= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

(1)

George Bacovia University, Bacau, Romania

Acta Universitatis George Bacovia. Juridica

Volume 3. Issue 2/2014

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

This journal is indexed in:

SCIPIO - Scientific Publishing Information Online, C.E.E.O.L. (Central and Eastern European Online Library), ProQuest and EBSCO

George Bacovia University Publishing House, Bacau, Romania

(2)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

Acta Universitatis George Bacovia. Juridica

______________________________________________________

Editor in Chief, Ioan Ciochină-Barbu Ph. D., George Bacovia University from Bacau, Romania _________________________________________________________________________________

Executive editors

Nelu Niţă Ph.D. – Deputy Editor, George Bacovia University from Bacau, Romania, [email protected]

Ştefan Eugen Prună Ph.D., Alexandru Ioan Cuza Police Academy, Bucharest, Romania, [email protected] Cezar Marius Pantea Ph.D., Alexandru Ioan Cuza Police Academy, Bucharest, Romania, [email protected] Alexandru Amititeloaie Ph.D., George Bacovia University from Bacau, Romania, [email protected] Mihaela Tomiţă Ph.D., West University of Timisoara, Romania, [email protected]

Ion Rusu Ph.D., George Bacovia University from Bacau, Romania, [email protected] Marius Ciprian Bogea Ph.D, George Bacovia University from Bacau, Romania, [email protected]

Editorial Board

David Annoussamy Ph.D., Président de la Société de droit comparé de Pondichéry, India Rainer Arnold Ph.D., University of Regensburg, Germany

Vlad Barbu Ph.D., Alexandru Ioan Cuza Police Academy, Bucharest, Romania Corneliu Bîrsan Ph.D., University of Bucharest, Romania

Ştefan Belecciu Ph.D., Ştefan cel Mare Police Academy, Moldova

Alexandru Boroi Ph.D., Alexandru Ioan Cuza Police Academy, Bucharest, Romania Ionel Bostan Ph.D., Ştefan cel Mare University in Suceava, Romania

Nicoleta Elena Buzatu, Ph.D., Dimitrie Cantemir Christian University in Bucharest, Romania Giovanna Capilli Ph.D., Sapienza University, Italy

Aurealia Lucia Beatrice Colombi Ciacchi Ph.D., University of Groningen, Nederland Florin Ciutacu Ph.D., Dimitrie Cantemir Christian University in Bucharest, Romania Seán Patrick Donlan Ph.D., Irish Society of Comparative Law, Ireland

Lucilla Gatt Ph.D., Private Law and Comparative Law University of Naples Suor Orsola Benincasa, Italy Mirosław Granat Pd.D, Cardinal Stafan Wyszyńsky University in Warsaw, Poland

József Hajdú Ph.D., University of Szeged, Hungary

Tănase Joiţa Ph.D., Spiru Haret University in Braşov, Romania Ioan Macovei Pd.D., Alexandru Ioan Cuza University in Iasi, Romania Gabriel Moens Ph. D., Murdoch University, Australia

Victor Moraru Ph.D., University of Academy of Science of Moldova, Moldova Ştefan Munteanu Ph.D., George Bacovia University from Bacau, Romania Cristinel Ioan Murzea Ph.D., Transilvania University of Braşov, Romania Vasilica Negruţ Ph.D., Danubius University in Galaţi, Romania

Tatiana Puiu Ph.D., George Bacovia University from Bacau, Romania Grigore Rusu Ph.D., Moldova State University, Moldova

Stancu Şerb Ph.D., Alexandru Ioan Cuza Police Academy, Bucharest, Romania

Răzvan Teodorescu Academician Professor Ph.D., Member of the Romanian Academy, Romania Tudorel Toader Ph.D., Alexandru Ioan Cuza University in Iasi, Romania

Alexandru Ţiclea Ph.D., Ecological University in Bucharest, Romania Verginia Vedinaş Ph.D., University of Bucharest, Romania

Genoveva Vrabie Ph.D., Mihail Kogălniceanu University in Iasi, Romania

General Technical Secretary

Adrian Lupaşcu Ph.D. student in law, George Bacovia University from Bacau, Romania, [email protected]

Technical Board

Mihai Florin Căprioară Ph.D., George Bacovia University from Bacau, Romania, [email protected] Laurenţiu Novac-Diaconu Ph.D. student in law, George Bacovia University from Bacau, Romania [email protected]

Nicoleta Botez Ph.D. student, George Bacovia University from Bacau, Romania, [email protected], Translator Mihaela Mastacan Ph.D. student, George Bacovia University from Bacau, Romania, [email protected], Cover Designer and Webmaster

(3)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

CUPRINS CONTENTS

Pag.

DOCTRINE DOCTRINES

Consideraţii privind „rolul istoric” al cultelor religioase şi al minorităţilor naţionale, în constituirea şi modernizarea statului român, potrivit proiectului de revizuire a Constituţiei României din februarie 2014

Alexandru AMITITELOAIE

Considerations on the „historic role” of the religious cults and of national minorities in the creation and modernization of the

Romanian state according to the draft revision of the Romanian Constitution in February 2014

305

Evoluţii privind recunoaşterea şi respectarea drepturilor omului

Developments on the recognition and observance of human rights

317 Ramona-Gabriela PARASCHIV

DREPT EUROPEAN ŞI INTERNAŢIONAL

EUROPEAN AND

INTERNATIONAL LAW

Consideraţii privind răspunderea, potrivit dreptului european, pentru fapte care aduc atingere mediului

Considerations on liability, according to European Law, for acts that harm the

environment

331

Daniel-Ştefan PARASCHIV Importanța cooperării polițienești internaționale

Agata Mihaela POPESCU

The importance of International Police Cooperation

345

DREPT PUBLIC PUBLIC LAW

Consideraţii privind principiile cercetării criminalistice a

infracţiunilor conform noului Cod de procedură penală

Nelu NIŢĂ

Considerations on the principles of crime forensic research under the new Criminal Procedure Code

361

(4)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 Acordul de mediere în cauzele

penale

Gabriel-Cristian CONSTANTINESCU Nicoleta-Elena BUZATU

Mediation Agreement in Penal Causes

393

Aspecte practice privind noua măsură preventivă a controlului judiciar pe cauţiune

Practical aspects concerning the new preventive measure of judicial control on bail

413

Andreea-Simona UZLĂU Conţinutul constitutiv al infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat în dreptul penal romȃn

Ion RUSU

Minodora-Ioana BALAN-RUSU

The constitutive content of the offense of putting into

circulation or driving an unregistered vehicle in the romanian criminal law

431

Elemente definitorii ale legislației românești în materie de avort.

O perspectivă istorică

Defining elements of the

Romanian legislation on abortion.

