Repere psihologice în poezia blagiană

Maria Dorina Pa§ca

Repere psihologice

in

poezia _blagianci

Maria Dorina Pa§ca

Repere psihologice

in

poezia blagiané

Editura ARDEALUL

Descrierea CIP aBibliotecii Na;iona|eaRomainiei PASCA, MARIA DORINA

REPEREPs1HOL OGICEiNPOEZIA BLAGIANA/

MariaDorina Pa$ca, Térgu-Muresz Editura Ardealul, 2014

ISBN 978-606-8372-22-8

Redactor: A/exandru N.

Tehnoredactor: N.Robert _Mihai Secretarderedacgie: Raza/ia Cotoi Copyright©MariaDorinaPa§ca 2014

Apérut 2014

CUPRINS

Cuvént inainte / 7 1. De ce? / 9

2. Cuvéntul

-

^matrice

spiritualé/

¹¹

3. Lumina

-

^eodificare psihologicé / 21 4. Timpul ~perspective psihologice /33 5. Apa ~ semn al identitétii cognitive/ 49 6. Casa

-

^lait motiv cogniscibil /63 7. Pragul _u§ii

-

^spatiu sacm / 81

8. Ciclul vietii

-

identitate

psihologicé/

88 9. Copilul §i tilosofia / 96

10. intelegerea _{prin negare} ca element

cognitiv/

104

1 1. Técerea in 1ini§teaperceperii

gi cunoa§terii eu-1ui/ 112

12. Dorul-dor, metamorfozaemotiei

§i a sentimentului / 118

13. Determinérile conceptuale ale

poverii/

122

14. Psyche

-

^{marcé al} alter-egoului ^{/ 129} Bibliografie/ ¹³⁶

CUVANT iNAINTE

Participanté _activé la mai multe editii ale Festivalului National ,,Lucian Blaga”, or- ganizat anual la Térgu-Mures, Maria Dorina Pasca a prezentat, de fiecare daté, eéte 0 co- munieare legaté de opera literaré si filosoticé a

magului de la Lancrém. Dar, dupé cum se véd lucrurile, ,,tema Blaga” nu s-a sférsitpentru ea (cum nu s-a sférsitnici pentru altiparticipanti) odaté cu incheierea editiilor succesive _{ale Fes-} tivalului térgumuresean, continuénd aproape obsesiv cu aceasta si generéndun interes, me- reu crescut, pentru diverse aspecte ale creatiei atét de complexe a lui Lucian Blaga. Acest lu- cru este dovedit de numeroasele sale studii si

eseuri publicate _in ultimii ani, in diverse re- viste si culegeri de studii stiintifice, in paginile

cérora opera blagiané este privité ⁵ⁱ analizaté din diverse unghiuri.

Autoarea recurge intens, de aceasté daté, la procedee legate direct de activitétile sale profesionale, identificénd cu ingeniozitate

§i stéiruind, in investigatia intreprinsé, asupra unor Repere psihologice inpoeziablagianci. in acest context, Maria Dorina Pa§ca i5i focali- zeazé studiile asupra cétorva aspecte de fond din structura liricii lui Lucian Blaga, precum:

cuvcintul, lumina, timpul, apa, casa,

pragul

u§ii, ciclul vie;ii, vcirsta copilciriei, ingelegerea

prin

negare, tdcerea, dorul, povara, sujletul

§.a., pe care le analizeazé §i le interpreteazé prin prisma conceptelor gi a teoriilor specifice domeniului psihologiei, unghi mai putin frec- ventat de criticii §i esei§tii antrenati in exegeza

operei lui Lucian Blaga.

Eugeniu NISTOR

De ce?

Ca intotdeauna, pentru noi, cei care venim dintr-un alt rost al cunoagterii lirii §i

fapturii omene§ti

-

psihologia, poezia bla- giana innobileaza _dar §i ofera suportul inva- riabil gi aproape inepuizabil al cunoa§terii vazuta ca o consecinta a valorii §i evolutiei spre o noua matrice spirituala ^_

Astfel, a intelege universul poetic bla- gian este, §i cei apropiati intelesului neinteles o §tiu, o adevarata “calatorie psihologica”, fapt ce determina cunoa§terea autorului gi

din alte perspective decat cele atat de “uzu- ale” marelui public.

ln aceasta cadenta, elementele de structura psihologica se implica intr-o pelpe- tua cunoa§tere, traversand momentele evolu-

giei inter ^§i intrapersonale, astfel incat, poezia blagiana poate deveni la un moment dat, repel' al conduitei ^§i atitudinii comporta- mentale a celui care se descopera prin cuvant.

De ce ne-am oprit §i-am acordat aten-

gie acestui segment cogniscibil din poezia lui Lucian Blaga?

Cu siguranga din doringa de acompleta cu elementul psihologic,

cautarea

ca reper ^, a§acum 0 aborda insu§i poetul:

“Sapanumai ^, Sapa ^, Sapa pana dai, de stele-n apa,”

ca fapt ce intrege§te filosofia cuvéntului §i

cuvantul filosofic, astfel incat “Eu simt ca sufar de prea mult suflet”, ar fi fost con- cluzia celui ce “Rapa Roeie” ii era draga, aparginandu-i spiritual pentru totdeauna ^_

Cuvéntul - ^{matrice spirituali}

,,La inceput a fost cuv§ntul”, dar, pentru Lucian Blaga, acesta a trebuit _{sé mai} a§tepte, precum coconul in cristalida sa, ceasul omenirii in care sé iasé laluminé.

A§a precum _insu§i poetul avea sé spuné in “Hronicul ^§i céntecul vérstelor”

(1965), citez: ”fnceputurile mele stau _sub semnul unei fabuloase absenge a cuviintului.

Urmele acelei téceri inigiale le caut

insi

ⁱⁿ zadar in amintire”, ne trimite in ne1ini§tea fiingei sale, unde, adunate, vorbele a§teapt§

clipa. Céci, mirifica lume a cunoagterii vine spre el, 0 intémpiné, intré pe porgile-i des- chise dar, fiinga-i pliné de intrebéri ^§i jumétégi de réspunsuri, nu era pregétité de a

spune cuvzintul.

Copilul Blaga nu comuniea prin ^cu- vinte, el “adulmeca” cuvantul ⁵¹ face posibila prezenta sa alaturi de ceilalti, in mod aparte,

”caei lumina cu care ochii mei raspundeau laintrebari ^gi indemnuri erapoate mai vie ^§i mai intelegatoare decat la alti copii, iar urechea mea, ispitita de cei din preajma, se dovedea totdeauna fara scaderi.” Practic, copilul Blaga, nu este pregatit sa comunice prin cuvinte. El “adulmeca” cuvantul, ⁱⁱ facezochi, urechi, gest, mi§care ^§i pomnca, inlocuind astfel, inexpresivitatea simplelor sunete rostite uneori guierate printre dintii inca neie§iti cu totii §i ei lalumina.

