DE PUI DE CARNE

(1)

GHID DE BUNE PRACTICI ÎN FERMELE

DE PUI DE CARNE

Editat de: DUDU Ştefan

CIURESCU Georgeta, GHEORGHE Anca, HĂBEANU Mihaela, VAN Ilie

(2)

CUPRINS

I. Introducere ... 1

II. Tehnologii şi soluţii nutriţionale inovatoare în contextul unor standarde superioare de bunăstare la pui de carne ……….... 5

II.1. Resurse furajere utilizate în hrana puilor de carne. 6 II.1.1 Resurse furajere convenţionale ... 6

II.1.1.1 Şrotul de soia (valoare nutriţională) ... 6

II.1.2 Resurse furajere neconvenţionale ... 10

II.1.2.1 Şroturile de rapiţă/ Canola ... 10

II.1.2.1 Turtele de camelină ... 16

II.2. Hibrizi comerciali de găină pentru producţia de carne... 20

II.2.1 Hibridul comercial Ross 308 (cerinţe nutriţionale, performanţe de producţie) ... 20

II.2.2. Hibridul comercial Cobb 500 (cerinţe nutriţionale, performanţe de producţie) ... 22

II.3. Soluţii/tehnologii nutriţionale inovative testate/validate experimental... 25

II.3.1. Influenţa nivelului proteic şi a sursei proteino-oleaginoase (şrot Canola vs. turte de camelină) asupra potenţialului de sinteză proteică şi de acizi graşi la pui de carne... 25

II.3.2. Influenţa aplicării legislaţiei privind bunăstarea puilor de carne asupra costului unitar ... 39

III. Recomandări privind cerinţele superioare de bunăstare la pui de carne/ Măsura 215 .. 47

III.1 Subpachetul 1b) – asigurarea intensităţii iluminatului artificial la minimum 30 lucşi ……. 49

III.2. Subpachetul 2b) –reducerea densităţii păsărilor cu 10% faţă de densitatea rezultată din aplicarea cerinţelor minime obligatorii privind suprafaţa minimă alocată pentru fiecare categorie de păsări ... 52

III.3. Subpachetul 3b) –îmbunătăţirea condiţiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului … 55 III.4. Subpachetul 4b) –corectarea nivelului nitriţilor şi nitraţilor în apa utilizată ... 58

III.5. Subpachetul 5b) –reducerea noxelor cu 30% faţă de nivelul minim obligatoriu prin menţinerea în limite optime a parametrilor de microclimat... 61

IV. Legislaţie, reglementări, normative ... 63

V. Bibliografie ... 67

VI. Abrevieri... 68

(3)

Sănătatea păsărilor de fermă presupune bunăstarea acestora, un anumit confort biologic minimal, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalităţii şi atingerea performanţelor genetice ale actualelor rase şi hibrizi. Aceasta înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor păsărilor, monitorizarea computerizată a factorilor de microclimat, a ventilaţiei, consumului de furaj şi de apă şi aplicarea programelor de profilaxie a bolilor, etc.

Dacă examinăm tehnologiile de tip industrial, prin prisma progreselor din domeniul etologiei şi al bioeticii animale, rezultă cu claritate necesitatea reconsiderării şi înlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne şi performante, de tip intensiv (dar nu neapărat industrial), care ţin seama de cerinţele fiziologice ale păsărilor şi permit valorificarea în cele mai bune condiţii a potenţialului biologic productiv al acestora. Revizuirea tehnologiilor de creştere este impusă şi din considerente privind siguranţa alimentară.

Vechile tehnologii au sădit neîncredere în rândul consumatorilor de produse de origine alimentară, ca urmare şi a apariţiei de îmbolnăviri: toxiinfecţii alimentare, encefalopatii produse de prioni, intoxicaţii cu dioxină, etc.

Sintagma bunăstarea animalelor a fost aleasă pentru a desemna calitatea vieţii animalelor. Ea derivă din limba

În limba română termenul de bunăstare este primit cu rezerve, traducerea părând forţată, dar, cu toate acestea, este oficial acceptat şi folosit în actele normative.

Aceeaşi terminologie este folosită şi în alte limbi europene: bien-être (franceză), bienestar (spaniolă), benessere (italiană) etc. Conceptul de bunăstare nu are încă o definiţie precisă, dar toţi specialiştii care au studiat bunăstarea la animale sunt de acord că această noţiune include sănătatea, confortul productiv şi presupune şi protecţia animalelor. Declaraţia Universală privind Bunăstarea Animalelor, elaborată de către Societatea Mondială pentru Protecţia Animalelor, defineşte bunăstarea prin:

Gradul în care sunt întrunite cerinţele fizice, comportamentale şi psihologice ale animalului. În cadrul aceleiaşi Declaraţii, se prezintă, pentru animalele dependente de om, cele cinci principii, care trebuie să fie asigurate concomitent: /1/

asigurarea accesului la apa proaspătă şi la hrana specifică; /2/ asigurarea mediului corespunzător, incluzând adăpostirea şi odihna; /3/ prevenirea durerii, rănilor, diagnosticul şi tratamentul bolilor; /4/

eliberarea de frică şi suferinţă mentală; /5/ asigurarea spaţiului, a facilităţilor, pentru exprimarea comportamentului normal. Asociaţia Mondială Veterinară, a recunoscut cele cinci principii, cu ocazia Adunării Generale de la Paris (1992), acestea fiind considerate esenţiale pentru bunăstarea şi protecţia animalelor domestice. O altă definiţie, tot mai larg acceptată, este cea a profesorului D.M. Broom, aceasta fiind însuşită şi de către Eurogrupul pentru Bunăstarea Animalelor (1980) de I. Introducere

(4)

pe lângă Consiliul Europei, şi anume: "bunăstarea unui animal este reflectată de gradul său de adaptare la mediul înconjurator, incluzând eforturile pe care animalul trebuie să le facă pentru a se adapta, măsura în care reuşeşte să se adapteze, precum şi sentimentele pe care i le provoacă această adaptare".

Pentru înţelegerea şi descrierea raporturilor pe care le poate avea animalul cu mediul său de viaţă, trebuie să admitem că există diferite grade de bunăstare. În limba engleză se foloseste expresia: from very good to very poor welfare, ceea ce ar însemna: de la o bunăstare foarte bună la o bunăstare foarte săracă. Pentru limba română ar fi mai potrivită exprimarea prin termenii de: bunăstarea deplină; bunăstare precară şi foarte precară.

