La început – pragul 1

(1)

(2)

(3)

(4)

Titlul original al acestei cărți este Origin Story: A Big History of Everything de David Christian.

© Publica, 2018, pentru ediția în limba română Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video,

exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României CHRISTIAN, DAVID

Povestea originilor : o istorie mare a tuturor lucrurilor / David Christian ; trad. din engleză de Smaranda Nistor. - Bucureşti : Publica, 2018 Conține bibliografie

ISBN 978-606-722-288-3

I. Nistor, Smaranda (trad.) 0

EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir

DIRECTOR EXECUTIV: Bogdan Ungureanu

DESIGN: Alexe Popescu

REDACTOR: Ruxandra Tudor

CORECTORI: Cătălina Călinescu, Paula Rotaru

DTP: Dragoş Tudor

(5)

CUPRINS

Prefață ...9 Introducere ... 15 Cronologie ... 29 PARTEA ÎNTÂI: Cosmosul

1. La început – pragul 1 ... 35 2. Stele și galaxii – pragurile 2 și 3 ... 65 3. Molecule și luni – pragul 4 ... 89 PARTEA A DOUA: Biosfera

4. Viața – pragul 5 ... 111 5. Microorganismele și biosfera ... 143 6. Macroorganismele și biosfera ... 177 PARTEA A TREIA: Noi

7. Oamenii – pragul 6 ... 219 8. Agricultura – pragul 7 ... 261

(6)

9. Civilizațiile agrare ... 291

10. La intrarea în lumea zilei de azi ... 325

11. Antropocenul – pragul 8 ... 355

PARTEA A PATRA: Viitorul 12. Unde duc toate acestea? ... 389

Mulțumiri ... 415

Anexă ... 421

Glosar ... 423

Bibliografie suplimentară ... 443

Note ... 447

(7)

(8)

DAVID CHRISTIAN8

P

(9)

POVESTEA ORIGINILOR9

Prefață

Spunem povești ca să dăm sens lucrurilor. Avem asta în sânge.

LIA HILLS, RETURN TO THE HEART

Ideea unei poveşti moderne a originilor pluteşte în aer. Pen- tru mine, a început cu un curs de istorie a tuturor lucrurilor, pe care l-am predat prima oară la Universitatea Macquarie din Sydney în 1989. Vedeam acel curs ca pe o cale de a ajunge la istoria omenirii. În perioada aceea, predam şi făceam cercetare în istoria Rusiei şi a Uniunii Sovietice. Dar mă temeam că predarea unei istorii naționale şi imperiale (Rusia era atât stat-națiune, cât şi imperiu) transmitea mesajul subliminal că, la nivel fundamental, oamenii erau împărțiți în triburi care concurau între ele. Cât de oportun era un asemenea me- saj, într-o lume în care existau arme nucleare? În timpul cri- zei rachetelor cubaneze, eram elev, aşa că îmi amintesc foarte bine că mi se părea că eram în pragul unui apocalips. Totul urma să fie distrus. Și îmi mai amintesc că mă întrebam dacă existau copii „acolo”, în Uniunea Sovietică, la fel de speriați ca mine. La urma urmei, şi ei erau ființe umane. Mi-am petre- cut copilăria în Nigeria, iar acest lucru mi-a conferit un senti-

(10)

DAVID CHRISTIAN10

ment puternic al unei singure comunități umane extraordinar de diverse, sentiment ce mi-a fost confirmat în adolescență, când am urmat cursurile Colegiului Atlantic, o şcoală interna- țională din sudul Țării Galilor.

Câteva decenii mai târziu, după ce am devenit istoric pro- fesionist, am început să reflectez la modul în care aş fi putut preda o istorie unificată a omenirii. Aş fi reuşit oare să-i învăț pe alții despre moştenirea comună a tuturor oamenilor şi să spun această poveste cu puțin din grandoarea şi venerația pe care le inspira istoria marilor națiuni? Am ajuns la convingerea că aveam nevoie de o poveste în care strămoşii noştri din Paleolitic şi agricultorii din Neolitic să poată juca un rol la fel de important ca domnitorii, cuceritorii şi împărații care au dominat în asemenea măsură studiile istorice.

În cele din urmă, am înțeles că acestea nu erau idei origina- le. În 1968, William McNeill, marele istoric al lumii, susținea că scrierea istoriei „triumfurilor şi tribulațiilor omenirii ca întreg” este „îndatorirea morală a profesiunii istoricilor din epoca noastră”.¹ Chiar mai devreme, dar în acelaşi spirit, H.G.

Wells a scris o istorie a omenirii ca răspuns la măcelul Primu- lui Război Mondial.