Nu putem spune ca EL nu incearca sa comunice, caci de fapt lucrul acesta se intampla, dar Copilul Blaga, a§a cum mentionam anterior, ⁰ face in felul lui. Este momentul in care, avand deja patru ani §i

nerostind nici macar “mama” / “tata”, ramane inca in lumea “necuvantului cuvantului sau”, nefiind pregatit a ie§i in intampinarea acestuia, motivandu-gi mai tarziu gestul prin, “Cazul prezentand fete atat de ciudate, nu putea sa aiba decat explicatii intre care nici astazi nu m-a§ simti chemat sa decid. Poate ca starea mea embrionara se prelungea dincolo de orice termen normal, pentru ca avea in vedere un urcu§ tocmai de toate zilele, sau poate o nefireasca luciditate s-a varat cu efecte de anulare intre mine §i cuvant.”

Daca privim din punct de vedere psiholingvistic, insa§i cuvantul, CUVANT, vom observa ca el declan§eaza laun moment dat, o oarecare retinere in folosirea sa, cat §i a celor care i-ar succeda. Format dintr-o suita de consoane, CUVANTUL nu este apropiat

copilului, nu-l fascineazé, el, adunénd de fapt, toate celelalte vorbe ce-ar trebui rostite.

Copilul cauté de fapt, muzicalitatea limbii, fantastica lume a interiorului Siu care, cu teamé ^gi incenitudine, nepregétit incé, a§teapt5 clipa in care, “ceva” sé declan§eze

“torentul de vorbe”.

Interesant §i cu largi valenge implicate in psihologia comunicérii, o are in acest caz, insu§i cuvémtul care declan§eazé “venirea in rémdul celor care cuv§1nt51”, acesta Hind la

antipodul vorbirii, adicé, mugenia.

Da, am putea remarca faptul

ci

la un moment dat, copilul Blaga se identiiicé cu

“mugenia sa voité” care-1 detemiinii ^{a fi} altfel, a avea 0 lume a sa, proprie, dar, a H §i

pregétit ca in clipa doar de el §tiut§, ^S51 inceapé a vorbi, dénd astfel importangé cuvzintului.

Apare acest “Clic” in momentul in care, conStientizeaz5 faptul C5 lumea Sa, a

necuvéntului, Se poate Spulbera nefiind inge- leaS5, iar “aScunziSul de vorbe” S5 nu mai tie

o p15cut5 Si fantaStic5joac5, ci, o pedeaps5, un insemn, o nou5 identitate, aceea de MUT.

“Criza” e declanSat5 de mam5, ”Se c5znea S5

m5 induplece, S5-mi St5rneaSc5 méndria.

Dragul mamei, tu eSti copil mare acu! Va trebui S5 vorbeSti Asta nu Se poate. ASa nu mai merge... Ne faci de ruSine Azi- méine copiii din Sat au S5 Spun5 c5 eSti mut.”

Si astfel, aSiSt5m la cea ce familia sa aStepta incepénd cu obiSnuita “g5ngureal5”,

S5 apar5 pe lume, cuvilntul. Acum conSider5 copilul Blaga c5 a Sosit momentul. Este preg5tit a trece printf-un zbucium de-0 noapte pe care voit 0 uit5 in “viaga Sa f5r5 de grai” Si incepe a vorbi.

Clipa este magnificé deoarece, ”Si prinsei a vorbi vorbe legate.

Iineam

ména ru§inat peste ochi ^§i vorbeam. De sub strea§ina degetelor §i a palmei, cu care

mi

apéram incé de lumea cuvéntului, graiul ie§ea din gura mea, intreg, lémurit, picurat ca argintul strecurat. Cuvintele le rosteam a§a cum le culesesem din sat, dialectale, netezite sau roase de-un uz ob§tesc, dar féré de tmnchierile sau stélcirile, pe care oricine le- ar H a§teptat de laun copil incé nemuncit de nici un exercitiu al uneltelor comunicative.”

Suntem de fapt in momentul in care, copilul Blaga p5§e§te in lumea cuvéntului, dore§te S5 facé parte din ea, considerénd-0 fantasticé 5i pliné de miracole. P5§e§te féré echivoc pe pragul vorbirii, avénd perceptia sa proprie despre lume §i cuvént. Din acest moment, el i§i “ia in folosinté cuvintele”,

”Cuvintele imi erau §tiute toate, dar in mijlocul lor eram incercat de sfieli, ca ^§i cum

m-ag, fi impotrivit sa iau in primire chiar pacatul original al neamului omenesc”.

Si astfel, pornind pe drumul sinuos al

cuvantului, Lucian Blaga va alege in felu-i propriu, de-a iubi ^§i ridica la rang de “arta a cuvantu1ui”,

vorbirea.

Interesant revine peste ani faptul ca, poetul face trimiteri la perioada _“mugeniei sale”, atat pentru a-§i explica straniul fenomen, cat mai ales, a-§i regasi “matca” cuvintelor sale.

Acum ^e timpul gi pentru cuvantul MUT. El vine spre receptor cu intensitatea declan§arii unei reacgii in lan; care

“bombardeaza” restul cuvintelor trimigtandu- le in lume. Teama de a ii considerat

mut

§i a

nu mai putea ie§i din lumea adevaragilormugi cat §i excluderea din comunitatea la care se

rapolteazil, cea a copiilor §i-a satului, face ca perioada de cocon, ^S51 incheie “haotica §i

dulcea preumblare acuvinte1or”.

Din acest moment, copilul Blaga devine péméntean, iar reintoarcerea sa la acea vreme, ^e poate intelepciunea timpului, adusé in poezia “Autoportret” fiind de fapt, “patria sa”. Din punct de vedere psihologic, “Auto- portret” este “o

cazni

a cuvéntului” insu§i poetul intorcéndu-se _{la valoarea declan§a-} toare de afect acuvintelor:

_ MUT _ MUTA

-

^CUVANT

^_

CAUTARE

-

“Lucian Blaga emut ca 0 lebédé, in patria sa

zépada faipturii time loc de cuvént.

Sufletul lui e in céutare, de totdeauna

§iparcé la cele din urmé hotare.

El cauté apa din care bea curcubeul El cauté apa

din care curcubeul

I§i bea frumusegea ^gi nefiinga”

Poetul se reintoarce la ingelepciunea

“mugeniei sale” dénd cuvéntului valoare de identitate, céci in patria sa, zépada gine loc de cuvént. Interesant e faptul cé aici,

zépada

nu

e ve§nic5, ea gine

doar

loc, péné cénd, in cilutarea-i muté, sufletul poetului gése§te hotarul cuvéntului. De aici pome§te in lume céci, bea céutata

api

a curcubeului ce-aduné frumusegea §i nefiinga.

Pentru Lucian Blaga, lumea sa inte- rioaré i§i are echilibrul celor doué. térémuri de vorbe §i anume:CUVANT §i MUT, ele dec1an§énd in timp, céutéri §i ingelepciune, ajungénd la hotaml §tiutelor §i ne§tiutelor,

réspunzénd lajumétigile rémase din vremea

“absengei cuvéntului”.

Nu intémplétor ne-am oprit asupra

“cuvéntului”

la Lucian Blaga, deoarece el va declan§a mai térziu, similitudinea cu

“poezia”, precum la marginea lumii e po- vestea, iar ea, vorba, scoate la luminé frai-

ménntarea perpeuté a sufletului poetului, care, face din “mugenia sa”, “e

mut

ca 0 lebzT\d§”, 0 identitate aparte a personalitégii sale, marcénd de fapt, ingelepciunea cuvéntului, aducéndu-1 din neinceputurile sale, in ince-puturi de forme §i destine.

