sărata-Monteoru, Aldeni, Bălăneşti, Coţatcu, Apostolache, Mălăieştii de Jos). Among the last ones mentioned, one can include those from the Călmăţui Valley, although their cultural designation might not be accurate. In fact, the monograph published by I. T. Dragomir sometimes incorporates „classic” Gumelniţa settlements in the Stoicani-Aldeni cultural aspect.

Reevaluating the Stoicani-Aldeni cultural aspect represents one important segment of an ongoing systematic research project, resulting from collaboration between the National History Museum of Romania and the History and Archaeology Museum of Prahova, focused on the Neo-Eneolithic in northern Valachia. The study aims at clarifying some of the features of this particular cultural aspect, especially in a region where similar approaches are quite an exception and not the rule. In doing so, the previous researches as well as our own already attained results play an important part. The evolution as well as the cultural connections of the Stoicani-Aldeni cultural aspect within the Lower Danube Eneolithic is the main issues of interest, including some recent opinions on reevaluating this topic.

Key words: Stoicani-Aldeni cultural aspect, North Valachian, reevaluating, research project, chronology.

Cuvinte cheie: aspectul cultural Stoicani-Aldeni, nordul Munteniei, reevaluare, proiect de cercetare, cronologie.

De-a lungul timpului au fost abordate prin cercetări sistematice un număr relativ restrâns de situri arheologice atribuite aspectului cultural Stoicani-Aldeni. În Moldova remarcăm săpăturile de la Stoicani1, Bârleşti2, Ciorani3, Drăgăneşti-Tecuci4, Băneasa5, Suceveni6, Dodeşti7, Gura Idrici8, Puricani9 la care trebuie adăugate şi cercetările de suprafaţă realizate de G. Coman10.

Pentru Muntenia putem enumera săpăturile arheologice de la Sărata-Monteoru11, Aldeni12, Bălăneşti13, Coţatcu14, Apostolache15, Mălăieştii de Jos16, dar şi cercetările de pe valea

1 Petrescu-Dîmboviţa 1953.

2 Petrescu-Dîmboviţa 1950; Cihodaru, Vulpe 1951.

3 Vulpe 1952.

4 Comşa 1963.

5 Dragomir 1969; Dragomir 1970a.

6 Dragomir 1983a.

7 Dragomir 1983a.

8 Coman, Alaiba 1980.

9 Dragomir 1983b; Dragomir 1996.

10 Dragomir 1983b; Dragomir 1996.

11 Nestor 1944.

12 Ştefan 1935-1936 (1938); Ştefan 1944a; Ştefan 1944b; Ştefan, Comşa 1957.

13 Dumitrescu 1944.

14 Trohani et alii 2007.

15 Andreescu et alii 2004.

16 Andreescu et alii 2006a.

PEUCE, S.N. V, 2007, p. 7 - 32

(2)

Călmăţuiului17. Referitor la această ultimă zonă, persistă incertitudinea atribuirii culturale a unor descoperiri aspectului cultural Stoicani-Aldeni18 sau culturii Gumelniţa19. De altfel, în monografia publicată de I. T. Dragomir observăm că în aria aspectului Stoicani-Aldeni sunt incluse uneori aşezări ce greu pot fi desprinse de aria „clasică” a culturii Gumelniţa20. În funcţie de aceste aspecte oarecum aleatorii, este dificilă prelucrarea „statistică” sau istoriografică, stadiul cercetării arheologice al acestui aspect cultural.

Aspectul Stoicani-Aldeni, denumit într-o primă fază Ariuşd-Gumelniţa21, apoi Aldeni II22, a fost definit ca un „aspect mixt” sau „facies de sinteză” între civilizaţiile Gumelniţa şi Precucuteni/Cucuteni, iniţial pe baza săpăturilor arheologice de la Aldeni şi Stoicani23.

Gh. Ştefan sublinia că regiunea dealurilor dintre Buzău şi Râmnicu Sărat este zona unde se întâlnesc şi se contopesc ariile culturale Gumelniţa şi Ariuşd24. Referindu-se la aceste descoperiri, Gh. Ştefan, le atribuia complexului Gumelniţa-Ariuşd, caracterizat prin produse ceramice asemănătoare pe de o parte cu cele Gumelniţa, iar pe cealaltă parte cu civilizaţia ceramicii pictate de dincolo de Carpaţi25. Cercetătorul remarca predominanţa legăturilor cu aria civilizaţiei Ariuşd, „civilizaţia Aldeni fiind un complex în care influenţele culturilor Gumelniţa şi Ariuşd s-au contopit într-o sinteză nouă care merită să poartă şi un nume aparte” 26.

M. Petrescu-Dîmboviţa constata, în zona de dealuri din Muntenia, contactul dintre începutul culturii Gumelniţa şi o fază mai veche a culturii Ariuşd, ce reprezintă în această arie protocucutenianul. Elementele Ariuşd sunt mai puternice în sudul Moldovei, iar cele gumelniţene predomină în nordul Munteniei27. După M. Petrescu-Dîmboviţa la periferia de nord-est a ariei de răspândire a culturii Gumelniţa, în nord-estul Munteniei şi sud-estul Moldovei, în zona de contact dintre culturile Gumelniţa A2, Precucuteni III şi Cucuteni (începutul fazei A), s-a constituit aspectul mixt Stoicani-Aldeni, răspândit şi în regiunile vecine ale fostei URSS28. Acesta are un „caracter de sinteză prin poziţia sa geografică în zona de contact dintre culturile Gumelniţa şi Cucuteni”29.

R. Vulpe a subliniat că ceramica acestui aspect cultural are particularităţi apropiate de acelea ale culturii Precucuteni, fiind mai arhaică decât aceea a protocucutenianului de la Ariuşd şi din stratul II1 de la Izvoare30.

17 Pandrea, Sîrbu, Mirea 1997.

18 Dragomir 1983a.

19 Pandrea, Sîrbu, Mirea 1997.

20 Dragomir 1983a; Dragomir 1986.

21 Ştefan 1944b.

22 Comşa 1963.

23 Ştefan 1944b; Petrescu-Dîmboviţa 1953; Comşa 1963; Comşa 1994; Dumitrescu 1963; Niţu 1973;

Dragomir 1970b; Dragomir 1978; Dragomir 1983a; Şimon 1986.

24 Ştefan 1944.

25 Ştefan 1944b, 31.

26 Ştefan 1944, 75.

27 Petrescu-Dîmboviţa 1953, 150-151.

28 Petrescu-Dîmboviţa 1997, 50; Petrescu-Dîmboviţa 2001, 158.

29 Petrescu-Dîmboviţa 1971, 9.

30 Vulpe 1957, 343, nota 3.

(3)

În tratatul de „Istoria României” este menţionat faptul că „spre periferia nord-estică a culturii Gumelniţa a luat naştere un aspect gumelniţean numit Stoicani-Aldeni care dezvăluie o componentă gumelniţeană predominantă şi o alta protocucuteniană. Aici se manifestă o puternică tradiţie Vinča” 31. D. Berciu sublinia că aspectul Stoicani-Aldeni este un facies al culturii Gumelniţa, unde „se întâlnesc laolaltă elemente ariuşdene, cucuteniene”, dar în care predomină componenta gumelniţeană „pe sub care răzbat tradiţiile Vinča şi elemente Sălcuţa” 32.

În studiile referitoare la originea şi evoluţia culturii Cucuteni, Vl. Dumitrescu a abordat tangenţial şi acest aspect cultural. Cercetătorul amintit a remarcat în zona de nord-est a culturii Gumelniţa un contact foarte strâns cu elementele cele mai sudice ale triburilor din Moldova, ce a dat naştere la un aspect deosebit – Stoicani-Aldeni – situat cronologic într-o perioadă contemporană cu începutul culturii Cucuteni, idee susţinută de apariţia ceramicii bicrome33. Din punct de vedere al cronologiei relative, acest aspect trebuie încadrat cel puţin parţial în faza Gumelniţa A1, astfel încât este contemporan cu ultima fază a culturii Precucuteni34. Cercetătorul respingea conceptul de cultură pentru fiecare aspect regional, preferând să-l identifice ca un aspect al culturii Gumelniţa din zona de nord-est a Munteniei şi de sud-est a Moldovei35. Tot Vl. Dumitrescu sublinia că în zona de contact dintre Gumelniţa A2 şi Precucuteni III şi apoi începutul fazei Cucuteni A (NE Munteniei şi SE Moldovei) s-a format un aspect cultural mixt, numit Stoicani-Aldeni, al cărui decor pictat cu alb pare a-şi avea originea în cultura Gumelniţa, iar acela tricrom, de factură Ariuşd, datorându-se aportului cucutenian36.