Bunăstarea este influenţată în egală măsură de condiţiile de hrănire, adăpare, de microclimat, dar şi de circuitul informaţional dintre animale şi mediul lor de viaţă. Informaţiile pot influenţa decisiv homeostazia şi mai ales modul de folosire a substanţelor nutritive şi a energiei. Pentru fiecare categorie de animale informaţiile trebuie să prezinte anumite caracteristici, care exercită un rol reglator în viaţa şi comportamentul animalelor. Insuficienţa unor stimuli, determină sindroamele de privare informaţională care se manifestă lent şi diferit, dependent de specie, vârstă, sex şi de gradul de diminuare sau de perturbare a informaţiei. De exemplu, izolarea prelungită înspaţii restrânse, închise, fără contact cu mediul natural şi cu alte animale poate conduce la stres. Din aceste motive, chiar şi pentru animalele menţinute în boxe individuale este

obligatorie asigurarea comunicării vizuale şi prin miros cu animalele aflate în acelaşi adăpost. La fel de dăunătoare este şi agresiunea informaţională, de natură fonică, fotonică, calorică, antigenică, etc. Anumite zgomote exercită efecte negative asupra sănătăţii şi a comportamentului (stres psihic), prin efectele iritative declanşate de anumite caracteristici de intensitate şi de tărie a sunetelor.

Agresiunea antigenică poate fi declanşată prin inhalarea de aer cu o încărcătură microbiană foarte mare, chiar dacă flora este constituită din specii inofensive. În astfel de situaţii animalele suprastimulate antigenic vor produce anticorpi în exces, adeseori şi anticorpi faţă de propriile structuri (asemănătoare antigenic cu unele structuri microbiene), ceea ce se va exprima prin stres şi mai apoi prin boli de autoagresiune.

Optând pentru aderarea la UE, România s-a apropiat de valorile civilizaţiei vest europene, care includ printre altele şi bunăstarea şi protecţia animalelor.

Factorii politici au întreprins demersuri importante pe calea armonizării legislaţiei interne cu cea a UE, inclusiv privitor la bunăstarea şi protecţiaanimalelor.

(5)

II. Tehnologii şi soluţii nutriţionale inovatoare în contextul unor standarde superioare de

bunăstare la pui de carne

In ultimii ani, cercetătorii sunt preocupaţi de găsirea de noi soluţii nutriţionale, în ceea ce priveşte alimentaţia păsărilor, soluţii care să permită obţinerea de performanţe productive ridicate cu eforturi financiare cât mai reduse. În avicultură, mai mult decât la celelalte specii de animale, progresele în nutriţie sunt strâns legate de cele apărute în genetică.

Progresele genetice, la rândul lor, relansează cercetările în nutriţie, deoarece păsările cele mai productive sunt şi cele mai exigente, necesitând tehnici de alimentaţie adecvate, care să le permită să atingă vârsta de adult fără probleme asupra sănătăţii şi a rezistenţei acestora la boli (în special, tulburări locomotorii), implicit şi a bunăstării acestora. Nutriţia echilibrată face de asemenea să dispară o parte din riscurile patologice date de carenţele în proteină - aminoacizi, vitamine şi minerale.

Nutreţul, ca prim factor care influenţează preţurile produselor avicole a evoluat mult, pe de o parte datorită unei mai bune cunoaşteri a fiziologiei şi metabolismului păsărilor, şi pe de altă parte datorită unei evaluări mai precise a calităţii/salubrităţii ingredientelor furajere utilizate.

II.1. Resurse furajere utilizate în hrana puilor de carne Alimentaţia păsărilor, în general şi a puilor de carne, în mod special, face apel la două tipuri principale de materii prime furajere: cerealele (porumb, grâu), ca sursă energetică şi subprodusele industriale, pentru asigurarea cerinţelor proteice; în fapt, printre acestea, unele ocupă un astfel de loc, încât au devenit materii prime dominante şi adesea indispensabile: este cazul şrotului de soia.

II.1.1. Resurse furajere convenţionale

În mod clasic, în componenţa nutreţurilor combinate produse în ţara noastră intră şroturile de soia. Deşi considerată o materie primă furajeră strategică, în multe ţări din Europa şi Asia, şroturile de soia reprezintă o materie primă de import, ceea ce impune găsirea de surse proteice vegetale alternative; fenomenul fiind valabil şi pentru ţara noastră.

II.1.1.1. Şrotul de soia (valoare nutriţională)

Şrotul de soia este principala sursă de proteine vegetale utilizate pentru nutriţia păsărilor: nivel ridicat de proteine (44%, nedecorticat şi 46 până la 50%, decorticat) şi un echilibru în aminoacizi esenţiali apropiat cerinţelor păsărilor

(6)

(Tabelul, 1) (NRC, 1994). De asemenea, are cea mai ridicată digestibilitate a lizinei (91%) dintre toate sursele proteice disponibile.

Tabelul 1. Valoarea nutrienţională a şrotului de soia

% Convenţional Hi Pro(decojit)

Substanţă uscată 88,2 88,4

Proteină 44,0 47,5

Grăsime brută 0,8 1,0

Celuloză 7,0 3,9

Metionină 0,62 0,67

Cistină 0,66 0,72

Lizină 2,69 2,90

Triptofan 0,74 0,74

Treonină 1,72 1,87

Fenilalanină 2,16 2,34

Tirozină 1,91 1,95

Valină 2,07 2,22

Arginină 3,14 3,48

Histidină 1,17 1,28

Leucină 3,39 3,73

Energie metabolizabilă,

kcal/kg 2230 2440

Calciu 0,29 0,27

Fosfor disponibil 0,27 0,27

Tabelul 2Conţinutul de lizină la principalele surse proteice

Ingredient PB % Lizină% %

Proteine vegetale

Şrot soia 44 2,90 100

Şrot soia, decojit 46,5 3,01 104

Concentrat de proteine din

soia 66 4,20 145

Izolat de proteine din soia 92 5,20 179

Şrot de fl.soarelui, decojit 45,5 1,68 58

Şrot Canola 38 2,27 78

Drojdie de bere 45 3,23 111

Proteine animale

Proteine din ou 48 3,30 114

Făină peşte 60 4,75 164

Lapte praf, degresat 33 2,54 88

Zer uscat 12 0,97 33

Având un grad ridicat de corelare a aminoacizilor esenţiali, proteina şrotului de soia are o valoare biologică comparabilă cu cea a proteinei animale; în majoritatea nutreţurilor pentru păsări, şrotul de soia furnizează 80% din necesarul de aminoacizi. Comparat cu alte surse proteice, şroturile din soia sunt cele mai bogate în lizină (Tabelul, 2) (Britzman, 2002).

Şrotul de soia nu conţine amidon, dar are cantităţi mari de hemiceluloză şi de substanţe pectice nedegradabile în tubul digestiv al păsărilor.

(7)

De asemenea, este o excelentă sursă de potasiu şi de vitamine: colină, acid folic, riboflavină, niacină, acid pantotenic şi tiamină. Şrotul de soia are un raport excelent lizină - proteine şi poate fi utilizat ca sursă unică de proteine pentru toate categoriile de păsări, în orice fază a creşterii sau producţiei (Tabelul 3) (Britzman, 2002). În industria nutreţurilor combinate sunt folosite şroturi de soia atât cu grăsime parţială cât şi integrală(produsul Full fat soia).