A historical perspective

457

Ancuța-Elena FRANȚ Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 55/2014 şi implicaţiile asupra

administraţiei publice locale

Government Emergency Ordinance no. 55/2014 and its Implications on Local Public Administration

479

Mihai-Cristian APOSTOLACHE

DREPT PRIVAT PRIVATE LAW

Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor - corelarea

drepturilor soţului supravieţuitor cu regimul matrimonial ales

The successor rights of the surviving spouse - correlation between the rights of the surviving spouse and the chosen

matrimonial regime

493

Cristinel-Ioan MURZEA Ioana NICOLAE

Particularităţi ale reprezentării succesorale din perspectiva noului Cod civil

Ioana NICOLAE

Specifics of successor representation from the

perspective of the New Civil Code

511

(5)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 Buna-credință în Vânzarea

Internațională

Good Faith in International Sales Law

527 Emanuela IFTIME

Implicaţiile reglementărilor elveţiene şi româneşti privind servituţile asupra conceptului de dezvoltare comunitară

Effects of Swiss and Romanian provisions regarding servitudes upon community development concept

561

Smărăndiţa-Elena CIUDIN-COLŢA

Combaterea discriminării de gen în activităţile independente

Combating the Gener

Discrimination in the Independent Activities

581

Alexandru CORDOȘ

(6)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

Consideraţii privind

„rolul istoric” al cultelor religioase şi al minorităţilor

naţionale, în constituirea şi modernizarea statului român, potrivit proiectului

de revizuire a Constituţiei României din februarie 2014

Dr. Alexandru AMITITELOAIE Universitatea George Bacovia,

Bacău, România [email protected]

Rezumat: Constituţia unui stat este aceea care consacră chintesenţa istorică, culturală şi politică a unei naţiuni, proiectându-i, în acelaşi timp, parcursul istoric, potrivit cerinţelor progresului şi idealurilor ce o animă. Doctrina se pronunţă aproape la unison pentru revizuirea Constituţiei României, pentru faptul că actualele dispoziţii nu oferă soluţii la disfuncţionalităţile şi chiar conflictele din zona puterii. Această lucrare îşi propune să analizeze şi să interpreteze, în viziunea autorului, „rolul istoric” al cultelor religioase şi al minorităţilor naţionale, în constituirea şi modernizarea statului român, potrivit proiectului de revizuire a Constituţiei României din februarie 2014.

Cuvinte cheie:constituție; democrație;

unitatea națională; prestigiu național;

loialitate.

Considerations on the

„historic role” of the religious cults and of national minorities in the creation and modernization

of the Romanian state according to the draft revision of the Romanian Constitution in February

2014

Alexandru AMITITELOAIE, Ph.D

“George Bacovia” University, Bacau, Romania [email protected]

Abstract: Constitution of a State is that who enshrining the historical quintessence, cultural and political life of a nation, projecting her, at the same time, historical throughout, according requirements progress and the ideals that animate her. Doctrine to pronounce almost in unison for revise the Romanian Constitution, because the current provisions do not provide solutions to malfunctions and even conflicts of power area. This paper aims to analyze and interpret, according to the author,

"historical role" of religious and national minorities in the creation and modernization of the Romanian state, according to the draft revision of the Constitution of Romania in February 2014.

Keywords: constitution; democracy;

national unity; national prestige; loyalty.

(7)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 Introducere

Constituţia, fiind legea fundamen- tală a statului, consacră cu valoare de principiu chintesenţa istorică, culturală şi politică a naţiunii, proiectându-i, în continuare, parcursul istoric, potrivit cerinţelor progresului şi idealurilor ce o animă. De aceea, ea trebuie să asigure un cadru de stabilitate legislativă, politică, economică, socială, etc. Dar, Constituţia este viabilă atâta timp cât cetăţenii se regăsesc în valorile ei şi, bineînţeles, cât timp este respectată.

Fiind elaborată într-un moment istoric, Constituţia poartă amprenta condiţio- nărilor acelui timp[1]. Acestea însă se schimbă şi, prin urmare, intră în contradicţie cu prevederile legii fundamentale. Când ele se acutizează, amendarea Constituţiei devine absolut necesară, altfel ea poate fi o frână în dezvoltarea societăţii.

Referindu-ne, în acest moment, la Constituţia României, doctrina se pronunţă aproape la unison pentru revizuirea ei [2], în primul rând, pentru faptul că, actualele dispoziţii nu oferă soluţii la disfuncţionalităţile şi chiar conflictele din zona puterii.

Experienţele anterioare de revizuire reclamă însă să se procedeze cu mai multă chibzuinţă, cu mai mult spirit ştiinţific şi chiar cu mai mult devotament şi răspundere faţă de viitorul ţării [3].

I. Revizuirea Constituţiei între oportunitate şi interese politicianiste

O guvernare democratică, în termenii cei mai simpli, înseamnă administrarea afacerilor publice potrivit voinţei şi intereselor poporului.

Titularul puterii într-un stat este

Introduction

The Constitution is the fundamental law of the state; it enshrines the principle value, quintessential historical, cultural and political life of the nation, projecting them further throughout history as required progress and ideals that animate. Therefore it should provide a framework for legislative stability, political, economic, social, etc. But the Constitution is viable as long as citizens are found in its values and, of course, how long is respected. Being developed in a historical moment, the Constitution bears the mark of conditionality that time. [1] But these changes and therefore conflicts with the provisions of the Constitution.

When they are aggravated, amending the Constitution is absolutely necessary; otherwise it can be a brake on the development of society.

Referring, at present, to the Romanian Constitution, the doctrine is pronounced almost in unison for its revision [2], primarily because the current provisions do not provide solutions to malfunctions and even conflicts in power. Past experience, however, require revision to proceed more wisely, with more scientific spirit and even more commitment and responsibility to the future of the country [3].

I. Revision of the Constitution between opportunity and political interests

A democratic government, in simplest terms, means public affairs according to the will and interests of the people. The holder of power in a

(8)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 poporul şi pentru că el, în mod direct,

nu-şi poate asigura guvernarea, soluţia, care s-a impus în timpurile moderne, constă în delegarea de putere, adică desemnarea de către popor a unor reprezentanţi care să exercite în numele său şi, mai ales, în interesul său, prerogativele de guvernare. Deci, cei investiţi cu atribuţii de autoritate publică sunt depozitarii temporari ai puterii delegate de popor. Garantul acestei convenţii îl reprezintă Constituţia. Ea este investită cu o forţă juridică specială, de natură s-o facă respectată în primul rând de guvernanţi, şi să nu le permită acestora să acţioneze în afara mandatului încredinţat de popor.

