Fram, ursul polar

Fram, ursul polar

Tehnoredactare: Mariana Rabîncă Colaj copertă:Mircea Rusenescu Ilustraţii: Cristian-Ionuţ Ivănescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PETRESCU, CEZAR

Fram, ursul polar / Cezar Petrescu. - Bucureşti:

Editura Poseidon, 2012 ISBN 978-606-93117-7-6 821.135.1-93-31

Printed and designed in Bucharest, Romania

© Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate Editurii Poseidon.

www.edituraposeidon.ro

Fram, ursul polar

t

Pasul lor era mlãdios pe nisip. Moale, catifelat, fãrã vuiet.

Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlã. Dupã gratii, mulþimea din staluri privea cu rãsuflarea înfioratã de teamã ºi de nerãbdare.

Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume aceastã mul þi - me. Nu merita nicio privire. Pentru dânºii, acum o singurã fãpturã omeneascã era femeia din mijlocul arenei, înfãºuratã în rochia cu solzi aurii ºi cu pietre scânteietoare.

Ochii ei luceau tot aºa de arzãtori ca ochii tigrilor. Numai cã ochii verzi ai femeii erau poruncitori ºi neînduraþi, pe când în ochii fiarelor se citea o mare ºi istovitã supunere.

Privirile lor se cãutau, se aºteptau, se întâlneau. Era destul atât ca sã se înþeleagã.

de adio

la Circul Struţki, în iarna anului

1924

Ochii femeii strãpungeau; ochii fiarelor coborau în pãmânt.

în mâna întinsã se legãna un bici cu canaf de mãtase. Vârful biciului arãta locul fiecãruia:

— Tu, aci!... Tu, dincoace!... Tu, dincolo!...

Iar tigrii îºi luau fiecare locul ºtiut, fãrã împotrivire, înaintând cu paºii lor de gumã, balansându-ºi cozile grele ºi lungi.

ªase mingi uriaºe de lemn se aflau înºirate de o parte. ªase, de cealaltã parte.

Tigrul pipãia cu laba rotundul lemnului. Se înãlþa cu o zvâc - nire uºoarã ºi linã. Se aºeza ca o pisică pe vârful unui stâlp de poartã.

Pe urmã, aºtepta rândul celorlalþi. Cãsca. κi zbârlea mustã þile þe - poase; arãta cerul gurii ºi colþii.

În inima privitorilor tremura un fior. În mintea lor stãruia un gând.

Toþi ºtiau cã, într-o singurã clipã, dinþii aceºtia tãioºi ºi puter - nici, labele cu ghearele de fier ar putea sfâºia, ca pe un pui de vrabie, pe femeia cu rochia de solzi aurii ºi pietre sclipitoare.

Dar miss Ellian surâdea. Aºa o chema. Miss Ellian surâdea ne - pãsãtoare.

În mijlocul sãlbãticiunilor se afla singurã. Fãrã nicio armã.

Atât doar un bici cu ºfichi de mãtase ºi privirea ei.

Numai cu atât ea prefãcea doisprezece tigri de Bengal în douãsprezece pisici blânde ºi ascultãtoare.

— Toatã puterea îmblânzitoarei e în ochi! vorbi un domn bãtrân, chiar în faþa gratiilor, cãtre nepoþica de alãturi. Dacã privirea slãbeºte o singurã datã, dacã tigrii simt cã dresorul se gândeºte în altã parte sau cã îl prinde frica, atunci toþi se nãpustesc ºi...

— Eu mã tem! Nu vreau sã vorbeºti aºa... Mã tem! ºopti copila strângându-se de braþul bunicului.

— Ssst! Liniºte...

Toþi au tãcut.

Copila cu hãinuþa albã ºi cu buclele bãlaie s-a încleºtat mai strâns lângã domnul bãtrân. κi aude tic-tacul mãrunt al inimii.

Cei doisprezece tigri de Bengal, aºezaþi pe mingile lor de lemn, aºteptau acum cu încordare porunca din ochii femeii.

De sus, din vârful cortului de pânzã, lumina electricã se re - vãrsa orbitoare. Douã mii de oameni, înghesuiþi cot la cot, nu se clinteau, împietriþi.

Era o mulþime foarte amestecatã: bãtrâni ºi femei, pãrinþi ºi copii, profesoare ºi eleve de ºcoalã. Îi despãrþeau numai rândurile de bãnci ºi preþul biletelor. Unii sus, în picioare, la galerie; alþii, jos de tot, de jur împrejurul gratiilor, pe fotolii îmbrãcate cu pluº roºu.

Toþi uitaserã grijile de acasã, necazurile ºi mulþumirile lor mã - runte de toatã ziua.

Acum priveau ca un singur om.

Pe stradã, câþi nu se temeau, oare, de lãtratul neaºteptat al unui cãþel cu coada bârligatã? Acasã, câþi nu tresãreau, oare, noaptea, speriaþi, când trosnea o mobilã sau când se ivea de sub dulap un ºoricel cu ochi de mãrgele negre?

Aici ºi acum, toþi uitaserã aceste spaime caraghioase. Toþi luau parte la ceva minunat ºi rar.

Douãsprezece fiare sãlbatice, îmblânzite ºi ascultând de pri - virea unei femei, de pocnetul unui bici de mãtase, de semnul unui vârf de deget.

Nu se mai auzi niciun fâsâit de program, niciun glas, niciun scârþâit de scaun, nicio tuse.

„MISS ELLIAN PREZINTĂ PENTRU ULTIMA OARĂ CEI DOISPREZECE TIGRI DE BENGAL.“

A

Era reprezentaþia cea din urmã. Mâine, circul îºi va strânge cortul. Toate animalele vor pleca în trenul cu vagoane albe, în alte oraºe ale lumii. Poate nu se vor mai întoarce niciodatã.

Va rãmâne în urma lor un loc gol lângã grãdina publicã a oraºului.

Oamenii se vor împrãºtia la grijile ºi la munca lor. Copiii, la animalele fãrã viaþã, de lemn vopsit ºi de pâslã.

Din nou, unii bãieþaºi, prinºi de jocurile lor din fiecare zi, au sã uite cã mai sunt pe lume vietãþi de-o frumuseþe sãlbaticã ºi fãrã seamãn cu blana de catifea, cu ochii de sticlã, cu saltul arcuit ca piatra azvârlitã din praºtie. Din nou, unele fetiþe fricoase au sã tresarã speriate când latrã într-o curte un cãþel cu coada bârligatã sau când fuge prin casã un ºoricel ca o jucãrie cu resort.

De aceea s-au adunat toþi ºi toate încã o datã, sã vadã cele douã minuni ale Circului Struþki la reprezentaþia de adio din iarna anului 1924:

MISS ELLIAN CU CEI DOISPREZECE TIGRI DE BENGAL ŞI FRAM, URSUL POLAR

T

Femeia înfãºuratã în rochia cu solzi aurii ºi cu pietre sclipitoare fãcu un pas îndãrãt. κi împinse cu piciorul coada rochiei foºnitoare ºi fãcu un semn rotit de chemare cu biciul.

În douãsprezece salturi egale ºi zvelte, tigrii au fost lângã ea.

S-au lungit împrejur cu boturile culcate pe pãmânt. Acum, se pãrea cã în jurul femeii s-a deschis o floarea-soarelui uriaºã, alcãtuitã din douãsprezece petale portocalii, brãzdate cu dungi de un negru lucios ºi catifelat.

Mâna femeii începu a dezmierda capetele rotunde, urechile moi, boturile umede. Îi alinta. Era mulþumitã.

Fetiþa se ruºinã la gândul cã pe dânsa, acasã, n-o asculta nici Pufuleþ, pisoiul, care acum o sãptãmânã, când se jucau mai voioºi, tam-nesam a zgâriat-o pe obraz.

Iar mai sus, într-o bancã din fund, un bãieþel cu nasul cam cârn ºi cu ochi sclipitori se înãlþase în vârful picioarelor ca sã vadã mai bine.

Era Petruº, feciorul cel mai mic al unui muncitor de la o fabricã din oraº. Ca mulþi alþi bãieþaºi, dãduse târcoale circului o sãptãmânã întreagã ºi adunase ban cu ban preþul biletului de intrare.

Voia acum sã nu-i scape nimic din tot ce se întâmpla. Doar nu degeaba, de atâtea ºi atâtea ori, citise afiºele cu cea mai încordatã atenþie, fãrã sã-i pese de frig ºi de lapoviþã. Şi, nu degeaba, tot de atâtea seri, se uita cu jind de afarã, la lumea care intra pe uºã. Acum, când în sfârºit a pãtruns înãuntru, cum sã nu fie el numai ochi ºi urechi?