Un alt cercetător care s-a apleacat asupra acestui aspect cultural a fost E. Comşa. Acesta a realizat cercetări arheologice la Aldeni37şi Drăgăneşti-Tecuci38. Pe baza săpăturilor din anul 1962 de la Drăgăneşti-Tecuci (jud. Galaţi) realizează primul studiu monografic asupra aspectului Aldeni II în care îi defineşte fazele şi principalele caracteristici, considerând „pe deplin justificată desprinderea acestui aspect de celelalte culturi vecine, deoarece din analiza materialelor reiese că este un aspect rezultat dintr-o combinaţie de elemente diferite” 39, şi era convins că la naşterea acestui aspect contribuie o fază timpurie a etapei Gumelniţa A1 şi sfârşitul culturii Precucuteni40. Ulterior, E. Comşa, sublinia că aspectul cultural Aldeni II se află situat în ţinuturile dintre ariile de răspândire ale culturilor Cucuteni şi Gumelniţa, formându-se din amestecul unor elemente specifice celor două culturi41, formându-se un complex mixt, reprezentat, mai ales în domeniul ceramicii, printr-un amestec intens de elemente gumelniţene şi cucuteniene timpurii42. Spre nordul acestei arii cresc influenţele Cucuteni, iar spre sud cele gumelniţene, în timp ce în zona Brăilei şi nordul Dobrogei

31 Berciu 1960, 58.

32 Berciu 1961, 83.

33 Dumitrescu 1963, 62.

34 Dumitrescu 1963, 62.

35 Dumitrescu 1963, 62.

36 Dumitrescu 1988, 38.

37 Ştefan, Comşa 1957.

38 Comşa 1963.

39 Comşa 1963, 22.

40 Comşa 1963, 23.

41 Comşa, Georgescu 1983, 346.

42 Comşa 1987a, 51.

(4)

elementele gumelniţene devin predominante43. Aspectul Aldeni II era considerat rezultatul împletirii elementelor de origine sudică, respectiv faza de tranziţie spre cultura Gumelniţa, cu cele de provenienţă nordică din aria culturală cucuteniană de început. Cea de a doua fază a fost puternic influenţată de cultura Gumelniţa, evoluţia acestui aspect cultural încheindu-se la nivelul cronologic Cucuteni A344. Într-o abordare mai recentă, E. Comşa, deşi îşi menţine vechile consideraţii conform cărora acesta ia naştere şi evoluează în sudul Moldovei şi nord-estul Munteniei, în zonele de contact între cultura Gumelniţa şi cultura Cucuteni, precizează că aspectul cultural s-a format în perioada corespunzătoare fazelor Gumelniaţa A1 şi Cucuteni A145.

A. Niţu remarca interferenţa culturilor Gumelniţa şi Protocucuteni (Cucuteni A1) prin extinderi culturale în nord-estul Munteniei ce au dat naştere unui facies cultural de sinteză, denumit Stoicani-Aldeni46. Acesta se defineşte prin elemente pure ale celor două culturi juxtapuse, cât şi prin elemente compozite ale sintezei lor finale47. Facies-ul Stoicani-Aldeni este unul de sinteză între culturile Protocucuteni şi Gumelniţa A1, la care participă şi elemente Petreşti48. Studiind poziţiile stratigrafice şi cronologice ale descoperirilor de tip Stoicani- Aldeni, A. Niţu sublinia că acest facies poate fi intercalat între faza Precucuteni III şi secvenţa iniţială Bonţeşti a fazei Cucuteni A249. Acesta a fost contemporan cu protocucutenianul ce a evoluat în centrul şi nordul Modovei50. A. Niţu a insistat în studiile sale asupra importanţei ceramicii Stoicani-Aldeni în originea ceramicii pictate Cucuteni51, considerând că ceramica albă în benzi subţiri, atribuită iniţial culturii Gumelniţa52, aparţine facies-ului Stoicani-Aldeni53. Aserţiunile sale privind aspectul Stoicani-Aldeni (dar şi Cucuteni) au fost şi sunt privite cu rezervă de cercetători, în general concluziile sale nu au avut impact şi au fost evitate sau respinse de cercetători de multe ori a priori, fără să existe o discuţie fundamentată pe argumente.

În anul 1983 este publicată monografia aspectului cultural Stoicani-Aldeni în care sunt sintetizate rezultatele cercetărilor locuirii eneolitice în zona de nord a Munteniei şi sudul Moldovei, fiind precizată importanţa contactului comunităţilor Gumelniţa cu cele cucuteniene în formarea acestui aspect cultural. Evoluţia aspectului cultural Stoicani-Aldeni este împărţită în trei faze, acoperind intervalul cuprins între culturile Precucuteni III–Boian V–Cucuteni A2–

Gumelniţa A2. Aici regăsim preluate şi acceptate multe din ideile enunţate de A. Niţu54. Autorul monografiei, I. T. Dragomir, va repertoria 90 de aşezări Stoicani-Aldeni într-o arie ce acoperă şi zona Bolgrad, dar şi pe cea gumelniţeană din nordul Dodrogei, câmpia Bărăganului, sau valea Călmăţuiului55 şi subliniază că în sudul Moldovei s-a constatat că pe fondul general al aşezărilor specifice aspectului cultural Stoicani-Aldeni s-a dezvoltat în mod continuu şi organic cultura

43 Comşa 1987a, 52.

44 Comşa 1994, 54-55.

45 Comşa 2002, 96.

46 Niţu 1971b, 77.

47 Niţu 1971b, 77.

48 Niţu 1971b, 77; Niţu 1978-1979, 105.

49 Niţu 1973, 77.

50 Niţu 1973.

51 Niţu 1971b, 87; Niţu 1973, 75-89.

52 Dumitrescu 1963.

53 Niţu 1973, 81-82.

54 Dragomir 1983a.

55 Dragomir 1986.

(5)

Cucuteni56. După I. T. Dragomir, „cultura Cucuteni A3 s-a născut în sudul Moldovei, deoarece există legătura organică între elemente culturale Stoicani-Aldeni cu cele ale culturii Cucuteni, care la nivelul etapelor A2-A3 a preluat de la comunităţile Aldeni o serie de elemente culturale deja sedimentate” 57.

M. Şimon considera că originea aspectului Stoicani-Aldeni se datorează contactului dintre comunităţile Gumelniţa A1 şi Precucuteni III, rezultând un aspect de sinteză, al cărui început se poate plasa la mijlocul fazei Gumelniţa A1, iar sfârşitul acestui aspect la un nivel Gumelniţa A2 final–B1 sau Cucuteni A3b 58.

N. Harţuche remarca apariţia în nord-estul Munteniei şi sudul Moldovei a unei variante regionale a culturii Gumelniţa ce are „în structura ei elemente Boian şi Protocucuteni”, aspect denumit convenţional Stoicani-Aldeni, „fără ca el să constituie o cultură propriu-zisă, păstrând în esenţă toate trăsăturile ce formează identitatea culturii Gumelniţa”59. După N. Harţuche, cultura Gumelniţa avea un caracter unitar, dar prezintă şi caracteristici locale ce dau naştere la variante (nord-estică, dobrogeană, Varna). În opinia sa, variantele nord-estică şi dobrogeană nu trebuie confundate cu aspectul cultural Stoicani-Aldeni, format în sudul Moldovei din culturile Gumelniţa A1 şi Precucuteni, ce are evoluţia sa proprie, paralelă cu Gumelniţa A2 şi Cucuteni, într-o arie geografică bine definită60. Referitor la răspândirea în Dobrogea a aspectului cultural Aldeni, P. Haşotti remarca imposibilitatea acestui fenomen la nivelul fazei A1 a culturii Gumelniţa, atâta vreme cât Gumelniţa A1 este o componentă efectivă a Stoicani-Aldeni, fie la nivelul fazei A2, fapt tot atât de improbabil dacă avem în vedere intensa populare a teritoriului între Dunăre şi Marea Neagră de către comunităţile gumelniţene în respectiva fază61. Dacă la Luncaviţa apar influenţe Aldeni în nivelul A2, înseamnă indirect că aspectul cultural Stoicani- Aldeni nu a pătruns în Dobrogea62. Ideea încadrării aşezărilor gumelniţene din nord-vestul Dobrogei în faza dezvoltată a aspectului mixt Stoicani-Aldeni este considerată ca fiind lipsită de argumente şi respinsă ca atare63.