Si privindu-1 parcé pe copil,

cuvéntul

intreabé:

“Nu-ngelegi?

Am sosit!

Nu te bucuri?

Suntaici.”

Lumina - codificare psihologica

Pentru mulgi dintre cei care privesc imaginea poetului Lucian Blaga, le va fi destul de u§or in a descoperi 0 unda de mis- ter, de neingeles §i de nepatruns a intregii sale fapturi. Ochii lui, mai ales ace§tia,

joaca

dualitatea luminii §i mistemlui. Privi- rea lui vine parca _dintr-un loc anume unde, descopera misterul lumii. El este, a§a cum singur se autointitula “mut ca 0 lebada”, greu de patruns,in ingelepciunea privirii §i a

cuvantului.

De fapt, Lucian Blaga se incadreaza in tipul introveititului. Lumea lui razbegte la

lumina

ingelesului, destul de greu, Hind incarcata de semnificagii ce fac din relagia

dintre poet §i cititor, o adevératé §i tainicé cunoagtere a Eu-lui.

in acest context, pe nimeni nu mai poate mira prin semnificagia cuvéntului, textura poeziei blagiene. Ea motiveazé starea introvenitului de a “mE1cina, résturna, incér- ca, surprinde” cuvéntul innobiléndu-1 cu nemaipomenita-i auré, oferindu-1 apoi spre

“dev0rare”, cititorului. Astfel, cuvéntul ajun- ge S51 transmitil mesajul, Hind

puntea

de legéturé a poetului culumea.

Chiar dacé pare de nepétruns in propriu-i neingeles, poetul lassi deschisé uga cognigiei §i comunicérii cu cei din jur, fzicéndu-i p5rta§i la frumusegea cuvéntului, aducénd gi adéugénd luminé, o luminé _ce vine dintr-un prea plin de ingelepciune §i

dumnezeire.

Sub o asemenea codificare a trans- miterii mesajului, apare

lumina

ca motiv in poezia blagiana.

Ea

lumineaza, straluce§te, prinde sensul, dedubleaza, imiobileaza, spul- bera, nauce5te ^§i chiar, coboara intunericul.

Este de fapt, 0

lumina

speciala ce are forma, culoarea ^§i mirosul cuvantului ce-1 daruie spre a ingelege clipa aurie, intalnita deloc intamplator in poezii ca:

- Eu nu strivesc corola de minuni a

lumii

- Lumina

- Lacrimile

- Lumina raiului

aparginand volumului “Poemele luminii”- 1918

-

Biograie-cuprinsa

in volumul

“Lauda somnului”-1929

- Din adénc-cuprinsii in volumul “La cumpéna anilor”-1933

- Pe multe dmmuri

- Epitaf

regésite in volumul “La curgile dorului”- 1938

- in timp-cuprinsé in volumul “Vérs- ta de Her” (1940-1944)

- Dacé m-ag, pierde, regésité in “Co- rébii de ^cenu§r?1”

§i

- Poezia, regésité in “Ce aude uni- comul”.

Acestea ar fi cele zece poezii in care motivul luminii codiicéz

tréiri, stiri

^§i

sentimente, imprimé

atitudini

^§i

comporta-

mente, dezvéluie

apartenenga

la cognigie.

Prinsé intr-0 contextualitate sau alta,

lumina

dezvéluie din imensa lume a poetului, legétura acestuia cu cititorul.

E1 insu§i in Poezia spune

ci

ⁱⁿ

lumina

sa, fulgerul tr51ie§te doar o clipé, atét cét e

drumul din nor péné la copacul dorit, precum aceasté atingere-comunicarec

“Si poezia este a§a.

Singuré-n

lumina

sa ea gine pe cétgine:

din nour péné la copac, de lamine

pén'

latine”

Aici,

lumina

déruie§te §i calea cunoa§terii, iiind puntea ce une§te, inchizénd cercul dintre mine §i poet, poet gi mine.

Dar, péné la aceasté similitudine, lu-

mina

déinuie, d§I'Lli€§t€^§i se contopegte cu /

in puterea cuvéntului. Si astfel, in poezia Eu

nu

strivesc

corola

de

minuni

a lumii, lu-

mina

^e ziua §i noaptea, ^e dualitatea perma-

nenta a patrunsului §i nepatrunsului, e lupta increderii ^§i neincredererii poetului, in lini§- tea gi nelini§tea sufletului sau. El surprinde:

“Lumina altora

sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adéncimi de intuneric”

pe céndel, in candoarea clipei:

“dar eu,

eu cu

lumina

mea sporesc a lumii taina”

din feerica,

lumina

devenind

aura

nepamén- teana caci, poate méntui §i spori a lumii taina.

Lumina

e

iubire

§i poetul iube§te pre- cum EL cénd, “Zi-sa sa se faca

lumina

^§i

lumina

s-a facut” in cea dintai zi, dandu-ne viaga _{ce opre§te} intunericul, navalind peste noi:

“O mare

§i-un vifor nebun de

lumini

técutu-s-0-n clipé:

0 sete era depécate, de doruri, de-avzinturi, de patimi,

o sete de lume ^§i soare.”

Iubirea este in fapt “ultimul strop din

lumina

creaté in ziua dint§1i”(p0ezia

Lumina).

Dar

lumina

^{e gi}

iubirea

poetului pentru ea (Pe multe

drumuri)

elne§tiind:

“Unde dormi astézi-nu §tiu. Nici un céntec nu te gi1se§te. Astézi

tu e§ti unde e§ti. iar eu aici.^_.”

dar §tiind totugi ^C52

“in grédina mea florile

spre alte foaite inalte poieni ténjind mai invocé ^§i acum

lumina

ta firzi de nume”.

Lumina

e

durerea

neascultarii ^§i pa- catului (poezia Lacrimile), prefécuta-n lacri- ma ce Méntuitorul 0 aduce spre alinare, atunci cand nesocotim in taina, puterea _cu- vantului:

“Stapane, ia-mi vederea, ori daca-gi sta-n _putinga impaienjene§te-mi _ochii

Cu un giulgiu, sa nu mai vad

nici flori, nici cer, nici zémbetele Evei

§i nici nori,

caci vezi-lumina lorma doare”.

Lumina

aduce

neincrederea

^§i

nepu-

tinga de a trece puntea din doringa de a ingelege iubirea §i pacatul, ca ispita alegerii intre rai §i iad.

in

_poezia

Lumina raiului,

poetul se intreaba:

“De unde-§i _are raiul

lumina?

-Stiufl lumineazi

^{iadul cu} flécérile lui!”

Ajungem oare S5 fim puternici ^{§i S51} rezistém ispitei? Vrem trandafiml féré spini sau doar pétrunsul génd al ingeleptului, ajunge‘?!

Lumina

c5lZ1tore§te cu poetul, (in poe- zia Biografie) fiind cinutarea acestuia, des- lu§ind lumea ^§i a§tepténd S5 comunice cu ea:

“Unde §i cénd m-am ivit in

lumini,

nu §tiu,

din umbré mé ispitesc singur S5 cred

C5.h11'I1€8.eo céntare”.