Miss Ellian, din mijlocul tigrilor, a ridicat braþele cu un semn de eliberare. Pe urmã a pocnit din bici. Tigrii s-au prelins cu paºi de gumã la locul lor ºi începurã sã aºtepte neclintiþi pe mingile de lemn.

Femeia în rochie cu solzi aurii ºi cu pietre sclipitoare a ridicat un cerc de hârtie; a aprins altul pe un picior de fier.

Alt pocnet de bici.

Unul câte unul, tigrii se desprind de pe mingile lucioase. Cu un salt prelung trec prin cercul de hârtie, abia ating pãmântul ºi se mai avântã o datã, lin ºi întins, prin cercul celãlalt de flacãrã.

Dar tigrul cel mai îndãrãtnic ºi mai tânãr a ocolit privirea poruncitoare. Încercând sã se strecoare tiptil pe sub cercul aprins, se preface cã n-a priceput.

Se aºazã la locul lui, pe mingea de lemn, ºi cascã lung, leneº, plictisit.

— E Rajah. Îl cheamã Rajah! ºopti copila. Îl cunosc eu de la reprezentaþia de duminica trecutã. E cel mai rãu...

Femeia cu biciul nu l-a strigat pe nume. Nici nu l-a atins cu ºfichiul de mãtase. Nici n-a bãtut mânioasã cu vârful pantofului în nisip. L-a privit pãtrunzãtor o singurã datã ºi a înãlþat cercul.

Tigrul arãtã colþii rânjind.

— Eu mã tem! Hai sã mergem acasã, mã tem!... se înfricoºa fetiþa, înfigându-ºi prin hainã unghiile mici în braþul bunicului.

— Ssst...

N-avea însã de ce se teme fetiþa cu ochii albaºtri, cu paltonaºul alb ºi cu pãrul cârlionþat sub cãciuliþa tot albã.

Privirea de oþel a îmblânzitoarei a fost ºi de astã datã mai puternicã decât îndãrãtnicia tigrului tânãr ºi dârz.

Rajah a plecat botul în pãmânt. A coborât cu paºi mlãdioºi de pe mingea de lemn. Şi-a încordat muºchii sub blana catifelatã ºi a sãgetat din douã salturi, dincolo de cele douã cercuri, dintre care unul de vãpaie.

Pe urmã s-a aºezat cuminte la loc. Ochii lui cereau pocãinþã, iertare. Ştia ce-l aºteaptã.

Îndatã ce se va întoarce în cuºca lui, rãsplata are sã-i fie câteva lovituri ascuþite peste bot, cu un bici dureros de curea, nu cu ºfichiul delicat de mãtase al biciuºtei de la reprezentaþie. Iar la ceasul hranei, în loc de porþia de carne crudã, o gãleatã cu apã. Pedeapsa aceasta o cunoºtea.

Dupã cum cunoºtea ºi cealaltã înfãþiºare a femeii cu rochia de solzi aurii ºi cu pietre scânteietoare. Cunoºtea înfãþiºarea cealaltã a ei, aºa cum n-a vãzut-o nimeni din toatã mulþimea adunatã în loji, în staluri ºi în galerii. Atunci miss Ellian îºi leapãdã haina sclipitoare de reprezentaþie. E îmbrãcatã într-o tunicã veche de piele, cu o fustã scurtã ºi plinã de pete. Nu mai surâde fermecãtor, împãrþind sãrutãri pe vârful degetelor, când publicul aplaudã de se clatinã circul.

Atunci apucã biciul de curea cu vârful de plumb ºi drugul de fier ascuþit. Þipã cu glas rãguºit, loveºte ºi împunge în carnea tigrilor cu drugul de fier. E crudã cu dânºii, fiindcã directorul circului, om mai crunt ºi mai nesãþios decât fiarele, nu îngãduie nicio abatere de la poruncile sale. Mereu i se pare cã toþi nu lucreazã îndestul. Mereu vrea numere tot mai îndrãzneþe în program. Mereu rãcneºte cã toþi mãnâncã de pomanã:

— Am sã vã arunc pe drumuri, ca sã muriþi de foame!

Trece printre dresori, veºnic tunând ºi fulgerând. Dresorii, speriaþi, se rãstesc atunci ºi ei la animale. Toþi suferã, toþi rabdã. Toþi ºtiu cã n-au nicio scãpare. Din muncã ºi suferinþa lor, din

nenumãratele amenzi, directorul se îmbogãþeºte zi cu zi ºi repre - zentaþie cu reprezentaþie. El e fiara cea mai fioroasã ºi mai nesãþioasã din tot circul.

Acestea se petrec însã acolo, în cuºtile dosnice ale animalelor, dupã ce pleacã mulþimea ºi dupã ce luminile se sting.

ªtie Rajah, tigrul cel tânãr ºi neastâmpãrat, el mai ºtie cã acuºi un semn al biciului are sã-l cheme în mijlocul arenei.

Mâinile femeii au sã-i descleºteze gura... Pe urmã, are sã-ºi aºeze capul cu pãr ondulat între dinþii lui, tocmai fiindcã el are faima cã e cel mai nesupus ºi mai crud, iar miss Ellian vrea sã arate cã nu are nicio teamã, niciuna. Aºa face de trei seri în ºir. Ce-ar fi atunci sã strângã puþin, numai puþin, dinþii? Ar trosni oasele ca o coajã de ou.

Aºa cum trosnesc coastele antilopelor, când în viaþa lui liberã din codrii de la celãlalt capãt al lumii sãrea din ascunziºuri sã-ºi sugrume prada.

Rajah cãscã pe marginea lui de lemn.

ªtia cã aceasta n-are s-o facã niciodatã. El e în puterea oamenilor acum.

Iar privirea verzuie ºi arzãtoare a dresoarei îi nimiceºte orice încercare de împotrivire. E tot aºa de netrebnic acum ca maimuþele cele urâte ºi slugarnice, care se milogesc în cuºca menajeriei sã ca - pete alune americane ºi mandarine.

Tigrul lãsã pleoapele pe ochii sticloºi, cu lumina îngustã ºi oblicã, aºa cum sunt pisicile la amiazã. Nu mai vedea acum nici pe miss Ellian, nici mulþimea de jur împrejurul gratiilor.

Vedea ceea ce trãieºte el întotdeauna, când închide pleoapele.

O pãdure cu frunze late, cu desiºuri nepãtrunse, cu liane spânzurate pânã în pãmânt. Acolo e zbor de pãsãri cu pene de toate culorile curcubeului: pãuni care trec cu foºnet mãtãsos, pãsãri colibri mici ca insectele ºi fluturi mari ca pãsãrile. Se leagãnã, oare, dintr-un copac o creangã sau un ºarpe? Foºneºte, oare, numai adierea vântului sau se strecoarã printre foile late alt tigru, strãin? Este acolo, da! Este acolo o margine de apã cu tufe de bambus. Cât de bine cunoaºte locul acela!... De câte ºi de câte ori nu aºtepta acolo, de câte ori nu

pândea pitulat, la adãpãtoarea antilopelor? Aºtepta un ceas, douã;

aºtepta pânã noaptea târziu. κi schimba locul dupã vânt, ca adierea molcomã sã nu ducã mirosul lui. Antilopele soseau. Douã, trei, câteodatã una singurã... Privea cu ochii umezi, fricoºi, adulmecând vãzduhul. Nici nu se auzeau paºii pe pãmântul moale. Pleca botul în unda apei. Tresãrea. Ciulea urechile sã asculte. κi vâra gâtul printre frunzele de lotus. Atunci þâºnea el din tufiº, zvârlit ca din arc, în cârca antilopei. Nu era nicio zvârcolire, niciun geamãt... Altãdatã, se desfãºura însã o luptã de trosneau crengile pãdurii ºi rãsunau adân - curile de muget... Odatã un bivol sãlbatic... L-a simþit. Îl aºtepta. I-a sãrit în spinare ºi bivolul l-a rãsturnat, scuturându-se peste cap, s-a tãvãlit cu el sã-l striveascã, s-a nãpustit sã-l împungã cu coarnele.

O tãcere de moarte s-a întins în toatã pãdurea. Maimuþele s-au ascuns în scorburi; celelalte sãlbãticiuni s-au pitit la pãmânt. Era o luptã uriaºã ºi crâncenã între stãpânii codrului! Numai icniturile lor se auzeau, numai rãgetul ºi mugetul bivolului. A fost însã tot el cel mai tare... Pe urmã, altã datã, lupta cu elefantul care l-a smuls cu trompa sã-l zvârle ca pe un sac la pãmânt ºi sã-l striveascã sub tãlpile picioarelor groase ca niºte stâlpi... Dar pânã la urmã a fugit elefantul cu trompa ferfeniþã ºi cu un ochi sângerat. Pânã târziu a tot rãsunat noaptea de paºii lui mânioºi, sfãrâmând crengile, rupând perdeaua de liane, culcând la pãmânt tufiºurile de bambus. Şi altã datã, cei trei vânãtori cu suliþe, când au încercat sã-l înconjoare ºi au cãzut toþi trei sub dinþii lui!... De atunci i s-a dus vestea ºi a rãmas spaima acelor locuri. Tiranul – aºa îl numeau toþi. Aºa îl numeau toþi, ºi toþi tremurau înfioraþi pânã în mãduva oaselor când începea el sã ragã.