Inportante sunt şi studiile recente publicate de V. Sorokin şi V. Slavcev referitoare la relaţiile Precucuteni-Gumelniţa şi începutul culturii Gumelniţa, în care este abordat şi aspectul cultural Stoicani-Aldeni64. Tot recent au fost repertoriate 45 de aşezări în Moldova, pe un areal de 3000 kmp65. Referindu-se la distribuţia acestora pe altitudini, M. Vălean constata predilecţia pentru Podişul Bârladului, în zona subcarpatică fiind cunoscute doar patru aşezări, cu una mai multe decât în nordul Câmpiei Române66.

∗ ∗

56 Dragomir 1996, 233.

57 Dragomir 1996, 249.

58 Şimon 1986, 28; Şimon 1995.

59 Harţuche 1983, 29.

60 Harţuche, Bounegru 1997, 100.

61 Haşotti 1997, 76.

62 Haşotti 1997, 78.

63 Voinea 2005, 28.

64 Sorokin 2000; Sorokin 2001; Slavcev 2005.

65 Vălean 2003, 115.

66 Vălean 2003, 116.

(6)

În ultima perioadă putem sesiza o preocupare a cercetătorilor pentru reevaluarea unor aspecte ale civilizaţiei gumelniţene. Discuţiile au atins inclusiv aspectul cultural Stoicani- Aldeni67. Ne vom rezuma să extragem selectiv câteva aserţiuni ce privesc acest subiect68, ce ar fi putut fi incluse, natural, discursului privind istoriografia temei dezvoltată ceva mai sus:

„a fost remarcat că plăcuţele romboidale apar în aşezările gumelniţene din nord-estul Munteniei şi sudul Moldovei” 69; „...comunităţi de tip Bolgrad-Aldeni (de fapt comunităţile de tip Gumelniţa A1) din nordul Munteniei şi sudul Moldovei...” 70; este necesar să se redefinească „aşa-zisul aspect cultural Stoicani-Aldeni” 71; „aspectul cultural Stoicani-Aldeni, considerăm că este o realitate limitată la zona de contact dintre cultura Gumelniţa, pe de o parte şi complexul cultural Precucuteni-Cucuteni. (....) Această zonă de contact se situează pe o linie care porneşte din zona Subcarpaţilor de curbură şi trece la nord de sectorul inferior al Siretului şi cel al Dunării (...) considerăm că aspectul cultural Stoicani-Aldeni este (...) un aspect regional al culturii Gumelniţa” 72. Precizăm că sublinierile ne aparţin.

De asemenea, evidenţiem şi o „tehnică”, ce pare să fie expresia unor rezerve sau poate a înţelegerii individualităţii acestui aspect cultural, ce constă în evitarea „implicării” sau publicarea selectivă a materialelor arheologice descoperite în aşezările aspectului Stoicani- Aldeni, în studii, monografii, în care sunt abordate diverse artefacte ale culturii Gumelniţa73.

∗ ∗

În vederea cercetării caracteristicilor epocii neo-eneolitice din nordul Munteniei74, începând cu anul 2002, urmare a colaborării dintre Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, a debutat un proiect de cercetări sistematice ce şi-a propus abordarea unei zone în care cercetarea unor obiective arheologice încadrate epocii respective este mai curând o excepţie75. Un segment important al acestui proiect este consacrat reluării cercetărilor şi reevaluării aspectului cultural Stoicani-Aldeni.

67 Pandrea 2002a; Pandrea 2002b; Pandrea, Vernescu 2005; Slavcev 2005; Andreescu et alii 2006a.

68 În ultima perioadă aspectul cultural Stoicani-Aldeni este însoţit în literatura de specialitate de sintagma „aşa-zis aspect cultural”.

69 Pandrea 2002b, 106.

70 Pandrea, Vernescu 2005, 274.

71 Pandrea, Vernescu 2005, 277.

72 Pandrea, Sîrbu, Mirea 1997, 34-35.

73 Andreescu 2002; Voinea 2005.

74 Datorită şi modului de organizare a instituţiilor ce coordonează la nivel local cercetarea arheologică, este dificil să abordezi un proiect de cercetare care să depăşească strict o unitate administrativă (judeţ). Paradoxal, problema financiară nu constituie principalul obstacol. O cauză importantă este generată de mentalitatea de la nivel administrativ, ce nu reuşeşte să iasă din cadrul unor sintagme uzitate, greu de reprodus, dar care arată inclusiv o lipsă de orizont. Restrângerea cercetărilor într-un areal delimitat subiectiv, face ca rezultatele să aibă un caracter limitat, fără însă să se poată vorbi de o cercetare cu un caracter microregional. Condensarea şi sistematizarea rezultatelor cercetărilor noastre cu alte cercetări arheologice din zonă, raportarea la alte studii, este deocamdată unica abordare accesibilă, de aici şi caracterul neunitar, nestandardizat al informaţiilor arheologice.

75 Proiectul face parte din programul de cercetare – „Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos” – vezi Andreescu 2005; Andreescu 2006; Andreescu 2007.

(7)

În anul 2002 au debutat cercetările arheologice sistematice de la Mălăieştii de Jos, punctul Mornel 76. Situl a fost abordat datorită particularităţii sale, ce ţin inclusiv de situarea sa la limita de vest a aspectului cultural Stoicani-Aldeni77, într-un areal în care obiectivele atribuite epocii neo-neolitice au fost doar sporadic exploatate arheologic. Săpăturile arheologice sistematice s-au derulat în campanii anuale succesive, începând cu anul 2002. Cercetările arheologice de la Mălăieştii de Jos au adus date importante privind locuirea eneolitică în nordul Munteniei. Alături de materialele arheologice specifice, remarcăm situarea aşezării în zona dealurilor subcarpatice, altitudinea absolută de 195 m, locuirea pe un bot de terasă cu o înclinare de cca. 30°, unde au fost realizate terasări şi diverse amenajări pentru construirea de locuinţe. În aşezarea eneolitică de la Mălăieştii de Jos au fost descoperite atât ceramică tipică gumelniţenă, cât şi ceramică „specifică”

aspectului Stoicani-Aldeni. De asemenea, au fost descoperite vase şi fragmente ceramice, statuete antropomorfe, apropiate de formele şi decorurile specifice culturii Precucuteni78.

În anul 2003 au fost realizate sondaje arheologice în aşezarea Stoicani-Aldeni de la Apostolache, punctul La Povarnă. Rezultatele nu au fost cele scontate, situl fiind în mare parte distrus datorită unor factori naturali. Aşezarea era situată pe o mică terasă plasată la poalele dealurilor şi avea un nivel de locuire inconsistent79.

Un alt sit neo-eneolitic, din acelaşi areal geografic, a fost sondat în localitatea Urlaţi în anii 2004-2006. Aşezarea gumelniţeană din acest sit, ce are o stratigrafie orizontală, se află situată la contactul dintre câmpie şi dealuri, materialul arheologic descoperit putând fi plasat cronologic la limitele fazelor A1-A280. Remarcăm descoperirea aici şi a unor fragmente ceramice specifice aspectului Stoicani-Aldeni. Tot în acest sit au fost descoperite şi materiale arheologice din culturile Stacevo-Criş 81 şi Boian-Giuleşti82.

La Ploieşti, punctul Tabaci, în anul 2003, a fost sondată o aşezare distrusă de construcţii contemporane, în care au fost descoperite materiale arheologice în poziţie stratigrafică secundară, amestecate, atribuite culturilor Gumelniţa A2 şi Cernavoda I. În acelaşi sit au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice Stoicani-Aldeni83.

