• Nu S-Au Găsit Rezultate

Luceafărul

N/A
N/A
Protected

Academic year: 2022

Share "Luceafărul"

Copied!
28
0
0

Text complet

(1)
(2)

O. C. T.

1\. Seca

SOM/\ROL.

Bji:irnstjerne Bji:irnson.

1

G. C. Ionescu Cântec (de 1'\inna Urbant- l Ciocârlan

schitsch). Liliac . . .

Dela \ară.

1'\ihail Sadoveanu Copilul nimănui. !. 1\gârbiceanu G. B Duidi

Inimă de mamă (nuveHi) Cântec (poezie)

Nepotriviri (nuvelă).

Maria Cuntan fragmente din .. Fecioara de Orlean" (de Schiller).

Dări de se a mă: .,P.e11ea" de

!. B Hetrat.

O. C. T . .

Oct. Goga.

Tatăl de Bji:irnstjerne Bji:irnson Red. şi adm

(traducere). 1

Poezia llieţii (de fr. v. Schiller)

1\bonaţilor no~tri. Premiile revistei .. Luceafărul".

1 1 u s l raţiuni: Bji:irnstjerne Bji:irnson la masa de scris. Ţărani şi ţărance nonJegiane. Port din Bilbor (corn. Cioc) Bji:irnstjerne Bji:irnson (podret).

1 an . 6 luni

Ediţia

1\BON/\MENT:

Grustro-Hngaria:

12 cor. Ed. de lax 6 "

20 cor.

10 "

pentru preoţi, în\?ăţători şi studenţi: 1 an 7 cor.

România ~i în $trăinătafe:

1 an . 16 cor. Ed. de lax . 25 cor.

6 !ani 8 " 13 "

Ediţia pentru preoţi, în\?ăţători şi studenţi: an 12 Cor.

Reclamaţiile sunt a se face in C~<rs de 15 zile dztplt apariţia (iec(J.rui număr. Penln< orice schimbare de adreslt se vor trimite 20 ba11i in marci poatale.

f\.bonamentele, plătite înainte, sant a se trimite la adresa:

1\dm. re\?. "Luceafărul", Sibiiu (Nagyszeben).

A V 1 Z.

A.

apărut

în edit. revistei noastre, cu colaborarea: l. A.l.

Brătescu~Voineşti,

1"\ihail Sadoveanu, O. Goga, 1"\aria

Cunţân,

I. Bassarabescu

şi

A..

Tă.slăuanu, A. O. l\1aior:

"Biblioteca Copiilor şi

a

Tinerimii".

\Joi. lll.

A.cest

volum, alcătuit şi

îngrijit de redactorul re\Jistei noastre O c t.

C.

T

ă

s 1

ă.

u an u, contine foarte frumoase ilustratiuni; este

'

'

unul dintre cele mai

reuşite,

a\Jând, pe

lângă.

un cuprins educati\J si recreativ, si o valoare ' ,

literară.

si

~ artistică..

Ca oricine

să.

si-1 ,

poată.

procura. cu

usurinţă.,

formatul e mai mic ca la primele

2 voi.

J iar preţul numâi

1

~or. în .A.ustro~Ungc.ria şi Lei

1.30

în România

~. ~şi străinătate. LJ

(3)

1 _.. , "'-'

ILUCEAIPĂRUIL

REVISTA PENTRU LITERf\TURi\ ŞI f\RTi\. f\Pf\RE DE DOURORI PE LUNA sub îngrijirea dlor: Octauian Goga şi Octauian C. Tăslăuanu.

Cu colaborarea dlor: 1. f\gârbiceanu, 1. f\1. Bassarabescu, Z. Bârsan, G. Bogdan-Duică, Dr. 1. Borcla, 1. Ciocârlan, V. Cioflec, f\1. Ciura, Maria Cuntan, Elena Farago-Fatma, Dr. 1. Lupaş, Dr. G. Murnu,

M. Sadoueanu, C. Sandu-f\ldea, M. Simlonescu-Râmniceanu, 1. U. Soricu.

ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.

Bjornstjerne Bjornson .

.Numele at'l'l>lni uriuş dela n11azanoapte, cu-

cere~te tot mai mult inimile in Yăile Carpaţilor.

Cetele celor necăjiţi îşi îndreaptă, ru tremurul

nădejdii in suflet, pridrile spre lumina acestui soare norvegian, rare biriueşţe fără cruţare ne- dreptatea.

Bjornstjerne Bjornson e unul dintre rei mai man poeţi naţionali pe rari i-a avut vre· o ţară.

•Er ist cler gro se Siimann N onvegens• - cum il numeşte criticul danez G. Branrles. E un poet- erou care, întreagă viaţa, a luptat pentru intru- parea ideaJurilor poporului norvegian. A luptat cu mijloarele artei pentru regenerarea culturală şi politică a Norvegiei, ca1e până 1~ inceputul secolului trecut nu insemna aproape nim1c in istoria universală, n'avea nici mărar o limbă literară proprie. (Holberg, rei mai mare scriitor şi reformator al Danemarcei din jumătatea primă a secolului al XVIII-lea, când Norvegia apar- ţinea Danemarcei, era norvegian). Abia la 181-!, când Norvegia se rupe politice~te de Danemarca.

inrepe ~i literatura norvegiană. Bjornstjerne Bjornson şi H. Ibsen sunt dioscurii Norvegiei, rari au cucerit ţării lor un loc de cinste în literatura universală. Bjornstjerne Bjornson e însă mai naţional decât Ibsen; el e expresia specifică a poporului norvegian, în el se manifestă firea, temperamentul ţăranului norvegian, cu toate de- fectele şi calităţile lui.

Bjornstjerne Bjomson e fecior de popă, nă­

scut la 8 Deremnie 1832 in Kvikne, o comună situată într'un ţinut stâncos şi sterp, cu o climă aspră. Când era in vârsta de şase ani, tatal sau a fost transferat în Nuesset, ţinutul Romsdalen, renumit cn fru~nseţe. Pe când urmii şcoala din

oră~elul .Molda, infiinţă între elev1 o reumune

şi trecea ca şef al lor. Ca universitar, in Cristia- nia, trăi o viaţă foarte intensivă. !ncnrând (in 1852) îşi începe activitatea publică, mai ales ca critif', îndreptândn-se îndeosebi împotriva acto- rilor danezi, cari stapâneau scenele norvep;iene

şi cari eran mai mult măscărici deeât artişti.