Nu se mai încumeta nimeni sã treacã pe potecile bãtãtorite. Îi juraserã moartea ºi tot ei se temeau de moarte. Când mirosea de departe apropierea unuia, înainta cu rãsuflarea aºa de uºoarã, cã nu ºi-o auzea nici el. Înainta, se oprea, încã un pas... Un salt. O muº - cãturã cu dinþii clãnþãnind. Şi gata! Rãmânea întotdeauna el stãpân la ochiul de apã unde se adãpau antilopele... Acolo l-a prins într-o noapte un cleºte de fier. A încercat sã sfarme capcana cu dinþii. A umplut pãdurea de spaimã ºi de muget. A vrut sã-ºi smulgã laba, s-o

rupã din os. Mai simte ºi acum, când e ploaie ºi frig, muºcãtura adâncã a fierului. Pe urmã s-a lungit la pãmânt, rãpus de durere ºi de sângele scurs, aºteptând moartea împãcat, fãrã niciun scâncet. Dar, dupã o sãptãmânã au venit oamenii cu suliþe ºi topoare sã-l ridice, sleit de nemâncare ºi de sete. Nu-i lãsau dreptul sã moarã în pace.

Acum e aici.

L-au adus sã-l þinã despãrþit de lume prin gratii de fier.

L-au adus sã tremure la pocnetul unui bici cu canaf de mãtase, dupã ce luni de zile a îndurat toate chinurile dresajului. Acum pleacã ochii supus sub privirea unei fãpturi fãrã arme, cu un singur bici de mãtase în mânã. Nicio scãpare nu mai este. Niciuna! Maimuþele aruncã în el cu coji de portocale ºi de bananã. Se strâmbã ºi se scar - pinã; se agaþã de gratii, când îl poartã în cuºca lui pe rotile, ºi fac semne cu labele lor neastâmpãrate. Numai când mugeºte le mai cu - prinde deodatã groaza codrilor ºi atunci se zvârcolesc caraghios, cãutând zadarnic un loc sã se ascundã.

Canaful de mãtase îi atinse uºor botul.

Era o atingere linã, ca o dezmierdare. Dar tigrul ºtia cã e o dojană. Sub blândeþea alintãrii cunoºtea fãgãduiala rãfuielii de mai târziu, cu drugul de fier ºi cu biciul dureros.

N-avea încotro! Pentru el nu mai era nicio scãpare, niciuna.

Deci, coborî supus de pe marginea de lemn. Aºa cum cerea orân - duiala reprezentaþiei.

Mulþimea îºi stãpânea rãsuflarea. Tãcerea era atât de adâncã, încât se auzeau departe, afarã, huruitul tramvaielor ºi goarnele de automobil.

Cei doisprezece tigri s-au înºirat în cununã, culcaþi în mijlocul arenei. Femeia ºi-a adunat coada rochiei, a zvârlit biciul de mãtase.

S-a aºternut pe spate, în mijlocul lor, cu braþele încruciºate pe piept.

Şi-a pus capul în gura lui Rajah, deschisã, sprijinindu-ºi ceafa în colþii tari ca pe un spãtar de la jilþul dentiºtilor.

Tigrul clipeºte din ochii mari ºi galbeni, ca de sticlã. Puþin, numai puþin de-ar strânge!... Numai puþin!... Dar ochii femeii îl privesc în sus, peste cap. El nu-i vedea privirea. O simte, însã. Ah! Ce

strãpungãtoare o simte! Şi nu strânge dinþii. Stã aºa, nemiºcat, cu gura deschisã, ca un tigru împãiat.

Petruº, bãiatul cu ochi sclipitori, a încleºtat pumnii, a lungit gâtul ºi, fãrã sã-ºi dea seama, a coborât strecurându-se printre oa - meni, mai aproape de arenã ca sã vadã mai bine.

Fetiþa cu buclele bãlane îºi muºcã buzele. Zvâcnirile inimii îi sparg pieptul mic. Unii au închis ochii. Alþii ºi-au astupat urechile, sã nu audã þipãtul. Chiar bunicul fetiþei îºi simþea mâna tremurând uºor pe mânerul de fildeº al bastonului. El a mai vãzut o datã un dresor sfâºiat de tigri. Ştie cã mai toþi sfârºesc aºa. Ştie cã atunci fiarele, din nou sãlbatice, se reped la gratii, rânjesc ºi se muºcã între ele.

— Hep!

Dintr-o graþioasã sãriturã, femeia a fost iarãºi în picioare, în mijlocul arenei.

κi scuturã pãrul negru-albãstrui. κi împinge coada foºnitoare a rochiei, cu pantoful. Surâde, salutã ºi rãspunde ropotului de aplauze, risipind cu palmele sãrutul buzelor spre loji, spre staluri, spre galerii.

Sus, pe podiumul de lemn îmbrãcat cu postav roºu, fanfara a început un marº din toate tobele ºi alãmurile, ºi piculinele, ºi pis - toanele... Triunghiul, lovit cu ciocãnelul de argint, sunã: Zing-zing!

Zing-zing!

E un marº cu pas de paradã.

Cei doisprezece tigri de Bengal se întorc spre ieºirea din fund, la cuºtile lor.

Pãºesc unul câte unul, ca niºte pisici uriaºe ºi cuminþi.

κi leagãnã cozile grele ºi lungi.

Nu privesc nici în dreapta, nici în stânga, cu ochii lor mari, galbeni, ca de sticlã.

Pasul e mlãdios pe nisip. Moale, catifelat, fãrã sunet.

A

Niciodatã Circul Struþki n-a avut un program mai bogat.

Gimnaºti ºi echilibriºti. Cai ºi elefanþi. Maimuþe ºi lei. Pantere ºi câini. Acrobaþi ºi clovni. Toþi s-au întrecut în dibãcie ºi în curaj, în rãbdare ºi în dispreþ de moarte, ca sã lase o amintire neºtearsã.

Mulþimea a trecut de la fiorii de emoþie la hohote de râs; de la privirile încremenite de minunare la bucuria giumbuºlucurilor nãscocite de paiaþele cu pantalonii largi ºi clopoþel în vârful scufiei.

Au tremurat toþi odatã la salturile mortale ale gimnaºtilor îmbrãcaþi în tricou negru! Purtau un cap de mort brodat pe piept.

Zburau de la un trapez la celãlalt, fãrã nicio plasã dedesubt, aºa cum se afla întinsã în celelalte seri.

Glasurile, înfricoºate de aceastã joacã nebuneascã a gim - naºtilor primejduiþi de moarte, murmurau de pretutindeni din staluri ºi din galerii:

— Ajunge! Opriþi!... Destul!

face nazuri

Dar trupa, cu semnul alb brodat pe tricoul negru, scutura surâzând din capete. Cum destul? Puþinã rãbdare! Mai aveau ºi altele de arãtat.

Erau patru. Doi bãrbaþi, douã femei.

Se legãnau în vãzduh pe trapezul subþire, în vârful cel mai înalt al cortului, sub becurile orbitoare. κi trimiteau o chemare.

Acum se aflau suspendaþi aici, acum dincolo, peste o clipã iarãºi la loc. Se încruciºau în aer, lunecau din mânã în mânã, din trapez în trapez. Se prindeau într-un ciorchine negru de trupuri, se desfãceau în lanþ, ajungeau iarãºi în leagãnul trapezelor sã surâdã în jos la mulþimea amuþitã de teamã, frecându-ºi palmele cu praf alb, ca sã înceapã din nou.

Tot aºa de sprintene ca nãlucile sunt veveriþele brazilor din pãdure.

Dar ele nu au un cap de mort pe piept. Ele nu sunt ameninþate sã cadã la cea mai micã greºealã ºi sã-ºi striveascã trupul pe nisipul bãtãtorit de paºi ºi de copitele cailor.

Pe urmã a venit rândul elefanþilor uriaºi, cu pielea ca de scrum şi cu urechile largi ca paravanele. Cãlcau greoi pe stâlpii picioarelor. Ridicau trompa de gumã sã-ºi stropeascã un duº rece pe spinare. Se înãlþau pe douã labe ºi dansau în tactul muzicii. Erau mari ºi buni. Ascultau de o nuieluºã subþire ºi se jucau fluierând din þignal cu vârful trompei.

N-a lipsit nici August cel prost.