Prin cercetări de suprafaţă au fost identificate sau verificate alte situri neo-eneolitice din judeţul Prahova la Iordăcheanu, Vadu Săpat-Budureasca, Şoimeşti, Colceag, Vîlcele, Seciu, Ciorani, Tomşani, Ghinoaica, Ploieşti, Boboci, Păuleşti etc. Am constatat distrugerea sau stadiul precar al protejării şi conservării majorităţii siturilor menţionate.

Un segment important al proiectului a fost cercetarea depozitelor şi expoziţiilor arheologice ale Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, dar şi ale altor instituţii de profil (Dâmboviţa, Argeş, Buzău).

76 La cercetările arheologice au participat de-a lungul timpului R. Andreescu – 2002-2007 (MNIR), A. Frînculeasa – 2002-2007, E. Paveleţ – 2002, 2004-2005, 2007 (MIAP), T. Nica – 2002-2007 (Muzeul Olteniţa), I. Torcică – 2005-2007 (MJ Teleorman).

77 Comşa 1985, 27.

78 Andreescu, Frînculeasa, Paveleţ 2004b; Andreescu, Frînculeasa, Paveleţ 2005a; Andreescu et alii 2006a; Frînculeasa 2006c; Andreescu et alii 2007.

79 Andreescu, Frînculeasa, Paveleţ 2004a.

80 Andreescu et alii 2005b; Andreescu et alii 2006c; Andreescu, Frînculeasa 2007.

81 Frînculeasa 2006b.

82 Andreescu et alii 2005.

83 Inedit.

(8)

În rândurile de mai jos ne-am propus abordarea câtorva elemente ce privesc aspectul cultural Stoicani-Aldeni, atât prin reevaluarea unor cercetări mai vechi, dar apelând şi la rezultatele parţiale ale cercetărilor derulate în cadrul proiectului mai sus succint expus84. Principalele aspecte abordate în rândurile de mai jos privesc aspecte de cronologie relativă şi implicit evoluţia şi relaţiile culturale ale aspectului cultural Stoicani-Aldeni, în contextul mai larg al eneoliticului de la Dunărea de Jos. Deşi ceramica a rămas principalul element ce va jalona discursul arheologic, nu vom absolutiza „subiectul”.

∗ ∗

Rezultatele cercetărilor arheologice efectuate de-a lungul timpului, nu par să confirme enunţul conform căruia aspectul cultural Stoicani-Aldeni se poate identifica cu faza Gumelniţa A185. De altfel aceeaşi concluzie pare să fie subliniată şi în tabelul cronologic publicat de I. T. Dragomir, unde aspectul Stoicani-Aldeni era contemporan cu faza Gumelniţa A1 şi Cucuteni A186. În aceeaşi lucrare descoperim încadrate aşezări din faza Gumelniţa A2 în arealul aspectului cultural Stoicani-Aldeni.

De-a lungul timpului au fost identificate elemente ce par să demonstreze o evoluţie ceva mai îndelungată a acestui aspect cultural, dincolo de limita fazei A1 a culturii Gumelniţa.

Sfârşitul aspectului Stoicani-Aldeni a fost plasat de M. Şimon pornind de la „argumente”

tipologice şi stratigrafice, la un nivel cronologic Gumelniţa A2 final-B1/Cucuteni A3b87, concluzie la care subscrie şi E. Comşa în urma reanalizării unor materiale arheologice descoperite la Aldeni88.

Un alt aspect important este legat de descoperirea în cadrul aşezărilor Stoicani-Aldeni, dar şi Gumelniţa, a unor materiale arheologice atribuite culturilor Precucuteni sau Cucuteni, considerate „importuri” culturale. În Muntenia prezenţa culturilor Precucuteni şi Cucuteni a fost semnalată prin fragmente, vase ceramice, statuete antropomorfe etc, materiale ce au fost descoperite în contexte arheologice atribuite culturilor Boian, Gumelniţa, Cernavoda I. Aceste descoperiri au fost calificate drept „importuri culturale”, contribuind alături de alte elemente, la stabilirea unor raporturi culturale directe, ce au ajutat la creionarea cronologiei relative a eneoliticului la Dunărea de Jos. Fără să detaliem, remarcăm că asupra acestei probleme, respectiv relaţiile culturale Precucuteni-Cucuteni/Boian-Gumelniţa, s-au aplecat de-a lungul timpului mai mulţi cercetători89.

În cadrul discuţiilor legate de aceste relaţii culturale au fost incluse acestei „teme generale” şi originea şi evoluţia aspectului cultural Stoicani-Aldeni. A. Niţu subliniază că aspectul cultural Stoicani-Aldeni îşi are originea în culturile Precucuteni şi Gumelniţa şi poate fi intercalat între fazele Precucuteni III şi secvenţa iniţială Bonţeşti a fazei Cucuteni A290.

84 Andreeescu et alii 2006a, 10-11.

85 Pandrea, Vernescu 2005, 274.

86 Dragomir 1983a, 111.

87 Şimon 1986, 28.

88 Comşa 1995, 24.

89 Roman 1963; Dumitrescu 1964; Dumitrescu 1968; Marinescu-Bâlcu 1976; Marinescu-Bâlcu 1978;

Mantu 1995; Mantu 1998; Mantu 1999-2000; Bem 1998-2000; Bem 2001; Pandrea, Vernescu 2005.

90 Niţu 1971b, 89; Niţu 1973, 77.

(9)

Acesta este contemporan cu protocucutenianul ce a evoluat în centrul şi nordul Modovei91. A. Niţu a insistat asupra importanţei ceramicii Stoicani-Aldeni în apariţia ceramicii pictate cucuteniene92, subliniind că ceramica albă în benzi subţiri, considerată ca având origini gumelniţene93, aparţine facies-ului Stoicani-Aldeni94. Cercetătorul considera că s-a produs o expansiune a comunităţilor Gumelniţa spre centrul Moldovei în detrimentul culturii Precucuteni, dar şi o mai accentuată exercitare a influenţelor culturale dinspre aria culturală gumelniţenă spre cea precucuteniană95.

Alături de argumentele aduse de diverşi cercetători, printre care remarcăm în primul rând pe M. Şimon, evidenţiem mai jos alte câteva elemente ce pot contribui la lămurirea acestor două teme ce privesc evoluţia aspectului Stoicani-Aldeni în contextul eneoliticului de la Dunărea de Jos, considerând discuţia noastră doar o introducere în această problematică:

• Este cunoscută apariţia unor vase sau fragmente ceramice specifice aspectului Stoicani-Aldeni în aşezări Gumelniţa A1 la Glina96, Măgurele97, Tangâru98, A2 la Cuneşti99, Însurăţei100, Urlaţi101, Ploieşti, punctul Tabaci 102, Moara din Groapă (jud. Dâmboviţa)103, A2 final-B1 la Măriuţa104 şi Vităneşti105. În nivelul Gumelniţa B1 de la Vităneşti au fost descoperite fragmente ceramice Cucuteni A3106, din acelaşi nivel de locuire fiind recuperate şi fragmentele de la un vas Stoicani-Aldeni107. Ceramică Stoicani-Aldeni a fost descoperită şi în aşezările gumelniţene de la Căscioarele şi Gumelniţa108 ;

• De asemenea, constatăm prezenţa în cadrul unor situri Stoicani-Aldeni, ale unor materiale arheologice precucuteniene, sau a unor forme vase, statuete etc, considerate că au o filiaţie precucuteniană, asociate cu fragmente ceramice pictate Cucuteni (ex. Stoicani, Aldeni, Suceveni, Dodeşti, Coţatcu)109. Ceramică cu pictură bicromă (alb pe fond roşu după ardere) Cucuteni A2 a fost descoperită şi în aşezările Stoicani-Aldeni de la Dodeşti, Suceveni, Smulţi,

91 Niţu 1973.

92 Niţu 1971b, 87; Niţu 1973, 75-89.

93 Dumitrescu 1963.

94 Niţu 1973, 81-82.

95 Dumitrescu 1964, 54; Pandrea, Vernescu 2005, 277.

96 Petrescu-Dîmboviţa 1945, 211.

97 Roman 1962; Roman 1963, 41 şi urm.

98 Niţu 1973, 79.

99 Anghelescu 1955, 311.

100 Pandrea, Sârbu, Mirea 1997, 33; Pandrea, Sârbu, Neagu 1999.

101 Andreescu et alii 2006c.

102 Inedit, săpături restrânse A. Frînculesa 2003.

103 Inedit; mulţumesc A. Ilie, P. Diaconescu pentru permisiunea de a lucra în depozitul arheologic al CMN Târgovişte.

104 Şimon 1986, 28; Şimon 1995, 33.