II.1.2. Resurse furajere neconvenţionale

Cercetările în domeniul nutriţiei păsărilor au condus la extinderea gamei de materii prime furajere şi creşterea ponderii acestora în nutreţuri, cum ar fi: şroturi de rapiţă/Canola, turte de camelină, etc. La nivel local, diversele resurse proteice vegetale, altele decât şrotul de soia, sunt disponibile la preţuri mici şi, prin urmare, pot reduce semnificativ costul nutreţului.

II.1.2.1. Şroturile de rapiţă/ Canola

Şrotul de rapiţă, incluzând şi varietăţile Canola este al doilea dintre şroturile proteice produse în lume, după cel de soia şi provine din două specii de plante, ambele aparţinând genului Brassica. În Europa Centrală şi de Nord se cultivă hibrizi din varietatea Brassica napus, iar în Canada şi Asia sunt cultivate ambele varietăţi (Brassica napus şi Brassica campestris). Tabelul 4 prezintă concentraţia proteică şi în aminoacizi din şrotul de rapiţă provenit din seminţe de la cele două varietăţi, comparativ cu şrotul de soia (Koreleski, 1993). Ţinând seama de conţinutul ridicat în poliozide insolubile şi în tanini (care provin din tegumente), energia metabolizabilă este relativ scăzută şi constituie una din problemele care limitează utilizarea acestui şrot.

Decojirea seminţelor permite creşterea cu 25% a valorii energetice şi cu 15% a conţinutului în proteină.

Utilizarea şroturilor de rapiţă ca ingredient în Tabelul 3. Raportul lizină/proteină în diferite ingrediente

furajere, comparativ cu cerinţa nutriţională la pui de carne

Ingredient PB, % Lizină,

%

Lizină/

Proteină

Porumb 8,3 0,26 3,13

Grâu 11 0,33 3,00

Orz 10,5 0,37 3,52

Şrot soia, decojit 47,5 3,02 6,36

Şrot de fl.soarelui, decojit 34 1,18 3,47

Şrot Canola 35,6 2,08 5,84

Şrot bumbac 41,4 1,72 4,15

Şrot susan 42,6 1,01 2,37

Făină de peşte 62,9 4,81 7,64

Făină carne 54 3,07 5,68

Norma, pentru un pui broiler (vârstă 1 -10 zile)

23,0 1,10 4,78

(8)

Tabelul 4. Concentraţia în aminoacizi Proteină

(% din SU)

Şrot rapiţă Brassica napus

Şrot rapiţă Brassica campestris

Şrot soia Glycine hispida

39 39,5 50,1

Lizină 5,39 5,47 6,05

Metionină 2,00 2,08 1,40

Cistină 2,55 2,51 1,51

Treonină 4,34 4,49 3,91

Triptofan 1,29 1,28 1,34

Arginină 5,66 5,96 7,21

Histidină 2,65 2,77 2,63

Izoleucină 3,87 3,85 4,42

Leucină 6,99 7,21 7,75

Fenilalanină 3,80 4,11 4,84

Tirozină 3,04 3,26 3,81

Valină 5,10 5,10 4,68

AAE* 78,1 80,2 79,3

*AAE – total, aminoacizi esenţiali

nutreţurile pentru puii de carne a fost limitată mult timp de prezenţa unor concentraţii ridicate de glucozinolaţişi acid erucic(cca. 50%, din total acizi graşi) în varietăţile tradiţionale de rapiţă. Toxicitatea seminţelor de rapiţă afectează, în principal funcţionarea tiroidei şi în consecinţă întârzierea creşterii (la tineretulaviar) şi

scăderea procentului de ouat (în cazul păsărilor ouătoare). Factorii care produc gustul amar (ex:

izotiocianat- ITC) sunt puţin activi la păsări, care sunt sub acest aspect mai puţin sensibile, decât mamiferele (Summers şi col., 1990, citaţi de Koreleski, 1993). Nici un tratament tehnologic nu poate, la ora actuală, în afără de cele care se practică pentru boabele de soia (toastare, extrudare, etc.), să facă produsul perfect din punct de vedere nutriţional. Singură, selecţia vegetală, permite scăderea considerabilă a nivelului glucozinolaţilor.

Timp de aproximativ 10 ani (între anii 1980-1990) cultivatorii canadieni printr-un program de selecţie şi hibridare au dezvoltat noi varietăţi de rapiţă, care combină nivelele reduse atât de acid erucic (mai puţin de 2%), cât şi de glucozinolaţi (mai puţin 30 µmol tioglucozide/gram), varietăţi cunoscute sub denumirea comercială de Canola, forma abreviată de la „Can. O., L-A” (Canadian Oilseed, Low-Acid) sau aşa-zisele varietăţi „dublu zero”(OECD, 2001- “Organisation for Economic Co-operation and Development”).

Din punct de vedere nutriţional Canola este o varietate de rapiţă superioară, având 18,7-26% proteină brută şi 24-43% grăsimi şi un conţinut scăzut de glucozinolaţi (< 20 µmol per gram SU) (OECD, 2001) şi acid erucic (< 2%), (Swick şi Tan, 1997). Tabelele 5 şi 6 prezintă conţinutul în factori antinutriţionali (glucozinolaţi, tanini, sinapina şi acid fitic) din diverse tipuri sau varietăţi de rapiţă.

(9)

Tabelul 6. Nivelul de factori antinutriţionali în seminţele de rapiţă „dublu zero”

Specificaţie %

Toxine:

Glucozinolaţi (μmoli/g ulei) 6 -29 Factori antinutriţionali:

Tanini (%) 1,5 -3

Sinapină (%) 0,6 -1,8

Acid fitic (%) 2,0 -5,0

Noile varietăţi au fost acceptate şi în SUA, Europa şi Australia. Şrotul provenit din seminţe de Canola este galben la culoare, comparativ cu cel de rapiţă tip „dublu

zero” (varietatea Brassica napus), care are o culoare mai închisă (maron).

Comparâd şroturile de rapiţă şi Canola cu şrotul de soia, precizăm că proteina acestora este mai puţin digestibilă, decât cea a şrotului de soia (83-84% faţă de 90-91%). De asemenea, şroturile de rapiţă/Canola sunt deficitare în lizină, dar au un conţinut ridicat în aminoacizi cu sulf (metionină şi cistină) şi, ca urmare, recomandăm ca formularea reţetelor de nutreţuri, pentru păsări, să se facă ţinând cont de coeficienţii de digestibilitate ai acestor aminoacizi.

Profilul în acizi graşi ai uleiul de Canola/rapiţă, comparativ cu cel de soia, este prezentat în Tabelul 7 (NRC, 1994).