Ca întotdeauna s-a ivit de dupã perdelele viºinii din fundul arenei, clãpãug ºi nãtãrãu, când nu era nicio nevoie de dânsul. Coada fracului se târa pe pãmânt. Tãlpile ghetelor erau lungi ca schiurile.

Purta un guler înalt ca o manºetã, cinci veste pe dedesubt ºi o cravatã pestriþã. Avea nasul de gogoºar ºi un pãr cãrãmiziu care se zbârlea de fricã, întocmai ca ghimpii aricilor. A încasat fãrã sã clipeascã din ochi, a încasat palme ºi lovituri cu o scândurã latã în cap. I-a crescut îndatã un cucui roºu ca un bec aprins; din pãr i-au þâºnit flãcãri ºi fum. S-a împiedicat de covor, iar când a cãzut i-a cântat muzicuþa din fundul pantalonilor. A furat un ceas de bucãtãrie, i-a prins un lanþ ºi

a început sã se fuduleascã, plimbându-se de colo-colo, ca un boier pe Strada Mare din oraº. Dar ceasul era deºteptãtor ºi a început sã sune în buzunar tocmai când stãpânul îl întreba dacã nu ºtie cumva cine i-a furat ceasul. A mai fãcut ºi alte prostii ºi a mai spus ºi alte minciuni gogonate; s-a certat cu ceilalþi clovni, Toto ºi Tãnase. Nu i-a lãsat sã cânte ºi a vrut sã înveþe ºi el a cânta.

Iar fiindcã era August cel prost, a rãmas ca întotdeauna ºi cel pãcãlit.

Fetiþa cu ochi albaºtri ºi cãciuliþã albã uitase emoþia de adi - neauri care-i tãiase rãsuflarea. κi descleºtase mâna de braþul buni - cului. Tropãia din picioare ºi se înroºise ca racul de atâta râs.

Tropãia din picioare, în hãinuþele lui ponosite, ºi Petruº, care coborâse pânã în faþã ºi nu se mai sinchisea de încruntãrile contro - lorului de bilete în livrea albastrã cu nasturi poleiþi.

Noroc cã un mãgar a sosit pe la spate, sã-l ia pe August cel prost de fundul pantalonilor cu dinþii ºi sã-l dea afarã ca pe-un caraghios ºi un încurcã-lume ce era.

Trupa japonezã fãcu acrobaþii cu farfurii ºi cu sticle, cu mingi, portocale ºi cercuri. A fost ºi defilarea cailor. Şi cãlãreaþa cu fustã scurtã care face echilibristicã pe ºa. A venit apoi rândul atletului care þine o piatrã de moarã cu cinci oameni pe piept, pânã ce sosesc alþi atleþi s-o sfarme cu ciocanele. Maimuþele au stat la masã ºi s-au plimbat în automobilul mic ca un cãrucior de copil. Aveau un ºofer tot maimuþã. Învãþase afurisita sã conducã numai cu mare vitezã ºi suna amarnic din claxon. A luat, însã, un viraj greºit ºi a rãsturnat cãruþa în mijlocul arenei. Pentru aceastã ispravã, maimuþa cea bãtrânã a înºfãcat-o pe maimuþa ºofer de urechi ºi i-a dat un picior în spate de-a luat-o la goanã în mare vitezã, fãrã sã mai zbiere din claxon. Dar era mai ales una, de toatã nostimada, care ºtia sã cânte din armonicã ºi fuma.

Dupã ce se potolea râsul, mulþimea cãuta cu ochii din nou în program. Foºnetul hârtiei se auzea tot mai nerãbdãtor.

Lipsea Fram, ursul alb.

De ce întârzia Fram?

Aceasta nu se mai întâmplase niciodatã.

Fram îi întrecea pe toþi. El nu avea nevoie de îmblânzitor, de cravaºă ºi de semnale. Intra singur în arenã, ca un om. Intra în douã labe, cât e de mare. Saluta în dreapta ºi în stânga, înainte ºi îndãrãt.

Se plimba cu labele la spate de jur împrejurul arenei, pânã ce se potoleau aplauzele. Pe urmã fãcea un semn cã vrea liniºte.

ªi începea singur programul lui.

Se ridica pe prãjinã ca un marinar pe catargul corãbiei. Umbla cu o bicicletã uriaºã, trecând pe punþi în cumpãnã. Fãcea dublu salt mortal ºi bea bere din sticlã.

ªtia sã fie comic ºi ºtia sã fie grav.

Chema cu laba luptãtorii din galerie ºi din staluri sã pofteascã la trântã ºi sã boxeze cu el. Întotdeauna se gãsea cineva din galerie sã coboare ºi sã încerce; de obicei tot un atlet al circului, amestecat dinadins prin mulþime. Lupta sfârºea în hazul tuturor, fiindcã Fram era puternic, dar blând ºi glumeþ. Cu o singurã labã moale culca omul la pãmânt. Pe urmã începea sã numere bãtând cu laba în aer:

una, două, trei, patru, cinci... Când isprãvea de numãrat, îºi ridica adversarul de subsuoarã ca pe-o boccea ºi-i dãdea drumul de-a rostogolul la picioarele publicului din lojã. Omul se ridica ruºinat, ºtergându-se de praf, în râsul lumii.

Fram chema, cu laba, sus spre galerie:

— Ei, cine mai pofteºte? Curaj, vã rog!...

Nu mai poftea nimeni.

Ursul alb le fãcea semn de milã cu amândouã labele:

— Atunci de ce mai râdeþi de pomanã? Sunteþi niºte nepu - tincioºi... Aici sã vã vãd, nu acolo sus!...

Tumbele lui, roata þigãneascã de jur împrejurul arenei, acrobaþiile pe labele de dinainte stârneau minunare ºi veselie.

Copiii îl iubeau, fiindcã era hazliu.

Oamenii în toatã firea îl iubeau, fiindcã era într-adevãr de mirare cum asemenea animal greoi ºi sãlbatic, adus din pustiurile

îngheþate, arãta atâta blândeþe, atâta înþelegere ºi atâta sprintenealã în miºcãri.

O reprezentaþie fãrã Fram, ursul polar, era parcã neisprãvitã.

Miss Ellian, cu cei doisprezece tigri de Bengal, însemna alt - ceva. Dovedea ce poate face o femeie, cu privirea ei ºi cu biciul, din cele mai crude fiare ale pãdurilor asiatice. Ţinea toatã lumea încor - datã. Dupã ce tigrii plecau, în mulþime trecea o destindere. Respirau uºuraþi.

Apariþia lui Fram se bucura cu totul de altã primire. El era cel mai mare ºi mai puternic animal, nãscut în þara zãpezilor ºi a ghe - þurilor veºnice, îmblânzit ca un miel ºi înþelegãtor ca un om. Pentru dânsul nu era nevoie de nicio cravaºă, de nicio privire po runcitoare, de niciun deget care sã-i arate locul ºi sã-i aminteascã în fiecare clipã ce are de fãcut. Aplauzele erau rãsplata lui.

Iar Fram iubea aplauzele.

Se vedea bine cã înþelege rostul lor, cã le aºteaptã, cã-i fac plã - cere.

Iubea aplauzele, iubea publicul, iubea mai ales copiii. Când îi vedea ronþãind o bomboanã, întindea laba sã capete ºi el. Saluta mulþumind, cu laba la cap, ca un soldat. Iar dacã se întâmpla sã capete mai multe bomboane, îºi oprea numai una ºi pe celelalte le întindea în palmã altor copii, parcã ar fi ºtiut cã nu toþi au parte prea des de dulciuri. Un copil curajos cobora sã primeascã darul. Fram îl alinta pe creºtet, cu laba lui mare, care devenea deodalã uºoarã ºi linã ca o mânã de mamã.

Nu-l lãsa pe bãiat sã se urce la loc, acolo sus, unde e înghe - suialã ºi de unde nu se vede mai nimic.

Lua el singur un scaun cu laba, îl aºeza într-o lojã, plecându-se peste marginea arenei. Îi fãcea semn bãiatului sã se aºeze. Iar dacã bãiatul nu îndrãznea, dacã se codea ºi se ruºina, atunci îl ridica în braþe ºi îl aºeza pe scaun; punând gheara la bot, îl povãþuia sã stea cuminte ºi sã n-aibã nicio grijã. Se întorcea apoi cãtre controlori.

Arãta spre copil ºi ducea laba la piept, ca sã înþeleagã ºi ei cã e ocro - titul lui în acea searã ºi cã l-a luat pe a sa rãspundere.

Cum nu l-ar fi iubit, oare, toþi? Cum sã nu fie el, oare, rãs - fãþatul publicului?

ªi acum Fram întârzia! Lipsea. Programul se apropia de sfâr - ºit. Numãrul lui trecuse de mult.

Mulþimea începu sã capete glas.