105 Mulţumesc domnilor R. Andreescu şi P. Mirea pentru permisiunea de a utiliza informaţia.

106 Bem 1998-2000, 344; Bem 2000, 45.

107 Mai remarcăm şi descoperirea unui fragment ceramic de „tip C” timpuriu decorat „în val”, inedit.

Mulţumesc şi pe acestă cale domnilor R. Andreescu şi P. Mirea pentru permisiunea de a utiliza informaţia.

108 Dragomir 1983a, 15.

109 La Mălăieştii de Jos au fost descoperite fragmente de vase de culoare gălbuie sau portocalie, pasta acestora amintind de ceramica cucuteniană. La Gura Vitioarei, alături de materiale ceramice Stoicani- Aldeni, a fost identificat şi un fragment ceramic Cucuteni A2 – Comşa, Georgescu 1981, 272.

(10)

Tămăşani110. Remarcăm că la Tangâru, în aşezarea Gumelniţa A1, au fost semnalate alături de materiale precucuteniene111 şi fragmente ceramice Stoicani-Aldeni112, situaţie întâlnită şi în aşezarea Gumelniţa A1 de la Măgurele113. La Cuneşti, într-o aşezare Gumelniţa A2, au fost semnalate, atât materiale atribuite aspectului cultural Stoicani-Aldeni114, cât şi precucute- niene115. La Stoicani, în nivelurile inferioare a fost descoperită ceramică Precucuteni116 iar în cel superior ceramică cucuteniană tricromă117. La Târgu Frumos, în aşezarea Precucuteni III, au fost descoperite vase pictate cu grafit, la care „se adaugă alte influenţe...provenind din arealul Stoicani-Aldeni”118. La Ghinoiaca au fost descoperite fragmente ceramice Stoicani-Aldeni, ceramică Precucuteni III, dar şi un fragment ceramic pe care apare decorat cu scoica motivul

„parantezelor”119, specific unei faze posterioare Gumelniţa A1120. Importuri Precucuteni II au fost descoperite în aşezările Gumelniţa A1 de la Tangâru121 şi Însurăţei122, marcând cele mai timpurii contacte Gumelniţa-Precucuteni;

• Pentru relaţia Precucuteni III/Cucuteni A3–Gumelniţa A1-A2 trebuie remarcate descoperirile de la Lişcoteanca, punctul Moş Filon. Astfel, în aşezarea Gumelniţa A1 a fost descoperit un fragment ceramic Precucuteni III123, iar în nivelul A2 a fost descoperită ceramică pictată tricrom, încadrată culturii Cucuteni A3124. De asemenea, la Însurăţei, în nivelul de locuire Gumelniţa A1, au fost descoperite fragmente ceramice Precucuteni II-III125, iar în nivelul de locuire Gumelniţa A2 materiale ceramice Stoicani-Aldeni126 ;

• Vasele askos, considerate de origine sudică, apar în cultura Gumelniţa în fazele A2- B1127, dar şi în cultura Precucuteni III la Traian, Isaiia, Luka Vrubleckaja, Coşerniţa, Alexandrovka128. Acest tip de vas a fost descoperit şi în aşezările Stoicani-Aldeni la Stoicani, Suceveni, Dodeşti129, Vulcăneşti130. Un vas askos a fost descoperit la Mălăieştii de Jos, în

110 Dragomir 1983a, 11.

111 Berciu 1961, 66, 413-414.

112 Niţu 1973, 79.

113 Niţu 1973.

114 Anghelescu 1955, 311.

115 Bem 2001, 44.

116 Pandrea, Vernescu 2005, 269.

117 Petrescu-Dîmboviţa 1953, 184.

118 Mantu 1998, 116.

119 Inedit, este situl în care au fost descoperite materiale liniare de „tip Sudiţi” vezi: Teodorescu 1966.

120 Voinea 2005, 54.

121 Marinescu 1974, 135.

122 Pandrea, Vernescu 2005, 265.

123 Harţuche 1981; Harţuche, Bounegru 1997, 98, fig. 61/1.

124 Harţuche, Bounegru 1997, fig. 59/4. Descoperirea unor fragmente ceramice pictate tricrom sau bicrom, cucuteniene, nu exclude apariţia în cadrul altor cercetări, a unor materiale ceramice cucuteniene pictate bicrom sau tricrom. În acest sens vezi situaţia de la Aldeni.

125 Pandrea, Vernescu 2005.

126 Pandrea, Sârbu, Mirea 1997, 33.

127 Şimon 1986, 15; Marinescu-Bâlcu 1990; Voinea 2005, 46.

128 Marinescu-Bâlcu 1974, fig. 62/2; Marchevici 1996; Sorokin 2001, 82; Slavcev 2005, 164; Ursulescu, Tencariu 2007, 136, fig. 9/1.

129 Dragomir 1970, fig. 19; Dragomir 1983, 80-81.

130 Un vas askos a fost descoperit şi la Sudiţi, piesa este expusă la Muzeul Judeţean Buzău.

(11)

interiorul locuinţei cu numărul cinci, în campania din anul 2007131. Deocamdată, acest tip de vas nu a fost descoperit în aşezări Gumelniţa A1 de la Dunărea de Jos, supoziţia că ele au fost preluate în mediul Stoicani-Aldeni direct din cultura Gumelniţa A1 nefiind încă susţinută132. M. Şimon considera vasul de tip askos, în cadrul tipologiei Stoicani-Aldeni, ca fiind precucutenian133. Precizăm că aceste piese au apărut în niveluri de locuire caracteristice fazei a III a aspectului Stoicani-Aldeni134. Aşezarea Coşerniţa I este considerată Precucuteni III timpuriu, vasul askos arătând o contemporanitate Precucuteni III timpuriu - Gumelniţa A2135, sincronism cel puţin parţial, sublininiat şi de alţi autori136 ;

• Rozeta de pe umărul vasului de la Băneasa137 se regăseşte la Cernavoda şi la Sultana, în medii gumelniţene posterioare fazei A1 a culturii Gumelniţa138. Tot M. Şimon remarca în cadrul tipologiei ceramicii Stoicani-Aldeni, prezenţa străchinilor cu buza îngroşată în interior, castroanele cu umăr carenat sau cu marginea îndoită în interior, vase specifice post Gumelniţa A1139. Şi la Mălăieştii de Jos au fost descoperite castroane sau vase cu umărul carenat, fragmente de străchini cu buza îngroşată în interior, dar şi alte vase specifice fazei A2 a culturii Gumelniţa140. La Luncaviţa, în nivelul de locuire Gumelniţa A2, au fost remarcate influenţele Stoicani-Aldeni asupra ceramicii141 ;

• În aşezarea de la Stoicani, în nivelele 5 şi 6, au fost descoperite, alături de vase Stoicani-Aldeni, materiale Precucuteni III şi Hamangia III142, iar în nivelul superior au fost descoperite două fragmente ceramice Cucuteni A3143. Materiale arheologice Precucuteni au fost descoperite şi în aşezările Stoicani-Aldeni de la Suceveni144, Ghinoaica punctul Mazili145, Budureasca, punctul La Grec146, Dodeşti147, Coţatcu148, Vulcăneşti II şi Lopăţica149. La Apostolache, punctul La Povarnă a fost descoperit un fragment de vas din pastă de culoare cenuşie, decorat plastic cu un corn de bovideu150. Astfel de torţi zoomorfizate au fost semnalate şi la Bălăneşti151. Acest tip de decor a fost descoperit pe ceramica din aşezările Precucuteni III

131 În interiorul vasului a fost descoperită o reprezentare antropomorfă din os.

132 Dragomir 1983a, 81.

133 Şimon 1986, 15.

134 Dragomir 1983a, 81.

135 Slavcev 2005.

136 Bem 2001, 45.

137 Dragomir 1969, fig. 17.

138 Şimon 1986, 28.

139 Şimon 1986, 27-28.