:liai târziu se sunţl atras tot mai mult spre povestirile ţărăneşti, cunoscând din copilărie viaţa

poporului non·egian. Aceste povestiri, cari for-

mează partea cea mai insemnata din epoca pri- mei lui activităţi, sunt cele mai reuşite, eele mai artistice din întreaga !tu activitate.*) :) y n n o ve Solbakken, Arne, Tatal, Cuibul de vuIt uri i-au câştigat mulţi admiratori în Nor- vegia şi Danemarca. Noutatea limbei, căreia a

căutat sa-i imprime nuanţele dialectale ale !un- bei norvegiane. şi sobrietMea formei, 1-au ridi- cat repede în slava celor mai mari scriitori ai Nordului. În tratarea subiectelor ţărăneşti se

deosebeşte fundamental de ceilalţi contimporani ai săi din alte ţări. El e un mare artist al ţărăm­

mii, zugrăvind concepţ1a ei proprie despre lume şi viaţă. Nu împrumută ţăranilor concepţiile şi ideile lui, rnm face de pildă .Auerbach la nemţi

sau, cum face, astazi, Gorki cu vagabonzii lui ruşi. Astfel se explieă şi ingustimea ideilor şi stîlul sobru, rupt, sgârcit şi expresiv al poves- tirilor lui.

A mai scris drame ~i poezii. E cnno~cut ca unul dintre cei mai buni lirici ai Xorvegiei, deşi forma versurilor e cam aspră. Poeziile lui

*) A vând autorizaţta autorului, aceste po•·eşllri vor apărea, niud pe rUnd, şi in româneşte, traduse de dl Ocl.

C. Tăslauanu.

(4)

Ll!CEAF.~HPL :-;rnl 2:!. 1907

patriotice au devenit cântere naţionale. Dintre dramele lu1 din prima epocă amintim: Sigurd t:llembe, Arnljot Gelline,Harte Hulda etc., rari sau nu sunt pentru seenă sau n'au avut un deosebit succes. Cele mai bune dmtre piesele lui din această epocă sunt Mari a S t nu r t şi N oii căsătoriţi.*)

Pe la 1870, in :-l'or>el'(ia se începe o nouă epocă. Se porneşte o mişcare intelectuală şi li-

terară modernă, sub influinţa eulturei daneze, franceze şi engleze. Bjornstjerne Bjornson insuş eâştigă •ochi cari vedeau ~i urechi rari auziau•, - cum scrie intr'o scrisoare particulară. Ceti~e

istoria ţării sale, operile filozofice contimporane.

indeosebi pe Jnhn Stuart Miii, călătorise prin

ţările civilizate ale Europei.

După o tăcere lungă, prima operii modernă,

prin care incepe epoca a doua a activităţii sale

p , Un faliment•, eăreia ii urmează >Re- dactorul•, apoi •Regele, >Magnhild•,

•Căpitanul ~Iansana•, •Noul Sisteruc,

• Le o nard a•. Apoi două mari romane, cari cu

toată tendinţa lor moralizătoare, sunt bogate şi

în frumuseţi artistice

Urmară apoi cele mai puternice piese ale lui:

•O mănuşă<, •Peste puterile noastre•,

•L a b ore m u se, cari fac din Bjornstjerne Bjorn- son unul dintre cei mai mari dramaturgi ai Norvegiei şi ai timpului nostru. Dramele lui sunt din multe puncte de vedere vulnerabile, unele sunt deadreptul teziste, pentru cari mci

*) Va apărea in curând în Lnce~fărul•. Au mai B!Jărut

in Riblioteca de popularizar·e a lui Hnmitca.

n'a fost scutit de Atacurile compatrioţilo1· sai, cai apărau •arta pentru artă•, în înţelesul f<~lş,

care e bine cunoscut ~i puhlic-ului române~c.

Vom an•â. :~ltădată prilrj ;;ii ne ocupăm cn dra- mele celor doi poieţi mari ai ~orveg1ei, Bjiirn- stjerne l:ljornsun ~i H. lbs<'n, de astărlată repro- ducem o caracterizare a criticului danez, G.

Brandes, eare ne pare nimerită.

•H. Ibsen e un judec-ător; sever ca vechii

judecători a1 lui lsrail. Bjornson e un profet, prcvestitnrul înflăcărat al unor vremuri mai bune. Ibsen în adâncul sufletului său e nn mare revolutionar. În •Co media iubirii«, •K ora•

şi .stril'(oii• biciueşte ră,;nicille, in >Brandc biserica, in •Stâlpii societăţii« burghezia conducătoare. Tot ce atac-ii e ţăndt~rit de critica lui bine l!"ândită şi rătrunzătoare, şi ruinele stau cadă făr' a se zări în~ă in dosul lor nona forme sociale. Bjornson e un spirit impăc·iuitor; el poartă război fără ură. Creaţiunile lui sunt inseninate, ici-colea, de raze primăvăratice, pe când ale ltu Ibsen, cu seriositatea lui posomorîtă, apar intr'o

uruhră auâncă.

Ibsen iube\lte ideea, conscqn~nţa în naţa su- fletească 'i raţionala, care alun~ă pe Brand din biserkă şi pe ~ora uin căsnirie. Dragostea de idei a lui Ibsen cmăspnnde dragostii de oameni a lui Bjornson.•

Această iubire de oameni il face pe Bjiirnsoo nn poet erou al întregei lumi civilizate. Şi la

sărbătoarea Nnrvegienilor. cari în curând vor prăznui imphnirea alor 75 de ani dela naşterea lui, aducem şi noi prinos de dragoste şi admi-

raţie acestui ~Jessia al Xonrgiei. O. C. T.

CÂNTEC

de 1'\inna Urbantschitsch.

jHaFă eeme ea EFin sită

~i uântu 'n uoe se răsfaţă,

Ci eu, în casă feFieită,

T.e

ţin înlănţuită 'n bFaţe.

'DaF ştii de ce uueşte-afară

O uFemc-aşa de mănioasi 7 Vezi tu, întFeaga EFimăuară

E încuiat' aci în casă.

1\. Seca.

(5)

:-Irul 22, 1007. LUCEAFĂRUL

-

413

"

"'

"'

E

(6)
(7)

LPCE-I.F\ROL 47J

» Yaeile sunt ale ~atu lui ?• întrebat eu.

•· 'unt 1;;1 omrnr~ti; dar erle multe-.· niPt'i(ll'Oiului ::\Jă ll!;'CZai pr iarha, la Uţ'a colibei de nurl<o' . 'e lăsă ~i Badea jo!<, ruat la o parte.

•Iaca, eu pe-aid imi pPtrec •iaţa,• zise el, şi zimhl.

fi intrrhai:

> \' i\nat Pste pe-Hi<'l (•

• Esti'. Tot l'ăd pasărRhi i dr ton te frlurile . . l'l•

urmă sunt PJHlli ... ~unt şi lupi. ~~vulpi ... ~unt

dihanii .. Eu lr văd, di tot pe-aiet stau ,-ara toată, rin' dumneata mai grPuat dai pestE' ele . Da'

1'11, să-ţi spun dnmnttale, nu le-aş pu~r·a. ua,·ă

nai, Jm·n. tot \ ine un lup In stână. nu departr dt•-awi, ~i 1\>t cear!'a la oi, şi eu ştiu pe unde trCt'P . . Da de ce ,;ă-1 omori? Lns mâm-poi- mâlll an ~ă-1 omoare eiohanii, da cu nu l-aţ;

omotl . -:Ilie nn mi-a ~trknt nil'i-o rită .. Tare-i slah, ~ărenl. El, acu numa lut mânânră, pâu' cr i se face pântecile ca plumbul.