Cauté, percepe, se identiiicé in lume, ajungénd a accepta cé nu existé perfectul, el Hind totu§.i péméntean céci:

“De umblat, umblu ca Hecare, cénd vinovat pe c0peri§ele iadului, cénd Emi pécat pe muntele cu crini.”

accepténd insé: necunoscutul, neprevézutul

§i chiar misterul, ca semn:

“Binecuvént péinea§i luna.

Ziua tréiesc imprégtiat cu furtuna.”

Lumina

egi

teama

de

intuneric.

Poe- tul esingur ^§i temétor. Nepregétit incé pentru

“marea trecere”, poetul tréiegte

spaima

§i

angoasa _{morgii. Nu 5tie} “cét de adénc e

adéncul” gi se-ntoarce spre fiinga dététoare de _viagé, intrebénd (poezia Din

adinc):

“Mam51, tu aifost odat' morméntul meu, De ce imi ea§a de team51-mam51-

S51 pérésesc _iar lumina?”

El invocé din nou Hinga mamei (poe- zia

Epitai)

_ca stabilitate, sporirea increderii, dar ^§i ca reper al doringei de a cunoa§te _din timp, calea:

“Mumele stintele- luminile mii,

mume sub glii

i§i iau in primire cuvintele.

incé0 daté te-adapé.”

Péné la urmé, poetul accepté

lumina

ca

trecere

(poezia Dacé m-a§ pierde), im- pécéndu-se cusine insu§i:

“Dao-ag uita cine sunt, trédéndu-mi pentru 0 alté luminai,

in trupul meu osul s-arface aur.

Privighetoarea in noapte

de sufletul meu nu S-ar feri ca de-0 rea viziune.”

Si totu§i,

lumina

e

misura

faptelor, e

trecerea timpului (poezia

in

timp). Poetul ajunge sé se raponeze la ceva, se identificé sau nu cu cei din jurul séu, avénd in pennanengé, nevoia

echilibrului:

“Dar faptele mele unde sunt?

Faptele ce ar putea peste mine mértu- rie S5 stea in grédiné, in

lumini.”

déndu-i siguranga drumului ales.

Surprinsé

lumina

sub identitégi ce dezvéluie din ingelepciunea cuvéntului, co- dificarea psihologicé a mesajului acesteia, rezidé in posibilitatea de contopire apoetului cu _EA, cea dététoare de viagé, dar ^§i de auré, neant §i Ve§nicie.

Lumina

tréie§te astfel prin mesajul poetului, binecuvénténd ziua cea dintéi ca insu§i miracolul viegii. El, cu pute- rea ce déinuie-n privirea lui, vede, déruie§te

§i impr51§tie lumina. Fii aproape

cititorule

de a cuprinde in cuvinte,

lumina

céci

...”lumin5

din

lumin5...”

Timpul - perspectiva psihologica

Este

timpul

⁰

masura?

Poate el sa cuantifice, sa evidentieze, sa valoritice, ^{si sa} stabileasca niste structuri pentru neant? Infi- nit? Si atunci, ce este

timpul?

Si-n aceeasi enumerare, am putea adauga: este clipa, este umbra, este urma, este roata soarelui si-a lunii, este drumul zilei spre noapte ^si poate, nu in ultimul rand este rostul dintre viata ^si moalte.

Timpul este dimensiunea trecerii. El incumba propria percepere ^a individului, astfel incat, personalizat, timpul isi adjudeca trairi si sentimente, reusite ^si esecuri, dar mai ales, face din lumea inconjuratoare, moda- litate de exprimare psihologica aimplinirilor si/sau neimplinirilor intr-0 anumita secventa

daté a dezvoltérii umane. Timpul poate: S51

curgé, S5 se opreascé, S5 inlemneascé, S5 se piardé, S5 se dilate, dar din toate stérile sale, omul va alege ceea ce la un moment dat, il

poate reprezenta $1 percepe ca atare. Timpul este mésurabil in unitéti perceptuale atipice in cele mai multe cazuri datorité initierii noastre personale in / la timp. Timpul meu poate H cronologie ^§i acela§i cu timpul tuturor in momentul acel dat, dar din alté perspectivé, absolut personalé, el reu§ind S51

se identifice, printf-o alté matrice a proprie- mi personalitéti. Poate, de aceea, in uzantele zilnice, intélnim adeseori expresii ca:

- ,,este timpul meu ^§i fac ce vreaucu el”

- ,,nu este acum momentul §i timpul potrivit”

- ,,n-a venit incé vremea (timpul meu)”

- ,,nu te lésa doborét de timp”

lista puténd continua iar observatia ce se impune fiind aceea care diversiticé din punct de vedere psihologic,

perceperea

ⁱⁿ timp a

timpului -

^c§nd?,

alituréndu-se valoric spatiului - unde?.

Sub aceste céteva identitéti secventiale ale timpului, incercém a evidentia preocu- parea atét a poetului cét §i a filosofului Lucian Blaga, asupra

timpului,

el insu§i avénd ca titlu ^al volumului publicat la Cluj in mai 1924

,,in marea trecere”,

similitudinea cu timpul ce se scurge, Hind evidentiaté.

Astfel, in céutarea noastré privind perceperea ^{blagiané a timpului nu} facem decét ^S51 aprofundiim (ca ^gi in precedentele studii) implicatiile ^din perspective psiholo- gice ale mesajului personalizat ce strébate universul poetic. De fapt, tindem a parcurge

§,i apoi ^a inchide, la un moment dat, cercul

(intregul) interpretarilor psihologice a crea- tiei literate, aducand in prim plan, implicarea directa apoetului.

Descoperirea ^§i redescoperirea multi- plelor fatete ale exprimarii atitudinale ale poeziei face din autor un autentic investi- gator al fiintei umane, _mai precis al sufle- tului sau atat de neinteles ce se poate _pre- face-n neintelesuri §i mai mari. Este, ramane

§i va continua Lucian Blaga sa lie o enigma,

o mare necunoscuta? Daca din aceasta pers- pectiva ne-am opri o clipa asupra titlurilor date volumelor sale, am remarca

nuantele timpului,

sub forma:

- ,,Poemele luminii” apare la Sibiu in 20 aprilie 1919

- ,,Pa§ii profetului” apare la Cluj in februarie 1921

,,1n marea trecere” apare la Cluj in mai 1924

,,Laud51 somnului” apare la Bucure§ti in februarie 1929

,,La cumpéna apelor” apare la Sibiu in martie 1933

,,La curgile dorului” apare la Bucure§ti in 1938

,,Neb5nuite1e trepte” apare la Sibiu in aprilie 1943

,,Vz?1rsta de Her” apare cuprinzénd perioada ¹⁹⁴⁰

-

^{1944, formaté din cele}

patm cicluri ,,V§1rsta de Her”, ,,CorE1bii cu cenu§€1”, ,,C£1ntecul focului”, ,,Ce aude unicornul”

,,Mirabila s:?1mén;51” apare in 1960,

identiicénd

astfel ,,sinonime” ca: luminé, pa§i, trecere, somn, cumpéné, ^dor, trepte, vérsté ^§i Séméngé, toate reprezenténd in

accepgia noastré ^o marcé personalé de percepere ^a timpului de cétre poet.