Se înţelege de la sine că o astfel de lege nu este agreată de către putere, care, prin natura ei, nu-i dispusă să accepte limite, constrângeri şi, mai ales, răspunderi pentru actele ce le întreprinde. De aceea, primii interesaţi de existenţa Constituţiei ar trebui să fie cetăţenii, pentru că, prin constituţie, lor le sunt garantate drepturi şi libertăţi pentru care s-au jertfit înaintaşii lor. Un asemenea rol însă nu-l poate îndeplini orice Constituţie şi, mai ales, una făcută de guvernanţi.

Însă, dat fiind faptul că procedurile de elaborare sunt gestionate de guvernanţi se ajunge, inevitabil, ca cei aflaţi la putere să introducă în constituţie texte ce le sunt inspirate de alte scopuri decât binele public şi interesul naţional. Ratificarea de către popor, ca ultim act de autoritate, ce investeşte o astfel de creaţie cu statutul de Constituţie, fiind, de asemenea, sub controlul autorităţii, devine un act pur formal, poporul neştiind şi neînţelegând conţinutul legii fundamentale, pe care guvernaţii se feresc să-l explice, sau, intenţionat, îl prezintă deformat. În

state that it is the people and, directly, the government can not provide the solution, which prevails in modern times is the delegation of power, i.e.

the people appointment of representatives to exercise on its behalf and, especially, for their own powers of government. So those invested with public authority tasks are delegated temporary storage of power by the people. The guarantor of this Convention is the Constitution. It is invested with a special legal force of nature to do first observed by the government, and not allow them to act outside the mandate of the people.

It goes without saying that such a law is approved power which, by its nature, is not willing to accept limits, constraints and, above all, take responsibility for their acts.

Therefore, the first interested in the existence of the Constitution should be citizens because of their constitutionally guaranteed rights and freedoms them that were slain for their ancestors. Such a role but it can not perform any Constitution and especially one made by the government.

However, given that the procedures are managed by the government it happens, inevitably, that those in power to introduce the constitution texts are inspired by them for purposes other than the public good and the national interest. Ratification by the people as the ultimate act of authority invests such a creation of statute by the Constitution, is also under the control authority becomes a purely formal, people not knowing and not understanding the content of the fundamental law, which the political leaders are reluctant il explain it or intentionally presents

(9)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 această manieră a fost adoptată actuala

Constituţie a României, iar revizuirea ei din anul 2003, a arătat foarte clar că puterea n-a urmărit, ca prin noile texte, să garanteze o mai bună guvernare, care să asigure poporului prosperitatea mult aşteptată ci, din contra, să-şi legitimeze comportamentul discreţionar şi, mai ales, să-i permită actele pe care urma să le întreprindă la comanda unor forţe străine.

Opinia publică ar trebui să ştie, de exemplu, că multe dintre deciziile puterii care au adus enorme prejudicii economiei naţionale, şi au înlesnit accesul unor companii străine la bogăţiile ţării, fără nici un fel de compensaţii pentru statul român, au suport constituţional. Cu alte cuvinte, poporul român votând modificările ce s-au adus Constituţiei în 2003, a ratificat „opera” de subminare a economiei naţionale şi de aservire a României unor interese străine. În aceste condiţii, toate trimiterile la Constituţie şi gesturile de invocare a legii fundamentale ca pe o „carte sfântă” a poporului, inclusiv ritualul depunerii jurământului, arată nu numai un formalism ridicol, dar şi cât de ignoranţi şi de străini sunt unii faţă de conţinutul Constituţiei.

Din 2003 şi până în prezent, s-au înregistrat şi alte tentative de revizuire a Constituţiei, inspirate, de asemenea, nu de ideea consolidării democraţiei şi a statului de drept, după cum în mod ipocrit s-a clamat de către iniţiatori. Pe fiecare i-a preocupat nu gândul unei guvernări cât mai responsabile şi mai ataşată de interesul naţional, ci înlăturarea şi a acelor fragile limite care i-a mai deranjat în excesele lor discreţionare.

Majoritatea parlamentară, consti- tuită în urma alegerilor generale din

deformed. In this manner the current Constitution was adopted in Romania and its revision in 2003, made it very clear that the power has not pursued, as the new texts, to ensure better governance to ensure the prosperity of the people hoping for but, on the contrary, to legitimate discretionary behaviour and, especially, to allow acts that would take command of foreign forces.

The public should know, for example, that many of the decisions of those holding the power and that have brought enormous harm to the national economy and facilitated the access of foreign companies to the country's wealth, without any compensation to the Romanian state, have a constitutional support. In other words, the Romanian people voting changes that were made to the Constitution in 2003 ratified the

"work" to undermine the national economy and the enslavement of Romania's foreign interests. Under these conditions all references to the Constitution and gestures to invoke the Basic Law as a "holy book" of the people, including ritual oath, showing not only a formality but how ridiculous and ignorant foreigners are some of the content of the Constitution.

Since 2003 until now there have been other attempts to revise the Constitution, inspired also by the idea of not consolidating democracy and the rule of law as hypocritically was clamoured by originators. Each was preoccupied not by thought of as responsible governance and national interest and attached to the national interest but the removal of those fragile limits that could bother them in their discretional excesses.

(10)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 2012, a încercat, de asemenea, să

concretizeze un astfel de proiect.

Calendarul reformei constituţionale urma să se încheie la data de 25 mai 2014 când, odată cu alegerile pentru Parlamentul Europei, se preconiza şi desfăşurarea referendumului pentru ratificarea legii de revizuire a Constituţiei.

N-a fost însă să fie aşa şi, deşi amendarea actualei Constituţii sau eventual elaborarea unei noi Constituţii, este o necesitate resimţită, nu numai de către clasa politică, dar chiar şi la nivelul societăţii şi, în mod deosebit, a diverselor ei structuri ce funcţionează sub egida societăţii civile, totuşi, examinând conţinutul legii de revizuire, ai un sentiment de uşurare că

„opera” n-a avut finalitate.

Deşi nu se poate anticipa ca acest proiect să mai fie repus pe agenda politică a vreunei alte guvernări, având în vedere şi schimbările produse în arcul guvernamental, totuşi, cel puţin din considerente doctrinare şi nu numai, analiza lui devine nu numai interesantă, dar chiar şi necesară. Legea de revizuire propune 128 de modificări asupra conţinutului actual al Constituţiei. Ele au fost examinate de către Curtea Constituţională, care s-a pronunţat asupra lor prin Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014 [4]. Urma, ca Parlamentul, în adoptarea proiectului, să refacă textele declarate neconstituţionale, precum şi cele deficitare din punct de vedere al rigorilor constituţionale, iar forma finală, după ce ar fi fost votată cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei camere, să fie supusă ratificării prin referendum de către popor, operaţiune care, din motivele arătate n-a mai avut loc.