140 Andreescu et alii 2006a.

141 Comşa 1962, 224.

142 Petrescu-Dîmboviţa 1953, fig. 10/7.

143 Petrescu-Dîmboviţa 1953, 184; Bem 2001, 44.

144 Bem 2001, 44.

145 Inedit.

146 Inedit.

147 Coman 1980, fig. 90/1.

148 Trohani et alii 2007, 138; Grigoraş, Paveleţ 2007.

149 Pandrea, Vernescu 2005, 269.

150 Andreescu, Frînculeasa, Paveleţ 2004.

151 Dumitrescu 1944, 50.

(12)

de la Izvoare152, Traian, punctul Dealul Viei153 etc. M. Şimon remarca specificul precucutenian al acestora154. Un fragment ceramic precucutenian a fost descoperit şi în aşezarea Stoicani- Aldeni de la Drăgăneşti-Tecuci155;

• Tot pentru relaţia Stoicani-Aldeni/Precucuteni remarcăm şi machetele de sanctuar din lut ce au fost descoperite la Aldeni156, dar şi în situl de la Poduri, în nivelul Precucuteni III157;

• Piese romboidale din lut au fost descoperite în aşezări Stoicani-Aldeni/Gumelniţa la Aldeni, Drăgăneşti-Tecuci, Bolgrad, Stoicani, Suceveni, Igeşti, Dodeşti, Lăţeşti, Bârleşti, Lişcoteanca158, dar şi Boian la Drama159. Pe altarul din lut descoperit la Târgu-Frumos au fost pictate motive geometrice ce au analogii cu piesele romboidale din lut prezente în mediul Stoicani-Aldeni160;

• La Aldeni, într-o aşezare cu trei niveluri de locuire, a fost descoperită ceramică cucuteniană pictată tricrom în nivelul inferior161. Referindu-se la câteva descoperiri de la Aldeni, E. Comşa, crează confuzii, referindu-se la descoperirea ceramicii cucuteniane pictate tricrom din etapa A2 în ultimul nivel de locuire de la Aldeni162. Tot E. Comşa remarca descoperirea în nivelul al doilea („faza Stoicani”) a unui fragment cu decor pictat Cucuteni A2-A3 şi câteva fragmente de tip Petreşti B, dar şi un fragment de statuetă antropomorfă din os specifică fazei Gumelniţa A2163. De asemenea, din acelaşi nivel arheologic, provine un alt fragment de statuetă din os pe care îl paralelizează cu faza B1 a culturii Gumelniţa164. Pe baza acestor descoperiri identifică la Aldeni o locuire ce acoperă cele trei faze ale culturii Gumelniţa165. Nivelul de locuire Gumelniţa B1 de la Aldeni a fost menţionat şi de I.T. Dragomir166;

• La Mălăieştii de Jos a fost descoperit şi un fragment de vas cu atribute antropomorfe167. Fragmentul provine de la un vas de mari dimensiuni, din categoria celor de provizii. Acesta are culoarea cărămizie, arsă secundar şi este modelat din pastă grosieră, bine preparată, degresantul fiind format din ceramică pisată. La suprafaţă se observă barbotină stropită, dar şi urme de ceramică piastă. Vasul era de tip pithos, avea torţi semirotunde „funcţionale”, pe acest fragment păstrându-se, pe umăr, o toartă. Aceasta din urmă era „digitată”, decorată cu patru nervuri ce porneau spre gâtul vasului de la baza ei superioară. La partea superioară ale acestor nervuri, între primele două „degetele”, spre dreapta se află două pastile alveolate. Imediat deasupra alveolelor, o uşoară şănţuire delimitează gâtul vasului. Piesa de la Mălăieştii de Jos, prin apariţia celor două

152 Vulpe 1957, 58, fig. 2, 2a.

153 Marinescu-Bîlcu 1974, 244, fig. 1, 4.

154 Şimon 1986, 15.

155 Comşa 1963.

156 Ştefan 1941.

157 Monah et alii 2003, 114, nr. 76, 153-154.

158 Dragomir 1983a; Pandrea 2002b.

159 Pandrea 2002b, 106.

160 Ursulescu, Boghian, Cotiugă 2005, fig. 5/2-3.

161 Ştefan 1944b, 74.

162 Comşa 1985, 31; Comşa 1987a, 82-83.

163 Comşa 1993, 163; Comşa 1995.

164 Comşa 1995.

165 Comşa 1995, 24.

166 Dragomir 1983a, 24.

167 Frînculeasa 2006c.

(13)

pastile, are cele mai apropiate analogii la fragmentul de vas descoperit la Dodeşti168. Acesta din urmă a fost descoperit în nivelul superior al aşezării Stoicani-Aldeni, într-un nivel de locuire încadrat fazei finale a evoluţiei aspectului cultural169. Ambele decoruri au două pastile, diferenţa constă în numărul degetelor, în număr de trei la Dodeşti şi patru la Mălăieştii de Jos. Subliniem că la Mălăieştii de Jos a fost descoperită ceramică pictată monocrom cu alb înainte de ardere sau roşu după ardere, dar şi bicromă170. Apariţia acestui tip de decor este amplasată cel mai timpuriu în cultura Precucuteni III, iar cel mai târziu în mediul cultural Cucuteni A3. Atât tipul de vas, cât şi decorul ce consta în „digitarea torţilor” modelate în tehnica ronde-bosse au mai fost semnalate şi în alte situri171. A. Niţu a realizat primul studiu privind acest decor pe baza descoperirii unor vase de tip phitos cu torţi etajate în aşezările atribuite aspectului Stoicani-Aldeni de la Dodeşti şi Suceveni172. Torţi „digitate” au mai fost descoperite în aşezările Precucuteni III de la Iaşi173, Luka-Vrubleveţkaia174, Alexandrovka175, la Izvoare, nivelul Izvoare II1176, Tîrpeşti177, în aşezarea Cucuteni A3 de la Hăbăşeşti178, dar şi în aşezări Stoicani-Aldeni la Dodeşti şi Suceveni179. Un vas asemănător, cu torţi etajate, a fost descoperit şi la Târpeşti, într-o locuinţă Precucuteni III180, dar şi în aşezarea Precucuteni II-III de la Isaia181;

Asupra originii acestui tip de decor s-au pronunţat mai mulţi cercetători, prezenţa sa fiind înregistrată în Anatolia, pe „ceramica dunăreană”182 sau în cultura Karanovo V- Gumelniţa A1183. A. Niţu a iniţiat o discuţie mai complexă privind acest subiect. Dacă obţinerea acestui decor prin nervuri este specifică mediului gumelniţean, prezenţa pe vase numai a braţelor este specifică ceramicii liniare. În cultura Gumelniţa au fost descoperite vase antropomorfe în care sunt redate mâinile cu trei degete184. Referitor la decorul vaselor de la Dodeşti, A. Niţu remarca „o modalitate nouă a antropomorfizării acestui tip de pithos, specifică componentei cucuteniene a ceramicii Stoicani-Aldeni”185. I. T. Dragomir vedea în combinarea vaselor antropomorfizate cu cele cu atribute antropomorfe (cu „torţi digitate”), cum sunt cele descoperite la Suceveni şi Dodeşti, atribute specifice ceramicii Stoicani-Aldeni, moştenite în ce priveşte forma din cultura Cucuteni A1186, pe când,

168 Niţu 1971b, 80, fig. 6/4.

169 Dragomir 1983, 84.

170 Comşa, Georgescu 1983, 339-340; Andreescu et alii 2006b.

171 Niţu 1971b; Dragomir 1983a, 83-84; Monah 1997, 169-170 cu bibliografia aferentă.

172 Niţu 1971b.

173 Niţu 1971b, 80.

174 Niţu 1971b, 80.

175 Sorokin 2001, 82.

176 Vulpe 1957, 218, fig. 217/3; 219/2.

177 Marinescu-Bâlcu 1974, fig. 84/7-8.

178 Dumitrescu et alii 1954, pl. 119/8.

179 Niţu 1971b; Niţu 1973-1974.

180 Marinescu-Bâlcu 1981, fig. 63/6.

181 Ursulescu, Tencariu 2004.

182 Dragomir 1983a, 84.

183 Monah 1997, 169.

184 Niţu 1971b, 80-81.

185 Niţu 1971b, 80.

186 Dragomir 1983a, 84.

(14)

M. Şimon, considera că acest tip de decor este „element plastic comun, specific numai culturilor Precucuteni şi aspectului Stoicani-Aldeni187;

• În aşezarea de la Mălăieştii de Jos a fost descoperit un fragment ceramic pe care e reprezentată o figurină antropomorfă incizată în poziţie orantă188. Reprezentări antropomorfe în poziţie de orantă, dar modelate în relief, apar pe ceramica precucuteniană la Târpeşti şi Traian189 şi în aşezări Cucuteni etapa A2 la Ghelăieşti190, A3 la Scânteia, A4 la Dumeşti191 etc.