Tabelul 5. Conţinutul în glucozinolaţi

Sursa Nivel (μmol/g)

Canola (Comitetul Canola) 11

Canola (Swick şi Tan, 1997) 21 (7 -30)

Brassica napus 72

Brassica campestris 53

Şrot de rapiţă indian 99 -144

Tabelul 7. Profil în acizi graşi

Acizi graşi (%) Șrot soia Şrot Canola (rapiţă)

Palmitic (16:0) 10,3 4,0

Palmitoleic (16:1) 0,2 0,2

Stearic (18:0) 3,8 1,8

Oleic (18:1) 22,8 56,1

Linoleic (18:2n-6) 51,0 20,3

α-Linolenic (18:3n-3) 6,8 9,3

Eicosenoic (20:1) 0,2 3,6

Total n-6 51,0 20,3

Totaln-3 6,8 9,3

(10)

Ambele uleiuri, Canola şi cel de rapiţă, au niveluri ridicate de acizi graşi mononesaturaţi (C18:1; C20:1) şi concentraţii mai reduse de acizi graşi polinesaturaţi (AGP) de tipul n-6 (C18:2 n-6), comparativ cu cel de soia. În plus, acidul α-linolenic (18:3n-3) reprezintă cca.10% din totalul acizilor graşi în uleiul de Canola/rapiţă, faţă de 6-7% în cel de soia. Acidul α- linolenic este un precursor al lanţului lung de acizi graşi polinesaturaţi n-3, cum ar fi: acidul eicosapentaenoic (EPA), docosapentaenoic (DPA) şi docosahexaenoic (DHA) consideraţi a fi nutrienţi funcţionali pentru retină şi membranele fosfolipidice din creier, iar pe de altă parte pot reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare. În organismul uman sau animal aceşti AGP precursori nu pot fi sintetizaţi, fiind consideraţi esenţiali, ceea ce impune asigurarea acestora printr-un aport alimentar corespunzător pentru menţinerea stării de sănătate.

II.1.2.2. Turtele de camelină

Camelina (Camelina sativa L. Crantz) este o plantă oleaginoasă din familia Brassicaceae (Cruciferae), cunoscută şi sub denumirea de „in fals”, „cuscuta inului” sau „aur al plăcerii”, originară din Europa de Nord, Asia Centrală şi cultivată încă din antichitate (Putnam şi col., 1993; Zubr, 1997). Camelina poate fi considerată un ingredient low–input spre deosebire de alte oleaginoase (rapiţă, soia) deoarece are o perioadă scurtă de vegetaţie, necesită costuri de producţie mici şi are avantaje agrotehnice deosebite: rezistenţă la secetă, la dăunători, la îngheţurile târzii de primăvară (de până la -5°C), cerinţe minime faţă de amendamente, pretabilă la cultivarea pe terenuri marginale.

Compoziţia chimică a turtelor de camelină diferă în funcţie de cultură, tipul de sol şi metoda de procesare.

Comparate cu şrotul de camelină turtele obţinute în urma extracţiei uleiului prin presare la rece au un conţinut mai ridicat de grăsime (15-25%) şi mai redus în proteină brută (Tabelul 8). Profilul în aminoacizi al turtelor de camelină este similar şrotului de soia sau a şrotului canola; conţine aminoacizi esenţiali precum treonina, glicina, metionina, valina, izoleucina, lizina şi fenilalanina.

Utilizarea şroturilor/turtelor de camelina ca ingrediente în nutreţurile pentru puii de carne este limitată de prezenţa unor factori antinutriţionali. Dintre aceştia glucozinolaţii, substanţe înrudite cu

(11)

Tabelul 8. Valoare nutriţională Compoziţie

chimică

Șrot camelină (Cherian,

2012)

Șrot camelină (Feedstuffs,

2012)

Turte camelină (INCDBNA,

2012)

Substanţă uscată, % 90,00 90,00 93,51

Proteină brută 36,20 33,90 28,39

Grăsime brută 12,00 12,00 22,49

Cenuşă brută 6,50 5,80 7,41

Celuloză brută 8,40 12,40 8,77

Calciu 0,33 0,33 0,49

Fosfor total 0,94 0,94 0,75

Energie brută, Kcal/kg

4755 - -

Energie metabolizabilă, Kcal/kg

- 3328 3050

tioglicozidele, par a fi toxici şi responsabili de afectarea glandei tiroide şi în consecinţă de întârzierea creşterii, iritaţii ale mucoasei gastro-intestinale urmate de necroze. Conţinutul de glucozinolaţi din camelina (22,90-23,79 µmol/g) (Ryhänen şi colab., 2007; Meadus şi colab., 2014) este predominant reprezentat de glucocamelina care se metabolizează în 10- methylsulfinyldecylisothiocyanate, (Kjaer şi Jensen, 1956). Structura metabolitului 10-methylsulfinyldecyl este apopiată analogului sulforaphane care este comun plantelor din familia Brassicaceae (Cruciferae) cum ar fi:

brocoli, conopida, muştar) şi care sunt consideraţi a avea efecte protective împotriva cancerului şi a bolilor cardiovasculare. (Anwar-Mohamed şi El-Kadi,2009).

Totodată, camelina conţine cantităţi importante de acizi graşi esenţiali omega-3 (n-3) şi omega-6 (n-6), din care acidul α-linolenic (18:3n-3) reprezintă cca. 30% din totalul acizilor graşi, ceea ce face din introducerea acestora în hrana păsărilor o posibilă sursă pentru manipularea metabolismului lipidic şi de îmbunătăţire a calităţii cărnii (Tabelul 9).

Seminţe de Camelina sativa L. Crantz

Turtede Camelina sativa L. Crantz

(12)

Tabelul 9. Profil în acizi graşi

Acizi graşi (%) Șrot camelină (Cherian, 2012)

Turte camelină (INCDBNA,

2012)

Palmitic (16:0) 8,29 7,43

Palmitoleic (16:1) 0,25 0,24

Stearic (18:0) 2,38 2,01

Oleic (18:1) 20,33 17,69

Linoleic (18:2n-6) 23,87 21,09

α-Linolenic (18:3n-3) 29,48 29,47

Eicosenoic (20:1) 10,67 11,42

Eicosadienoic (20:2n-6) 1,52 1,33

Eicosatrienoic (20:3n-6) 1,05 -

Erucic (22:1) 1,75 2,99

18:2n-6/18:3n-3 0,81 0,72

Hibrizii Ross sunt hibrizi tetraliniari, produşi în mai multe variante genetice (Ross 303, Ross 708, Ross PM3, Ross Rowan), de către firma Ross Breeders membră a Corporaţiei Aviagen, din Scoţia, Marea Britanie. Împortaţi în ţara noastră de câţiva ani au reuşit să se impună atenţiei avicultorilor prin performanţele realizate.