Ne dăm seama că nu poate exista niciun fel de pace acum, în afară de pacea comună, în toată lumea; niciun fel de prosperitate în afară de prosperitatea generală. Dar nu pot exista pace şi prosperitate comune fără idei istorice comune... Cu nimic altceva decât tradiții naționaliste înguste, egoiste şi conflic- tuale, rasele şi popoarele sunt sortite să eşueze înspre război şi distrugere.²

Wells a mai înțeles ceva: dacă vrei să predai istoria omenirii, probabil că trebuie să predai istoria tuturor lucrurilor. Toc-

(11)

mai de aceea Istoria lumii scrisă de el s-a transformat într-o istorie a Universului. Pentru a înțelege istoria omenirii, trebuie să pricepi modul în care a evoluat o specie atât de stranie, iar asta înseamnă să afli o mulțime de lucruri despre evoluția vieții pe planeta Pământ, adică o sumedenie de lucruri despre evoluția stelelor şi a planetelor, ceea ce înseamnă să ştii cât mai multe despre evoluția Universului. Astăzi, putem spune această poveste cu o precizie şi o rigoare ştiințifice de neima- ginat în vremurile în care scria Wells.

Acesta era în căutarea unei cunoaşteri unificatoare – o cu- noaştere care să lege între ele disciplinele, precum şi popoarele. Toate poveştile, chiar şi cele din istoriografia naționalistă despre origini, unifică cunoaşterea. Iar cele mai cuprinzătoa- re dintre ele te pot duce de-a lungul multor perioade de timp şi prin multe cercuri concentrice de înțelegere şi identitate, de la individ la familie şi clan, apoi la națiune, grup de limbă sau de afiliere religioasă, la cercurile uriaşe ale umanității şi vieții şi, în cele din urmă, la ideea că faci parte dintr-un întreg Univers sau Cosmos.

Însă în secolele recente, intensificarea legăturilor inter- culturale a arătat cât de înglobate sunt toate religiile şi po- veştile originilor în obiceiurile şi mediile de viață locale. Din această cauză, globalizarea şi răspândirea ideilor noi au ero- dat credința în cunoaşterea tradițională. Până şi credincioşii fideli au început să vadă că existau multiple poveşti despre origini, care spuneau lucruri foarte diferite. Unii oameni au reacționat prin a-şi apăra agresiv, chiar violent, propriile tra- diții religioase, tribale sau naționale. Dar mulți şi-au pierdut pur şi simplu credința şi convingerea şi, odată cu ele, busola, sentimentul că îşi cunosc locul în Univers. Această pierdere a credinței ne ajută să explicăm prezența generalizată a anomi- ei – sentimentul lipsei de țel, de sens şi, uneori, chiar al dispe-

(12)

DAVID CHRISTIAN12

rării, care animă în asemenea măsură literatura, artele vizu- ale, filosofia şi ştiințele umaniste în secolul XX. Pentru mulți, naționalismul oferea un oarecare sentiment al apartenenței, dar, în lumea conectată global din ziua de azi, este limpede că naționalismul divide omenirea, chiar dacă îi uneşte pe cetățe- nii dintr-o anumită țară.

Am scris această carte pentru că am crezut sincer că noi, oamenii moderni, nu suntem sortiți să eşuăm într-o stare cronică de fragmentare şi lipsă de sens. În interiorul uraga- nului creativ al modernității, există o nouă poveste globală a originilor, care îşi face apariția şi care este tot atât de plină de semnificație, curiozități şi mister ca oricare altă poveste tra- dițională a originilor, dar care se bazează pe cercetările ştiinți- fice moderne din multe discipline de studiu.³ Această poveste este departe de a fi completă şi s-ar putea să fie nevoie şi de informațiile din vechile poveşti ale originilor, despre cum se trăieşte bine şi sustenabil. Dar merită cunoscută, pentru că valorifică un bagaj global de informație şi de cercetări testate cu grijă; în plus, este prima poveste a originilor care cuprinde societăți şi culturi umane de pe toată întinderea lumii. Este un proiect global colectiv, o poveste care ar trebui să se aplice la fel de bine în Buenos Aires şi Beijing, Lagos şi Londra. În ziua de azi, mulți savanți sunt angrenați în demersul incitant de construire şi relatare a acestei poveşti moderne a originilor, căutând îndrumarea şi scopul comun pe care l-ar putea oferi aceasta, la fel ca toate poveştile originare, dar pentru lumea globalizată a prezentului.

Tentativele mele de a preda o istorie a Universului au în- ceput în 1989. Ca să pot descrie ceea ce făceam, am început în 1991 să folosesc termenul istorie mare.⁴ Dar mi-am dat seama că încercam să scot la iveală ideile principale ale unei viitoare

(13)

P

poveşti globale a originilor doar după ce aceasta a început în- cet-încet să capete contur. În prezent, istoria mare este pre- dată în multe universități din multe părți diferite ale lumii şi, prin intermediul Proiectului „Big History”, este predată şi în mii de licee.