Mai întâi sus, din galerie. Mai apoi, copiii din staluri ºi din loji:

— Fram!

— Unde e Fram?

— De ce nu vine Fram?

— Vrem Fram!

Îndatã glasurile se unirã ca sã repete cadenþat:

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

Se auzeau ºi glasuri de copii mãrunþi de tot, care nici nu pu - teau sã pronunþe bine cuvintele, dar îºi cereau dreptul la bucuria lor:

— Flam! Vlem Flam!

— Flam! Vlem Flam!

Copila cu bucle bãlane ºi cuºmuliþa albã uitase cu totul de spaima de mai înainte, când ceruse bunicului s-o ducã acasã.

Acum bãtea ºi ea din palmele mici.

Coborâse de pe scaun, ca sã tropãie mai tare.

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

— Vrem Fram! striga ºi Petruº, care nu-l vãzuse decât în afi - ºele lipite pe ziduri, dar ºtia din auzite toate minunãþiile despre el.

Vrem Fram!

— Doamnelor ºi domnilor! Onorat public!... aºa începu sã spunã ceva directorul circului, ivindu-se în mijlocul arenei.

Nimeni însã nu voia sã-l asculte. Toþi l-au întrerupt, strigând mai departe:

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

În zadar August cel prost, Toto ºi Tãnase au apãrut într-o blanã de urs alb. Aºa îºi închipuiau ei, altãdatã, un Fram caraghios, stârnind veselia mulþimii, dupã ce-ºi sfârºea numãrul lui Fram cel adevãrat.

Atunci, chiar Fram, în carne ºi oase, îi aºtepta.

Se aºeza pe marginea arenei, ca un om, cu bãrbia în pumn ºi privea îngãduitor la giumbuºlucurile paiaþelor. Înþelegea gluma ºi poate cã râdea în sinea lui.

Când îi pãrea cã n-au jucat bine, cã n-au ºtiut sã-l imite cu toatã iscusinþa, se ridica ºi se amesteca el în joacã. Apuca în amân - douã labele pielea de urs în care se aflau ascunºi Toto ºi Tãnase. O scutura ca pe un sac de nuci. Culegea de pe jos paiaþele. îl aºeza pe Toto de o parte, pe Tãnase de cealaltã parte, pe marginea arenei. Îi apãsa cu laba pe cap, sã stea astâmpãraþi, sã se uite la el ºi sã înveþe, nãtãfleþii.

Pentru care deplinã învãþãturã, Fram se imita pe el singur, fãcând în chip caraghios, cu strâmbãturi ºi cu cãzãturi, tot ce fãcuse mai înainte cu mare bãgare de seamã ºi cu seriozitate. August cel prostzburda în jurul lui, þopãia ºi striga cât îl þinea gura vopsitã pânã la urechi:

— Vezi, aºa, Tãnase! Vezi, aºa, Toto!... Bravo, Fram!...

Þopãia, se rostogolea jos, se ridica ºi nu mai isprãvea, pânã când Fram se întorcea la dânsul ºi îl privea supãrat. Parcã spunea:

— Ia ascultã, mã urâtule! N-ai sã mai termini odatã?...

Atunci August cel prost se dãdea înapoi, cu coada fracului între picioare ºi nu mai spunea nici pis.

Acum nu mai aveau, însã, tustrei niciun haz. În zadar au ieºit cu blana ursului sã-l imite în batjocurã pe Fram. Mulþimea a început din nou sã strige, sã fluiere, sã batã din picioare:

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

Perdelele viºinii din fundul arenei, pe unde intrau animalele ºi gimnaºtii, se clãtinau, se dãdeau la o parte ºi cãdeau iarãºi la loc.

Se petrecea dincolo ceva, dar nimeni nu ºtia ce.

Directorul mai încercã de douã ori sã înainteze pânã în mij - locul arenei. Nu apucã însã sã înceapã: „Doamnelor, domnilor, onorat public“.

Înainte de a deschide gura, mulþimea izbucni într-o larmã cum plitã:

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

Atunci, directorul circului a strâns din umeri ºi s-a retras dupã perdeaua viºinie.

— Nu ºtiu ce se întâmplã! vorbi domnul bãtrân cu baston de fildeº, cãtre fetiþa cu bucle bãlane. Poate cã Fram e bolnav. Poate nu e în stare sã joace...

Însã fetiþa nu mai auzea nimic ºi nici nu voia sã audã. Ea striga într-un glas cu toþi, tropãind din picioare ºi bãtând din palme:

— Vrem Fram! Vrem Fram!

O doamnã cu nas ascuþit ºi cu buzele subþiri rosti foarte piþi - gãiat:

— A început ºi Fram ãsta sã facã nazuri! Prea l-a rãsfãþat lumea!... Desigur se crede artist. Întocmai ca oamenii, draga mea!

— Aºa spun ºi eu, dragã! vorbi doamna de alãturi, cu nasul tot aºa de ascuþit ºi cu buzele încã mai subþiri.

Amândouã erau bolnave de stomac. N-aveau voie sã mãnânce decât cartofi fierþi în apã, fãrã sare. De aceea tot ce se afla pe lume li se pãrea urât, prost ºi nãrãvit la nazuri. Toatã seara strâmbaserã din nas. N-au aplaudat niciodatã. Nu le-a plãcut nici miss Ellian cu tigrii sãi de Bengal. Nici trupa de trapeziºti cu tricoul negru ºi cap de mort brodat cu mãtase albã, care îºi primejduiau viaþa în fiecare clipã. Nu li s-a clintit un muºchi de pe obraz, sã zâmbeascã la comicãriile lui August cel prost, ale lui Toto ºi Tãnase.

Erau niºte cucoane foarte înþepate. Ar fi putut sã rãmânã acasã ºi sã se culce.

Dar atunci n-ar fi avut cum sã povesteascã a doua zi tot ce-au vãzut ele ºi nu le-a plãcut.

— Hotãrât! Ursul acesta face nazuri. κi bate joc de public.

Fetiþa cu bucle bãlane sub cuºmuliþa albã se opri din tropãit.

Auzise cuvintele, fiindcã cele douã cucoane cu nas ascuþit se aflau în loja de alãturi. Se înroºi, îºi luã inima în dinþi ºi îºi apãrã ursul ei favorit:

— Ba nu face nazuri! Fram nu face niciodatã nazuri.

— Uitã-te la dânsa! Ştii cã eºti obraznicã, fetiþo?

Cucoanele s-au supãrat ºi privirã înþepate prin ochelarii de sticlã cu mâner.

Fetiþa s-a învãpãiat ca para focului.

Lui Petruº, însã, care ajunsese lângã fetiþã, îi venea sã aplaude ºi sã strige: „Bravo, bine le-ai fãcut!... Meritau, înþepatele!“

Bunicul de alãturi o dojeni, mai mult de formã, mãcar cã era de aceeaºi pãrere:

— Se poate, Lilico? Se poate sã vorbeºti aºa?...

— Dar, bunicule, a zis cã Fram face nazuri ºi cã-ºi bate joc de noi... Fram nu face niciodatã nazuri!

Domnul cu baston de fildeº a vrut sã mai spunã ceva.

N-a mai avut, însã, timp. Deodatã s-a fãcut tãcere.

În locul tropãiturilor ºi strigãtelor s-a întins o tãcere ca un covor pe nisipul arenei. O tãcere aºa cum n-a fost nici atunci când în vãzduh zbura din trapez în trapez trupa gimnaºtilor cu tricou negru;

nici atunci când miss Ellian se afla cu capul între colþii tigrului de Bengal.

De dupã perdeaua de catifea viºinie se ivise Fram.

Cu laba mai þinea încã o parte din perdeaua ridicatã.

Se opri sã priveascã sala, miile de capete, miile de ochi din loji, din staluri ºi din galerii.

Dãdu drumul perdelei pe jos.

Înaintã pânã în mijlocul arenei. Salutã ca întotdeauna.

— Fram!

— Bravo, Fram!

— Trãiascã Fram!

— Ura! Bravo, Fram! Ura!

Fram stãtea în mijlocul arenei, alb ca zãpada, uriaº ºi neclintit.

Tot aºa stau fraþii lui din þara zãpezilor veºnice, pe insulele de gheaþã plutitoare, când se înalþã sã priveascã la alþi urºi albi, care se depãr - teazã pe alte insule plutitoare.

Stãtea ºi se uita în gol.

Mai fãcu un pas.

κi trecu laba peste ochi, peste frunte, cum ar fi ºters o urmã care-i pãienjenea privirea.

Aplauzele s-au potolit.

Acum toþi aºteptau.

Înþelegeau cã Fram pregãteºte ceva nou. Fãrã îndoialã, un numãr mai greu decât toate. Altãdatã începea mai repede. Cerea el sã se facã tãcere. Acum pãrea mirat de aceastã tãcere.