Varianta genetică cunoscută sub codul Ross 308 realizează, în cazul creşterii puilor nesexaţi, greutăţi corporale de 2,65 kg, la vârsta de 42 zile, cu un indice de conversie de 1,75. În cazul creşterii puilor separat pe sexe se pot obţine greutăţi corporale, la vârsta de 42 zile de 2,86 kg la masculi, în condiţiile unui indice de conversie foarte redus, de 1,70. Femelele pot obţine greutăţi corporale, la vârsta de 42 zile, de 2,43 kg, în condiţiile unui indice de conversie de 1,81.

Recomandările privind cerinţele în nutrienţi în cazul creşterii puilor broiler din hibridul comercial Ross 308 nesexaţi sunt prezentate în Tabelele 10; 11 şi 12 (Ross 308 Management Manual, ed. iunie, 2012).

II.2. Hibrizi comerciali de găină pentru producţia de carne

II.2.1. Hibridul comercial ROSS 308 (cerinţe nutriţionale, performanţe de creştere)

Lan de Camelina (Camelina sativa L. Crantz)

(13)

Tabelul 10. Specificaţii nutriţionale pentru pui Ross 308, nesexaţi

Vârsta(zile) Start Creştere Finisare

0 -10 11 -24 25-

abatorizare

EM kcal 3025 3150 3200

MJ 12,65 13,20 13,40

Aminoacizi: ^Total ^Dig¹ ^Total ^Dig¹ ^Total ^Dig¹

Lizină ^% 1,43 1,27 1,24 1,10 1,09 0,97

Metionină+ cistină

% 1,07 0,94 0,95 0,84 0,86 0,76

Metionină ^% 0,51 0,47 0,45 0,42 0,41 0,38

Treonină ^% 0,94 0,83 0,83 0,73 0,74 0,65

Valină ^% 1,09 0,95 0,96 0,84 0,86 0,75

Izoleucină ^% 0,97 0,85 0,85 0,75 0,76 0,67

Arginină ^% 1,45 1,31 1,27 1,14 1,13 1,02

Triptofan ^% 0,24 0,20 0,20 0,18 0,18 0,16

Proteină brută

% 22 -25 21 -23 19 -23

1-digestibili

Vârsta(zile)

Start Creştere Finisare

0 -10 11 -24 25-

abatorizare Adaos minerale:

Calciu % 1,05 0,90 0,85

Fosfor disponibil

% 0,50 0,45 0,42

Magneziu % 0,05 -0,50 0,05 -0,50 0,05 -0,50 Sodiu % 0,16 -0,23 0,16 -0,23 0,16 -0,23 Clor % 0,16 -0,23 0,16 -0,23 0,16 -0,23 Potasiu % 0,40 -1,00 0,40 -0,90 0,40 -0,90 Adaos oligoelemente:

Cupru mg/kg 16 16 16

Iod mg/kg 1,25 1,25 1,25

Fier mg/kg 40 40 40

Mangan mg/kg 120 120 120

Seleniu mg/kg 0,30 0,30 0,30

Zinc mg/kg 100 100 100

(14)

Vârsta(zile)

Start Creştere Finisare

0 -10 11 -24 25-

abatorizare Adaos vitamine: ^Grâu,_ca

cereală de bază

Porumb ca cereală de bază

Grâu, ca cereală de bază

Vitamina A, UI 12000 11000 10000 9000 10000 9000 Vitamina D₃UI 5000 5000 5000 5000 4000 4000

Vitamina E, UI 75 75 50 50 50 50

Vitamina K, mg/kg 3 3 3 3 2 2

Tiamină, mg/kg 3 3 2 2 2 2

Riboflavină, mg/kg 8 8 6 6 5 5

Acid nicotinic,

mg/kg

55 60 55 60 35 40

Acid pantotenic,

mg/kg

13 15 13 15 13 15

Piridoxină, ^mg/kg ⁵ ⁴ ⁴ ³ ³ ²

Biotină, mg/kg 0,20 0,15 0,20 0,10 0,10 0,10 Acid folic, mg/kg 2.00 2.00 1,75 1,75 1,50 1,50 Vitamina B₁₂mg/kg 0,016 0,016 0,016 0,016 0,010 0,010

Specificaţii minime:

Colină, ^mg/kg ¹⁶⁰⁰ ¹⁵⁰⁰ ¹⁴⁰⁰

Acid linoleic, % ^1,25 ^1,20 ^1,00

Este o realizare a Cobb Breeding Company Ltd, din Marea Britanie, fiind adaptat diverselor tipuri de climă şi diferitelor sisteme de creştere. Totodată, este sexabil la vârsta de o zi după dezvoltarea remigelor primare.

Printr-o alianţă, în 2007 cu grupul Hendrix Genetics şi un parteneriat realizat în 2008 cu grupul francez Sasso, Compania Cobb-Vantress, mai comercializează şi hibrizii: Cobb 700, CobbAviagen 48 şi CobbSasso 150 (hibrid perfecţionat pentru creştere lentă, pielea pigmentată şi calităţi gustative superioare ale cărnii).

La vârsta de 42 zile, hibridul Cobb 500, poate realiza greutăţi corporale medii, în cazul creşterii puilor nesexaţi, de 2,62 kg, cu un indice de conversie de 1,76.

În cazul creşterii puilor separat pe sexe se pot obţine greutăţi corporale, la vârsta de 42 zile de 2,83 kg la masculi, în condiţiile unui indice de conversie redus, de 1,70. La femele, la aceeaşi vârstă, respectiv 42 de zile, greutăţile corporale sunt de 2,41 kg, cu un indice de conversie de 1,82.

Tabelele 13 şi 14 prezintă recomandările nutriţionale, funcţie de faza de creştere (Cobb 500, Broiler Management Guide, 2008).

II.2.2. Hibridul comercial COBB 500 (cerinţe nutriţionale,

performanţe de creştere)

(15)

Tabelul 13. Specificaţii nutriţionale pentru pui Cobb 500, nesexaţi

Vârsta (zile) Start Creştere Finisare 1

Finisare 2 0 -10 11 -22 23 -42 42 + Proteină

brută

% 21 19 18 17

Energie Metabolizabilă

MJ/

kg 12,50 12,90 13,29 13,29

Kcal

/kg 2988 3083 3176 3176

Lizină ^% ^1,20 ^1,10 ^1,05 ^1,00

Lizină, dig. ^% ^1,08 ^0,99 ^0,95 ^0,90

Metionină ^% ^0,46 ^0,44 ^0,43 ^0,41

Met., dig. ^% ^0,41 ^0,40 ^0,39 ^0,37

Metionină+

cistină

% 0,89 0,84 0,82 0,78

Met.+cist., dig, ^% ^0,80 ^0,75 ^0,74 ^0,70

Triptofan ^% ^0,20 ^0,19 ^0,19 ^0,18

Treonină ^% ^0,79 ^0,74 ^0,72 ^0,69

Arginină ^% ^1,26 ^1,17 ^1,13 ^1,08

Minerale:

Calciu ^% ^1,00 ^0,96 ^0,90 ^0,90

Fosfor disp. ^% ^0,50 ^0,48 ^0,45 ^0,45

Sodiu ^% ^0,20 ^0,17 ^0,16 ^0,16

Clor ^% ^0,20 ^0,20 ^0,20 ^0,20

Acid linoleic ^% ^1,25 ^1,25 ^1,00 ^1,00

Tabelul 14. Nivelul de suplimentare cu vitamine şi oligominerale (per tonă)

Specificaţie Start Creştere Finisare½

Vitamina A MIU 13 11 10

Vitamina D₃ MIU 5 5 5

Vitamina E KIU 80 60 50

Vitamina K g 4 3 3

Vitamina B₁ g 4 2 2

Vitamina B₂ g 9 8 8

Vitamina B₆ g 4 4 3

Vitamina B₁₂ mg 20 15 15

Biotină mg 150 120 120

Colină g 400 400 350

Acid folic g 2 2 1,5

Acid nicotinic g 60 50 50

Acid pantotenic g 15 12 12

Mangan g 100 100 100

Zinc g 100 100 100

Fier g 40 40 40

Cupru g 15 15 15

Iod g 1 1 1

Seleniu g 0,3 0,3 0,3

MIU- milion unităţi internaţionale;

KIU- o mie unităţi internaţionale;

Nivelurile de oligoelemente sunt permanent revizuite, pentru a nu depăşi consumurile zilnice autorizate prin legislaţia europeană (EC 1334/2003 -Official Journal of the EU)

(16)

II.3. Soluţii/tehnologii nutriţionale inovative testate/validate experimental

Calitatea cărnii atrage din ce în ce mai mult atenţia consumatorilor, iar depunerea excesivă de grăsime este unul

dintre cei mai importanţi factori care duc la deprecierea calităţii cărnii de pui (Zhan şi col., 2007).

Rata maximăde depunere de proteine este asociată cu o cerinţă optimă de proteină perfect echilibrată şi care este adesea exprimată ca proteină ideală - adică un amestec de proteine şi aminoacizi care satisface exact cerinţa puilor în fiecare aminoacid (esenţial sau neesenţial), ceea ce înseamnă fără carenţă sau exces.

Compoziţia cărnii de pui poate fi manipulată pe căi genetice şi nutriţionale (Fisher (1984), Leeson şi colab.

(1996), Smith şi Pesti (1998), Wiseman şi Lewis (1998), Urdaneta-Rincon şi Leeson (2004), Shahin şi Azeem (2006). Este unanim acceptată ideea că o creştere a nivelului de proteină din nutreţuri are drept urmare o îmbunătăţire a calităţii cărnii de pui. Summers şi col.

(1988), Fancher şi Jensen (1989) au raportat o reducere a procentului de grăsime în carnea de pui, atunci când nutreţurile sunt suplimentate cu proteine, iar profilul în aminoacizi, respectiv a calităţii proteinei, influenţează considerabil calitatea cărnii de pui. Excesul de proteină poate să reducă procentul de grăsimi, dar nu trebuie neapărat să influenţeze în mod pozitiv cantitatea de piept de pui. Dacă profilul aminoacizilor din hrană nu este optimizat poate să apară o reducere a conţinutului deproteină din

pieptul de pui.

(17)

trifaziale, pe bază de porumb, grâu, şrot de soia,

turte de camelină

vs. şrot canola, gluten de porumb şi aminoacizi de sinteză (DL-metionină şi L-lizină HCl).

Toate reţetele au fost izoenergetice, egale în ceea ce priveşte conţinutul total şi digestibil în lizină şi aminoacizi cu sulf, calciu şi fosfor disponibil, conform recomandărilor nutriţionale ale hibridului. Procentul de includere a

turtelor de camelină

vs. şrot canola în structura nutreţurilor experimentate a fost de 4% în faza de start, 6% în faza de creştere şi de 8% în faza de finisare. Puii au fost cazaţi într-o hală cu condiţii de microclimat similare unui adăpost dintr-o fermă de producţie cu creştere la sol, pe aşternut permanent (talaş) şi în ţarcuri separate pentru fiecare lot, respectiv repetiţie. Furajarea, sub formă macinată, şi adăparea s- au făcut ad-libitum.

Performanţe bioproductive

Creşterea/diminuarea cu 10% a nivelului proteic din reţetele de nutreţuri combinate pentru pui broiler faţă de nivelul recomandat al hibridului, în condiţiile asigurării aminoacizilor limitativi (lizină şi metionină), a influenţat semnificativ parametrii bioproductivi (greutate corporală, spor în greutate, consum specific) indiferent de sursa proteino-oleaginoasă utilizată (Figura 1 şi 2).

Consumul mediu zilnic de furaje nu a fost influenţat semnificativ (P>0,05) de creşterea/diminuarea nivelului de proteină brută din nutreţuri sau de sursa proteino- În concluzie, cei mai importanţi parametri pentru

calitatea cărnii sunt procentul de piept din carcasă şi procentul de grăsime din pieptul de pui. Pieptul de pasăre reprezintă partea cu cea mai mare eficienţă economică şi este totodată măsura cea mai elocventă pentru calitatea nutriţiei puiului de carne. Calitatea cărnii, şi, în special profilul în acizi graşi, atât în musculatura pectorală, cât şi în muşchii picioarelor (pulpe) depinde în cea mai mare parte de calitatea ingredientelor furaje utilizate în nutreţurile combinate (Barteczko şi Lasek, 2008). În cazul reţetelor care nu sunt bazate pe porumb şi soia este necesar să se facă ajustări ale nivelului de aminoacizi, datorită faptului că, digestibilitatea este pentru majoritatea subproduselor de origine vegetală mult mai mică.

Scopul studiului nostru a fost acela de a evalua efectele nivelului proteic şi al unor ingrediente furajere proteino-oleaginoase (turte de camelină vs. şrot rapiţă, tip canola), ca şi surse alternative pentru şrotul de soia, asupra potenţialul de depunere al proteinei şi a profilului în acizi graşi din carnea de pui.

Experimentul s-a desfăşurat în cadrul biobazei experimentale a INCDBNA (IBNA)-Baloteşti, pe un efectiv total de 1200 pui de carne din hibridul comercial Cobb 500, repartizaţi în 6 loturi omogene: 2 loturi martor M (nivel proteic mediu), 2 loturi HP (+ 10% PB) şi 2 loturi LP (-10% PB), cu câte 200 pui/lot (6 loturi x 4 repetiţii x 50 pui/lot), pe o perioadă de 42 zile. Au fost formulate şi utilizate reţete de nutreţuri combinate

(18)

-oleaginoasă utilizată; prin urmare modularea consumului de hrană nu este numai o consecinţă a

cantităţii de proteină brută, ci şi a calităţii acesteia, adică concentraţia şi echilibrul în aminoacizi (Figura 3).