În cultura Gumelniţa astfel de descoperiri sunt datate în faza B1192. La Ciolăneştii din Deal a fost descoperită o reprezentare antropomorfă în poziţie orantă, incizată pe un fragment ceramic din nivelul Gumelniţa A2193;

• La Vadu Săpat, punctul Budureasca, într-o aşezare Stoicani-Aldeni, a fost descoperită o statuetă antropomorfă cu rochie cloche194. Mai remarcăm şi alte situri în care au fost descoperite astfel de statuete, cum sunt cele de la Boboci195 sau Seciu196. Acest tip nu a fost încă identificat în aşezări Gumelniţa A1, ci numai în cele din faza A2197. Tot legat de plastică antropomorfă, la Dodeşti, în aşezarea Stoicani-Aldeni, au fost descoperite vase antropomorfe considerate de tip cucutenian198 ;

• Tot în categoria ceramicii remarcăm un vas borcan cu gâtul carenat, descoperit în locuinţa 1 de la Mălăieştii de Jos, având două tortiţe triunghiulare perforate vertical. Acesta are analogii cu vase descoperite la Borduşani, într-o aşezare Gumelniţa A2199, Bonţeşti200, Căscioarele, dar şi la Poduri, în nivel Cucuteni A2201. În aceeaşi locuinţă de la Mălăieşti a fost descoperit un pahar cenuşiu, cu decor incizat, apropiat de vasele precucuteniene202. Un import gumelniţean pare să fie şi vasul de cult (capac) descoperit în aşezarea precucuteniană de la Poduri203;

• Unelte din silex negricios translucid sau cel de culoare vineţie, având originea în zona

„platformei moldoveneşti” sau Nistrului, apar, deşi nu în cantităţi considerabile, în aşezarea de la Mălăieştii de Jos, dar nu şi la Urlaţi, într-o aşezare Gumelniţa A1-A2, deşi din această ultimă aşezare avem un lot consistent de piese204;

187 Şimon 1986, 17.

188 Frînculeasa 2006c.

189 Marinescu-Bâlcu 1974, fig. 84/2; 90/3.

190 Niţu 1971b.

191 Monah 1997.

192 Andreescu 2002, 77-78.

193 Andreescu 2002, 78.

194 Teodorescu, Peneş 1984, fig. 9/4.

195 Peneş, Paveleţ 2001, 11, fig. 1/3.

196 Frînculeasa 2004a, 29, fig. 41/2.

197 Andreescu 2002.

198 Niţu 1971b, 81-83.

199 Marinescu et alii 1997, pl. 26.

200 Dumitrescu 1927-1932 (1933), fig. 8/13, 14.

201 În campania din anul 2007 a fost descoperit un alt vas asemănător celui de la Poduri – Monah et alii 2003, 121, 187, nr. 187.

202 Andreescu et alii 2006a.

203 Monah et alii 2003, fig. 142.

204 Niţă, Frînculeasa 2005.

(15)

• În sudul Moldovei au fost descoperite aşezări Stoicani-Aldeni suprapuse de aşezări Cucuteni A2, dar şi A3, cum sunt cele de la Bonţeşti205, Ciorani206, Pleşa207, posibil Igeşti, Horga, Codreni, Obîrşeni208, Gura Idrici209, Mănăstioara210, Puricani211, Bârleşti (?)212 etc. Este cunoscut că fazele Gumelniţa A2 şi B1 evoluează paralel cu etapele Cucuteni A3-A4213. Deşi A. Niţu stabilea că finalul aşezărilor Stoicani-Aldeni se plasează la un nivel cronologic contemporan primei secvenţe a fazei A2, fapt subliniat şi de descoperirile de la Bonţeşti214, apariţia unor fragmente pictate bicrom sau tricrom atribuite culturii Cucuteni fazele A2-A3, pare să plaseze măcar în parte contemporaneitatea Stoicani-Aldeni-Cucuteni A2. Mai remarcăm şi alte descoperiri, printre care şi un vas gumelniţean pictat cu grafit de la Ruseştii Noi, într-o aşezare Cucuteni A2215. De asemenea, fragmente ceramice gumelniţene au fost descoperite şi în aşezarea Cucuteni A2 de la Poduri216, iar la Bod, în aşezarea cucuteniană, a fost descoperită o statuetă prismatică din os217;

• În nordul Munteniei şi în Moldova nu cunoaştem aşezări Stoicani-Aldeni suprapuse de aşezări Gumelniţa A2 sau B1, iar la Aldeni au fost descoperite piese ce indică o locuire a aşezării paralel cu fazele A1-B1 timpuriu ale culturii Gumelniţa218. Evidenţiem că în interfluviul Prahova-Buzău au fost descoperite aşezări Gumelniţa A1 târzii, A2-B1?, printre care remarcăm pe cele de la Târgşoru Vechi219, Gherghiţa220, Boboci221, Ploieşti222, Colceag223, Seciu224, Ghinoiaca225, Urlaţi226, Iordăcheanu227, Vadu Săpat, punctul La Stănescu228 (jud.

Prahova), Gherăseni229, Sudiţi230, Moisica231 (jud. Buzău) etc. De altfel, contactele Cucuteni-

205 Dumitrescu 1927-1932 (1933).

206 Niţu 1973, 77.

207 Brudiu 1975, 175, nr. 5.

208 Coman 1980, 76-77, 132, 223, 271.

209 Coman, Alaiba 1980.

210 Harţuche, Bobi 1980, 113; Dragomir 1983a, 27; Dragomir 1986, 33-34.

211 Dragomir 1983b.

212 Dragomir 1983a, 25, 29. Pentru Suceveni exprimarea este destul de confuză – vezi: Dragomir 1983a, 29.

213 Bem 2001, 45-46, cu bibliografia aferentă.

214 Niţu 1973, 78.

215 Mantu 1998, 119.

216 Bem 2001, 45; Monhah et alii 2003.

217 Comşa 1973, 51.

218 Comşa 1995.

219 Teodorescu 1961; Frînculeasa 2007.

220 Teodorescu 1974, 11; Frînculeasa 2007.

221 Peneş, Paveleţ 2001. La Boboci au fost descoperite şi materiale Stoicani-Aldeni, între care remarcăm pahare pictate înainte de ardere, cu benzi albe.

222 Teodorescu 2000.

223 Frînculeasa 2004b.

224 Frînculeasa 2004a, 29.

225 Teodorescu 1996, 189.

226 Andreescu et alii 2005b; Andreescu et alii 2006a.

227 Andreescu et alii 2006a, 11.

228 Alături de materiale Stoicani-Aldeni a fost descoperite şi materiale Gumelniţa A2 între care remarcăm un fragment ceramic decorat „cu paranteze”.

229 Comşa 1979, 74, fig. 4/9.

230 Grigoraş, Paveleţ 2006.

231 Grigoraş, Paveleţ 2003, 22, fig. 10/3; Paveleţ, Grigoraş 2006, 36.

(16)

Gumelniţa se manifestă din plin pe un palier cronologice Cucuteni A3-A4 – Gumelniţa B1, odată cu încetarea locuirii Stoicani-Aldeni din sudul Moldovei şi nordul Munteniei232.

∗ ∗

Zona de nord a Munteniei, sudul Moldovei, Marea Neagră, bazinul Oltului reprezintă pe teritoriul României, grosso modo, „graniţele” culturii Gumelniţa. S-a observat că în zonele periferice, comunităţile umane par să fie mai puţin conservatoare, contactele culturale sunt mai intense şi mai pregnante. Impactul unor astfel de contacte a fost constatat prin descoperirea unor asemănări/„influenţe” între materialele arheologice, în special a formelor şi decorului ceramicii, a unor „importuri”, dar şi a altor elemente de arhitectură sau de rit şi ritual.