— Mofturi! Priveºte la el câte nazuri mai face! glãsui piþigãiat una din cele douã cucoane.

Petruº abia se stãpâni, frãmântându-se pe loc ºi muºcându-ºi buzele.

Fetiþa cu ochi albaºtri le fulgerã ºi ea cu privirea, dar nu rosti nimic. Simþea pe umãr mâna bunicului...

Alãturi de Fram se afla o platformã învelitã cu postav alb.

Acolo se urca el sã se joace cu greutãþile, sã facã echilibristicã într-o prãjinã, sã prindã în gurã portocale aruncate de public.

Acum se aºezã pe marginea platformei, aºa cum se aºazã un om pe gânduri. κi prinse capul în labele de dinainte. Era într-adevãr ca un om care nu-ºi aminteºte ceva, a pierdut ceva, e deznãdãjduit de ceva.

— κi bate joc de noi, dragã! se supãrã cucoana cea mai as cu - þitã. Uite pentru ce plãtim bani! Ca sã-ºi batã joc un dobitoc de noi...

Mâna bunicului apãsa uºor umãrul fetiþei cu pãrul încârlionþat sub cuºmuliþa albã. Simþise, prin hainã, cum se frãmântã ºi cum e gata sã-l apere pe Fram al ei.

Dar Fram era într-adevãr de neînþeles în aceastã searã. Pãrea cã a uitat unde se aflã. Pãrea cã a uitat ce aºteaptã lumea de la dânsul.

A uitat cã îl privesc douã mii de oameni, douã mii de perechi de ochi!

— Fram! îl încuraja un glas.

Ursul alb ridicã ochii...

— „A, da! parcã spunea privirea lui. Aveþi dreptate! Sunt Fram ºi trebuie sã vã înveselesc!...“

Cu labele fãcu semn de neputinþã în lãturi. Duse dreapta la frunte; apoi la inimã; din nou la frunte ºi din nou la inimã. Acolo era ceva stricat, care nu mai mergea...

Adineauri, când a ridicat perdeaua de catifea viºinie, încã tot mai credea cã totul are sã fie ca înainte. Mulþimea, copiii, aplauzele i-au dat aceastã amãgire.

Acum, din nou, a uitat tot.

Nu ºtie ce cautã aci. Ce vrea lumea aceasta de la el?

— E bolnav, bunicule! rosti fetiþa cu milã. E bolnav... De ce nu-l lasã în pace dacã e bolnav.

Uitase cã ºi ea tropãise, cã ºi ea bãtuse din palme ºi cã strigase într-un glas cu ceilalþi: „Vrem Fram! Vrem Fram!“

Cât de rãu îi pãrea acum! Simþea în ochi lacrimi de mustrare.

Iar bunicul, care fusese profesor, care vãzuse multe întâm - plãri în viaþã ºi citise multe cãrþi, vorbi ºi el, cu o altfel de milã:

— Nu e bolnav, Lilico! E ceva mai rãu... L-a ajuns ceasul când nu mai e bun de nimic. Aºa se întâmplã cu toþi urºii albi. Sunt neîntrecuþi vreme de patru, cinci, ºase ani. Pe urmã se întâmplã ceva rãu cu dânºii. Nimeni nu ºtie ce. Poate uitã, poate îi apucã dorul de pustietãþile lor de gheaþã, unde s-au nãscut. Nu sunt în stare sã mai facã nimic din tot ce stârnea minunarea lumii. Devin niºte urºi ca toþi ceilalþi. Mai trãiesc aºa mulþi ani... Poate prea mulþi... κi amintesc din când în când tot ce ºtiau. Atunci încep sã joace ºi sã repete ce-au învãþat cândva. Dar fãrã niciun rost, fãrã nicio legãturã. Din seara asta s-a sfârºit cu Fram!....

— Nu se poate, bunicule! Nu vreau sã vorbeºti aºa, bunicule!

Domnul cel bãtrân a simþit din glasul ºi din tremurul umãrului sub mâna sa cã fetiþa e gata sã izbucneascã în plâns. Dar nu spuse nimic.

Petruº ascultase ºi el aceste cuvinte. Nu-i venea nici lui sã creadã. Şi grozav ar fi vrut sã poatã face ceva, ca sã aline mâhnirea lui Fram.

Fram, ursul polar, ºi-a astupat ochii cu labele.

E acum ºi el ca un om care plânge.

S-a ridicat de pe marginea platformei.

A fãcut un semn de despãrþire tuturor, un semn cu braþele întinse, aºa cum îºi lua rămas bun când sfârºea numãrul lui din program ºi îl întovãrãºeau aplauzele pânã la ieºire.

Apoi ºi-a dat drumul în patru labe.

A devenit un animal ca oricare altul.

Aºa, în patru labe, cu botul în pãmânt, s-a îndreptat spre perdelele roºii.

Nimeni nu pricepea nimic. Nedumeritã, mulþimea nu striga, nu fluiera, nu-l mai chema îndãrãt.

Bãieþelul cu ochii sclipitori ºi cu nasul cam cârn, Petruº, aproape fãrã sã-ºi dea seama, îºi înãbuºi un suspin.

Perdelele roºii au cãzut dupã Fram.

Pe sãlile înguste din dosul circului care duc la grajduri ºi la menajerie toþi se dãdeau la o parte. Nu cutezau sã se apropie. Dar ursul alb a intrat singur în cuºca lui, s-a culcat cu botul pe labe, în colþul cel mai întunecos, cu faþa ascunsã spre perete.

— Ce-a fost aceasta? κi bat joc de noi!... glãsui supãratã una din cucoanele cu nas ascuþit. Am plãtit bani. Aci în program scrie –

„Fram, ursul alb. Spectacol senzaþional de adio!“ Ce prostie senza - þionalã, n-am ce spune!... A fost o bãtaie de joc senzaþionalã!

Fetiþa avea lacrimi în ochi. Petruº s-a uitat la amândouã cucoanele ºi de ciudã, tot rãsucindu-ºi un bumb de la hainã, l-a rupt din aþã.

— Fir-ar al naibii! pufni el.

Cucoanele cele înþepate au privit urât la bãieþaº. Poate cre - deau cã e vorba de ele, nu de nasture.

August cel prost apãru rostogolindu-se în tumbe, turtindu-ºi nasul de gogoºar în nisip, fugãrind sã-ºi prindã umbra.

Dar nu mai avea niciun haz. Nu mai râdea nimeni.

În dosul perdelei roºii, directorul circului cerceta lista ani - malelor ºi artiºtilor. Era o listã bãtutã în þinte, pe o placã de lemn negru.

Privea posomorât, cu un creion albastru în mânã.

Se hotãrî ºi ºterse cu o linie groasã numele lui Fram, ursul polar.

C

A încãrcat în trenul alb cuºtile cu animale, pânza cortului împachetatã, pereþii grajdurilor, care se desfac ºi se strâng, cum se desfac ºi se strâng cãsuþele de carton ale jucãriilor.

În urmã a rãmas un loc gol ºi urât.

Mai mirosea încã a grajd ºi animale. Câþiva copii dau târcoale sã vadã urmele însemnate pe pãmânt. Printre dânºii se aflã ºi Petruº.

Se uita ºi el cu pãrere de rãu.

Aci e umbra bãtãtoritã ºi rotundã a arenei. Dincoace era in - trarea. Dincolo, menajeria.

Ninge cu fulgi mari deasupra. Pânã mâine, zãpada are sã acopere tot. Copiii, cuprinºi acum de mâhnire la amintirea circului plecat, au sã se înveseleascã din nou ºi au sã se batã cu bulgãrii. Cu mâinile îngheþate au sã zideascã cetãþi ºi oameni de zãpadã.

Ba chiar Petruº ºi-a pus de pe acum în gând sã-ºi cheme a doua zi tovarãºii de joacã ºi sã facã împreunã un urs alb de zãpadã:

Fram, ursul polar.

Aºa cum era el ºi cum îl iubeau toþi! Aºa cum se ridica în douã labe: uriaº, blând ºi bun, cu botul în care prindea portocale din zbor ºi cu ochii lui mici, de cãrbune.

În oraº toatã lumea s-a întors la treburile ºi la necazurile sale.

Se apropiau sãrbãtorile.

Unii aleargã dupã bani pentru haine groase de iarnã. Alþii îºi ung schiurile ºi se pregãtesc sã plece la sporturile de iarnã. Copiii nu se mai saturã privind cu jind la vitrinele pline de jucãrii ºi de cãrþi:

jucãrii ºi cãrþi de care nu toþi au parte.

Când cei de-acasã l-au iscodit pe Petruº cam la ce carte s-a uitat mai îndelung la vitrine, el a rãspuns repede, mãrturisind aºa tot ce-i stãtea pe inimã:

— Am vãzut o carte despre urºii albi ºi despre viaþa lor în gheþurile polare!