The parliamentary majority, formed after the 2012 as a result of the general election, tried also to exploit such a project. The calendar of the constitutional reform was to end on May 25, 2014 when, with the EP elections, there was expected also the referendum to ratify the law to revise the Constitution.

It was not, however, be so, although the amending the current Constitution or the possible drafting of a new Constitution is a need felt not only by politicians but even by the society and, in particular, its various structures operating under the aegis of civil society, however, examining the content of the law reviewed, you have a sense of relief that "the work" had no purpose.

Although it is anticipated that this project will be put back on the political agenda of any other government, taking into account changes in the government coalition, however, at least doctrinal reasons and more, his analysis is not only interesting but even required. Law 128 Reviewed proposed changes to the actual content of the Constitution.

They were examined by the Constitutional Court, which ruled over them by Decision Nr. 80 of 16 February 2014 [4]. Following the adoption of the Parliament to restore unconstitutional texts and those deficient in terms of constitutional norms and final form after it was passed by a majority of at least two thirds of the members of each chamber to be subject to ratification by referendum by the people, operation, for the reasons indicated never took place.

(11)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 II. Rolul istoric al poporului

român, în constituirea şi modernizarea statului, sub semnul întrebării, în proiectul legii de revizuire a Constituţiei

La articolul 1, după alineatul (1), se propune introducerea unui nou aliniat, cu următorul conţinut: „România recunoaşte rolul istoric în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”.

Curtea Constituţională a recomandat eliminarea acestui text, pe considerentul că nu are caracter de principiu general, iar conţinutul său este inexact.

Într-adevăr, fiind inclus în Titlul I al legii fundamentale, denumit „Principii generale”, textul ar fi trebuit să aibă valoare de principiu general, adică să reprezinte un director, nu exclusiv pentru conţinutul de ansamblu al Constituţiei, ci pentru întregul sistem de drept. Principiile generale constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme, ori „recunoaşterea rolului istoric…” nu imprimă actului de legiferare vreo obligaţie de conformitate. Textul reprezintă o afirmaţie, căreia iniţiatorii au dorit să-i dea, din motive discutabile, o importanţă cu totul deosebită prin inserarea ei în legea fundamentală.

Acest text are şi grave deficienţe de construcţie. Astfel, printre entităţile care ar fi contribuit la „constituirea şi modernizarea statului român” sunt enumerate „Biserica Ortodoxă şi celelalte culte religioase recunoscute de lege”. Desigur, nominalizarea numai a

II. Romanian people's historical role in the creation and modernization of the State under the question of the project of the bill to revise the Constitution

In Article 1, paragraph (1), the introduction of a new paragraph, worded as follows: "Romania recognizes the historical role in the creation and modernization of the Romanian Orthodox Church and the state of other religions recognized by the law of the Royal and minorities national".

The Constitutional Court recommended the removal of this text on the grounds that do not represent a general principle, and its content is inaccurate.

Indeed, being included in Section I of the Basic Law, entitled "General Principles", the text should be worth a general principle, i.e. to be a director, not only for the overall content of the Constitution, but the entire system straight. The general principles on which the framework is grafted all other rules, or "recognition of the historical role ..." does not print legislative act under any obligation.

The text is a statement that the initiators wanted to give reasons questionable, a particular importance by inserting its fundamental law.

This text has serious deficiencies building. Thus, among the entities that has contributed “to 'development and modernization of the Romanian state” are listed “Orthodox Church and other religious groups recognized by law”. Of course, only the Orthodox Church nomination was justified by

(12)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 Bisericii ortodoxe s-ar justifica prin

ponderea pe care o are în societatea românească şi prezenţa ei tradiţională în zona puterii publice chiar dacă, pe undeva, ar fi discutabil rolul pe care l-a avut la modernizarea statului. De exemplu, secularizarea averilor mânăstireşti şi laicizarea instituţiilor publice, nu cred c-a fost pe placul bisericii, chiar dacă aceste reforme se înscriu în ceea ce numim

„modernizare”. Sunt însă indicate c-ar fi avut, de asemenea, un astfel de rol şi celelalte culte religioase recunoscute de lege. O asemenea precizare nu concordă cu statutul Constituţiei, care, după cum s-a arătat, proiectează pe perioade lungi de timp evoluţia naţiunii şi concomitent a edificiului statal.

Recunoaşterea, prin lege, şi a altor culte religioase sau declararea altora ca fiind ilegale poate să intervină oricând, chiar şi după ce în Constituţie ar fi înserat textul indicat. Deci, indiferent de rolul istoric pe care l-ar fi avut la constituirea şi modernizarea statului român, recunoaşterea este condiţionată de un element aleatoriu, ceea ce contravine rigurozităţii ce trebuie să caracterizeze fiecare text constituţional.

Sunt însă unele culte religioase, recunoscute de lege, a căror prezenţă în societatea românească n-a fost una semnificativă sau care, prin activitatea şi „misiunea” lor, n-au avut vreo legătură cu „constituirea şi modernizarea statului român” sau, şi mai rău, împotrivindu-se chiar acestui proces. De aceea, a le „onora” acum cu o recunoaştere având valoare constituţională, nu numai că nu corespunde adevărului, dar chiar ridică serioase semne de întrebare cu privire la scopul urmărit de inspiratorii acestui text.

the proportion of the Romanian society has its presence in the traditional public power even if somewhere, it would be questionable role it had to modernize the state. For example, the secularization of the monasteries and the secularization of public institutions do not think that pleased the church, even if these reforms are part of what we call

"modernization". There are, however, indicated that they had also such a role and other religious groups recognized by law. Such a statement is inconsistent with the statute Constitution, which, as noted, projects for long periods of time while the building progress of the nation and state. Recognition by law and other religious or declaring as illegal others may appear at any time, even after the Constitution would have inserted the text indicated. So whatever the historical role that I had to establishment and modernization of the Romanian state, recognition is subject to a random element which contradicts rigor that should characterize every constitutional text.

But there are some religious groups recognized by law, whose presence in the Romanian society has not been a significant or through work and

"mission" of them did not have anything to do with "the establishment and modernization of the Romanian state" or, worse, resisting even to this process.

Therefore, their "honour" now has constitutional recognition not only untrue but even raises serious questions about the purpose of inspiration this text.

In other news, the enumeration which makes the text gives each

(13)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 În altă ordine de idei, prin

enumerarea pe care o face, textul conferă fiecărei entităţi nominalizate, din perspectiva rolului la care face referire, acelaşi grad de contribuţie, ceea ce, în primul rând, nu corespunde adevărului şi, apoi, ar putea fi şi o ofensă adusă unora dintre aceste entităţi.