Arheologia românească preistorică şi-a concentrat observaţiile mai ales asupra materialelor arheologice, în special asupra ceramicii. În spiritul paradigmei dominante, cultural-istorică, au fost identificate şi definite foarte multe culturi (peste 30)233. Fără să fie o excepţie, aspectul Stoicani-Aldeni a fost definit mai ales pe baza ceramicii, enunţul că „fundamentele unei culturi au caracter de unicat, individualizează cultura, particularităţile zonale determină apariţia unor aspecte locale” 234, putând fi uşor dat ca exemplu.

Având în vedere că în ultima perioadă se încearcă „dizolvarea” aspectului cultural Stoicani- Aldeni în marea „arie gumelniţeană unitară”, încadrarea aşezării de la Mălăieştii de Jos, dar şi a altor aşezări, pare dificilă, dacă ne raportăm strict la dihotomia cultura Gumelniţa-aspectul cultural Stoicani-Aldeni. Aceste discuţii abordează mai curând problemele de terminologie decât de fond, şi se concentrează în special asupra dreptului de „preemţiune” a culturii Gumelniţa asupra fondului cultural al aspectului Stoicani-Aldeni, idee lansată iniţial de Vl. Dumitrescu, la care s-a raliat majoritatea cercetătorilor235. Există şi o altă concepţie, în care ceramica pictată bicrom Stoicani- Aldeni stă la originea ceramicii pictate cucuteniene, iar cronologic aspectul cultural Stoicani-Aldeni poate fi intercalat între Precucuteni III şi Cucuteni A2-A3, fiind contemporan cu protocucutenianul236. Pictura cu alb înainte de ardere în benzi subţiri este considerată ca reprezentând una din trăsăturile definitorii ale ceramicii Stoicani-Aldeni237.

Stabilirea cronologiei interne a aspectului Stoicani-Aldeni în două238, respectiv trei faze239 a generat discuţii contradictorii. S-au consemnat rânduri inclusiv despre „dreptul” unei cronologii interne a acestui aspect240. Remarcăm că aceste etape, faze de evoluţie ale unor culturi, sunt stabilite de cercetători pornind de la criterii stratigrafice şi tipologice şi sunt utilizate, printre altele, ca instrumente de lucru în precizarea cronologiei relative a uneia sau a unor serii de descoperiri arheologice.

232 Bem 2001, 45.

233 Dragoman 2006, 132.

234 Moscalu 1983, 7.

235 Dumitrescu 1963, 62; Harţuche 1983.

236 Niţu 1973, 75 şi urm.; Dragomir 1983a.

237 Sorokin 2001, 83-85.

238 Comşa 1963.

239 Niţu 1973 ; Dragomir 1983a.

240 Dumitrescu 1963.

(17)

Dacă privim tema la modul general, suntem de acord că, în cazul în care încercăm să înţelegem evoluţia/cronologia unei culturi din prisma tipologiei ceramicii, aspectul cultural Stoicani-Aldeni are în mare parte o origine gumelniţenă, mai ales în nordul Munteniei sau cu puternice influenţe precucuteniene în special în Moldova, datorate cel mai probabil influenţelor culturale proxime, idee expusă cu mult timp în urmă241. Dacă unica paradigmă la care ne vom raporta în analiza noastră va fi tipologia ceramicii Stoicani-Aldeni, atunci putem observa că multe forme de vase, mai ales cele uzuale, au corespondenţe pe diverse paliere culturale şi arii geografice, constatare ce va complica concluziile noastre. De aceea, cred că încercarea de a dirija o discuţie în această direcţie, este ineficientă şi inoportună. Pornind de la principii strict tipologice nu putem să nu remarcăm diferenţe vizibile între ceramica gumelniţenă de la Dunărea de Jos şi cea atribuită aspectului Stoicani-Aldeni. Există forme de vase şi decoruri ce personalizează tipologia acestui aspect cultural. Plastica antropomorfă Stocani-Aldeni are elemente ce o apropie de cea a culturii Precucuteni, în special statuetele cordiforme242 iar vasele polonic specifice aspectului Stoicani-Aldeni sunt asemănătoare cu cele precucuteniene. Un astfel de vas, considerat import, a fost descoperit şi în aşezarea gumelniţenă de la Măriuţa243, dar şi la Urlaţi244.

De asemenea, landscape-ul aşezărilor Stoicani-Aldeni este în parte diferit comparativ cu cel al aşezărilor Gumelniţa, mai ales în Muntenia unde acestea se concentrează în zonele piemontană şi de deal. În Moldova aşezările sunt dispuse în special în zona podişului sau cea de dealuri245. Aşezarea de la Mănăstioara (jud. Vrancea) este situată la altitudinea de 320 metri, extrema fiind aşezarea de la Rânzeşti (jud. Vaslui) situată la altitudinea de 25 metri246. Din acest punct de vedere putem constata lipsa unui model de locuire, dar şi plasarea aşezărilor în medii „străine” aşezărilor Gumelniţa. Situaţia ar putea fi explicată şi de situarea acestora la periferia de nord a arealului cultural Gumelniţa, într-o zonă în care aceste forme de relief (piemont şi dealuri) sunt prezente.

În Muntenia, în zona central-nordică, unde putem face, chiar dacă nu absolută, o delimitare a aşezărilor Gumelniţa de cele Stoicani-Aldeni, aşezările sunt în apropierea sau chiar pe dealuri (Mălăieştii de Jos, Aldeni, Coţatcu, Bălăneşti, Sărata Monteoru, Tufa/Năieni, Apostolache, Budureasca, Ghinoaica, Boboci, Tohani, Homeşti, Răduceşti, Drăgheşti etc). La sud, în câmpia înaltă au fost descoperite tell-uri, dar şi aşezări cu stratigrafie orizontală, situate pe terase, atribuite culturii Gumelniţa (Colceag, Târgşoru Vechi, Urlaţi, Iordăchenu, Sudiţi, Gherăseni, Moisica, Largu, Luciu etc). Locuirile de tip tell sunt mai curând excepţii în cadrul arealului cultural Stoicani-Aldeni, existând totuşi aşezări cu stratigrafii ce îşi găsesc corespondenţe cu cele din tell-urile gumelniţene. În acest sens, remarcăm locuirile de la Bonţeşti, Stoicani247, Aldeni, Suceveni, dar mai ales aşezarea de la Coţatcu, aceasta din urmă având o depunere culturală de peste patru metri248. Unele din aceste aşezări Stoicani-Aldeni sunt plasate în zona de contact dintre podiş şi câmpie, cu altitudine redusă (Stoicani), iar altele la altitudini relativ mari (Suceveni, Bonţeşti, Coţatcu).

241 Petrescu-Dîmboviţa 1953, 150-151.

242 Şimon 1986, 16-17; Sorockin 2001, 85.

243 Şimon 1995.

244 Andreescu et alii 2006c.

245 Vălean 2003, 116.

246 Vălean 2003, 116.

247 Petrescu-Dîmboviţa 1953, 151.

248 Comşa 1981, 18.

Referințe

DOCUMENTE SIMILARE

Un aspect important, de care trebuie să se țină seama în orice strategie de formulare a rețetelor de nutreț combinat, îl constituie asigurarea cerințelor nutriționale la un

Key Words: advertising, gender stereotypes, cultural representations, myth, narratives, religious ideology, philosophy of communication..

Pentru a înţelege, în contextul total, o întindere nenucleară de text ce este descendent pe dreapta al nodului părinte, la secvenţa de unităţi necesară

Am prezentat în capitolul „De ce scriitorii români şi francezi?“ raportul dintre „comunităţile imaginate“ 3 (Benedict Anderson) şi o serie de lieux de mémoire (Pierre

 Schimbările de direcţie ale unei funcţii pot fi detectate cu ajutorul derivatei I  cele mai mari schimbări apar acolo unde derivata I are magnitudine (normă,

Pentru a o vedea în relief, trebuie ca cele două imagini să fie diferite, aşa cum se întămplă în mod natural fiecare ochi vede aceaşi imagine dar din alt unghi, ceea ce ne

Care este numărul minim de muchii ce trebuie mutate în graful din figura alăturată astfel încât acesta să fie conex şi fiecare nod să aparţină unui

 În cazul în care calculatorul nu “va vede” Arduino-ul, se poate ca o masură de siguranţă să fi intrat în acţiune (de fapt este o “siguranţă” automatizată – ce