Tatãl lui Petruº a zâmbit îngãduitor, pe sub mustaþã:

— Te pomeneºti cã vrei ºi tu sã te faci dresor de animale?

— Nu, tatã! a rãspuns Petruº, dar aº vrea sã mã fac explorator polar... Grozav aº dori sã ºtiu ce scrie în cãrþile acelea din vitrina librãriei.

— Vom vedea, Petruº! Dacã aºa stã treaba, vom vedea! spuse tatãl bãiatului, hotãrât sã facã rost de bani cu orice preþ ºi sã-i cumpere o carte.

Dar pânã atunci a prins sã bântuie prin oraº o epidemie de iarnã, cu rãcealã ºi tuse. Mulþi copii zac în pat, în loc sã se joace afarã, bucurându-se de gheþuº, de patinaj, de cetãþile de zãpadã.

Bolnavã e ºi fetiþa cu ochii albaºtri ºi cu buclele bãlane.

La început a vrut ºi ea sã se facã miss Ellian. L-a botezat din nou pe Pufuleþ, pisoiul cel cenuºiu. I-a schimbat numele. I-a spus Rajah ºi a încercat sã-l muºtruluiascã, aºa cum miss Ellian îmblânzise tigrul de Bengal, cu un bici ºi un ºfichi de mãtase. Dar Pufuleþ n-avea poftã de joacã ºi nu voia sã ºtie de frica unei fetiþe. S-a zbârlit, a zgâ - riat-o ºi a fugit sã se ascundã sub canapea, scuipând ca un caraghios.

Dupã masã, fetiþa a început sã tuºeascã.

Seara avea obrajii îmbujoraþi ºi simþea cum îi ardeau ochii în cap. — Copila asta are febrã, s-a speriat mama fetiþei, netezindu-i fruntea asudatã. Sã chemãm doctorul!...

Doctorul a sosit. Era un bãtrân, prieten cu bunicul. A scos dintr-un tub termometrul, l-a pus copilei subsuoarã, pe urmã i-a prins mâna, acolo unde se simt într-o viniºoarã micã bãtãile inimii. S-a uitat la ceasul cu lanþ, numãrând bãtãile.

Aºtepta ºi bunicul, aºezat pe un jilþ, cu bãrbia sprijinitã în bas - tonul cu mâner de fildeº. Aºtepta mai îngrijoratã mama fetiþei, care fusese ºi ea bolnavã, încât avea faþa iar slãbitã ºi galbenã, ochii peste seamã de obosiþi.

— Nu este nimic grav! rosti doctorul, dupã ce se uitã la termo - metru, îl scuturã ºi îl închise în tubul de metal. Are o gripã uºoarã...

Tot oraºul e plin de gripã. Cãldura are sã mai creascã puþin. Sã nu vã speriaþi! Într-o sãptãmânã are sã se ridice din pat. În zece zile, o puteþi lãsa sã se joace afarã...

Au rãsuflat cu uºurare atât mama fetiþei, cât ºi bunicul.

Doctorul avea dreptate. Cãldura a crescut. Într-o searã, fetiþa nu mai ºtia dacã e treazã sau doarme.

Visa cu ochii deschiºi ºi vorbea singurã. I se pãrea cã o vede pe miss Ellian, îmblânzitoarea de tigri; intrase în camera ei, îmbrã - catã în rochia foºnitoare de solzi aurii ºi pietre colorate, cu biciul în mânã.

— Unde e Pufuleþ? întrebã, vârând biciul sub canapea ºi scotocind unde ºtia cã se ascunde pisoiul.

Pufuleþ a ieºit cu coada între picioare.

— Aha! se bucurã fetiþa cea cu ochii albaºtri, prin visul ei de boalã. Aha! Acuma sã te vãd eu, domnule Pufuleþ! Ţi-ai gãsit stã pâ - nul! Miss Ellian a pocnit din canaful de mãtase ºi pisoiul s-a prefã - cut în Rajah, tigrul de Bengal.

— Aceasta e ceva foarte caraghios! vorbi fetiþa, râzând în aiu - reala frigurilor. Aºa ceva încã n-am mai pomenit! Va sã zicã domnul

Pufuleþ era Rajah, tigrul de Bengal, ºi nu spunea nimic? Fãcea pe pisoiul...

Miss Ellian îl apucã de ceafã pe Pufuleþ ºi îl aºezã în mijlocul camerei. Dupã ce-l muºtrului bine, îi porunci:

— Acum ºtii cu cine ai de-a face? Cu mine nu te joci... Ai sã rãmâi Pufuleþ pânã ce am sã te duc eu la Circul Struþki, ca sã iei locul lui Rajah! Pânã atunci sã asculþi de Lilica. Sã n-o mai zgârii ºi sã nu te mai prind cã miauni când te trage de coadã. Nu e de demnitatea unui tigru de Bengal sã miaune. Hep!

A pocnit din canaful biciului ºi a dispãrut. A dispãrut ºi Pu - fuleþ...

Acum, în mijlocul camerei, zboarã din trapez în trapez trupa de gimnaºti cu tricouri negre. Şi-au atârnat trapezele în tavan, acolo unde e candelabrul. Sar ºi bat din palme. Curios! Unul seamãnã cu bunicul. E chiar bunicul. Asta n-ar fi crezut-o niciodatã! Şi-a lãsat bastonul cu mâner de fildeº. Nu se mai vaitã de reumatisme ºi nu mai tuºeºte. Acum saltã din trapez în trapez, are un tricou negru cu cap de mort pe piept.

— Bravo, bunicule! bate din palme fetiþa.

Iar când bate, se deºteaptã o clipã din friguri. Simte capul pe pernã greu ca plumbul ºi fruntea e scãldatã de sudoare; plapuma o înãbuºã.

E prea cald. Împinge plapuma la o parte, dar mâna mamei o aduce la loc.

Din nou toate se amestecã ºi fetiþa începe sã plângã.

— Unde e Fram? întrebã.

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

Aude ºi pe alþii strigând. În jurul ei e acum toatã lumea din circ, bãtând din palme ºi tropãind.

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

O cucoanã cu nas ascuþit ºi cu glas piþigãiat se ridicã de pe scaun ºi se uitã urât la public. Se uitã urât mai ales la ea, la Lilica.

Fetiþa s-a fãcut mai micã ºi nici nu îndrãzneºte sã ridice ochii.

— Sunteþi niºte proºti! spune cucoana cu nas ascuþit. V-a înºe - lat. Aþi plãtit ºi v-a înºelat. Nu-l mai cereþi pe Fram. Toatã povestea cu Fram e o pãcãlealã! V-a spus cã e un urs alb, dresat. Cel mai mare ºi mai deºtept ºi mai dresat urs alb. Acestea sunt niºte minciuni! Fram e un urs prost. Un dobitoc, mai dobitoc, mai dobitoc decât toate dobitoacele! Nu-l mai chemaþi. Nu l-aþi vãzut cã mergea în patru labe, ca un câine?

Fetiþa se zvârcoleºte cu capul în pernã ºi plânge. Nu e ade vã - rat ce spune cucoana cu nas ascuþit ºi cu glas rãutãcios. Nu poate sã fie adevãrat. Dar de ce nu apare Fram?

Strigã ºi ea, în glas cu ceilalþi:

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

Deschide ochii. A simþit mâna moale pe frunte. A crezut cã e laba uºoarã a lui Fram, aºa cum fãcea el când dezmierda copiii din galerie ºi îi aºeza pe un scaun, în lojã. A simþit atingerea uºoarã ºi bunã. A deschis ochii sã spunã:

— Mulþumesc, Fram! Ce bun eºti tu, Fram!

Dar în faþa ei, deasupra, aplecatã sã-i vadã ochii, e mama Lili - cãi. Mâna a fost a ei. O dezmiardã s-o liniºteascã, fiindcã se zvârcolea în aiureala frigurilor.

ªi o strânge în braþe, o sãrutã ºi o leagãnã.

— Ce bunã eºti tu, mămico!

Mãmica a început sã zâmbeascã ºiret, întrebând:

— Mai bunã ca Fram?

— Fram e altceva, îi rãspunse copila cu ochii albaºtri. Bietul Fram! Unde o mai fi el acum?

Mama fetiþei se bucurã. Lilica a început sã vorbeascã mai cu legãturã. κi dã seama ce spune. Înseamnã cã a trecut partea cea grea a bolii.

— Unde o mai fi Fram acum?... întrebã încã o datã copila.

Mama face semn depãrtat cu mâna:

— Departe, Lilico, în altã þarã, în alt oraº...

Dupã o sãptãmânã, copila s-a înzdrãvenit. Iar dupã alte câteva zile a cãpãtat învoire sã iasã din casã.

Ce frumos ningea, cu fulgi care fluturau în vãzduh, ºi ce plã - cut era aerul rece, care înþeapã nãrile ca sifonul!

Într-o zi, pe stradã, se oprise sã se uite la un afiº vechi de pe zid. Era un afiº al Circului Struþki, unde se zărea la mijloc chipul lui Fram, fãcând un salut voios ca în zilele lui cele bune.

— Bietul Fram! auzi ea la spate un glas de copil.

S-a întors repede. Şi s-a bucurat, recunoscând pe bãieþelul din seara reprezentaþiei de adio la circ. Petruº a recunoscut ºi el pe fetiþa cu bucle bãlane ºi cuºmuliþă albã.

— Îþi mai aduci aminte de mine? întrebã bãiatul.

— Da, de la circ, în seara cu Fram! rãspunse fetiþa. Bietul Fram!

— Cum de nu te-am mai vãzut de-atunci?

— Am fost bolnavã! spuse Lilica. Tare-i urât sã stai în pat!

— Da, e urât! o plânse Petruº, mãcar cã el nu stãtuse niciodatã în pat, ca sã ºtie cât e de urât.

— Noroc cã bunicul mi-a dat cãrþi cu poze sã mã uit în ele.

Ştii? Mi-a dat ºi una cu urºi albi...

Petruº se însufleþi deodatã:

— Are o carte despre urºi albi? întrebã el cu neastâmpãr.

— Are mai multe... Dar de ce întrebi?

— Întreb, fiindcã aº dori aºa de mult sã citesc ºi eu o carte despre urºi albi!... Am cãpãtat de la tata în dar de Anul nou o carte despre expediþiile polare. Dar despre urºi albi nu se mai gãsesc cãrþi în librãriile de la noi. Au fost ºi le-au luat alþii. Şi chiar dacã ar mai fi sunt prea scumpe pentru punga noastrã.

Fetiþa a stat pe gânduri.

Se uitã cu drag la bãieþaºul cu ochi sclipitori ºi cu nasul cam cârn, cãruia nici nu-i pãsase de cele douã cucoane înþepate, cu plisc ascuþit. Deºi afarã era ger, nu se sinchisea nici acum de înþepãturile

frigului. Îi râdeau ochii. Tropãia doar din picioare, ca atunci când strigau toþi împreunã la circ:

— Vrem Fram!

— Vrem Fram!

Aducându-ºi aminte de seara de-atunci, fetiþa rosti prie te - noasã, într-un târziu:

— ªtii ce? Am sã vorbesc eu cu bunicul. Vino la noi, sã-þi împrumute cãrþi câte pofteºti.

— Crezi cã se poate?

— Cum sã nu se poatã? Vorbesc eu... Bunicului îi plac copiii care citesc. ªtii cã a fost profesor?

— Da... Şi zici cã are multe cãrþi despre animale?

— Tot felul! Dacã-þi spun eu... Cãrþi despre animalele de la noi ºi din alte pãrþi... Despre toate animalele pe care le-am vãzut la Circul Struþki.

Petruº a micºorat ochii. Se frãmânta de neastâmpãr în nin - soare.

— Când sã vin?

— Când vrei...

— Mâine se poate?

— Bine! Mâine... Ştii unde stãm?

— Nu ºtiu...

— Hai sã-þi arãt... Avem ºi un câine! îl vesti fetiþa. Nu te temi?...

— Nu mã tem de câini. N-avea nicio grijã! Mã împac eu cu el...

Fetiþa se uitã la Petruº cu admiraþie. Îi pãrea mai mare ºi mai voinic. Nu era un fricos ca Turel, bãiatul de lângã dânºii, care zbiera ºi cerea ajutor de câte ori lãtra Grivei. Ba mai scãpa ºi covrigul din mânã, de-l înhãþa Grivei ºi o lua la goanã, încât se stricau de râs toþi copiii de pe stradã.

Apoi Petruº se simþi dator sã destãinuiascã numaidecât fetiþei hotãrârea lui de a se face explorator polar.

— Chiar sã pleci acolo unde sunt urºi albi? întrebã fetiþa cu entuziasm.

— Chiar sã plec acolo unde sunt urºi albi. Asta, din pricina lui Fram... Din seara aceea mereu mã gândesc. Bietul Fram! Unde-o mai fi acum?

— Departe! repetã copila cuvintele pe care le auzise de la ma - ma ei. În altã þarã, în alt oraº...

Într-adevãr, Fram e departe, în altã þarã, în alt oraº.

Circul Struþki a ajuns într-un târg mare ºi strãin, unde oamenii vorbesc altã limbã.

În altã limbã sunt scrise ºi afiºele lipite pe ziduri. Afiºe uriaºe:

galbene, roºii, verzi. Ele vestesc o mare reprezentaþie de deschidere, cu trupa de gimnaºti ºi cu miss Ellian, îmblânzitoarea celor doi spre - zece tigri de Bengal.

Dar, de pe afiº lipseºte numele lui Fram, ursul alb.

Copiii se îngrãmãdesc ºi acolo, în jurul circului de-abia insta - lat. În menajerie se aude mugetul leilor ºi al tigrilor.

Vorbesc în altã limbã copiii aceºtia. Dar bucuria lor ºi neas - tâmpãrul sunt la fel cu ale copiilor din toatã lumea. Nu-ºi mai gãsesc locul de nerãbdare, aºteptând sã soseascã seara ºi sã înceapã re - prezentaþia.

Pe stradã au defilat, de la garã, elefanþii din India, cu pi cioa - rele lor groase ca stâlpii, cu trompele lor de gumã, care se întorceau spre trotuar ºi speriau trecãtorii. A defilat în capul convoiului ºi girafa cu gâtul lung ca un stâlp de telegraf. Au urmat cuºtile de tigri ºi lei. Caii cu pãrul lustruit ca pantofii de lac. Poneii cu hamuri gal - bene de curea nouã ºi cu zurgãlãi. Maimuþele îmbrãcate în pantaloni roºii ºi verzi, ca niºte paiaþe, strâmbându-se la lume ºi cerând, cu palma întinsã, alune ºi fisticuri.

Circul a crescut din pãmânt.

Acolo unde era un câmp urât ºi gol s-a înãlþat cortul cenuºiu cu un steag în vârf. Împrejur sunt grajdurile ºi menajeria. Lucrãtorii aleargã sã mai încheie o uºã, sã batã un stâlp, sã înalþe un bec. Se aude mugetul fiarelor. Vântul aduce un miros ciudat de animale.

Muzicanþii îºi încearcã instrumentele înãuntru.

— Am mai vãzut ºi un urs alb într-o cuºcã! spune un copil în limba lui strãinã. Un urs grozav de mare...

— Am auzit de la tata cã la Circul Struþki se aflã ursul polar cel mai bine dresat din lume... Îl cheamã Fram, Fram, Riam, aºa ceva...

— Eu am citit afiºul! rosti alt copil. Am citit afiºul cu de-amã - nuntul. Nu existã niciun urs pe afiº. Nici alb, nici cafeniu, nici negru.

Niciun fel de urs.

— Nu se poate... Pui rãmãºag?

— Pun.

— Pe ce? Pe douã prãjituri sau pe briceagul tãu?

— Nu aºa!... Punem rãmãºag la parte dreaptã. Dacã pierd, îþi dau briceagul. Dacã pierzi tu, îmi dai povestea lui Robinson, cea legatã în pânzã.

— Bun! Bate mâna... Şi acum sã mergem ºi sã citim afiºul.

S-au dus sã citeascã afiºul. Au cerut unui om îmbrãcat în tuni - cã roºie un program.

Nu se pomenea nicãieri despre niciun fel de urs alb.

Nu era niciunul pe care sã-l cheme Fram, Firam, Pram, Priam sau Piram.

— Sã mai întrebãm o datã! spuse amãrât bãiatul cu briceagul.

Cãpãtase briceagul de ziua lui. Era nou-nouþ. Toþi îl pizmuiau la ºcoalã. L-a împrumutat o datã ºi profesorului în clasã sã-ºi ascutã creionul. Profesorul s-a mirat, l-a rãsucit pe o parte ºi pe alta, spu - nând: „Bravo! Frumos briceag! Vezi acum sã nu-l încerci iscãlindu-þi numele pe bancã!“

Aºa cã oricine ar putea sã înþeleagã cât de greu îi venea sã se despartã de asemenea briceag.

— Hai, te rog, sã întrebãm.

— Bine, haide, dacã vrei tu! consimþi celãlalt copil, care se ºi vedea în stãpânirea cuþitaºului invidiat de toatã clasa.

Au mers la omul cu tunica roºie ºi cu mustãþile rãsucite în sus, de puteai sã-þi agãþi pãlãria în ele ca într-un cuier. L-au întrebat mai întâi pe departe. Pe urmã de-a dreptul.