Vom avea nevoie de această înțelegere nouă a trecutului în încercarea de a face față provocărilor mari şi ocaziilor favora- bile globale pe care le-a adus secolul XXI. Cartea de față este încercarea mea de a povesti o versiune actualizată a acestei poveşti enorme, elaborate, splendide şi pline de inspirație.

(14)

DAVID CHRISTIAN14

I

(15)

POVESTEA ORIGINILOR15 Formele care apar și dispar – și dintre care corpul tău este

doar una – sunt scânteieri ale brațelor mele dănțuitoare.

Dacă Mă recunoști în toate, de ce ți-ar mai fi frică?

Vorbele imaginate ale zeului hindus Shiva, din cartea lui JOSEPH CAMPBELL, THE HERO WITH A THOUSAND FACES^*

În întregime imposibile cum sunt toate aceste evenimente, probabil că ele sunt asemănătoare celor care se poate să fi avut loc ca oricare altele care n-au fost niciodată susceptibile să fie.

JAMES JOYCE, FINNEGANS WAKE

Sosim în acest univers fără să fi hotărât singuri acest lucru, într-un moment şi un loc pe care nu le-am ales noi. Timp de câteva clipe, aidoma unor licurici cosmici, vom călători îm- preună cu alte ființe umane, cu părinții noştri, cu frații şi su- rorile noastre, cu copiii noştri, cu prietenii şi duşmanii noştri.

* Carte apărută și în limba română, cu titlul Eroul cu o mie de chipuri, traducere de Gabriela Deniz și Mihai Mănescu, Editura Herald, 2013 (n.t.).

Introducere

(16)

DAVID CHRISTIAN16

Vom călători şi cu alte forme de viață, de la bacterii la maimu- țe, cu stânci şi oceane şi aurore, cu luni şi meteori, planete şi stele, cu fotoni şi cuarci şi supernove şi găuri negre, cu limacşi şi telefoane celulare, cu vaste şi nesfârşite întinderi de spațiu gol. Cavalcada este una bogată, colorată, misterioasă şi plină de sunete şi, cu toate că noi, oamenii, o vom părăsi la un moment dat, ea va merge mai departe. În viitorul îndepărtat, şi alți călători i se vor alătura şi o vor părăsi. Însă până la urmă, cavalcada îşi va rări rândurile. Peste câteva trilioane de ani, se va risipi ca aburul unei fantome în zori, dizolvându-se în oceanul de energie din care a apărut.

Ce este mulțimea aceasta stranie cu care călătorim? Care este locul nostru în cavalcadă? De unde am pornit la drum, spre ce ne îndreptăm şi cum se va risipi până la urmă?

Noi, oamenii, putem spune povestea cavalcadei mai bine decât a fost spusă vreodată. Putem stabili cu o remarcabilă acuratețe ce pândeşte acolo, la miliarde de ani-lumină depăr- tare de Pământ, precum şi ce se petrecea în urmă cu miliarde de ani. O putem face pentru că avem considerabil mai multe piese din acest puzzle al cunoaşterii, deci ne vine mai uşor să ne imaginăm cum ar arăta imaginea de ansamblu. Această realizare este uluitoare şi de dată relativ recentă. Multe dintre piesele care alcătuiesc povestea originilor noastre au fost puse la locul lor în timpul vieții mele.

Putem să construim aceste hărți vaste ale Universului nostru şi ale trecutului său, în parte pentru că avem creierul mare şi, la fel ca toate organismele cu masă cerebrală dez- voltată, ne folosim de acest organ ca să alcătuim hărți inte- rioare ale lumii. Acestea ne oferă un fel de realitate virtuală care ne ajută să ne găsim calea. Nu putem niciodată să privim lumea în ansamblu, în toate detaliile ei; pentru aşa ceva,

(17)

am avea nevoie de un creier mare cât Universul. Dar putem crea hărți simple ale unei realități fantastic de complicate şi ştim că ele corespund aspectelor importante ale lumii reale.

Diagrama convențională a metroului londonez ignoră majoritatea curbelor, dar, chiar şi aşa, ajută milioane de oameni să călătorească prin metropolă. Și această carte oferă un soi de hartă a metroului londonez a Universului.