De exemplu, prin acest text li se aduce recunoaştere şi minorităţile naţionale. Însă, adevărul istoric pune în lumină că unele dintre aceste minorităţi ne-au subminat chiar procesul edificării statale, ele fiind loiale altor state, a căror interese n-au coincis întotdeauna cu ale noastre. Desigur, unele minorităţi au fost loiale poporului român, convieţuind cu el în bună înţelegere chiar de când s-au aşezat în vatra lui strămoşească. Poate c-au avut şi un oarecare rol la constituirea şi modernizarea statului român, însă nu cred să prezinte pentru ele vreo importanţă menţionarea acestui fapt în Constituţie, mai ales sub o denumire generică, în care se includ şi acele etnii care nu ne-au fost loiale. Credem că tocmai reprezentanţii uneia dintre aceste etnii, au dorit o „legitimare” a aşa zisului rol pe care l-ar fi avut în istoria poporului român, şi pentru că ar fi fost prea riscant să fie doar ea nominalizată s-a recurs la această denumire generică.

Aspectul cel mai grav, care se degajă din acest text, este acela că din enumerarea sa lipsesc românii, adică acele generaţii din stârpea neamului nostru care, cu mari sacrificii şi jertfe, au înfăptuit unitatea naţională a statului român şi i-au asigurat ascensiunea spre modernitate. Lipsesc paşoptiştii, lipseşte Cuza, a cărui semnătură se află pe actele de naştere a tuturor

entity nominated role from the perspective referred to the same level of contribution, which, first, untrue and, then, could be an offence to some of these entities. For example, this text brings them recognition and national minorities. But the historical truth highlights that some of these minorities even undermined our state building process, being loyal to other states whose interests do not always coincide with ours.

Of course, some minorities were loyal to the Romanian people, living together with him understanding even when sat in his ancestral hearth.

Maybe they had a role in the establishment and modernization of the Romanian state, but I do not think it's worth mentioning provide for this in the Constitution, especially under a generic name that includes ethnic groups and those we have not been loyal. We believe that just one of these ethnic representatives wanted a

"legitimating" of the so-called role that you had in the history of the Romanian people and because it was too risky to just be nominated her to appeal to the generic.

The worst aspect that is released from this is that the list was missing Romanians, i.e. cut off generations of our people who, at great cost and sacrifice, have achieved national unity of the Romanian state and assured them rise to modernity. The generation of 1848 missing, Cuza missing also, thus, whose signature is on the acts of birth of all modern Romanian state institutions, missing the Romanian Army that without its sacrifice there would not have been possible building of the Greater Romania, the Bratianus are also

(14)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 instituţiilor statului român modern,

lipseşte Armata Română, fără jertfa căreia n-ar fi fost posibilă făurirea României Mari, lipsesc brătienii şi toţi cei care au pus mai presus de propria tihnă, viitorul neamului românesc.

Aceştia ar fi trebuit nominalizaţi, în primul rând, dacă totuşi s-a dorit înserarea în Constituţie a unui text de recunoştinţă, pentru rolul ce l-au avut în constituirea şi modernizarea statului român.

Iniţiatorii textului ar putea să spună că poporul român, fiind subiect al actului de recunoaştere, nu rolul lui trebuia subliniat, ci al celor care şi-au legat destinul de istoria neamului, justificare care ar fi lipsită nu numai de adevăr, dar şi de sens. Subiect al actului de recunoaştere este, după cum arată clar textul în discuţie, România, şi nu poporul român. Din România fac parte şi entităţile enumerate, ajungându-se, astfel, la o autorecunoaştere a presupusului rol, pe care l-ar fi avut în constituirea şi modernizarea statului român.

Chiar dacă, asupra acestui text, Curtea Constituţională a exprimat un punct de vedere critic, cerând să fie eliminat din proiect, iar calendarul pentru revizuirea Constituţiei este deocamdată suspendat, cred totuşi că această chestiune n-ar trebui ignorată.

Nu-i o problemă doar de tehnică legislativă, nu sunt erori scuzabile, cum s-ar crede din perspectiva unei viziuni juridice înguste. Textul analizat a fost înserat în proiect, nu dintr-o simplă eroare. Firesc, el a făcut obiectul unor discuţii în cadrul comisiei de redactare a proiectului. De asemenea, liderii politici, punându-şi semnătura pe proiect, nu este de acceptat că nu l-ar fi cunoscut.

missing and all those who put above own ease, the future of the Romanian nation. They should have been nominated in the first place, if you still wanted a text insertion in the Constitution of gratitude for the role you have played in the establishment and modernization of the Romanian state

The initiators of the text might say that the Romanian people, the subject of the act of recognition, not his role to be stressed, but of those who have linked the destiny of the nation's history, justification would be deprived not only of truth and meaning. Subject to the act of recognition is, as shown clear in the text under question, Romania, and not the Romanian people. To Romania also belong the entities listed, leading thus to a self-recognition of the alleged role that it had in the establishment and modernization of the Romanian state.

Even though on this text, the Constitutional Court expressed a critical point of view, asking to be removed from the project and the timetable for constitutional revision is still suspended, however, believe that this issue should not be ignored. It's not just a problem of legislative technique, are not excusable error, as one might think in terms of a narrow legal vision. Text analyzed was inserted in the project not a simple error. Naturally, he was the subject of discussion in the committee drafting the project. Also, political leaders, putting their signatures on the project, it is accepted that they would not known it.

(15)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 Şi atunci, dacă logic, aşa stau

lucrurile, avem dreptul şi obligaţia să ştim ce raţiuni stau la baza textului în discuţie, pentru că ele rămân în continuare active şi vor genera alte asemenea „ciudăţenii”.

Prin formula declarativă „România recunoaşte”, poporul român, ratificând, să zicem, Constituţia, aduce un prinos de „recunoştinţă” celor care, în trecutul său zbuciumat, nu numai că nu i-au recunoscut vreun merit, dar i-au negat chiar identitatea şi existenţa. Să fie doar un simplu gest, de a „cinsti” şi „onora”

această „contribuţie”, sau textul deschide calea şi pentru alte compromisuri de natură să submineze autoritatea statului român?

Răspunsul la această întrebare ni-l dau însă celelalte texte care se referă, de asemenea, la minorităţi, şi prin care li se creează acestora un regim preferenţial. Este vorba de:

- recunoaşterea zonelor tradiţionale ale minorităţilor naţionale, ca subdiviziuni ale regiunilor;

- recunoaşterea dreptului reprezen- tanţilor legali ai acestora, de a înfiinţa organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor;

- instituirea obligaţiei pentru toate autorităţile publice centrale şi locale, de a lua decizii cu privire la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor, numai după consultarea organizaţiilor aparţinând minorităţilor naţionale;

- recunoaşterea dreptului minori- tăţilor naţionale, de a folosi în mod liber, în spaţiul public şi privat, a propriilor simboluri, ce reprezintă identitatea lor etnică, culturală,

And then if logically so, we have the right and obligation to know what reasons underlying the text in question, because they remain active and will also generate other "quirks".