Indiferent de sursa proteino-oleaginoasă utilizată, consumul total de proteină (CTP) şi eficienţa utilizării proteinei (EUP), per total perioadă experimentală, au fost influenţate semnificativ (P<0,05) de nivelele proteice utilizate (Figura 4 şi 5). Astfel, loturile HP au înregistrat un CTP mai mare cu aprox. 10,2%, iar loturile LP cu aprox. 9,9% mai mic, comparativ cu loturile martor, diferenţele între loturi fiind foarte semnificative (P<0,0001). De asemenea, EUP a crescut cu aprox. 6% la loturile HP, respectiv s-a redus cu aprox. 5,6% la loturile LP, comparativ cu loturile martor (P=0,005; P=0,002). Îmbunătăţirea eficienţei de utilizare a proteinei la loturile LP, este probabil cauzată de creşterea depunerilor de grăsime, fapt pentru care unii cercetători sunt de părere că îmbunătăţirea acestui coeficient nu este neapărat un obiectiv benefic în

45 50 55 60

grame

Figura 1. Spor mediu zilnic

SMZ (g/pui) 52,18 54,32 49,97 53,05 55,31 50,48

M HP LP M HP LP

TC SR

1,7 1,8 1,9 2

g furaj/g spor

Figura 2. Consum specific

CS (1-42 zile) 1,88 1,82 1,97 1,86 1,79 1,95

M HP LP M HP LP

TC SR

97,9 98,1 98,3 98,5 98,7 98,9 99,1

grame

Figura 3. Consum mediu zilnic de furaj

CMZ (g/pui) 98,4 98,6 98,5 98,9 99,1 99

M HP LP M HP LP

TC SR

(19)

producţia economică de carne de pasăre (Waldroup şi col., 2005).

Sinteza proteică

Ingesta de proteină la un nivel cu 10% mai ridicat faţă de martor, se reflectă pozitiv în conţinutul de proteină în fracţiunea carcasă, în timp ce diminuarea nivelului de proteină cu 10% în hrana puilor are drept consecinţă diminuarea conţinutului în proteină în fracţiunea carcasă (Figura 6).

Conform aşteptărilor, sursa proteino-oleaginoasă nu are efecte semnificative (P>0,05) asupra compoziţiei în proteină a fracţiunii carcasă datorită faptului că recepturile de nutreţ au fost echilibrate în lizină şi aminoacizi cu sulf. Astfel, în timp ce la loturile martor conţinutul de proteină a fost de 17,06% în cazul utilizării turtelor de camelină, respectiv 17,11% la puii la care s-a utilizat şrot de rapiţă, tip canola, la loturile HP (+10%PB)

0 200 400 600 800 1000

grame

Figura 4. Consum total de proteină

CTP (1-42 zile) 826,52 911,24 744,67 831,04 915,87 748,76

M HP LP M HP LP

TC SR

2,3 2,4 2,5 2,6 2,7 2,8 2,9

g spor/g proteina

Figura 5. Eficienţa utilizării proteinei

EUP (1-42 zile) 2,65 2,5 2,82 2,68 2,53 2,84

M HP LP M HP LP

TC SR

0 5 10 15 20

%

Fig. 6 Compoziţia fracţiunii carcasă în proteină şi grasime brută

PB 17,06 17,48 16,81 17,11 17,8 16,95 GB 10,98 10,9 11,33 12,17 10,61 12,96

M HP LP M HP LP

TC SR

(20)

(P=0,01) a raportului n-6/n-3, la valori recomandate (sub 5; Simopoulus, 2002), ca fiind benefice sănătăţii umane (Figura 8).

având incluse turte de camelină s-a înregistrat o creştere a nivelului proteic cu 2,46%, respectiv 4,03% în cazul utilizării şrotului de rapiţă; la loturile LP (-10% PB) conţinutul de proteină din fracţiunea carcasă s-a diminuat cu 1,47%, la puii furajaţi cu turte de camelină şi cu 0,94%în cazul folosirii şrotului de rapiţă, tip canola.

Influenţa nivelului proteic şi a sursei proteino- oleaginoase asupra potenţialului de sinteză în acizi graşi din fracţiunea carcasă

Cele două surse proteino-oleaginoase incluse în structura nutreţului sunt diferite din punct de vedere al compoziţiei în acizi graşi. Întrucât, în ultimii ani, consumatorul de produse animale îşi adaptează cerinţele, respectiv consumul de carne la recomandările nutriţioniştilor în scopul asigurării unei bune stări de sănătate, este important să fie găsite soluţii de ameliorare a structurii lipidice a cărnii. Dincolo de aspectele legate de eficienţa economică determinată de reevaluarea necesarului de proteină, asigurarea unei compoziţii a cărnii cu un conţinut ridicat în acizi graşi n-3 reprezintă unul din obiectivele acestui experiment.

Tipul de resursă proteino-oleaginoasă, respectiv turtele de camelină, au influenţat pozitiv nivelul acizilor graşi n-3 şi dintre aceştia cu precădere nivelul acidului gras linolenic, în fracţiunea carcasă (Figura 7). Indiferent de nivelul proteic, creşterea nivelului acizilor graşi n-3, din fracţiunea carcasă, în special la loturile cu turte de camelină, determină o diminuare foarte semnificativă

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18

%

M HP LP M HP LP

TC SR

Fig. 7 Compoziţia fracţiunii carcasa în AGP, acid linoleic si linolenic

AGP Linoleic

C18:2n6

Linolenic α C18:(3n3)

0 2 4 6 8 10 12

Fig. 8. Raportul n-6/n-3

n-6:n-3 3,68 3,41 4,48 10,74 9,03 7,19

M HP LP M HP LP

TC SR

(21)

Acidul α-linolenic a înregistrat creşteri foarte semnificative (P<0,0001) atât în piept, cât şi în pulpă, datorate sursei proteice-oleaginoase, respectiva turtelor de camelina (Figura 9 şi 10).

Costul furajului/kg spor şi costul furajului/total proteină consumată sunt prezentate în Figura 11 şi 12.

0 5 10 15 20 25 30 35

M HP LP M HP LP

TC SR

Fig. 9. Compozitia in AGP, acid linoleic, linolenic şi raportul n-6:n-3 in pieptul de pui

AGP Linoleic C18:2n6

α-Linolenic C18:(3n3)

n-6:n-3

0 5 10 15 20 25 30 35

M HP LP M HP LP

TC SR

Fig. 10. Compozitia in AGP, acid linoleic, linolenic si raportul n-6:n-3 in pulpa de pui

AGP Linoleic C18:2n6

α-Linolenic C18:(3n3)

n-6:n-3

Fig. 11. Cost furaj/spor, diferenţe faţă de M

97,09 %

103,27 %

100 %

103,63 %

96,72 %

TC M TC HP TC LP SR M SR HP SR LP

SR-Şrot rapiţă Canola TC-Turte camelina

Fig. 12. Cost furaj/proteină consumată, diferenţe faţă de M

100 % 92,67 %

107,29 % 92,53 %

100 % 107,32 %

TC M TC HP TC LP SR M SR HP SR LP

SR-Şrot rapiţă Canola TC-Turte camelina

(22)

 În cazul ambelor surse furajere studiate, creşterea/diminuarea cu 10% a nivelului proteic faţă de nivelul recomandat al hibridului, în condiţiile asigurării aminoacizilor limitativi (lizină şi metionină + cistină) a influenţat semnificativ performanţele de creştere.

Compoziţia în proteină a fracţiunii carcasă nu a fost influenţată semnificativ de nivelul proteic din hrană, indiferent de sursa furajeră utilizată.

 Tipul de sursă proteino-oleaginoasă, respectiv turtele de camelină, au influenţat pozitiv nivelul acizilor graşi n-3 din carne, în special al nivelul de acid alfa-linolenic.

Reducerea cu 10% a nivelului proteic permite diminuarea costului furajului/kg spor cu aproximativ 3% şi a costului furajului/total proteină consumată cu aproximativ 7%; din punct de vedere economic fiind În cazul ambelor surse proteino-oleginoase studiate s-

a observat că reducerea cu 10% a nivelului proteic din reţetele de nutreţuri combinate echilibrate în ceea ce priveşte aminoacizii limitativi, a permis reducerea costului furajului/kg spor cu aproximativ 3% şi a costului furajului/total proteină consumată cu aproximativ 7%, din punct de vedere economic fiind soluţia cea mai eficientă.

Rezultatele obţinute în urma calculului eficienţei economice cu ajutorul FEEP şi IP sunt redate în Figura 13 şi 14. Cu cât valoarea acestor doi indici este mai mare, cu atât performanţele productive sunt mai bune, indicând o bună uniformitate a loturilor, stare de sănătate şi bunăstare corespunzătoare.

0 100 200 300 400

Fig. 13. Factor european de eficienţa producţiei

FEEP 279,69 300,3 256,26 287,62 310,41 261,26

M HP LP M HP LP

TC SR

0 50 100 150 200 250 300 350

Fig. 14. Indicele de producţie

IP 273,69 294,04 250,15 281,07 304,26 255,27

M HP LP M HP LP

TC SR

(23)

II.3. Soluţii/tehnologii nutriţionale inovative testate/validate experimental

Noţiunea de cost reprezintă expresia valorică a unui consum de factori aducători de venit. Cheltuiala devine cost prin intermediul consumului, costul fiind precedat de consum. Reducerea costurilor de producţie, constituie un obiectiv prioritar, ceea ce impune analiza detaliată a cheltuielilor care concură la formarea costurilor, studiul eficienţei acestora, precum şi stadiul relaţiilor dintre costurile de producţie şi volumul de activitate.

Studiul a fost efectuat pe datele de producţie din 6 societăţi avicole de top din România, pe parcursul a patru ani, respectiv înainte şi după introducerea reglementărilor privind bunăstarea puilor de carne.

Datele obţinute au fost înregistrate şi prelucrate statistic prin procedeele clasice cunoscute, iar pentru testarea diferenţelor între medii s-a utilizat testul Student multiplu.

Pentru a studia influenţa acestor acte normative asupra costului unitar la carnea de pasăre, s-a realizat o simulare pentru două variante de lucru, una în condiţiile indicatorului pentru cerinţa minimă obligatorie (V2) – Directiva 43 (densitatea medie 35 kg greutate vie /mp şi intensitatea luminoasă de 20 lucsi/mp) şi alta în condiţiile indicatorului pentru cerinţa superioară (V3) – Măsura 215 (densitatea medie 32 kg G.V./mp şi intensitatea luminoasă de 30 lucsi/mp), iar rezultatele au fost comparate cu rezultatele obţinute în condiţiile anterioare intrării în vigoare a acestor acte normative (V1) – (densitatea medie 44 Kg/mp şi intensitatea

(24)

luminoasă de 10 lucsi/mp). Pornind de la structură, consumul şi costul nutreţurilor combinate utilizate, de la consumul şi costul nutreţurilor utilizate, de la consumul şi costul altor resurse, precum şi de la performanţele finale de producţie obţinute, pentru fiecare variantă de lucru au fost determinate costurile unitare pe kg greutate vie corporală (GV), iar pe baza acestor costuri, ponderea pierderilor de venit şi cheltuieli suplimentare.

Analiza parametrilor de producţie finali are o importanţă majoră, deorece mărimea lor influenţează costurile finale de producţie. Pe baza urmăririi şi interpretării rezultatelor obţinute în cele 6 societăţi avicole, timp de patru ani, s-a observat că pentru fiecare parametru luat în studiu, valorile diferă în funcţie de variantă (Tabelul 15 şi Figura 15). Astfel, GV variază între 2365,89 g la V1 şi 2393,93 g la V3; consumul specific (g nutreţ/g spor) a fost de 1,76 la V3 şi 1,79 la V1; mortalitatea a fost cuprinsă între 3,18% la V3, respectiv 4,45% la V1. Pentru o cuantificare mai complexă a rezultatelor obţinute, la finalul perioadei experimentale a fost utilizat indicele de producţie (IP).

Acest indicator ce apreciază eficienţa creşterii puilor de carne, luând în calcul vârsta puilor la sacrificare, viabilitatea, greutatea vie a acestora şi gradul de valorificare a hranei, are valori cuprinse între 300,69 puncte, la V1 şi 313,47 puncte la V3.

Costul unitar reprezintă costul pe unitatea de produse sau pe unitatea de efect util. Costurile unitare de

Tabelul15. Performanţele de creştere ale puilor de carne în funcţie de condiţiile de bunăstare

Specificare Legislaţie anterioară

Val.

P

Directiva 43

Val.

P

Măsura 215

Val.

P Greutatea

medie în viu, g

2365,89

±174,34

0,17 2381,01

±126,65

0,27 2393,93

±176,62 0,13

Spor mediu zilnic, g

55,38

±4,15 0,17 55,74

±3,01 0,26 56,03

±4,21 0,13 Mortalitatea

cumulată, %

4,45

±0,97

0,97 3,95

±0,80

1,99 3,18

±1,22

1,29

Consumul specific, g/g

1,79

±0,12

0,49 1,77

±0,14

0,39 1,76

±0,14

0,88

IP ^300,69 ^307,64 ^313,47

2350 2355 2360 2365 2370 2375 2380 2385 2390 2395 2400

Legislatia anterioara Directiva 43 Masura 215

Greutatea corporala (g)

Fig.15. Performanţe de producţie