Din aceasté perspectivé ^, _lucrarea noastré de céutare a timpului in poezia blagiané, s-a oprit asupra poeziilor:

- Ceas

apéruti

in volumul ,,Neb5nuitele trepte” _la Sibiu in aprilie 1943

- in _timp apéruté in volumul ,,Neb51nuitele trepte”, Sibiu aprilie 1943

- Timp

firé

patrie apérutii in volumul ,,Vérsta de Her”, 1940-1944

- Zi ^§i noapte apéruté in volumul ,,V€1rsta de Her”, ciclul ,,Cor51bii de cenu§51”, 1940-

1944

- Ceasul _care nu apune

-

apéruté in volumul ,,Mirabi1a séméngé” 1960

toate sintetizénd dimensiunea ^§i varietatea percepgiei acestuia asupra motivului abordat.

Dar, in marea noastra calatorie pe ta- ramul timpului, e absolut necesar a pomi de la moto-ul ales de poet pentru a fi pream- bulul volumului ,,ln marea trecere” aparut la Cluj in mai 1924, §i anume:

,,Opre5te

trecerea.

Stiu ca unde nu e

moarte, nu

e nici

iubire,

^{- Qi} t0tu§i te mg:

opre5te, Doamne

ceasornicul

cu

care

ne masori

destr5marea”.

Parafrazand ne-am intoarce la ceasul lui Salvador Dali, ce curge destraméndu-se din / in materie, facand intangibil timpul sub forma clipelor ^{§i a} orelor ce se topesc intr-un inllnit, nimic neputand scapa drumului faré intoarcere a momentului dar gi a ideii tem- porale cuprinsa in instrumentul ce mascara sec §i ireversibil totul, cu limbile ascugite ale adevarului crud ce namie in nenumarate randuri zidurile cetagii noastre spirituale,

construité din ego ^§i super ego réménénd doar amintirea perceptualé atimpului

ln acest sens, reintorcéndu-ne la moto, vom observa incitrcétura timpului prin

-

repetitie -

^{opre§te ,} opre§te;

-

identitate -

nu e moalte / nu e nici iubire;

- c0n§tientizare

-

^{§i totu§i te fog;}

-

ajutor -

Doamne;

-

neputinti -

^{Ceasornic cu care} ne mésori,

toate técénd perceptual timpul ca ma- rea trecere spre mésurarea destrémérii, _con-

§tientizarea Hind daté de starea noastrzi de muritori dar mai ales neputinta de a controla

§i supune vointei noastre timpul céruia sun- tem nevoiti a-i recunoa§te, ireversibilitatea.

Si-atunci, pentru a nu ne mai mésura destrérnarea, il

prefacem reversibil

dzindu-i

girul

amintirii,

suporténd astfel, printr-0 noua identitate, personalizaté, drumul dintre

zi si noapte, viaté si moalte, dorind chiar ^a pierde prin labirint, ghemul Ariadnei, oprin- du-ne destrémarea.

in poezia blagiané, timpul isi cauté identitéti, umanizéndu-se in ^si prin forme ce-

i aduc perceptual, atingere.

Astfel, in poezia Ceas (vol. ,,Nebé- nuitele trepte”, Sibiu, aprilie 1943) reprosul este substituit intr-un térziu ^,,la ceasul améré- eiunii” invéténdu-ne

ci existi

un sférsit al timpului atunci cénd:

,,'[i-am spus uneori: ia sfatul vestalelor dacé flacéra vrei ^s-0 intretii” iar céinta face ca invingerea singurététii

si

deviné ⁰ mare incercare atunci ^cémd ,,B51nuiesc cé nici astézi nu-ti este usor in cetatea cu puntile trase”, unde ,,eu puntile trase” ^incumbéi apa-

rigia introvertigiei, atunci cénd

,,...am vizut

C51-n zadar cuvintele toate mi le-am rostit,

ci

péné latine-n;elesul lor n-a mai ajuns in noapte am ie§it”

dar totul incremene§te, timpul incorse- téndu-te ^§i Hindu-gi de data aceasta, neprie- ten, trédéndu-te atunci cénd ai crezut ,,c5

sfér§it niciodaté nu va fi”

Dar, poetul pune intrebéri, a§tept§1nd

un semn, dacé nu un réspuns, iar

in

_timp,

(vol. ,,NebE1nuite1e trepte”, Sibiu, aprilie 1943) se poate intrevedea nevoia unei de ce nu, certitudini. Poetul identiiicé

timpul

cu

natura

fécénd-o pérta§51 la tot ce ea repre- zinté ciclulcécir

,,dezmérgine§te péméntul, grédiné dupé grédiné,

Si pune pietre de hotar in timp, Nici o bétélie, acolo in grind”

Eu, devenind timpul prin faptele mele, adicé; cum e cu trecerea mea pe acest

pi-

mént? Timpul meu in timp, unde este? ^Si teoretic, poetul continué:

,,Dar faptele mele unde sunt?

Faptele ce arputea pentnl mine mérturie ^S51 stea

in grédiné, in luminé”

Cele din urmé (grédiné, ^lumin:?1) liind treptele trecerii spre 0 ireversibilitate ^a ciclu- lui naturii.

Apiuuté in volum ,,Via;a de iier”, 1940-1944, Timp

firi patrie,

i§i justificé prezenga dupé pérerea noastré, ^{ca 0}

negare

a

timpului

de cétre poet, aceasta in neputinga de ^a-1 stépémi, il lasé féré patrie, déndu-i acestuia ^{identitégi din care} rézbesc eleme- ntele pesimiste, neimplinirile ^gi nesperata céutare aclipei ce déviagé.

intreaga poezie pare a fi nu atat un repros sau un Vulcan ce rabufneste ci mai mult ⁰ recunoastere fortuita a neputingei de a

invinge acolo unde timpul nu are patrie, punand in antiteza, ipostaza invingatorului cu cea a invinsului. Care este mesajul poe- ziei? Ce ne surprinde? Cu siguranga,

avertis- mentul adus

_la

rang

^de

patrie, atunci

^ciind

timpul riméne

fziré ea, dar mai ales fara identitatesi marca personala:

,,Timp fara patrie: _rau fara ape, seceta-n albie si subpleoape.

Timp fara patrie: inimi invinse, varste nerodnice, cugete stinse.

Timp fara patrie: sura poveste, vuiet de cetina neagra pe creste.

Timp tara patrie:garini neintoarse, zboruri defuncte si suflete arse.

Timp fziré patrie: stingere-a tortei, bolté neprietené, clopot al sortii.

Timp féré patrie: dragoste-amaré, réuri ténj ind dupé raiuri §i cearé.”

Din perspectiva psihologicé, conduita

perceptiei timpului

este cea a

riscului

^{de a} nu putea ie§i din carentele atitudinale, vehi- culate de-a lungul poeziei, unde totul réméne negatie, intervenind aici, acel de ce? al cunoa§terii umane.

Din acela§i volum amintit anterior, poezia Zi §i noapte, reprezinté

antiteza

sur- prinsé

temporo-spatial

ca schimbare ingé- duité .gi repetaté mereu (iniinitul) prin voia divinitétii

pentru/

intre noi fzicéndu-ne astfel

p§1rta§i spatiului ca linie de trecere intre zi §i

noapte, noi ^§i noi in§ine, noi ^§i ceilalti, totul in armonia lumii, atunci cénd percepem

lumina

ca sens al

iniinitei

vieti.