• De ce ( dncă mânâocă 11i şi vite. să-I laşi?

Lupu-i fiara primejdioasă• ...

•Aş 1 C'e fiară. durumşorule? .. \' ezt pe ..dlba asta?

.\lba-i mai ~·oinică . . Eu il ,-ăd pe-aeela: slab, de-i numrri coastele Pat c·e. dac·ă ia şi l'l câteudata o oa1e 01 i un nu el '1 ... Parcă boierul răliceşte din pricina asta? Nu mai l'aliceşte el! Da' boieru' 1111 mânâncă miei~. nu mânâncă tot felul de păsărt ? ...

~ă. YPZi dtunneata, are niştP curcani, şi-i ebinueşte,

lr ,·firii, ~ătal'ii, ia aş•'i nişte boţuri de mămăligă,

ru melesteul. pe gât, ş1 pe urma ii imbată cu rac iti u, ii fttgăn•şte, ii taie şi-1 mânânea ... Inenltea 1 upul nu mai chinuieşte aşa. el ii tlămând:

~ă.·eşte, mânâncă; nu, rabdă !• . .

•Bine, bine, hade Ior)!ule, aşa-1, da' mielul şi

oile-s animale blăjine, dece le mâuânl·e o jidnă?• ...

Badea Iorgu nu răspunse . .\lă privi drept şi

începu a clipi din ochi . .Apoi ciMină din l'ap şi

ro. ti repede:

•Bine ... mielul şi oaia-s niştP biete dobitoace .. . Ca' nn zic..:t tot le tae omu' şi le mânânca .. .

Dacă nu le mânânră lupu', le mâmlncă omu ', ~i

tot nu seapii ele.«

~i iar priYl c-lipind elin orh1. :;;e ,·erll'ii

are o nedumerire.

Apoi se intnar:-e: prin luncă se simţra miş•·area:

sălr·ile ~e elătinau.

• \'ine neva ·ta cu mâncareac ... ?.ise Badea.

in ]J\Iiană, intră o femee voinir'ă, rumenă, ele-

~~·ulţă. imbră~ată cu rituri tranclafirii, legată la c·ap cn grimea albă. Aduerit ruâncarea. intr'o

mână o oala. în nlta ~tnwhma, legate în şterl!'are

albe.

• Ce mai veste pe-a rasă, lleana ?•. zise Badea cu ztm bet de bunătate

•Bine, răspnn::;e femeia. .Apoi privinr!n-mă pi('ziş, ~e chinl'l lângă bărbat, desfacu le~ăturile

~i-i aşeză mâocaren rhnnainte · nişte borş cu bn- ruene şi cu cartofi, şi-o leacă r!e brânză in ~tra­

rhină.

Poftiţi eu noi la masii • . . ma îndemna Badea rupând din mămăligă.

Hă!'\pnn~ei după cum ~e cu •ine. •Ospătează

~ănătos« . . şi mii ndtcai, pnrnil. ca să-mi cen· no- roc·ul din ziua accPa.

În alta zi, sosi11d la colih~. il găsti pe Baelea lorgu cu gust de vorbă. Se btlt'ură şi de tutu- nul pe care i-1 adnsei şi incepu să-mi spue multe lucrun:

• Dumneata, domn1şorule, at văzut pe mu- ierea mea . . . Aeu tot ziceau oamenii ce însor eu

r

Că-s un haidău, acolo, şi n'am nici-o trecere .. X tuna' nn on1 gosporiar în-

soară ... Eu tată n'am a>ut. numai maruă am avut, şi-am cresrut la cut te. :'lfămuca slujea acolo, la boeri ... Xn ştiu cu ClllC m'a făcut ... Am fost şi eu un băiat de tzbell~te şi-am eresrut cum a dat Dumnezeu . . Şi iaea, dupăce moare mama.

ma chiamă bocru' şi zice-aşa. Jlăi lorgule, tu

eşti băiat sarac, me,tr~ug n'ai inq!ţat şi eşti

ram prost. .. Da' eu am mila de tine ... Iaca, am sa te fac YăCal' ... Şi-ţi dau trPÎ ~ute de iei pe an şi îmbrăcăminte, şi tam, şi pe urmă am . ă

te însor, şi-am să-ţi dau loc de ca,ă, da' tii om eu credinţă; atei la rurte te-ai născut, aici

te oplnşeşti şi tu cât îi trăi.. Dară-i a veii ne-un năcaz, la mine ,·ii .. - Eu i-am să­

rutat mâna şi-am zis: Bme, am ,;ă slujesc cu

credinţă ... - Trei sute ele le1 la nemea asta sunt multe parale, ~i s'au mirat oamenii

ca

boeru-i

aşa de darnic, da'-1 vorba că cuno~tei\.

ca

i-s om

cu credinţă ... Şi iaca, de zece ani is slujba~

aicea ... Aru doi ani, mă chiamă boeru' şi zice iar: Iaca, lorgule băete, sa te inson ... Ţi-am ga~it o fata ... Şi m'am însurat. .. .Muierea, nu zic, bună, harnică .. Am făcut o teacă de gos-

podărie ... Da' când îi grăcsc ei aşa: Fa Ileană.

fn noaptea asta eu rămân la coliba, tu vii arolo, la mine, - muierea nn HR.. Zice

(8)

17U Ll'CEA ~·A Hl' L ::O:tu. 2:!, W07

se teme vie aici . . . Da' ziua cum nu se teme? ... Şi i-am spu · ş'alaltăen.-Eu pe tine am te bat ~'ai să-mi ştii de frieă.. Tot zice lumea că-s cam prost eu ... Las' ~ii fin: Aşa m'a

lăsat O-zeu• . . .

Dupăce încălecă şi dădu o roată pnnprejurul poenii, cu Alba dupa el, Badea Iorgu se intoarse

şi începit iar a vorbi. Yorbe;\ fără oprire.

»Adt, rât de tâmpit o1u fi eu, da' tot înţeleg câte-oleacă ... Mi se pare mie muierea umblă cu vecbilul, de-aceia nu vrea vie la mme, la colibă, sara ... A prind, coleii., forul, şi de-a mai mare dragul stai în poiană ... Da' eu nu ~tiu mttlte, eu, când oiu pune mâna, are se cutre- mure până 'n mădttva ciolanelor ... Pân'aru mei n'am împins-o, nici: fă-te'ncolo 1 nu i-am zis ...

Eu nn ştiu multe. Acu doi ani, când m'am în- surat, tot dădeam câte-o fugă până 'n sat, c'atuncea pusese boeru' să-mi clădească casa ... ~i nu ma·

'ntr'o bună-zi mă întâlnesc cu feciorul cel mare al boerului, cu cuconaşu' Nicu. Eră dtncolo de l\Ioldova, pe prund ... - Und' te duci? zice. - În sat, zic. - Da' vitele, cui le laşi? - Am eu un

băitonaş, zic, şi eu îs cu calul, îndată mă in-

Port din Bilbor (Corn. Ciuc.)