The declarative formula, "Romania recognizes" the Romanian people, being ratified, says, the Constitution, is bringing an offering of "gratitude"

in its tumultuous past who not only did not recognize merit but it denied even the identity and existence . Is it just a simple gesture of "honour" and

"honour" this "contribution" or text opens the way for other compromises likely to undermine the authority of the Romanian state?

The answer we give it but other texts that refer also to the minority and they are creating their preference.

These are:

- recognition of traditional national minority areas as subdivisions of regions;

- recognizing the right of their legal representatives to establish their own bodies and executive powers decision on the right to preserve develop and express their identity;

- the obligation for all central and local authorities to make decisions on the preservation, development and expression of ethnic, cultural, linguistic and religious identity only after consulting organizations of national minorities;

- recognizing the right of national minorities to freely use, in public and private space of their own symbols representing their ethnic, cultural, linguistic and religious;

- remove the provision that all education levels should be conducted in Romanian and the establishment of general education requirement that

(16)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 lingvistică şi religioasă;

- eliminarea prevederii conform căreia, învăţământul de toate gradele trebuie să se desfăşoare în limba română şi instituirea obligativităţii ca numai învăţământul general să se desfăşoare în limba română;

Toate aceste amendamente contravin principiilor fundamentale ce definesc statul, şi care pentru poporul român au o valoare sacră, intangibilă, pentru că personifică în formulă constituţională sacrificiile multor generaţii de români. Dacă aceste texte sunt inspirate doar de nişte calcule politicianiste, respectiv de o dorinţă a guvernanţilor de a face concesii reprezentanţilor minorităţilor naţionale în schimbul sprijinului acestora la guvernare [5], atunci statul român se află în mare pericol, întrucât pofta de putere constatăm că are întâietate faţă de interesul naţional.

Concluzii

Revizuirea Constituţiei României din octombrie 2003, precum şi toate încercările ulterioare de amendare a legii fundamentale, s-au aflat sub semnul unor interese străine de aşteptările şi aspiraţiile neamului românesc.

Actualul proiect încearcă să impună românilor un conţinut constituţional antinaţional, mult mai direct şi chiar mai clar decât precedentele. Să mizeze oare iniţiatorii pe faptul că, pe acest parcurs „democratic” s-ar fi atenuat la români simţul patriotic şi nu le mai pasă de ţara lor ? În această situaţie, însă, slăbiciunile statului pot fi de natură să conducă societatea la dezastru, mai ales în condiţiile dependenţelor, determinate de evoluţia

only take place in Romanian;

All these amendments are contrary to the fundamental principles that define the state and the Romanian people have a sacred value, intangible, because it personifies the constitutional formula sacrifices of many generations of Romanian. If these texts are inspired only by some politicking calculations, namely a desire of government to make concessions in exchange for representatives of national minorities in government support [5], the Romanian state is in great danger, as we find that the lust for power has precedence over national interest.

Conclusions

Revision of the Constitution in October 2003 and all subsequent attempts to amend the Basic Law have been marked by foreign interests, expectations and aspirations of the Romanian people.

The current project seeks to impose anti-national constitutional Romanians content more directly and even more clearly than previous ones.

Do initiators to rely on the fact that this map "democratic" would be mitigated to Romanian patriotic sense and do not care about their country ? In this case however state weaknesses may be likely to lead to disaster the romanian society, especially in the conditions of dependencies determined from developments of globalization [6].

References

1. Genoveva Vrabie, Consideraţii referitoare la necesitatea revizuirii Constituţiei şi oportunitatea înfăptuirii

(17)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 globalizării [6].

Referinţe

1. Genoveva Vrabie, Consideraţii referitoare la necesitatea revizuirii Constituţiei şi oportunitatea înfăptuirii ei, Revista „Dreptul”, nr. 5/2014, pp.

22-25.

2. Ioan Muraru, Revizuirea Constituţiei, o acţiune de responsabilitate majoră, Revista „Dreptul” nr. 5/2014, pp. 14-18.

3. Alexandru Amititeloaie, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Junimea, Iaşi, 2009, p. 122.

4. Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 80/2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014.

5. Ştefan Deaconu, Necesitatea unei schimbări constituţionale şi riscurile propunerii actuale de revizuire a Constituţiei, Revista „Dreptul”, nr. 8/

2014, pp. 171-180.

6. Niţă Nelu, Premisele dezvoltării sustenabile, armonioase şi echilibrate a statului de drept din România, în Revista „Acta Universitatis George Bacovia. Juridica”, Vol. I, Issue 2/2012, p. 36.

ei (Considerations upon the necessity to revise the Constitution and the opportunity to put it into practice),

“Law” Magazine, no. 5/2014, pp. 22- 25.

2. Ioan Muraru, Revizuirea Constituţiei, o acţiune de responsabilitate majoră (Revision of the Constitution, a major responsible action), “Law” Magazine, no. 5/2014, pp. 14-18.

3. Alexandru Amititeloaie, Drept constituţional şi instituţii politice (Constitutional Law and political institutions), Junimea Publishing House, Iasi, 2009, p. 122.

4. The Decision of the Romanian Constitutional Court, no. 80/2014 regarding the legislative proposal regarding the revision of the Romanian Constitution, published in The Official Journal, Part 1, no. 246, April 7th 2014.

5. Ştefan Deaconu, Necesitatea unei schimbări constituţionale şi riscurile propunerii actuale de revizuire a Constituţie (The necessity of a constitutional change and the risks of the current proposal of the revision of the Constitution), “Law” Magazine, no. 8/ 2014, pp. 171-180.

6. Niţă Nelu, Premisele dezvoltării sustenabile, armonioase şi echilibrate a statului de drept din România, (The premises of sustainable development, harmonious and balanced rule of law in Romania), in „Acta Universitatis George Bacovia. Juridica” Magazine, Vol. I, Issue 2/2012, p. 36.

(18)

Ramona-Gabriela PARASCHIV

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

Evoluţii privind recunoaşterea şi respectarea drepturilor

omului

Dr. Ramona-Gabriela PARASCHIV Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

Bucureşti, România [email protected]

Rezumat: Consacrarea obligaţiei, ca individului să nu-i fie încălcate anumite drepturi, s-a realizat urmare unui îndelungat proces evolutiv, în cursul căruia au fost depăşite concepţiile anacronice, elitiste şi totalitare, ce se opuneau recunoaşterii egalităţii oamenilor şi ideii de respect pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Conceptul modern de „drepturi ale omului”, este rezultatul unei operaţiuni de sinteză, constând în sintetizarea ideilor avansate, din diferite ţări, cu un bogat conţinut moral şi politic, formulate de jurişti de mare prestigiu. Această noţiune reprezintă o actualizare a principiilor filosofice umaniste, reluând elemente din gândirea religioasă şi din năzuinţele generale de libertate, care au fost exprimate cu vigoare în secolele XVII şi XVIII.