Ca ultimé etapé in calea timpului, poezia blagiané, din perspectivanoastré, este poezia Ceasul care nu

apune,

apéruté in Volumul ,,Mirabila séméngé, 1960, perceputé ca cea ce

sparge bariera timpului

fiind _cea- sul care nu apune. Totul apare aici in dimen- siunea viitomlui, a optimismului, a increderii

§i a invingitorului care chiar dacé percepe:

,,P€1n-adineauria fost incoruptibil distangé

S-apropie-acum^, eaici, e prezent”

face infinitul clipé ,,domesticE1” a viegii, inno- biléndu-se cu ea.

Si chiar dacé timpul ^i§i are o noué dimensiune, bucuria stépénirii lui, identificé dorul pleoapelor ca ascunzi§

,,dovedind sufletului meu

Si ceasul _e-aici, infl0re§te §i

nu

mai

apune,”

biruinga asupra timpului transparand din conotagia psiholingvistica a cuvintelor ,,cea- sul e-aici, inflore§te ^§i nu mai apune”, insumand sentimentul implinirii codificand printf-un paradox ,,opre§te Doamne, ceasor- nicul cu care ne masuri destramarea”

indrazneaga noastra incursiune

in

tim- pul adus spre cun0a§tere ^de Lucian Blaga in poezia sa, reprezinta inca o secvenga ^a interdiciplinaritagii care poarta conotagiile dezvoltarii ^{5i evolugiei} umane. Cata implica-

gie are perceperea timpului de catre om?

aceasta cu siguranga rezida ^gi din doringa de a

atinge infinitul, precum Icar aripile intinse spre neant, vrand a zbura, §i a atinge neatinsul.

Si totu§i, este timpul ⁰ masura? Unii ar putea da certitudine prin raspuns, ^dar atunci, cum am ramane cu ceasornicul ^‘?

Dar, ,,totu§i, te fog: opre§te Doanme, ceasornicul cu care ne mésuri destrémarea”.

Toate acestea percepute in ideea _cé $i méine

e ^o zi”?

De fapt, propunem un posibil final ce va fi perceput cu sigurangé ca inceput, deoarece cutogii suntem in marea trecere pe acestP5m€1nt,muritori de rénd.

Apa - ^{semn al} identitigii ^cognitive

Aléturi de

lumini

^gi timp,

apa

se implicé in trecerea ^§i perceperea ^vremii, ea dovedind

curgerea,

pomind chiar, de la arhicunoscutul proverb:

,,Apatrece, pietrele rémén.”

Si cu toaté

curgerea

^sa,

apa

lasé urma inveli§ului ^de neant §i tréinicie, adu- nénd §i apoi risipind practic, taina ^viegii pe care ⁰ congine, déinuind. Apa este dététoare de viagé Hind totdaté ^§i modalitatea de a

ajunge ^la cunoa5tere, céci, dovedim prin ea, necesitatea iscodirii, ^a céutérii, lésénd sau nu, adémcurile limpezi.

Si-atunci, nu ni se pare lipsit de im- portanga perceperii

timpului

apei cénd Hera- clit sesiza mi§carea intr-un ^flux, adicé ,,Panta

Rei” (totul curge), dénd similitudinea aceasta fluidé, _atét naturii cét §i chiar géndului, aducéndu-l pe om in situagia/starea _de a des- coperi cognigia, identilicénd evolugia §i in logosul ei, valoarea_

Astfel, determiném apa ca semn al identitégii cognitive, pornind _{de la} necesi- tatea imperioasé a iscodirii, ^a céutérii, a

aflérii sau nu, a matricei spirituale ^§i evolu- tive. Este apa ca semn, punétoarea mi§cE1rii gi a transcendengei? Ne determiné la a avea atitudini, dénd loc interpertérilor cognisci- bile? Reprezinté cu adevérat un elemnt primordial al Universului?

lntrebérile ar putea continua, nota lor definitorie dénd-0 prin réspuns, cu sigurangé,

universalitatea

apei, cea care (poate, 5i-0 face de atétea _ori) cristalizeazé, transformén- du-ne géndurile §i soliditatea tainicé a mole-

culei sale. lngheata iubirea? Se impra§tie durerea?

De fapt,

apa

ne codifca intr-0 ase- menea stare modalitatea de exprimare dand consistenta identitatii cognitive ineat, o per- cepem de multe ori material ^§i nu spiritual (ideal).

Si cu toate acestea,

apa

nu doar construie§te, ci §i devoreaza, inundand nu numai natura, dar ^§i gandul nostru, dand ^na§- tere unor trairi ^ce nu due spre coerenta, lini§te ^§i impacare sufleteasca, ^ci din contra.

Ea

nu spala

atunci neputinta noastra, ci m5re§te

distanta,

uneori greu recuperabila dintre ce suntem ^§i cine

suntem,

^avand perspectiva involburarii ^gi raului in defa- voarea sperantei ⁵ⁱ binelui.

Dar, chiar daca simtim nevoia ^{de a} privi §i astfel clipa apei, e necesar ^a continua

identitatea sa, ca

moment

ce da limpezime, acuratete, indrazneala si curgere, prin perce- prea inegalabila a timpului sau, determi- nandu-ne atitudini, conduite, dar mai ales, ajutandu-ne a cunoaste si a ne cunoaste in evolutia valorii noastre umane.

in acest context, continuand in scris, am putea remarca, ^o abordare din perspecti- va psihologica a poeziei si universului bla- gian, prin nenumarate motive, (celor amintite anterior adaugandu-se: cuvantul, ciclul vietii ,timpul si casa) ajungem a determina o anu- mita ecuatie ^a ientitatii cognitive a semnului in cadnll celor enuntate, apa alaturandu-se apriori.

Astfel, din universul blagian ne-am oprit spre analiza asupra a patru poezii, considerandu-le din punctul nostru de vedere de marca, in ceea ce priveste apa ca semn al

identitégii cognitive.

in

succesiunea ^aparigiei lor, apa ca obiect al céutérii noastre ^se regé- se§te in poezii ca:

- Un om s-apleacé peste margine ^- apéruté in volumul ,,1n marea trecere”

1924 ^- Cluj

- Heraclit léngé ^{lac -} apéruté in volumul

,,1n marea trecere”, ^{1924 -} Cluj

- La cumpina apelor

-

apéruté in volumul ,,La cumpéna

ape1or”-

1933

-

^Sibiu

- Printre lacurile de munte

-

apéruté in volumul ,,Mirabi1a séméngé”

-

^1960,

transparénd solemnitatea ^sa ca un fapt ce de11ne§te semnul.

ifl poezia Un om

s-apleaci

^peste

margine -

1924, apa §i géndul sunt 0

incertitudine céci:

,,M-aplec peste margine:

nu §tiu- e-a mérii

ori abietului génd?77

transparénd cele doué _ca modalitate prin care, continuénd ideea, sufletul se ad£1nce§te,

alunecénd spre maladiv, _spre sférgxit

-

^cenu§a

adunéndtotul.

De ce aceasté dispozigie? Considerém ^C51 e

posibilé deoarece, nu §tim dacé marginea este a mérii sau a géndului, nevézéndu-se nicio scépare, c:T\ci:

,,Nici⁰ cérare nu mai elungé, nici 0 chemare nu

mi

alungé”,

nepétmnsa

api,

precum viaga, e involburaté

§i méloasé, nelésénd locul limpezimii.