Tărnuce uon·egterw. ;

torc:l. :\lă duc, zic, să \'ăd ce face nevasta cu rasa ... - A \ia? zice, ~i incepe să mă sud ne.

Fă'nnapoi şi-ţi cauta de treabă 1 ... ~i nu ma' ee s'alătură de mine şi-mi ~terge două palme ...

Atuncea, ,·ezi dumneata, am discălicat, am

apucat pe băetan ele dupa rap, l-am dat jos rle pe cal, l-am pus fnnamtea mea, ~il-am plecat până ce i s'au intins bine nadragi. colo, şi i-am tras câteni până ce-a început urle, ru capătul cel subţire dela ghioagll l-am bătut ... Mi-a fost frică ~ă-1 bat mai rău .. \' ra zi că-i fecior de boer .. :)i iaca, mă chiamă, sara, hoerul cel bătrân.- Cum a fost? zice. Iaca cum a fost, zic eu, ţ;l-i spun cum a fost ... - Apoi imi el doi lei bacşiş, şt spune.

Asta n'o mai fac1, da' nici cn palma n'are te mai atingă nimeni, zice. Acti, eu i-am să­

rutat mâna, şi m'am dus. Da' m'am mirat şi cu de asta ... Pe semne, unde-am crescut la etute supt ochii lui ... Da' el na să zică ţinea la mă­

muca, eril harnică, ~i-i era de folos la gospodărie . Boeru- i ~ăduvoiu de multă vreme . . Şi eu i-:; om cu credinţă~ şi a ta o

ştie ... La vaci a zis să mă duc, la vaci m'am dus• . . .

Badea Iorgu mai hiilt o ţigară. Eu voiam

plec. Se sculă şi el :

•Uite, ziee, mai:nainte, p~n· a nu veni dumneata,

(9)
(10)

·17H

După ce pleci\ eu, Iorgu inceptl ~ă sfătuiască cu mine.

>Iaca, eu i!> cam greoiu la mmtr. !(răi el, eu nu pricep de ce mă ţine el aici ... boerul . Aşi\ am ajuns de nici nu ştiu ce-i prin sat. pe oameni nu-i cunosc ... Du 'ntr'un fel, mi-i bme ...

i\l'am in,ăţat, intr'atâţta ani ... Yara ~eli aici, iarna, dincolo, la ocoale .. Iaca, aetl mai stau de vorbă cu dnruncata, da' altfel numai nc,·usta

·dne pe la mine ...

>Da' >ezi ce mi :-;e 'ntâmplil cu muierea .. Acu ea nu voia nici in ruptul capului >ie la mine, la colibă, sara ... Eu duc in amur~ vacile la câşlăriă, pe nrmă mă 'ntore aici. . Au Yi- tcle ocolul lor mai incolo, ş'oleacă de perdea . . :\lăi! ee dracu· are ea, de nu m'ascultă? Şi IlHi

iau eu aeu vre-o doua zile cu calu' ~~ 'n scurt duc până acasă ... Eri\ pe sub sară ... Lăs ca- lul la poartă, intru in og-radă, deBcbid şi zic:

măi femee, :-a vi c11 mtne, tu eşti nevasta mea!. . - Pe urmă n'am mai zis nimi<·u: aşft cum is cu. ,·um m'a lăsat Dumne;-.eu, da' tot am Yazut ca miţ;Că CeYa ~ub laiţă . . • \tuncia m'am plecat şi când am pu~ mâna, am :;eos pe ve- chil de suh laiţă, şt l-am pus inaintea mea în picioare, roş ca ntcu ' ... ~ai vechilule! zic, eu nu ştiu multe, eu ţie am Bă-ţi fărm eîolanele! -

~i eând l-am ridi<:at in su~, ~?i când l-am trântit, numa' icnînrl l-am auzit ... Nici of! n'a zis, nici val eu! - ., i pe urmă mă 'ntore cătră mnere : Yină 'ncoace! - Da' ea tremura ca varga. -

.'ruJ :!:?, 1()07.

Vină 'ncoac·c 1 zic·. Da' ea incepe-a pliin~e:

\'at r[p mine şi de rninl',

ua'

CU nu te ştiam aşC!! - Vină 'ncoaee! zic. Ahmeta d\cl udată că ~e lipe~te de mine plângfmd; şi plflll~ca dt, tremmit carnea pP dânsa. Ca l'a nu mă ~ttft aşa! vai de rlân~a ~i de dâusa! Bmf', zic.

de-al'ii :,;ă ma ~111 ş1 ele bun ~i de rău ...

Pc urmă mă duc la curte i'lărut tlreuptu lHit,ru- lui, şi zic: Cucoane, um prin.· pe veL·bil la cuine aeasă. . - Boeru' s'n uitat spariet la nun o.•.

- ~i ce 1-ai făcut i' zice. - L-am tr<tntit. ZIC;

i-am rupt ciolanele. - A tunet bot>ru' o;tri~iî la credinc10su' hli, unu' euc·onu' Lcon. cam sc11e prin cundiet. Ztce; Leon. tă-i s<lcuteala vechi- I ului şi să-i dai drumul. să-I trimeţi la spttal . l'e urmă •orbe~te câtră mine: Iorgule, du-te ~t-\1 caută de treaba, ş1 fii cuminte• ...

Badea lur!!'ll tărit. Apoi ma petreetl prin luD<'!.

•Iaca, zhie el, dimineaţă. am vazut pe :\lol- d\H"<l un cârd de ~âşte ... ~~ răţăic cei de vulpe i-am văzut ... Da' e1 de mtne nu se tem• ...

După•·e-llăsat, mă cufundai in singurătăţi. până ce nu mai auzii tălăn~de. ~i mă lă~ai in iarba, mă'ntorsei cu faţa la eer. şi ::;tâtui mult a~a.

gânduindu-mă Prin 1·ăzdnh, pe dea::;npra, trccit o rândunică, ca o ~ăgeată, pe urmă se zbătit un fluture; apoi lunec·ă un rârd de raţe. Ş1 dupa aceea numai fiorul frunzelor de plopi rămase, tremurfUld taintc. ncl'ontcnit pe limpezimea cerului.

Mihail Sado11eanu.

fragmente din "fecioara din Orlean'·

de Schiller.

Din prolog

Dealuri iubite, rilmâneţi cu bine.

]{ămâi eu hme Yale şi iRiaz;

Colnice, n'am Yiî mai trec~ cu tmcua, Dra!-t"i luminişe de pe culmi. 1·a las.

Copaci pe cari v'am sădtt şi ierburi,

~ă ere~teţi ŞI mereu sâ 'u tineri ti.

Peşteri adânri, fântâni 1 i"tcoritoarc, Răsunet care-mi raspundeai din stânci

~i vesel mă'ngâna1 <.le pe colina, loana pleacă ~~ n ·o mai vină'

*

Poienc, cuiburi fcrictrei melc, :\lă duc ,i n'am ><ii mai rel"in l<t 1·oi!

i

mpnîştic-te tristă pe ,·ăll'ele, Te las cu bine. tunna mea de oi.

Ciwi altă turmă-i dată l!:rijei mele,

~·o păstorese pe ctlmpul de răsboi.