Cuvinte cheie: drepturile omului;

evoluţie; recunoaştere; consacrare;

respectare.

Introducere

La începuturile istoriei umane, drepturile omului erau denumite

„drepturi naturale”, însă ulterior, în practica unor ţări acest concept a suferit unele transformări privind termenii folosiţi, în scopul exprimării mai exacte

Developments on the recognition and observance

of human rights

Ramona-Gabriela PARASCHIV, Ph.D “Dimitrie Cantemir” Christian

University Bucharest, Romania [email protected]

Abstract: Consecration of obligation that the individual not be violated certain rights was achieved as a result of a long evolutionary process in which were overcame outdated perceptions, elitist and totalitarian, which opposed the recognition of equality of men and the idea of respect for human rights and fundamental freedoms. The modern concept of “human rights” is the result of synthesis operations consisting of synthesizing advanced ideas from different countries with a rich moral and political content, made by prestigious lawyers. This notion is an update of the philosophical principles of humanist repeating elements of religious thought and general aspirations of freedom that were expressed with force in the seventeenth and eighteenth centuries.

Keywords: human rights; evolution;

recognition; consecration; observance.

Introduction

At the beginning of human history, human rights were called “natural rights”, but later in the practice of some countries the concept has undergone some transformations on the terms used in order to express

(19)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 a conţinutului noţiunii respective [1].

Astfel, în doctrina de specialitate, ori cu ocazia a numeroase întruniri la nivel guvernamental sau neguvernamental, pe lângă conceptul de drepturi ale omului mai sunt folosite noţiuni ca:

drepturi universale, libertăţi fundamentale, drepturi fundamentale, drepturi comune, drepturi ale cetăţeanului, îndatoriri ale omului, îndatoriri fundamentale, drepturi ale popoarelor, drepturi individuale sau drept uman.

Din punct de vedere juridic, conceptul de „drepturi ale omului” se referă la drepturile subiective [2] ale persoanei, care privesc poziţia sa în raport cu puterea publică şi ceilalţi oameni, dar ele constituie şi o veritabilă instituţie juridică, formată dintr-un ansamblu de norme interne şi internaţionale ce au ca obiect de reglementare promovarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor omului, apărarea acestora împotriva abuzurilor statelor şi a pericolelor de orice natură [3].

Drepturile omului sunt stabilite la nivel global ori regional prin convenţii internaţionale, iar în plan naţional prin constituţii şi legi - în centrul preocupării organismelor care le consacră aflându-se acele drepturi care garantează egalitatea tuturor oamenilor, posibilitatea lor de manifestare nestingherită, în temeiul demnităţii şi al libertăţii, pentru că omul, după natura sa, este o fiinţă demnă şi liberă [4].

1. Evoluţia preocupărilor de consacrare şi garantare a drepturilor omului

Istoria emancipării omului spre recunoaşterea drepturilor sale, trebuie văzută mai întâi ca o istorie a gândirii, mai mult decât o istorie a instituţiilor

more precise the content of that concept [1]. Thus, the doctrine of specialty, or at the numerous meetings at governmental or non-governmental level, in addition to the concept of human rights are used notions as:

universal rights, fundamental freedoms, fundamental rights, common rights, rights of citizens, duties of man's fundamental duties, rights of peoples, individual rights or human right.

From a legal perspective, the concept of “human rights” refers to individual rights [2] of the person regarding his position in relation to public power and other people, but they are a real legal institution, composed of a domestic and international set of rules that concern the promoting and ensuring human rights and freedoms, defending it against abuses of states and dangers of any kind [3].

Human rights are set globally or regionally by international conventions and on a national plan by constitutions and laws - in the center of preoccupation of bodies that consecrated them being those rights which guarantee the equality of all people, their ability to manifest unhindered under dignity and freedom, because man, as nature is a dignified and free being [4].

1. Evolution of consecration concerns and guarantee of human righst

The history of human

emancipation to recognize his rights must be seen first as a history of thought, rather than a history of social, political, economic institutions [5].

Man is viewed from a humanist

(20)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 sociale, politice, economice [5].

Omul este privit dintr-o perspectivă umanistă în epopeea lui Ghilgameş din Babilon, din prima jumătate a mileniului II î. Hr., apoi în legi, cum ar fi Codul lui Hammurabi - regele semit al Imperiului Babilonian - în care sunt promovate reguli de dreptate socială, străbătute de un spirit umanitar fără egal la vremea respectivă.

O primă mărturie scrisă, referitoare la recunoaşterea legală a unor drepturi fundamentale ale omului, o constituie micul cilindru de argilă, ce avea gravat, cu semne cuneiforme, edictul prin care Cyrus cel Mare (534 î. Hr.) a acordat evreilor, după cucerirea Babilonului, libertatea cultului şi posibilitatea de a se întoarce în ţara lor, pentru a-l practica.

Fiinţa umană a fost prezentă ca având drepturi, într-o societate morală, şi în marile epopei indiene: Vedele, Upanişadele (circa 560-480 î. Hr.), Sutrele (din care face parte şi un fel de manual juridic), Mahabharata, Ramayana şi Purana. De asemenea, o regăsim şi în textele Vechiului Testament, pătrunse de principii etice de organizare socială şi legislativă, având la bază o înaltă religiozitate.

Gândirea budistă, întemeiată de Buda Sakyamunii, care a trăit cu aproximativ 2500 de ani în urmă, în India, căuta remedii spirituale relelor ce bântuiau pe oameni, considerând că nu numai oamenii sunt egali, ci toate fiinţele. Toţi au drept la respect şi nimic nu poate justifica un atentat la viaţa lor, ori exploatarea şi umilirea acestora. Buda respingea discriminarea dintre oameni, diferenţele existente fiind interşanjabile. Bogaţii şi săracii, regii şi cerşetorii, bărbaţii şi femeile, trebuiau să fie egali, singurul criteriu de ierarhie fiind vârsta, precum şi meritul personal.

perspective in the Gilgamesh Epic in Babylon, in the first half of the second millennium BC, and then in laws such as the Code of Hammurabi - King Semitic of Babylonian Empire - where are promoted social justice rules, crossed by a humanitarian spirit unmatched at the time.

The first written evidence relating to the legal recognition of fundamental human rights is the little cylinder of clay, which was engraved with cuneiform signs, edict by which Cyrus the Great (534 BC) granted Jews after the conquest of Babylon freedom of worship and the opportunity to return to their country to practice it.