Si totu§i, (§tiind ^C51 speranga e ultima ce moare), stropul invie, ciciz

,,Pe coate incé 0 daté

mémai ridic ⁰ gchioapé de la pémént

§i ascult

Apa bate-ntr-un ;5rn1.

Altceva nimic, nimic, nimic”,

apa

fiind semnul reintoarcerii, ea, chiar dacé nimic altceva nu ^{se mai} intémplé, bate peste gérmul ce nu mai este margine, ci un nou inceput.

Arn folosit in incursiunea noastré pe

cici,

pornind de la repetigia lui ca insu§i semn al cauzalitigii, determinénd coneluzia:

apa bate,

apa existé,

apa déinuie

^§i atunci, altceva nimic nu

di

identitate apei ca semn al viegii, astfel consisten;a Hindu-i daté de dorin;a de a géndi, a descoperi, a vedea, dar mai ales, de ^a asculta. Ce? Cum apa bate-n

;érm...§i-atét, reinviind prin ea, speranga gi

un...

génd.

Poezia

Heraclit léngi

^lac

-

^{l924, am}

putea spune ^C51 reprezinté intélnirea poetului

iilosof

cu filosoful pentru care primordial era

focul ^§i nu apa (Heraclit), fapt ^ce determiné

0 anumité raportare la ceea ce reprezinté timpul trecerii:

,,O, cum a r51gu§it de bétrénege glasul izvorului!”

chiar dacil:

,,Léngé ape verzi s-aduné cérérile Sunt lini§ti pe-aici, grele §i pérésite de om.”

De fapt, plasarea de cétre poet a marelui

iilosof

grec, Heraclit (535-475 i.Hr.), meta- foric vorbind, léngé lac, presupune in opinia noastré, ⁰

percepre

a

timpului prin api,

ca semn al trecerii, dar in acela§i sens, §i al

cunoa§terii, fapt demonstrat§i prin:

,,Nu alunga amintirile ce vin Pléngénd si-§i ingroape fegele-n cenu§a lor”.

De data aceasta Heraelit, filosoful, nu este langa foe pe care-1 considera primordial, ^a§a cum aminteam anterior, ^ei langa lac

(api)

tiind de fapt, recunoa§terea la ,,Totul curge, nimio nu ramane neschimbat”, poate ^de aceea, poetul ^§i a§teapta soarta sa-i tie ghi- cita din

palma

unei

frunze tomnatice,

^iar vremea s-o apuce pe drumul cel mai ^SCUIT.

Am putea considera ca prin mesajul poeziei, poetul raspunde filosofului ce atirmase ^ca: ,,Nici un om nu poate

si intre

'in

apa

aceluia§i

rau

de doua ori, deoarece nici rziul nici omul

nu

mai

sunt

la fel.”

Si-atunci, in gandul lasat langa lac,

apa

ia forma deja a cunoa§terii empirice ^§i transmite mesajul sau ⁷

,,Orioe ridicare a mainii

nu e decat ^o indoiala mai mult”.

§i réménem ^S51 acceptém acest lucru, ori deja matricea schimbérii ca semn al cunoa§terii este evidenté?

La cumpina apelor -

^{1933 surprinde}

géndul cunoa§terii iubirii,

cumpéna apelor

-

^{ca lait} motiv fiind incercarea sentimentelor de a se regési, ele puténd atét a continua cét

§i a sfér§i. Cénd?

Atunci e ar§i;51 §i

,,Tu e§ti in varé, eu sunt in varé.

in varépornité

cétre sf§r§it, pe muchie-améndoi lacumpéna apelor

Cu génd juc§u§- méngéi pérul péméntului,

Ne-aplecém peste sténci, supt albastrulneimplinit.”

ceea ce aduce destul de aproape de atitudine incertitudinea, céci, subliniem din ^nou: pe

muchie-améndoi

la

cumpina

apelor.

Técerea se mésoaré in privire, iar timpul prin puterea apei, preschimbé^totul:

,,Din poarta-nélgimei gi péné-n vale imbétr£me§te, ah cét de repede ^apa.

Si ceasul!”

Revine astfel apei ^{pozigia de a ii} judecétor, recunoscuté ca semn al echili- brului, dénd girul tréirilor ^§i sentimentelor.

Acestea vor trece, vor aluneca, ^se vor regési sau ne-nchidem

inima

dupai nespuse ^cu- vinte? Da, dacé suntem la

,,cump5na

ape- lor”.

Apéruté in 1960,

Printre ^lacurile

^de

munte

este poezia ⁱⁿ care claritatea ^gi puri- tatea apei se identificé cu cea ^a sufletului:

,,Ne odihnim in iarbé cu un rest

de obosealé innoi, ca sufletul”

céci a ne cunoaste pe noi insine, este din prisma poetului, 0 temeraré incursiune prin- tre odihna in iarbé si oboseala sufletului, spre lacurile de munte. Acum, avem timp sé facem prospecgiuni cnosologice deoarece e

momentul in care totul este mai clar, mai apropiat chiar ^si cunoasterii noastre: Si-apoi, incomensurabila

api,

devine semnul cunoas- terii, deoarece:

,,Ce calm! Ce puritate!

Dacé am vedeacu lacurile, stelele s-ar apropia

intémpinéndu-ne ladrumul- jum51tate.”

de fapt si in fapt, este o modalitate atitu- dinalé in care

apa

mésoaré prin curgerea sa, chiar si schimbarea, dnlmul de/sprejumétate Hind fécut si neavénd cale deintoarcere.

Ca intotdeauna, pentru ^{noi , cei care} venim dintr-un alt rost ^al cunoa§terii iirii ^§i féipturii omene§ti, psihologia, poezia ^blagia- na, innobileaza, dar §i ofera suportul inva- riabil §i aproape inepuizabil al cunoa§terii, vazuta ca ⁰ consecinta ^a valorii §i evolutiei spre 0 noua matrice spirituala.

De ce in acest context ne-am oprit asupra apei ca semn al identitatii cognitive?

Poate pentru ca ea este semnul vietii ^§i evolutiei, fiind ^cu siguranta precum iirea omului, ba limpede, ba apropiata, ba ascun- sa, ba linigtita, sau involburata, dar intot- deauna deschisa ^§i dornica de ^a ii sau a se face cunoscuta.

Daca intre timp ^s-au schimbat pietrele de care am amintit ^la inceput? Cu siguranta ca

apa

le va cunoa§te §i va trece mai depalte in curgerea sa, taind, metaforic vorbind,

céréri noi §i adénci, bététorind apoi ^cu zba- terea valului, drumul cunoa§terii. ^Cét? Poate péné cénd apa ^se va

face...

piatré, sau avem deja

api

de piatr:¥1‘?!

Casa - ^{lait motiv coniscibil}

Pentru cei mai multi dintre noi, casa reprezinté ^tot universul la care ne referim ^gi rapoltam, incluzénd in matricea ^sa spirituala:

singurétatea;

familia;

vatra;

punctul ^de reper;

iubirea;

céminul;

locul sacru.

iar enumerarea ar putea continua, important este ca reperarea^unui loc la care facem intot- deauna trimitere, ^{S5 se} poaté identifica, dupé pérerea noastré, ^insE1§i cu existenta, ^ca Einta

a omului, in trecerea ^{sa spre} nemurire.