Dorinţele lume~t1 imi sunt străine.

Cel care m'a ales 1a fi cu mine

*

Precum a coborit odată 'n mtmte La -:11uise ş1. din rugn 'nflăcărat, l-a poruncit pe Faraon 'nfrunte;

(11)
(12)

480 Lr'CEAFĂRUL ~rul 22, 1U07.

Trebuia oare jertfită,

Straniei meniri fiu?

Cum erâ să-ţi dau credinţa Şi iubirea n'o ştiu ! Să vesteşti a ta

*

mărire,

Nu prin cei născuţi din fire.

~olia să le-o fi dat Celor fără de pacat.

Ce1 cari nu ştiu să suspine, Poarte lupte pentru tine;

Ingerii fără prihană,

;\ u copilă pământeană.

*

Ce :;tiam eu de războaie

De-ale crailor 11 rgii ... ? 1

Pacinică treceam cu turnut Peste culmi in zon de z1.

Ca să ştiu ce-i nîtăcirea

Tu la luptă m'ai chiemat, Wai orbit cu strălucirea,

Ca prin vis - de ţi-am urmat.

Maria CunJan.

T l\ L

de- Bjornstjerne Bjornson.

Omul, despre care se va povesti aci, era cel mai puternic în întreagă parohia) ţ;l-1 chema Thord (hernas. lată-1 în-

tr'o 1.i in odaia de lucru a preotului, stând drept

şi serios.

- .;'!li s'a născut un copil, zi e dânsul, şi vreau

să-I botez.

meu .

.cum

!>ă-1 cheme?

• Fin, ea pe 'tatăl

~ănaşii 7 .i spuse,-erau cei mai de seamă oameni, bărbaţi

~i femei, din sat. toţi dm neamul lui Tbord ...

- • Mai ai vre-un păs?

- intrebă preotul, ridicăndu-şi privirile ;spre dân!>ul. Ţăranul stete o clipă la îndoială. - A~

vrea fie botezat debaşca •, adau~ă dânsul.

Adecă, intr'o zi de lucru? - ~Da, ~âmbata ce vine, la ami azi.• - >>.d.ltceva~nimic ?• Ţăranul îşi in vârtiâ căciula, ca şi rând ar vrea sa plece.

Atunci popa se ridică.- >Înc'o vorbă, zise dân- sul, se apropie de Tbord, ii strânse mana şi-1 privi drept in ochi: •Să dea Dumnezeu, ca băiatul să-ţi fie spre binecuvântare '•

~asesprezece ani dela această 1.i, Thord se gasea iarăş in- odaia preotului: - • Ei, te ţii

bine, Tbord•, zisepreotnl, gasindu-1 cu desăvârşire

neschimbat. - •Nici nu mă paşte nici o:·grije«,

rilspun e Thord; iar preotul tări1. După:· o dipă zise: - »Dar ashiZI re piîs ai ' ( c - »Azi Yin pentru flăcăul meu, eare mânr are fie contir- mat.•-•E un hiiiat vred · nir.c - •A~ \'rt'll s<i phl-

tc~c Domnului p<lrinte, dar mai intâiu a~ 1 ten să ştiu al câte! ea ya li in biserică? c - Ya fi cel dintâiu • - •Bine, am

înţeles -iată zece talen pentru Domnul părinte.«

t.d.ltceva? •întrebă prc·

otul, uitându-se la Thord.

- •Altceva nimic.• - Thord plecă Iară~ mai trec ură opt ani,când intr'o zi se auz} înaintea casei preotului vuet mare;

sosise o: ceat~t' de~ bărbaţi cu Thord in frunte.

Preotul işi ridică privirea şi-1 rerunoscu - • As- tazi vii cu mare alaiu 1 - >>Yreau să s( facă strigările in biserică pentru firiorul meu ; e vorha să se însoare c•u Karen Storliden, fata lui Gudmund. pe ea re nite-l aci cu noi.t- >A sta-i cea mai bo)?:ată fată in judet.• - •Aşa se zice•, răspunse ţăranul. netezindu-şi părul cu mâna. Preotul rămase o clipa pe gânduri, nu ziceii nici o vorha, insemnă numele in cărţi, ~i la urmă rhemă oamenii să iscăleasră. Thord puse trei taleri pe masă.- :\li se cuvine numai un talere, zi~e preotul. - .ştiu prea bine, dar

e

(13)

~rul 22, 1907 LCCEAFlRUL 4Sl

singurul meu ropil, şi-aş vrea fie toate din belşuţr.

Preotul luă banii. - • Ea treia oară, Tlwrrl. <'ă 1•ii pentru ficioru tău la mine.• Dar aen am şi isprih·it-o l'll el•. răspunse Tl10rd. i~i ~trânse pun~a. îşi luă rămas bun 1>i pleeă. Oamenii il

urmară incet.

Patrusprezece zile in urmă, tatili ~i fiul nhleau, pe VI eme liniştită, cătră ~torlirlen. l'a să pună la eale nunta.-· La,·iţa nu e dei-<ful de intepenit~•.

zi;;e fiul şi se scula o aşeze În aceea~ clipi.l

alunecă scândura pe ea re stătea; el intinde braţele

s'apuce ceva, un ţipet şi cade in apă - •Âpueă

>âsla 1•, strigă tatăl. sărl in ~us şi i-n intim;e.

Fiul. dupăce incerră de câtHaon s'o apuce, amurtl - •Aşteaptă, aşteaptă !•, strigă tatăl şi \"thili mai aprt•ape de d<lnsul. Dar fiul ~e prabu:;;i pc

~rate, aruneă t<ltălui său u privire lungii, şi se

cufundă.

Lui Tbonl nu-i \"{~UPii sit creadă ;opti luntrea ş1

incremeni cu ucliii pe pcte("ul de apă, care-i in- ghitise băiatul, a~ft>ptând pan·ă ~ii răsarii iar dintre valuri Câteva hf'ştci se inăltară deasupra apei, inca cătcn1, apoi numai una singură, mare, care se :-.parsc ţ;i lacul :-.e fikt1 iarăş ca oglinda

\' reme de trei zile ~i trei nopti. disii tatăl in jurul acelui loc, fiiră a uJânt'<l ~au a dormi; voia

~ă-şi gă~'>ea~<'ă ficiorul '• i in dimineaţa zilei rlc-7 treia il !{a~l şi-! duse sinl!ur peste deal. a•·a.·ă

De atunci ti treeut un an. Într'o seară d••

toamnă. târziu, preotul auzi afară, la uşa tinrlei pipăind pe riibuitf', cu l{rije. după rleanta uşii. l'rP- ntul deschise. În C'asă intră un om inalt, adus de spatt>, slab şi cu părul alb. Preotnl 'e

uită lung- la dânsul până să-1 recunuas!'ă; erit Thord. - • ,~şa lt'trziu, Thord i'•, zise preotul şi rămase faţă in faţa cu dânsul. - • Oa. tfirz111.

de bună seamă•. zise Thord, aşezându-se. St' aşeza şi preotul, aşteptânrl; multă nemc l<îcur;1 insfârşit iD('t'[lll Thord: •Arlue ~i eu <'C\":1,

C'C-aş da bucuros săracilor; nş nea >-il fii' dilrnl in numele fiului meu.c ·-i-;e ridică, puse ha111i pe ma~ă şi iaraş se a~eziî. l'reotul Îl numai<\.

•Sunt multi bani , zise el.- >E jumatate d111 gospodăria mea; azi nm Yândut-o.• Preotul ttl<'tl o Hemc: la urmă il întrebă tii blânrleţe: ·~~

acum ce ai de ~ând >ii fad Thurd 'r• - ,,Ceva mai bun.• ~ laril:;; . ta tura n clip11 Th<~rd eu ut·hii in pământ: preotul <:Il o<'hii la Thonl ~~ z1~e

a pui prentuJ in<'et şi rar: • \'ezi. acu ma cred t•ii ti-a adus tiul uineeli\;Întarc.«-.Da. acuma rred şi cu•. zise Thnrd: i~i ridu·ii oehi1. şi rluuti

latrămi ii alunceară inrPt pe faţa brazdatil.

Trn<l. <le O. C. T.

Poezia uiefii.

De fL \', Schillcr.

"Eu să mă 'nchin la umbre lremurate, La străluciri ce mint împrumutate

Şi 'n drum s'a bal nădejdea să-mi înşele? ...

Dati adevărul pradă mintii mele!

C'un vis deşert şi raiul meu piara, Iar sufletul ce 'n lumi fără holară Şi-avântă dârz rolirile pribege, Porunca vremii 'n lantul să-I lege.

Eu supun şi infrân Cu-al datoriei sfânt cuvânt, Şi 'n zbuciumul ce mă frământ Imi sunt pornirilor stăpân.

Cine-iWevărul nu vrea să-I asculle, Cum poartă jugul lipsurilor multe?"

Astfel din pragul zilelor traite, Tovarăşe, cuvântul tău mă 'nuată Strivind în drum vedenii şi ispile ...

i nfricoşati de cruda ta povată

Toti zeii dragoslii s'ascund ...

Se stinge-a Muzelor cânta re, iar hore le tot mai incete Mor în prapăslii fără fund, ...

Când Gratiile îşi desprind, jelind cununile din plete;

Apollo lira lui şi-o sfarmă, Jar' Hermes scheplrul şi J.a frânt, Viata lrudnică-şi destramă Seninul viselor veslmânl;

Nu mai e farmec în poveste Iar' 1 umea noaslr' aşa cum este, S'a rată, prieline-un mormânt!

Îi smulge Amor ulilul ei vrăjit Şi dragostea a început să vadă Şi 'n rostul cel din ceriuri hărăzit Ea desluşeşte-a lutului dovadă;

1Pe buza la sărutul ei înghiată, Bătrân frumosul piere din viatâ Şi 'n clipa de nebun avânt:

Tu uezi deschisul Iau mormânt.

Octa11ian Goga.

(14)
(15)
(16)
(17)

. rrul '.2:! IG07. LUCE.I F 1 IW L .JS~

Inimă

de

m(lmă.*)

y

Într'o grădină, mândră-i orice flnare lăsată 1le D-zeu, dar printre toate, dară iei samu binişor,

tot trebuie ă fie una, rare ~a piară ochiului mai mult. Aşă., tn )lândreşti, de d\nd s'a pomenit satul pe valea aeeea liniştilă, hora a fost inrinsil tot numai de fete frumoase ŞI flărni voinici ...

Dintre ei insa intotdeauna s'a ales o floare intre flori, voi nicu! intre voinici, rare trebuia poarte oricând jocul în frunte, să poruncinscă lăutarilor

re joemi să zică şi din 1·oia căruia ~ă nu s'abată

nimeni.

~i, ca sa fi fost Cineva >ătnful horii, doar nu eri\

ltwru puţin ... De se certau flăcăii in borii, cine nitui făcea pacea decât 1 ătaful? De scoteitun flăcău, afară <lin joc, pc vre-o fată cu care cine ştie ce

~fadft ave<i, tot fruntaşul hore1 trebuia să f11că

pacea; iar de ramâneau fete mai fără căutare, pe care nu le !uit nimem Ia jocul de doi, tot vătaful

le jucă pe toate la rând, pentruca nu fie nimeni cu tânga in suflet tocmai dela horn, de unele, de altfel, oricine se cuvine, plece ru veselie :;;i voie bună.

Dar cu toate aceste griji pe cari trebuiă

,;a

le poarte orice flăcău de frunte, Voicu n'a ~tat

mult în cumpene şi, acum câţiva ani, după însură­

tom·ea unui voinir innaintaş, el a prins locul în frunte, şi bun prins ~ fost, fără

'a

aibă cineva

eu vânt de banat, raei a ştiut pnrtii jocul cu atâta

meştPŞlli!: şi bunătate încât flăcăii toţi nu-i eşau

din euvânt, fetele il prăpădeau din ochi de drag, iar mamele lor, in gândul tainic şi totdeauna

t'll nădejde, tocmeau îneuscrirea ru Bogdăniţa

Răzi't:;;ulni eare stete<1 mândră în preajma bore1

privindu-şi odorul de fecior.

~i astfel, ani dearândul, feeiorul Bogdi:iniţei a purtat hora in frunte, jucând fetele la rând ~i

privind cu drag pe oricari ar fi vrut să-i prindă

mijlocul in jocul de brâu ...

În toamna aceea insa, dela o vreme, oricine luase sama Voicu incepu ·e dee rând in frnntea horei unui alt voinic, iar el din toate fetele joace, aşâ pe-alesul, numai cu unele.

Mult n'avea mai treacă deci şi Bogdaniţa

trebuia să-şi vadă noră 'n casă.

*1 Vezi •Lucenfaml• :\r 13, 1 Iuliu 190i.

(Crmare J

~i cum semnul acesta il pncepeii, nu numai mama flăcăuluJ, c1 şi toată horn, tot ~atu! chiar, multora d111 fete le şi c,ăzuse ghimpele i'n su- flet, iar mamelor grija cea mare, răci, în cele din

urmă, rine ştie pe c1ne avea f<ă puie ochii voi- nicu\ cel râvnit al hore1, şi-alliiH'I multe in11ni aveau să rămână jind uite ....

Dar se vede celor cu dornl mare nu le-a fost poarte mlllt grija nomrullli, eăei dela

sărbătoarea Sfintei Crllri încoace \T okll ţ>i-a

spus gândul tuturor: .Dintre toate fetele cari ii încinsese mijlocul atâţia ani dearândnl, şi-alesese

acum numai pe una, pc Dochiţn Radului.

In jocul săltareţ •de doi• in rari poţi VI<IJI multe inimi jucând multe fete la rând, el numni pe fata lui Potecă o juct't, numai in ochii ei pri- vi;1, iar gurile lor pornite pe tăinială, nu mai ~ă­

seau capăt vorhe1. Ba ce e mai mult, chiar când

flăcăii aburiţi de osteneala jocului nebun, d;ldellu drumul fetelor de lângă ei şi s'adun11u în mij- loc ca şă mai răsufle, :>Ingm Yoiru rămase in tot largu; bntăturei, purtândn-şi aleasa innaintr, de parcă ar H fost în horă plină ~~ fără să prindă măcar de veste din toate părţile ii ~ăgetau

priviri Lcoditoare! ...

Tân:iu, cillld au luat sama ră rămăsl:'sr lllllllni

singuri in joc, s'au despărţit :,;i C'i, dar nu ra dP obicein din ori re joc de rând ...

B'lăcăul păşind mândru ~pre mijh1ctd horei, unde feciorii ceilalţi !-aşteptau cu drag, pnrttl nă- • frama aleasa cu fir de ibrişin, pe car!:', Îll văzul

tllturnr o de~prinse~e din cingătoarea to~arăşei de joc ... Atunci flăcăii i-au sărit în cale inronjn- 1 ându-1, iar chiote de btll'urie an făc·nt să ră­

sune vulea până pe departe, vestmd a nuntă.

., i-atât a fost de-ajuns ... Satul, care de obi- ceiu aude şi şoapte re abea apnci .ă 'ngîini, mi vede de multeori şi ceeace nu este, acum vedea multe, ~tia multe şi incă cu temein ....

Rara pe la ~eziHori, dimineaţa la fântâni; pe drum ori in prag la portiţe, intâlnişul tuturor eril doar mai mult un prilej să'nceap!t vorba debpre fe- ciorul Bogdăniţei şi fata Radulni.

La hora, mai ales, altă vorbă nu erâ. Ici câtcm surate, socotesc zestrea fetei lui Potecă de-a fir-a-par, ~i găsesc că nu poate duce in ca~a Bogclaniţe1 cine ştie ce luern mare, colo, o

(18)

LPCF.A FX RUL :\mi 22. 1007

mână de cumetre, sorocesc ziua logodnei şi pe cea a nuntei, in1 dincolo. dite-Ya guri de bahr, şoptesc, DoalllllP, lucru marr .. .. Ele işi dau cu gând ul c'ar fi la mijloc şi farmeci, pe cari numai :Sultnna Radului a ştiut să le poarte, pentruPa

să sucias('ă capul unui flăcău ca \Toicu; alt-fel de bunăsamă că l!ăset't el altă fată mai pntri1 ită.

~i ast-fel 1•ina cea mare erii aruncată tot asu- pra leielm Sultane1, rare dacă ar ti ~;>tiut face fnrme<'i. apoi le-ar f1 menit, nu să grăbească

nunta ('ea cn măritişul DochiţcJ, ri s'o tot amâne mikar peste !'il. ţi ,.a alll... Dar. acum farmecile nu mai puteau năjl şi indupler!'t nici sufletul lui badea Radu, darmite pe l"ele tinere. De multeori insă, sta să bănuiasră dimpotnvă. ea nu <'<1111\"lt Bogdiîniţa ~ă fi umblat cu farnwci;

- rle-a li fvst fie aşii lttr•ruri tliavoleşti pe lome - că<'i alt-fel nu-şi da sama, cum de n'a putut fie mai tare, şi dacă nu să facă

alt-<'CYa, dar să-şi ţină fata mai din scurt, ca nu joaee atâta de mult :;;i stea la taifas c:n cel fecior al Bogdăniţei ... Dar nu ştie cum

şi re-n fo~t la mijloc, atunei. chiar la Vinerea .Jlare, când Yoir-u îndrăsllise >ă-I ţină fata atâta ' reme la joc şi să-i desprindă <:luar ţ;I năframa

dl'la c111gătonre: îi veni~e. HŞU nu ştiu cum, se

rPpcdă în horă ~i să desprindă fata de lângă

el ... dar s'a pomenit atunci cu Bogdăniţa alături şi, ra niCI odată. i-au pierit toate putenle ...

Ba. din potrivă, ea rare de obiceiu nu prea făre<l

sfat l'll Yădann Răzuşului, at,mci,- aş<l fără să-şi

clea sama, - a prins vorbă cu dânsa. Toată lumea elin horă 1 s'a părut că se u1tă în clipa aceea numai la dânsa şi la Dorhiţa eî, şi di vorba

toată le enl numai de ele. rl<tr nu putea să facă

nimic, nu putea măcar

sa

se mi>,;te, plece spre c-asa, rasă scnpe odată de oc·hi1 şi gura satului.

Abiit ln spre sară tîi.I·zin, când a pornit Bogdă­

nita d!' lângă dftnsa, a putut plPcc şi Pa cu fata dela horă

~i. dacă se simţise ea atullri atii de slahă, aşft

de nehotărîtă, cum nu hănuiasră că lucru curat n'a fost?.. Pe drum spre casă, e drept. s'a desmetet·It ŞI, dândtHŞI şama de tot re se petre- cnse la jocul din ziua aceea, ~i-a certat fata, a plâns, ~i apoi, spunând cuvânt mare, cu jurământ

a hotărit, ~ă nu-i mai calce piCIOrul In horă ..

Dar dacă in ziua aceea le1ca :-)ultana şi-a simţit sufletul incleştat de :.;njă ';ii neastilmpâr, badea Potecă dm potrîYă era aşil rl!' vc,el >;;!

mândru, rum nu fu~esc de multă vreme.

Aşezat mai de-oparte la marginea horei, nu s!' mai săturit pril'~d, cum flăcăul Bogdăniţei juca numai pe Dochi'ţa lui şi cum toţi cei c·ari îi tră- 5ese nădejdea, rlar mai ales a1 Popii, se topiau de

năraz, nu alta .... iar de-acolo din marginea lni

Înguralică, avea grijă Să-şi poarte prh·irea, DU

numai spre jocul celor două odoare, ci. din rând in când, şi spre partea cealaltă a horei, undP stf'tei.L de obiceiu Sultana lui, ~i unde trebllla

'arate ';>i Bogdănita. Pusese la cale un sfat intre ele, şi-acum Hoia ~ă vadă, cum o e ingăduie

~i cum o le şadă în lume celor două cnscre.

Şi-a văzut ... ! Sultana lui fuse e cuminte, cum o ştia el, a vorbit cn Bogdăniţa a~ezat, CIILli se r·u- I'Îne, să grăeşti cu orice femee de cinste ~i s'au despărţit cu voie bună, cu râsul fluturând pe bu1.e. ca nişte cuscre, ce-a\·eau fie. Nu-1 mai rămăsese acum decât să sorociască zina peţitu­

lui, şi pentru asta, badea Potecă, a găsit timp nu tocmai aşii depărtat, măcar că leica Sultana ho-

tărise mai CII străşnicie ca orirând, să-şi pă­

ziascit fata ...

1. Ciocârlan.

Cântec.

Când te-ai aplecat spre mine lntr'un ceas ce nu mai vine1

Ţintă dorului !i-ai pus Din luminile de sus.

Ce departe sunt de ele1

Cât amar şi câte rele Şi ce drum ar fi tai1

Intre stele se răsai.

Liliac.

(19)

:-lrnl ~~. Hl07 LCCF.A F\ Hl'L 487

N epotri \>iri.

Când. dupa n'o cinci zile. ~e 'ntonr~P aca,ii, Ana eluar sn,;ise dela o •izită.

- Ai stat mult - ii zise ~a. Chiar vniam :<ă-tt ~crin O. au soRit la modist1i ni;;;te păliirii admuahile. Dar bme c'ai nnit. 1\t·t1n1 n~a-i t•ii-mi r·nmperi tu una?

Crainic nu zisf' nimic. DC'~fiicea p(lşta. Ana il privl mai h111e, ~i-t părrit e'a !ihihit şi a im-

hătnlrut mult. Yăzit că-i rătt dtsj.lll', ~i dt'tl-

,!ată-i trrt·it cem pnn mmtf'.

Se apropie u~nară tie el:

- Xu fi supărat \'ezi, mie rni-a trecut atunci in grahă. Xe-am di~trat foarte utnc, şi toţi te-au scuzat de plecarea ta g-rabnică. A, nici nu era

'ntreh, i-e mai bine 1 ni frate-tău ?

Erâ tot glasul acela ca o llllt"-ică duioa~ă. ep-l fernw6t altădată, dar acum ii deşteptan ui~te senzaţii riudate, neplărute.

X u-i răspunse nimic. Ce are femeia a~ta cu

frate-său'? ~·ar bucurii să ~tie c'a scăpat? l-Io-

tărlt că nu . . ''ar in tristă să ştie c'a mnrit? O, nu! Doar rând el a spus trebue plece in-

dată fiind frate-sau ~reu bolnav, a spus simplu de tor, ea ~i când ar faee o glumă după ee-a imburat dintr'o prăjitură, >ţăranii mor ma1 greu, tu puţi ~a mai stai•. lnaintra €'i a avut preţ

mai mare răuştta unui prân:f., decât viaţa unui om, eare erit frate e11 bărbatu-,;ău. Ce era unr intrebarea aeeasta? O vorbă ~pusă în vânt, o incercare, poate, de a se aproplit de Crainir .

• ·u-i ră~punse dar nimic. Ana ,.:e cit acum m.-,nioasii, se nşeză în fundul ui\·a111tlui, rn faţa ascnnsă în palme şi tăceii.

Crninil' dupăce desfăclt poşta, se opri la câte\ a bill'le: ni:;;te bolnan il ehemn11 la loeuinţrlc lor.

hi luă baslonnl şi pleeă.

~i fiicei!, in drumul acesta ~pre bolnaYi, o c·nle pe eare încă n'a făcut-o in viaţa. Căci, până a fost ~ingur, merge;\ cu gfmdul ţintă la boala C'C i se va clesfiişuni inaintea ochilor plini de cercetare: dupăce se răsătorise •cuea mai mult pe Ana, cum a lăsat-o, cum \'Il afla-o In reîntoarcere. Acum nu mai Yedeâ nimic din toate al'estca, ci se simţia par'că pe sine insuş, greu :;;i rece ea plumbul, dar tare ~i neinfrânt.

Singm celT€'tarea, examinarea bolnavilor, a tămas

la dânsul totdeauna areenş. C'U dragoste, ru in-

tere~. c·u dorinţa de a insănăto~it.

Xumele de doctor htm, nu i s'a umbrit, din- pntri •ă se lumina tnt mai Iare. Il vrrlPau namPni

\'eţ;nir tiicnt, cn fata ca impetrită. rlar In nllllti le mai plă<'ra a~ii dt> el.

Ana işi continua felul et de l'iata, neturhuratii de nimeni. Numai 1lânsa se turbura de sine-şi.

Cilci ele multeori vorbe;\ mult de nimi1·urile saiP.

~i Crainic nu mai rere;\ ~ă-i sptte nimir im- potri \'li. nici aproabe. Pentru Pl viaţa ciP

acusă ~e mărgine<l ac·um la cărţile ':'i . tudiile sale ~i Ana nn se puteâ impăl'<i niri într'un clup ru tăcerea lui veşnică

Ii spunPit aPeasta rle multemi. El n prive~1

rece, ca pe un nbiel'l fără viaţă. Câte-oclată-i

zicea:

- Ce vorbesc? Ce pot eu povesti cu tine?

şi nu mai zicea nimic orire-i spunea dânsa.

Crainic. rlin notiţele ce-şi făcuse in intrea11;a sa carieră de doctor, incepu sii ~crie artlC'ole.

pe cari le tipărea in revi~te de medirinil. li

păreii că-i o datorie pentru dânsul

Pe tot exteriorul său incepit nu mai pună

nici un preţ, ca şi inainte ele a se însurit.

Ana nu-l putea suferi astfeL li zieea t•u riudă·

- lţi iasă genunchii prin pantaloni Cum poţi tu ti aşa, cum poti umbla aşa în lume?

- In care lume? o intreb1'i c'o linişte recr

şi amară, par'că s'ar ti strecurat glasul printr'un strat de durrre ~i ură.

- Cum, prin care lume? Intre oameni. Intre oameni cari te ctmo~<·. Ce-or zice ei despre tine, Clllll te-or preţui?

- Şi dacă a~ umbla in pantaloni eşnic•

călcaţi, mi-ar creşte preţul? Ce, <'rezi tu rii eu is mnrfă? şi avea atunPi un zimbet rău, abia

l'ăr.ut.

- cum Hei, eu n'am şă mă mai cert.

~lă gântlesc numai la vizitele ce-o le fac cu tine.

- Din partea asta poţi fi liniştită S'am mai fac vizite.

Atunci Ana se mânia, şi faţă cu tăcerea ~i împietrirea lui. se tulhur~ şi mai tare.

*

Referințe

DOCUMENTE SIMILARE

Una dintre limitele feminismului în asistenţa socială vine nu atât din faptul că sunt puţini bărbaţi angajaţi în profesia de asistenţă socială cât mai ales din faptul că

De aici provin câteva fragmente ceramice ce pot fi atribuite culturii Gumelniţa, din care am putut reda grafic partea superioară a unei străchini decorate în zona diametrului maxim

S-au putut detaşa doar două mici porţiuni de radius, una din humerus, 1 fragment neidentificabil dar care, în mod cert, nu provine din oasele lungi (posibil

Cu toate acestea, în cazul în care scopul este de a obține hărți rapid, Google Maps este o opțiune bună și foarte bine documentată, atât pentru dispozitivul mobil, cât și

 Cu cât sunt mai mulţi electroni (amperajul mai mare) cu atât puterea este mai mare.  Puterea se măsoară în waţi (W) şi se notează

 cu cât legăturile dintre indivizii care participă la procesul comunicării sunt mai apropiate, cu atât comunicarea va fi mai intensă (transfer şi contra-transfer de

Pentru aceasta, am dedicat atât un sistem de mailing intern cât și paginile în care sunt afișate proiectele și evenimentele ce au legătură cu compania în care este

–  u1lizate ca surse pentru crearea de noi surogate.. Acțiunea