Ceea ce îi deosebeşte pe oameni de restul speciilor deş- tepte este limbajul, adică un instrument de comunicare extraordinar de puternic, pentru că ne permite să împărtăşim cu alții hărțile personale ale lumii, rezultatul fiind formarea unora mult mai vaste şi mai detaliate decât cele create de un creier individual. Partajarea ne permite totodată să testăm detaliile hărților noastre în comparație cu milioane de alte hărți. În acest fel, fiecare grup de ființe umane construieşte o înțelegere a lumii care combină opiniile, ideile şi gândurile multor oameni, acumulate de-a lungul a multe mii de ani şi a nenumărate generații. Pixel cu pixel, oamenii au elaborat cu ajutorul acestui proces colectiv de învățare hărți din ce în ce mai variate şi mai amănunțite ale Universului, pe parcursul celor 200 000 de ani de existență a noastră ca specie. Ceea ce înseamnă că o mică parte din Univers începe să se uite la ea însăşi. E ca şi cum Universul ar deschide încet un ochi, după un somn lung. Astăzi, acel ochi vede din ce în ce mai multe cu ajutorul schimburilor globale de idei şi informații, al preciziei, al rigorii ştiințelor moderne, al noilor instrumente de cercetare – începând cu acceleratoarele de particule elementare şi ter- minând cu telescoapele spațiale – şi al rețelelor de computere cu capacități de calcul colosale.

Povestea pe care ne-o spun aceste hărți este cea mai gran- dioasă dintre cele pe care ți le-ai putea imagina!

(18)

DAVID CHRISTIAN18

Când eram copil, nu puteam găsi sensul unui lucru decât dacă îl puneam pe un fel de hartă. La fel ca mulți alții, mă căzneam să găsesc o legătură între domeniile izolate pe care le studi- am. Literatura nu avea nimic de-a face cu fizica; nu reuşeam să văd nicio conexiune între filosofie şi biologie, între religie şi matematică, între ştiința economiei şi etică. Tot căutam un cadru de referință, un soi de hartă a lumii pe care să figureze continentele şi insulele cunoaşterii umane; voiam să pot în- țelege cum se potriveau unele cu altele. Poveştile religioase tradiționale nu prea aveau efect asupra mea; îmi petrecusem copilăria în Nigeria, astfel că aflasem foarte devreme că religiile diferite ofereau cadre conceptuale foarte diferite şi, deseori, chiar contradictorii pentru a înțelege modul în care lumea a ajuns să fie aşa cum este.

În prezent, îşi face apariția în lumea noastră globalizată un nou cadru conceptual al înțelegerii. Acesta este construit, dezvoltat şi promovat de mii de oameni din multiple domenii de studiu şi din numeroase țări. Corelarea acestor informații ne poate ajuta să vedem lucruri care altminteri, privite doar din perspectiva granițelor unei singure discipline, ne-ar ră- mâne necunoscute; ne permite să privim lumea de pe un vârf de munte, nu de la nivelul solului. În acest fel, putem înțele- ge verigile care fac legătura între diferitele domenii de studiu, astfel încât să putem analiza în profunzime tematicile generale, cum ar fi natura complexității, a vieții, ba chiar şi a propriei specii! La urma urmei, în prezent studiem oamenii prin prisma mai multor discipline (antropologie, biologie, fiziologie, studiul primatelor, psihologie, lingvistică, istorie, sociologie), dar specializarea face dificil pentru orice individ să se detaşeze suficient de mult încât să poată privi omenirea în ansamblu.

(19)

Căutarea unor poveşti ale originilor, care să poată face legătura între tipuri diferite de date, este la fel de veche ca omenirea. Îmi place să-mi imaginez un grup de oameni care stau în jurul focului, la amurg, în urmă cu 40 de mii de ani. Îi văd cu ochii minții pe malul sudic al lacului Mungo din regi- unea lacurilor Willandra din New South Wales, unde au fost găsite cele mai vechi rămăşițe umane din Australia. În ziua de azi, zona este locuită de populațiile paakantji, ngyiampaa şi mutthi mutthi, dar ştim că strămoşii lor au trăit în această regiune vreme de cel puțin 40 de mii de ani.

În anul 1992, rămăşițele unui strămoş căruia i s-a dat nu- mele Mungo 1, descoperite de arheologi în 1968, au fost retur- nate în sfârşit comunității aborigene locale. Persoana în cauză era o femeie tânără, al cărei trup fusese parțial incinerat.¹ La o jumătate de kilometru distanță, au fost găsite rămăşițele altei persoane (Mungo 3), probabil un bărbat, care murise în jurul vârstei de 50 de ani. Suferise de artrită şi avusese pro- bleme grave cu dantura, cauzate cel mai probabil de faptul că trăsese fibre printre dinți, ca să facă plase sau funii. Trupul îi fusese îngropat cu grijă şi respect, nu înainte de a-i fi presărat cu pulbere de ocru roşu, adusă de la 200 de kilometri depăr- tare. Omul din Mungo a fost readus în zona lacului Mungo în noiembrie 2017.

Ambele persoane au murit în urmă cu aproximativ 40 de mii de ani, când lacurile Willandra, acum secate, erau pline cu apă, peşti şi crustacee şi atrăgeau o multitudine de păsări şi animale care puteau fi vânate sau prinse în capcane.² Viața era foarte uşoară în jurul lacului Mungo, când existau toate aceste vietăți.

La conversații din jurul focului, de la amurg, pe care mi le imaginez, participă băieți şi fete, bărbați şi femei mai în vâr-

(20)

DAVID CHRISTIAN20

stă, părinți şi bunici – unii sunt înfăşurați în blănuri de animale, alții leagănă prunci. Copiii se fugăresc veseli pe malul lacului, în timp ce adulții termină de pregătit o cină cu midii, peşte proaspăt prins, raci de apă dulce şi carne de cangur pi- tic. Încet-încet, conversația devine serioasă şi este preluată de unul dintre bătrâni. Aşa cum se întâmplă în multe zile lungi de vară şi nopți reci de iarnă, bătrânii povestesc lucrurile pe care le-au aflat de la strămoşii şi învățătorii lor. Pun ge- nul de întrebări care m-au fascinat dintotdeauna: cum au luat naştere locurile din jur, cum s-au format colinele şi lacurile, văile şi râpele? De unde vin stelele? Când au trăit primii oameni şi de unde au venit ei? Sau au fost aici dintotdeauna?

Suntem înrudiți cu varanii, cu cangurii pitici şi cu pasările emu? (Răspunsul pe care îl dau acestei ultime întrebări atât aborigenii de lângă lacul Mungo, cât şi ştiința modernă este un „Da!” hotărât.) Povestitorii predau istorie. Ei spun poveşti despre modul în care lumea noastră a fost creată de forțe şi ființe puternice din trecutul îndepărtat.

Spuse de-a lungul multor nopți şi zile, poveştile lor descriu marile idei paradigmatice ale populației lacului Mungo. Aces- tea sunt „ideile cu picioare lungi”, adică idei care pot să per- siste în timp. Acestea se împletesc sub forma unui mozaic vast de informații despre lume. Probabil că anumite părți ale poveştilor li se par unora dintre copii prea complexe şi subtile ca să le asimileze din momentul în care le aud prima dată.

Dar li se tot repetă în momente diferite şi aşa ajung să se obiş- nuiască cu ele şi cu ideile profunde din spatele acestora. Pe măsură ce cresc, poveştile le intră copiilor în suflet, ajungând să le cunoască de-a fir-a păr, să le aprecieze mai bine frumu- sețea, amănuntele şi semnificațiile mai subtile.

Vorbind despre stele, locurile şi animalele din jur şi lumea

(21)

străbunilor, învățătorii construiesc o hartă a cunoaşterii care le arată membrilor comunității locul pe care îl ocupă într-un univers bogat, frumos şi câteodată terifiant: asta eşti tu; aces- ta este locul din care ai venit; asta a existat înainte să te naşti tu; acesta este întregul din care tu nu eşti decât o părticică;

acestea sunt sarcinile şi greutățile traiului într-o comunitate de oameni la fel ca tine. Poveştile au o forță enormă pentru că persoanele care le ascultă au încredere în ele. Ele dau sen- timentul că sunt adevărate pentru că se bazează pe cele mai bune cunoştințe transmise de strămoşi de-a lungul mai multor generații. Au fost verificate şi răsverificate din punctul de vedere al acurateței, al plauzibilității şi al coerenței, folosin- du-se cunoştințele bogate despre oameni, stele, locuri, plante şi animale, aflate la dispoziția comunității Mungo, a străbuni- lor şi vecinilor acestora.

Toți putem avea de câştigat din hărțile create de strămoşii noştri. Marele sociolog francez Émile Durkheim a spus de ne- numărate ori că descrierile din spatele poveştilor originilor şi a religiilor sunt fundamentale pentru sentimentul de sine al fiecăruia dintre noi. Acesta susținea că fără ele oamenii ar fi putut cădea într-o stare de deznădejde şi lipsă de sens atât de profundă, încât i-ar fi putut împinge spre sinucidere. Nici nu-i de mirare că toate societățile pe care le cunoaştem au pus poveştile despre origini în centrul educației. În societățile din paleolitic, tinerii învățau poveştile originilor de la bătrânii lor, la fel cum cărturarii de mai târziu învățau poveştile de bază ale creştinismului, islamului şi budismului în universi- tățile din Paris, Oxford, Bagdad şi Nalanda.

Cu toate acestea este curios că educația laică modernă duce lipsă de o poveste clară a originii, care să facă legătura între toate domeniile înțelegerii. Acest lucru ne-ar putea ajuta să

(22)

DAVID CHRISTIAN22

înțelegem de ce sentimentul de dezorientare, divizare şi de- busolare descris de Durkheim este palpabil peste tot în lumea de azi, la Delhi sau Lima, de exemplu, la fel de mult ca la Lon- dra sau Lagos. Problema este că, într-o lume conectată global, există atât de multe poveşti locale ale originilor care se întrec pentru încrederea şi atenția oamenilor, încât îşi stau reciproc în cale. Ca urmare, majoritatea educatorilor moderni se con- centrează pe părți ale poveştii, iar elevii lor învață despre lumea în care trăiesc studiind discipline separate. Oamenii din ziua de azi învață lucruri despre care strămoşii noştri de pe malurile lacului Mungo nu au auzit niciodată, cum ar fi analiza matematică, istoria modernă şi programarea informatică.

Dar, spre deosebire de oamenii din zona lacului Mungo, noi suntem rareori încurajați să dăm tuturor acestor informații forma unei singure poveşti coerente, asemănătoare globuri- lor pământeşti din sălile de clasă de altădată, care reuneau mii de hărți locale sub forma unei hărți unice a lumii. Și, din cauza acestui lucru, rămânem cu o înțelegere fragmentată atât a re- alității, cât şi a comunității umane căreia îi aparținem.

O poveste modernă a originilor

Și totuşi... o poveste modernă a originilor îşi face apariția din aceste frânturi. La fel ca poveştile spuse pe malul lacului Mungo, şi povestea noastră modernă a originilor a fost spusă de străbuni, după care a fost testată şi verificată de-a lungul multor generații şi milenii.

Evident că este diferită de majoritatea poveştilor tradiți- onale ale originilor. Acest lucru se întâmplă şi din cauză că

(23)

nu a fost construită de o anumită regiune sau cultură, ci de o comunitate globală de peste 7 miliarde de oameni – cu alte cuvinte, cuprinde informații din toate colțurile lumii. Aceasta este o poveste a originilor pentru toți oamenii moderni şi are drept fundamente tradițiile globale ale ştiinței moderne.

Spre deosebire de multe poveşti tradiționale ale originilor, cea modernă nu are la bază o divinitate creatoare, chiar dacă beneficiază de energii şi figuri la fel de exotice ca personali- tățile ilustre ale multor poveşti tradiționale ale originilor. La fel ca poveştile originilor ale confucianismului sau budismului timpuriu, şi povestea modernă este despre un univers care există şi atât. Sensul nu este dat de Univers, ci de noi, oamenii.

„Care este sensul Universului?” a întrebat Joseph Campbell, un cărturar al miturilor şi religiilor. „Care este sensul unui purice? El există şi atât. La fel şi tu – sensul tău este că exişti.”³

Lumea poveştii moderne a originilor este mai puțin stabi- lă, mai turbulentă şi mult mai mare decât lumile multor po- veşti tradiționale ale originilor. Iar aceste însuşiri trimit spre limitele poveştii moderne a originilor. Chiar dacă este una globală, este de dată foarte recentă şi cumva necoaptă, având ceva din neajunsurile tinereții. Dat fiind că şi-a făcut apariția într-un moment foarte specific din istoria omenirii, este mo- delată de dinamica şi tradițiile potențial destabilizatoare ale capitalismului modern. Ceea ce explică motivele pentru care, din multe puncte de vedere, i-a lipsit sensibilitatea profun- dă la biosfera prezentă în poveştile originilor ale populațiilor indigene din toată lumea.

Universul poveştii moderne a originilor este enorm, fără astâmpăr, dinamic şi în continuă evoluție. Geologul Walter Alvarez ne reaminteşte cât este de mare întrebând câte stele conține. Cele mai multe galaxii au în jur de 100 de miliarde

(24)

DAVID CHRISTIAN24

de stele şi există cel puțin la fel de multe galaxii în Univers.

Aceasta înseamnă că există... haideți să tragem adânc aer în piept... 10 000 000 000 000 000 000 000 (10²²) de stele în Univers.⁴ Observațiile noi efectuate la sfârşitul lui 2016 dau de înțeles că este posibil să existe mult mai multe galaxii în Univers, deci nu ne împiedică nimeni să mai adăugăm nişte zerouri la numărul de mai sus. Soarele nostru este un mem- bru foarte banal al acestei mulțimi uriaşe de astre.

Povestea modernă a originilor încă se află în curs de construire. I se adaugă secțiuni noi, părțile existente trebuie să fie testate sau puse în ordine, iar schelele şi dezordinea trebuie îndepărtate. Și tot există locuri goale în poveste, deci nu-şi va pierde niciodată aerul de mister şi admirație, la fel ca toate poveştile despre origini. Dar în ultimele decenii, înțele- gerea noastră despre Universul în care trăim a devenit mult mai bogată şi acest lucru s-ar putea chiar să-i sporească aerul de mister, pentru că, aşa cum spunea filosoful francez Blaise Pascal, „cunoaşterea este ca o sferă; cu cât îi creşte volumul, cu atât îi sporeşte suprafața de contact cu necunoscutul”.⁵ Cu toate imperfecțiunile şi incertitudinile ei, aceasta este o poveste pe care trebuie s-o ştim, la fel cum oamenii de pe malurile lacului Mungo au avut nevoie să-şi cunoască povestea originilor. Povestea modernă a originilor ne vorbeşte despre moştenirea comună tuturor oamenilor şi, ca atare, ne poate pregăti pentru provocările şi oportunitățile formidabile cu care ne confruntăm toți în acest moment crucial din istoria planetei Pământ.

În centrul poveştii moderne a originilor se află ideea de complexitate din ce în ce mai mare. Cum a apărut Universul nostru şi cum a generat fertila cavalcadă de lucruri, forțe şi ființe din care facem parte şi noi? De fapt, nu ştim din ce s-a

(25)

născut Universul sau dacă a existat ceva înaintea lui. Știm totuşi că, atunci când Universul nostru a apărut dintr-un val enorm de energie, a fost extrem de simplu. Iar simplitatea continuă să fie starea lui implicită. La urma urmei, în cea mai mare parte a lui, Universul nostru se compune dintr-un spa- țiu gol, rece şi întunecat. Cu toate acestea, în mediile speciale şi neobişnuite cum este cel de pe planeta noastră, au existat condiții sau medii înconjurătoare perfecte care, la fel ca ter- ciul ursulețului din povestea cu Bucle de Aur, care nu era nici prea fierbinte şi nici prea rece, nici prea gros şi nici prea apos, au fost extrem de potrivite pentru evoluția complexității.⁶ În aceste medii de tip Goldilocks, au apărut de-a lungul a multe miliarde de ani lucruri din ce în ce mai complexe, cu mai multe părți componente mobile şi raporturi interne mai alambica- te. Nu trebuie să comitem eroarea de a presupune că lucrurile complexe sunt neapărat mai bune decât cele simple. Dar com- plexitatea contează pentru noi, oamenii, fiindcă suntem ființe foarte complexe, iar societatea globală dinamică în care trăim astăzi este unul dintre cele mai complexe lucruri pe care le cunoaştem. Aşadar, înțelegerea modului în care şi-au făcut apariția lucrurile complexe şi a condițiilor de tip Goldilocks care le-au permis să apară este un mod minunat de a ne înțe- lege atât pe noi înşine, cât şi lumea în care trăim astăzi.

Lucruri mai complexe au apărut în puncte-cheie de tranzi- ție; pe cele mai importante dintre acestea le voi numi praguri.

Acestea dau contur modului complicat de transmitere a po- veştii moderne a originilor. Ele scot în evidență punctele ma- jore de cotitură, când informațiile deja existente au fost rea- ranjate sau modificate pentru a crea o poveste cu însuşiri noi, emergente, care nu existaseră înainte. Universul timpuriu nu avea nici stele, nici planete, nici organisme vii. Apoi, lucruri

(26)

DAVID CHRISTIAN26

complet noi au început să apară pas cu pas. Au luat naştere stele din atomi de hidrogen şi heliu, au apărut elemente chimice noi în interiorul stelelor muribunde, s-au format planete şi luni din aglomerări de gheață şi praf, care s-au folosit de aceste elemente chimice noi, şi au prins contur primele celule vii în mediile foarte diversificate chimic ale planetelor stân- coase. Noi, oamenii, suntem parte a acestei poveşti în foarte măsură, pentru că reprezentăm produsul evoluției şi al diver- sificării vieții pe planeta Pământ. În plus, pe parcursul scurtei dar remarcabilei noastre istorii, am creat atât de multe forme noi de complexitate, încât astăzi pare că dominăm schimba- rea în lumea noastră. Apariția unui lucru nou şi mai complex decât cel care i-a precedat, cu însuşiri noi în curs de formare, întotdeauna pare să fie la fel de miraculoasă ca naşterea unei ființe vii, pentru că tendința generală a Universului este să devină mai puțin complex şi mai dezordonat. În cele din urmă, această tendință spre o dezordine sporită (ceea ce oamenii de ştiință numesc entropie) va avea câştig de cauză, iar Universul se va transforma într-un soi de harababură aleatorie, fără ti- par sau structură. Dar mai e încă mult până în viitor.

Între timp, pare că trăim într-un univers tânăr şi viguros, care e plin de creativitate. Naşterea Universului – primul nostru prag – este la fel de miraculoasă ca oricare dintre celelalte

praguri din povestea noastră modernă a originilor.

I

(27)

I

(28)

DAVID CHRISTIAN28

C

(29)

Următoarea cronologie prezintă câteva date fundamentale pentru povestea modernă a originilor şi foloseşte atât date absolute aproximative, cât şi date recalculate, ca şi cum Uni- versul ar fi fost creat în urmă cu 13,8 ani şi nu 13,8 miliarde de ani. Cea de-a doua abordare face mai uşoară înțelegerea po- veştii noastre din punct de vedere cronologic. La urma urmei, selecția naturală nu ne-a proiectat mintea să lucreze cu milioane sau miliarde de ani, deci această cronologie mai scurtă ar trebui să fie mai uşor de priceput.

Majoritatea datelor legate de evenimentele care s-au pe- trecut în urmă cu mii de ani au fost stabilite abia în ultimii 50 de ani, cu ajutorul tehnologiilor cronometrice moderne. Din- tre acestea, cea mai importantă este datarea radiometrică.

EVENIMENTUL DATA ABSOLUTĂ

APROXIMATIVĂ

DATA ÎMPĂR- ȚITĂ LA UN MILIARD PRAGUL 1: Big Bang: naște-

rea Universului

acum 13,8 miliarde de ani

acum 13 ani și 8 luni

PRAGUL 2: Încep să licărească primele stele

acum 13,2 (?) miliarde de ani

acum 13 ani și 2 luni

Cronologie

(30)

DAVID CHRISTIAN30

PRAGUL 3: Se formează elemente noi prin căldura degajată de stele mari care mor

neîntrerupt, începând cu pragul 2 și până în prezent

neîntrerupt, începând cu pragul 2 și până în prezent PRAGUL 4: Se formează

Soarele și sistemul nostru solar

acum 4 ani și 6 luni PRAGUL 5: Primele forme

de viață de pe Pământ

acum 3 ani și 9 luni Primele organisme mari

de pe Pământ

acum 600 de milioane

de ani acum 7 luni

Un asteroid duce la dispa- riția dinozaurilor

acum 65 de milioane

de ani acum 24 de zile

Linia homininelor se sepa- ră de cea a cimpanzeilor

acum 7 milioane de ani

acum 2 zile și jumătate Homo erectus acum 2 milioane de

ani acum 17 ore

PRAGUL 6: Primele dovezi ale existenței speciei noastre, Homo sapiens

acum 200 000 de ani acum 100 de minute PRAGUL 7: Sfârșitul ulti-

mei ere glaciare, începutul holocenului, cele mai tim- purii semne de agricultură

acum 100 000 de ani acum 5 minute

Primele dovezi de exis- tență a orașelor, statelor, civilizațiilor agrare

acum 5 000 de ani acum 2,5 minute Înflorirea Imperiului

Roman și a Imperiului Han acum 2 000 de ani acum un minut Zonele lumii încep să fie

legate laolaltă acum 500 de ani acum 15 secunde PRAGUL 8: Începe revolu-

ția combustibililor fosili acum 200 de ani acum 6 secunde

C

(31)

POVESTEA ORIGINILOR31 Marea Accelerare; oamenii

pun piciorul pe Lună acum 50 de ani acum 1,5 secunde PRAGUL 9 (?): O ordine

mondială durabilă? peste 100 de ani? mai sunt 3 secunde Moare Soarele peste 4,5 miliarde de

ani

peste 4 ani și 6 luni Universul se pierde în în-

tuneric; entropia câștigă

peste trilioane de trilioane de ani

peste miliarde de miliarde de

C

ani

(32)

(33)

PARTEA ÎNTÂI

Cosmosul

(34)

DAVID CHRISTIAN34

1

(35)

POVESTEA ORIGINILOR35 Ca să faci o plăcintă cu mere de la zero,

trebuie mai întâi să inventezi Universul.

CARL SAGAN, COSMOS

Așa că trebuie să fi fost după nașterea luminii simple În locul rotitor de la-nceput, caii vrăjiți

pășind cald

Afară din grajdul verde nechezând Spre câmpiile laudei.

DYLAN THOMAS, FERN HILL

Demarajul forțat al unei povești a originilor

Bootstrapping^*se referă la imposibila acțiune de a te ridica singur în aer, trăgând cu toată puterea de brida din spate, de

* În română, „a ridica”, „a împinge”, „a stimula”, „a demara”. Tehnica bootstrap se referă la implementarea unui program prin etape succesive. Mot-à-mot înseamnă „să te tragi de brida de la bocanci”. Sensul adaptat al acestui termen poate fi și „a stabili momentul de în- ceput/de apariție” (n.t.).