Human beings appear to have rights in a moral society also in the major Indian epics: the Vedas, the Upanishads (about 560-480 BC), Sutras (of which a kind of legal manual is part of), Mahabharata, Ramayana and Puranas. Also, we find it in the Old Testament texts, permeated by ethical principles of social organization and laws, based on high religiosity.

Buddhist thought founded by Buda Sakyamunii, who lived about 2,500 years ago in India, seek spiritual remedies for evils haunting people, considering that not only men are created equal, but all beings.

Everyone has the right to respect and nothing can justify an attempt on their lives, or their exploitation and humiliation. Buddha rejected the discrimination between people, differences are interchangeable. Rich and poor, kings and beggars, men and women should be equal, the only criteria being age hierarchy and personal merit.

In ancient Egyptian culture and civilization appeared Book of the

(21)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 În vechea civilizaţie şi cultură

egipteană a apărut Cartea Morţilor, un adevărat cod moral de comportament al omului în viaţă, iar apoi învăţăturile lui Ptah-Hotep, în care se făcea referire la realităţile profunde ale sufletului uman.

De asemenea, se afirma că nu trebuie întrebuinţată violenţa împotriva oamenilor „căci ei sunt născuţi din ochii soarelui, ei sunt turma lui Dumnezeu” [6].

În China veche, Confucius (Kung Fu Tzi - aprox. 551-479 î. Hr.) susţinea că o societate armonioasă nu poate fi posibilă, decât dacă oamenii care o compun sunt călăuziţi de principii cu o înaltă moralitate, fiindcă totul nu trebuie să fie decât un efort continuu spre bine. Omul, aflat în centrul sistemului său filozofic şi moral, trebuie să-şi iubească semenul şi să-l respecte, moralitatea fiind primul principiu al universului. Moderaţia în toate, dreptatea şi mai cu seamă umanitatea sunt principalele virtuţi pe care filozoful chinez le recomanda.

În sec. I d. Hr., budismul chinez, care încuraja practicarea carităţii şi a iubirii de oameni, vedea în această concepţie, calea de salvare a omului de suferinţă şi de nevoi.

Filosofii greci considerau drepturile omului ca fiind fundamentale, eterne şi imuabile, pe care orice societate trebuie să le respecte, întrucât provin din natura lucrurilor, iar legea nu este decât expresia acestei naturi [7]. Astfel, drepturile omului izvorăsc din dreptul natural, sunt drepturi naturale, drepturi fireşti.

În contextul extinderii relaţiilor economice, politice şi culturale ale Greciei antice, sofiştii au avansat teza, revoluţionară pentru vremea respectivă, potrivit căreia omul este stăpânul destinului său şi nu se află la discreţia zeilor, cum se credea, nefiind supus

Dead, a true moral code of human behavior in life and then teachings of Ptah-Hotep, which referred to the deep realities of the human soul. It also says that we should not use violence against the people “because they are born from the eyes of the sun, they are the flock of God” [6].

In ancient China, Confucius (Kung Fu Tzi - approx. 551-479 BC) claimed that a harmonious society cannot be possible unless the people who compose it are guided by high moral principles, because it should not be than an ongoing effort to better. The man at the center of its philosophical and moral system must love and respect their neighbor, morality is the first principle of the universe.

Moderation in all, justice and humanity in particular are the main virtues that Chinese philosopher recommends.

In the first century AD, Chinese Buddhism, which encouraged the practice of charity and love of people, saw this concept as a way of saving human from suffering and needs.

Greek philosophers believed human rights as fundamental, eternal and immutable, that any society must observe, as derived from the nature of things, and the law is only the expression of this nature [7]. Thus, human rights stem from natural law, are natural rights.

In the context of the expansion of economic, political and cultural aspects of ancient Greek sophists thesis advanced, revolutionary for the time, according to which the man is master of his fate and is not at the mercy of the gods, as was believed, not subject to supernatural forces [8].

They held that man has inherent rights of his nature, previous to any consecration of law, precisely because

(22)

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171 unor forţe supranaturale [8].

Ei susţineau că omul are drepturi inerente naturii sale, anterioare oricărei consacrări legale, tocmai fiindcă este om, iar nesocotirea lor ar prejudicia această natură.

Mai târziu au apărut gânditorii stoici, greci şi romani, care, formulând o doctrină a drepturilor naturale, vedeau ca bucurându-se de acestea pe toţi oamenii, indiferent de condiţia lor socială sau de locul în care s-ar afla.

Drepturile nu trebuiau confundate cu privilegiile, ci ele aparţineau tuturor, prin simplul fapt că toţi erau fiinţe umane înzestrate cu raţiune [9].

2. Formarea ramurii de drept intern şi internaţional al drepturilor omului

Până la apariţia unor „surse formale” ale drepturilor omului, adică a instrumentelor care să le exprime şi să le garanteze respectarea, nu se poate vorbi decât de o „preistorie” a drepturilor omului, din punct de vedere juridic.

Primul document, care schiţează elementele unei protecţii juridice a drepturilor persoanei umane, a fost Magna Charta Libertatum, adoptată în anul 1215, în Anglia. Carta, care a marcat punctul de pornire a ceea ce astăzi numim „instrumente de promovare şi protecţie a drepturilor omului”, constituie nu numai o concedare din partea regelui, de privilegii aristocraţiei engleze, înalţilor prelaţi (bisericii engleze), oraşului Londra şi tuturor cetăţenilor oraşelor din regat, ci şi un prim text cu valoare constituţională, care garanta drepturi şi libertăţi oamenilor, stipulând, totodată, că nici regele nu este mai presus de lege, iar puterea lui nu este absolută.

Marea Cartă a Libertăţilor prezintă

it is human, and their disregard would prejudice that nature.

Later appeared Stoic, Greeks and Romans thinkers, who, formulating a doctrine of natural rights, seeing as they enjoying all people, regardless of their social condition or where they are. Rights should not be confused with privileges, but they belong to all by the mere fact that they were all human beings endowed with reason [9].

2. Formation of human rights national and international law

Until the advent of “formal sources” of human rights, i.e. tools to express them and to ensure compliance, there can be only a

“prehistory” of human rights in terms of legal.

The first document that outlines the elements of judicial protection of human rights was Magna Charta Libertatum, adopted in 1215 in England. Charter, which marked the starting point of what today we call

“tools to promote and protect human rights” is not only a release from the king of the privileges of the English aristocracy, prelates (the Church of England), the City of London and all citizens of the kingdom, but also the first constitutional text, which guaranteed rights and freedoms of the people, stipulating, however, that no king is above the law, and his power is not absolute.

Great Charter of Freedoms practically shows an edict constitution under an agreement between the King John without Country and his rebellious barons, with a double meaning: the shape of contract between the king and the barons, later contributing to the social contract