De aceea:

identitatea;

apartenenta;

stabilitatea;

acceptarea;

se pot adauga celor enumerate anterior, ca fiind pilonii prin care

constructia umana

a

casei i§i desav§1r§e§te lucrarea saeralitatii asupra sufletului nostru.

in acest context, ca act premergator al faptului ca ne putem identifica Hecare dintre noi cu insa§i casa ce

suntem,

similitudinea cu ceea ce Paulo Coelho descria in Zahir (2005), este dintr-un anumit punet de vedere, semnificativ: ,,Si catedrala rezista, ^§i deoda- ta, in mijlocul naosului, inteleg ceva extra- ordinar: catedrala sunt eu, e fiecare dintre noi. Cre§tem, ne schimbam, ne descoperim, slabiciunile pe care trebuie sa le corectam ^§i nu alegem totdeauna cea mai buna solutie,

dar in pofida acestor lucruri, mergem inainte, incercénd ^sé ne péstrém verticalitatea, co- rect, astfel incét sé cinstim nu ^peregii, nu usile, nici ferestrele, ci spagiul in care adorém si venerém tot ce ne este scump pe lume. Da, suntem ⁰ catedralé, nu incape nici

0 indoialé. Dar, ce se ascunde in ^{spagiul din} catedrala ascuns5?”

Si astfel, ajungem ^a identiiica ele- mente ale personalitagii casei, pornind de la faptul C51 dupé Gibson (1998), ea simboli- zeazé familia, ^{protecgia si} stabilitatea, un refugiu personal ^fagé de lumea exterioaré.

Fiind totodaté un ^loc in care masca poate fi eliminaté pentm ^a elibera adevératul nostru eu. C. Jung, adaugé, identificémd casa ca simbol al binelui, ajungénd ^a face corelagii analoage intre:

etajele ⁼ diferite nivele ale géndirii;

'inciperile

de la subsol = incon§tientul;

camera

de zi = céminul incon§tientu1ui;

buczitsiria = locul transformieirilor;

etajele

superioare

= aspiragii §i

spiritualitate;

scérile = legétura psihicé dintre toate componentele casei;

toate componentele casei, chiar dacé, cele mai multe culturi, ⁰ consideré un model al

lumii;

cosmosului;

coxpului omenesc.

Si toate aceste identitégi ale casei, din punct de vedere psihologic, se metamor- fozeaza in poezia blagiané, primind girul lait-motivului, aléturi de cel al timpului, al viegii, sau/gi al eului insu§i.

Astfel, Lucian Blaga, face trimitere in poezia sa la casa, personalizand in timp, casa mea, gasind-0 ca lait-motiv in creagii ca:

- Catre cititor (1924)

-

aparuta in ^vol.

,,1n marea trecere”, 1924, Cluj

- Am ingeles pacatul ce apasa peste casa ^mea (1923)

-

^{aparuta in vol. ,,1n} marea trecere” (1924) ^Cluj

- Sat natal (1931)

-

^{aparuta in vol. ,,La}

cumpana apelor” (1933), Sibiu

- Estorii (1938)

-

^{aparuta in vol. ,,La}

curgile dorului” (1938), Bucure§ti

- Pod peste ^Mure§ (1963) aparuta in vol. ,,Varsta de Her” (1940

-

¹⁹⁴⁴⁾

- Inscripgie pe-0 casa noua (1962) aparuta in vol. ,,Ce aude unicornu1”.

in cele gapte poezii blagiene, casa personalizeaza universul cuvintelor in care poetul lasa forme din matricea sa spirituala.

Casa devine vie, gande§te, se roaga, plange, traie§te iubirea ei plange neputinga, dar rama- nand intotdeauna, un punct de reper, un loc al reintoarcerii in amintiri §i nu numai dand in timp, siguranga §i stabilitate, devenind inceputul perceperii infinitului §i universa- litagii.

Astfel, in poezia

Cétre cititor

₍₁₉₂₄₎ cu care se ^§i incepe vol.

,in

marea trecere”, poetul face de la bun inceput 0 delimitare strict personala despargind parca apele, spu- nand in primul vers:

,,Aici e casa mea. Dincolo soarele ^gi gradina cu stupi.”

Aceasta sacra delimitare, duce gandul poetului cat ⁵ⁱ intreaga sa fiinga spre doringa

gi necesitatea de apartenenga 5i mai departe de proprietate morala, de tabu ,,Aici e casa mea”, accentul fiind pe aici. Caci dincolo, e

un alt al meu, unde te pot lasa sa intri, sa vezi, sa vorbe§ti, sa te ^{uigi gi} sa te minunezi, a§teptand sa-gi spun despre ,,mareatrece1°e.”

Si chiar daca cuvintele ^sunt lacrimi ^a celor ce sunt §i-a celor ce vor voi a veni, toate se regasesc in taina trecerii, intr-un ^sin- gur loc, acolo unde poetul spune ^{aici e} casa mea, adica, la toate acestea am §i dau inga- duinga, dar unde delimiteaza o anumita detagare, ^{faga de} neimplicarea in metamor- foza matricei spirituale, spunand:

,,Aici ecasa mea. Dincolo soarele

$i gradina cu stupi

Voi trecegi pe drum, va ^uitagi printre gratii de poafta

Si a§tepta;i sa vorbesc.

-

^{De unde sa-ncep‘?”}

Accentul ,,a mea” subliniaza, de ce nu, ⁰ anumita subtilitate afectiva, intimitatea

Hind intangibila. Acest ^a mea, de fapt, casa mea, isi are rédacinile in acelasi pamant pe care este si gradina cu stupi, dar de fapt, ea e

dincolo, cu soarele, aici Hind doar casa mea.

Poetul nu este egoist ci doreste ^a avea un punct de reper palpabil ^aici, casa fiind for- tareata, cetatea, visul ^si taina sa ascunsa, insasi smerenia cuvintelor sale care uneori sunt laerimi

-

chiar daca, multi trec peste drum, vazandu-1 ^si auzindu-1, el iiind de neatins caci, sacru raméne ceea ce-i apartine pentru totdeauna ,,casa mea”.

Si chiar daca-si doreste ^si stabileste cu atata strasnicie, proprietatea in poezia Am inteles

pacatul

ce

apasa

peste casa mea (1923), poetul nu mai doreste a avea casa departata de restul, ci din contra, insutietita, nemaivazand rostul talmacirii si rastalmacirii intelesurilor ce raman mari neintelesuri. De

fapt, poetul, nu ^{dore§te a} ramane singur, chiar daca ^are casa sa, ^{§tiind ca} totul ^se ros- tuie§te intr-0 fonné sau alta. Astfel:

,,Am inteles pacatul ^ce apasa peste casa ^mea

ca un mu§chi stramogesc.”

se constituie in mintea poetului ^{ca 0} ,,ma- nie” celesta ^{ce sta} in singuratate perpetua data ^de mu§chiul stramo§esc, transferul ^emo- gional Hind evident.

ingelegand pacatul, poetul cauta ^gansa de anu ramane singur ^§i de aceea ^{el cere:}

,,Da-mi manata trecatorule,

§i tu care mergi,

§i tu care vii.

Toate turmele pamantului au aureola sfinte

peste capetele ^lor.

Astfel ma iubesc de-acum: