• Nu S-Au Găsit Rezultate

PARTICULARITĂŢI ALE RECUPERĂRII UNUI CAZ DE AVC HEMORAGIC, AVÂND ÎN ANTECEDENTELE PROFESIONALE

N/A
N/A
Protected

Academic year: 2022

Share "PARTICULARITĂŢI ALE RECUPERĂRII UNUI CAZ DE AVC HEMORAGIC, AVÂND ÎN ANTECEDENTELE PROFESIONALE "

Copied!
5
0
0

Text complet

(1)

PARTICULARITĂŢI ALE RECUPERĂRII UNUI CAZ DE AVC HEMORAGIC, AVÂND ÎN ANTECEDENTELE PROFESIONALE

CONDIŢII DEOSEBITE DE MUNCĂ – PREZENTARE DE CAZ

CRISTINA CRINA NEGRESCU

1

, DORIN IOSIF BARDAC

2

1Centrul de Recuperare „Sf. Nicolae” Atena, 2Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Cuvinte cheie:

zgomot, stres, HTA,

AVC hemoragic,

tratament medicamentos, fizioterapie, recuperare

Rezumat: Este prezentat un caz de accident vascular cerebral (AVC) hemoragic având în antecedentele profesionale, condiţii deosebite de muncă: zgomot şi stres. Bolnava, în vârstă de 63 de ani, cu pregătire şcolară elementară, de meserie muncitoare necalificată în domeniul confecţii, este în prezent pensionată. A prezentat hipertensiune arterială, care nu a fost tratată corespunzător. Debutul bolii a fost brusc: în zilele precedente declanşării accidentului vascular cerebral, bolnava a avut câteva croşete hipertensive. A intrat în comă cu instalarea unei hemiplegii drepte. A urmat un tratament medicamentos şi un program de fizioterapie şi recuperare, cu efecte benefice. Particularitatea cazului constă în condiţiile deosebite de muncă, care au influenţat negativ HTA şi au determinat şi accentuat astmul bronşic. O altă particularitate constă în aplicarea programului de recuperare, adaptat la necesităţile personale, pacienta prezentând o stare psihică bună şi o bună cooperare cu fizioterapeutul.

Keywords: noise, stress, hypertension, hemorrhagic stroke, drug treatment, physiotherapy, rehabilitation

Abstract: This paper describes a case of hemorrhagic stoke emphasizing the difficult working conditions: noise and stress. The female patient, aged 63, with elementary school education for unskilled workers in the garment trade, is now retired. She presented hypertension that was not treated properly.

The onset was suddenly: in the days preceding the stroke, the patient had several hypertensive episodes.

She went into a coma with the installation of a right hemiplegia. She attended medical treatment and physiotherapy, as well as a rehabilitation programme, with beneficial effects. The peculiarity of the case lies in the special working conditions that have negatively influenced hypertension and caused or accentuated asthma. Another feature is the undertaking of the rehabilitation programme tailored to the personal needs of the patient who showed good mental status and good cooperation with the physiotherapist.

1Autor corespondent: Cristina Crina Negrescu, Konto21 14, Moschato, Atena, Grecia, E-mail: [email protected], Tel: +30693 2794012 Articol intrat în redacţie în 04.02.2013 şi acceptat spre publicare în 30.04.2013

ACTA MEDICA TRANSILVANICA Iunie 2013;2(2):121-125 PREZENTARE DE CAZ

Acest caz de AVC hemoragic este ales din experienţa unităţii de îngrijire şi tratament „Sf. Nicolae” din Atena, Grecia, care are ca obiect de activitate recuperarea psiho-motorie a persoanelor cu AVC şi sechele după AVC, în vederea creşterii calităţii vieţii personale, a reintegrării în familie şi societate şi eventual, în procesul de producţie în raport cu gravitatea accidentului vascular şi gradul de recuperare şi bineînţeles, vârsta bolnavului.

Date personale: Bolnava P.O., de sex feminin, în vârstă de 63 de ani, născută în Atena, Grecia, cu pregătire şcolară elementară, de meserie muncitoare necalificată, în domeniul confecţii, pensionată în urmă cu cinci ani, s-a internat în unitatea noastră.

Diagnosticul la internare este: AVC hemoragic, hemiplegie dreaptă, Levine Folley, crize de epilepsie, escare de decubit, anemie feriptivă, HTA, hipercolesterolemie, astm bronşic, insuficiență respiratorie cronică, constipaţie.

Anamneza: De la membrii familiei aflăm că pacienta a suferit un AVC hemoragic pe fond de HTA, pentru care a fost internată în spital, în stare de urgenţă, în urmă cu trei săptămâni.

Este externată în faza de regresie, în stare ameliorată.

Din antecedentele heredo-colaterale, reţinem că ambii părinţi au suferit de HTA.

Din antecendetele personale fiziologice reţinem primul ciclu menstrual la vârsta de 13 ani şi instalarea climacteriului la vârsta de 50 de ani. În perioada de fertilitate, pacienta a avut două naşteri şi nici un avort.

Din antecedentele personale patologice, menţionăm o intervenţie chirurgicală de colecistectomie în urmă cu 15 ani, precum şi eliminarea chirurgicală a două lipoame, în urmă cu 8 ani, respectiv 5 ani, de la nivelul scalpului. Din antecedentele pacientei, reţinem că la vârsta de 29 de ani, prezintă episoade de astm bronşic, care în cursul anilor, au devenit tot mai frecvente, determinând instalarea insuficienţei respiratorii. De aproximativ 20 de ani este hiperponderală şi prezintă hipercolesterolemie, pentru care nu a urmat un regim alimentar adecvat şi nici tratamentul indicat. În urmă cu 12 ani, la aproximativ un an după instalarea climacteriului, s-a diagnosticat HTA, care a fost incorect tratată deoarece pacienta nu era constantă în aplicarea tratamentului indicat de medicul curant.

În ceea ce priveşte comportamentul şi condiţiile de viaţă, pacienta a fost fumătoare de la vârsta de 29 de ani până la vârsta de 44 de ani, dar a continuat să trăiască într-un mediu de fumători, până în urmă cu şase ani, când a survenit decesul soţului, moment care a constituit un important factor de stres.

Este consumatoare de alcool în cantităţi limitate, şi de cafea în cantităţi moderate, zilnic. Aşa cum reiese din antecedentele personale, în cursul vieţii, încă din tinereţe, pacienta a urmat un

(2)

regim alimentar cu exces de calorii, grăsimi şi sare. Pentru afecţiunile diagnosticate nu a urmat în mod sistematic tratamentul medical prescris.

Antecedentele profesionale. Referitor la condiţiile de muncă, trebuie să subliniem faptul că pacienta a lucrat în toată perioada de activitate în cadrul unor unităţi de confecţie, în calitate de muncitoare la maşina de cusut. Ultimul loc de muncă a fost o unitate particulară de confecţii din Atena, cu condiţii bune de activitate, cu săli de lucru bine aerisite, cu temperatură corespunzătoare şi sisteme de iluminat adecvate normelor în vigoare, conform cu nomenclatura europeană. Starea de sănătate a personalului întreprinderii este controlată periodic de medicul de sănătatea muncii.

În cadrul condiţiilor de muncă, un aspect negativ îl reprezintă faptul că, în ultimii ani, a lucrat într-un spaţiu mare, cu multe maşini, care deşi moderne şi mai silenţioase, a avut drept consecinţă expunerea sa la zgomot, pe o perioadă mai lungă de timp. De asemenea, un alt factor de risc profesional, la ultimul loc de muncă, a fost stresul provocat de numărul mare de confecţii, care trebuiau terminate într-un timp cât mai scurt şi care producea o presiune psihică, care împreună cu tratamentul deficitar pentru HTA, au concurat la înrăutăţirea stării de sănătate a organismului.

Trebuie luat în considerare faptul că în anii precedenţi şi mai ales în primii ani de activitate, când legislaţia nu era la nivel european, întreprinderile nu erau corespunzător organizate sau normele de lucru nu erau satisfăcător aplicate, condiţiile în care a lucrat au fost deficitare. Astfel, climatul necorespunzător din sălile de lucru, împreună cu iluminatul deficitar, zgomotul produs de maşini şi timpul de lucru, ca factor stresant au reprezentat în totalitate factorii de risc profesional, care în decursul anilor, au influenţat negativ starea de sănătate a pacientei noastre.

Nu trebuie neglijat nici impactul asupra stării de sănătate a lucrătoarei luate în studiu, datorat efortului fizic crescut, datorită ridicării unor greutăţi, precum şi prezenţa scamelor de la materialele cusute, care au avut un rol principal în declanşarea şi evoluţia astmului bronşic şi a instalării în timp a insuficienţei respiratorii cronice, boli a căror prezenţă, în acest caz, au o influenţă negativă în ceea ce priveşte evoluţia, recuperarea şi prognosticul AVC.

În concluzie, factorii de risc din mediul profesional, în ultimii ani, au fost zgomotul şi stresul, iar în anii precedenţi, climatul necorespunzător şi iluminatul deficitar de la locul de muncă, precum şi efortul fizic crescut şi prezenţa în avans a scamelor de la ţesăturile lucrate la maşina de cusut.

Istoricul bolii: Boala a debutat brusc, cu intensă cefalalgie şi vomă. În zilele precedente declanşării accidentului vascular, bolnava avut câteva croșete hipertensive, însoţite de cefalalgie, pe care le-a tratat singură, cu medicaţie diuretică, din tratamentul antihipertensiv indicat de medic şi neglijat de aceasta. În continuare, starea generală a bolnavei s-a agravat şi a fost transportată în urgenţă, la secţia de neurologie a Spitalului de Urgenţă din Atena. După internarea în spital, pacienta a intrat în comă, cu instalarea hemiplegiei drepte. În perioada de spitalizare, care a durat trei săptămâni, bolnava a răspuns la tratamentul aplicat, ieşind din spital în stare ameliorată.

Examenul clinic general la internarea în unitatea noastră. Bolnava internată în unitatea noastră este imobilizată la pat, cu hemiplegie dreaptă, în stare de semiconștiență, cu posibilitatea de a se hrăni numai prin Levine. Are înălţimea de 161 cm, greutatea de 86 kg, cu stare de nutriţie bună, cu ţesut adipos în exces, dar cu facies şi tegumente palide, cu escare de decubit, dintre care cea mai profundă la nivelul coccisului.

Funcţionarea sistemului muscular şi osteo-articular de la nivelul membrului superior şi inferior drept este deficitară. Prezintă o

uşoară dispnee, pe fond de insuficienţă respiratorie cronică, accentuată de prezenţa sondelor rinogastrice, pentru hrănirea bolnavei şi a incapacităţii bolnavei de a elimina secreţiile bronşice în exces. Activitatea cardiacă este ritmică, cu o frecvenţă de 82 bătăi/min. şi TA este de 130/65 mmHg. Bolnava prezintă constipaţie, iar la nivelul vezicii urinare, menţionăm prezenţa sondei urinare, tip Folley nr. 22. Prezintă tulburări de vorbire şi de deglutiţie, perioade îndelungate de somnolenţă care alternează cu perioade de scurtă durată în care comunică limitat cu mediul înconjurător. Reflexul de tuse este diminuat. Babinski prezent.

Examenele paraclinice şi de laborator efectuate în spital au concurat la stabilirea diagnosticului principal şi a celor secundare, cât şi la diagnosticul diferenţial. În afara examenelor de rutină (examene de laborator de sânge şi urină, radiografia toracelui, electrocardiograma etc.), pacienta a fost supusă unor investigaţii de specialitate ca: radiografia craniană, electroencefalograma, fund de ochi, triplex şi DOPLER al carotidelor bilateral şi a cordului, tomografie axială computerizată în diferite stadii ale evoluției AVC, la internare, la 15 zile de la debut, la externare, rezonanţă magnetică.

Examenele efectuate au ajutat la diagnosticul diferenţial cu come de altă cauză, encefalopatia hipertensivă, cu criza de hipertensiune, cu accidentele vasculare de cauză ischemică, trombotică sau prin embolie, iar în cazul AVC hemoragic, cu hemoragie subarahnoidiană. Examenele de mai sus, împreună cu examenul clinic general şi de specialitate a bolnavei au susţinut diagnosticul principal de accident vascular cerebral hemoragic primar, al hemisferului stâng, cu edem cerebral, neoperabil.

Examenele efectuate au susţinut şi celelalte diagnostice secundare de HTA, hipercolesterolemie, anemie feriprivă, astm bronşic cu insuficienţă respiratorie cronică, epilepsie.

Tratamentul urmat în perioada de spitalizare a fost un tratament de reglare şi stabilizare a tensiunii arteriale, a electroliţilor şi a aportului de lichide şi substanţe nutritive pe care parenterală. În acelaşi timp, bolnava a fost supusă unui tratament de combatere a edemului cerebral şi de susţinere a funcţiilor vitale, fiind în stare de comă, cu prevenirea complicaţiilor, care, în majoritatea cazurilor agravează starea generală şi fac incertă evoluţia bolii. În ciuda eforturilor depuse pentru evitarea complicaţiilor, după trecerea sondei rinogastrice, Levine şi a cateterului urinar Folley, pentru evitarea retenţiei urinare, bolnava a făcut infecţie acută dublă, atât respiratorie, cât şi urinară. Ambele infecţii au fost tratate cu antibiotice în asociere şi au fost depăşite. Au fost tratate şi celelalte afecţiuni secundare şi cronice şi s-au îngrijit escarele de decubit.

Este externată şi transferată în unitatea noastră cu următorul tratament: Ramipril + hydrochlorothiazide (5+25) mg, 1 tb/zi; Atorvastatin 20 mg., 1 tb/zi; Phenytoin 100 mg 1cps. de 3 ori pe zi; Lactulose, 30 ml./zi; Iron protein succinylate or. Sol.

Sd. 8oo (40 Fe+ + + +) mg./15 ml.- vial., 2 amp. P.O /zi;

Ipratropium bromide monohydrate + salbutamol sulfate soluţie inhalatorie nebulizatoare (0,5+2,5) mg./2,5 ml., 1 amp. de 4 ori pe zi; Budesonide inh.ne.su. 0,25 mg/ml., 1 amp. de 2 ori de zi;

Acetylcysteine granule în doze unice 200 mg./plic, 1 plic de 3 ori pe zi.

În unitatea noastră, tratamentul medicamentos indicat la externarea din spital a fost administrat în prima perioadă, iar în continuare a fost adaptat la noile situaţii şi necesităţi ale evoluţiei bolnavei. În urma noilor examene paraclinice şi de laborator efectuate s-a depistat lipsa vitaminei B12 şi a prezenţei E. Coli la urocultură şi au fost tratate. Evoluţia stării de sănătate a bolnavei, în cadrul unităţii noastre a necesitat tratamentul în repetate rânduri a unor infecţii respiratorii şi urinare. După o perioadă de trei luni a fost posibilă scoaterea sondei rinogastrice, iar după aproximativ şase luni a ieşit sonda urinară, după

(3)

gimnastica vezicii urinare, pentru reeducarea acesteia. S-a combătut constipaţia, care reprezintă o problemă importantă de îngrijire la bolnavii mobilizaţi la pat. S-a continuat îngrijirea escarelor de decubit şi s-a reuşit vindecarea lor.

Recomandările la externarea din spital au fost de a urma un regim igieno-dietetic adecvat, cu un aport caloric echilibrat, cu scăderea consumului de sare şi lipide.

Tratamentul medicamentos să fie administrat corect, sub continuă supraveghere şi îndrumare a medicului curant şi a medicilor de alte specialităţi, în funcţie de evoluţia stării de sănătate. Pacienta să fie sub control clinic şi paraclinic periodic şi să continue tratamentul de fizioterapie în vederea recuperării locomotorii.

Starea de sănătate a pacientei în momentul ieşirii din spital, precum şi recomandările de la externare au făcut absolut necesară continuarea tratamentului şi a recuperării într-o unitate specializată. Astfel, pacienta a fost transferată în unitatea noastră.

Tratamentul de fizioterapie şi recuperare.

Programul de fizioterapie a început încă din perioada de spitalizare, după primele zile de la internare, când s-a reuşit stabilizarea bolnavei. În prima fază, s-a făcut fizioterapie respiratorie şi în continuare fizioterapie pentru recuperarea parezei instalate imediat după episod. După cum este cunoscut, pareza face imposibilă orice mişcare din cauza lipsei tonusului muscular, iar fizioterapeutul unităţii noastre a început programul de recuperare prin kinezioterapie pasivă de trei ori pe zi, evitând să obosească bolnava. Treptat, pe măsură ce starea pacientei s-a stabilizat, în stadiul următor, în perioada de spasticitate, s-a lucrat atât membrul superior, cât şi cel inferior prin mişcări de adunare şi extensie a membrelor. În continuare, spasticitatea a regresat şi pacienta a reuşit să coopereze tot mai bine cu fizioterapeutul şi să facă mişcări tot mai dificile şi complexe.

Programul a prevăzut în stadiul următor, tratamentul deformărilor, educarea muşchilor paralizaţi şi educarea bolnavului pentru a recăpăta posibilitatea de a păşi şi de a servi singur. Pacienta noastră a reuşit să facă primii paşi şi să mănânce singură după o perioadă de 19 luni. Deşi a reuşit să recupereze o mare parte din handicap, pacienta a continuat să rămână în unitatea noastră şi să continue programul de recuperare pentru stabilizarea rezultatelor.

Particularitatea cazului: Ceea ce face ca acest caz să fie discutat şi prezentat sunt, pe o parte particularităţile de comportament şi condiţiile de muncă, care au condus la o stare de sănătate precară, pe fondul căreia s-a produs AVC-ul, iar pe altă parte, particularităţile din cadrul programului de recuperare din unitatea noastră, după instalarea AVC-ului hemoragic.

Una din particularităţile cazului o reprezintă condiţiile deosebite de muncă, în care principalii factori de risc profesional sunt zgomotul, stresul, efortul fizic crescut, care au influenţat negativ HTA, dar şi scamele în exces de la țesăturile lucrate la maşina de cusut, care în decursul anilor au determinat şi accentuat atât astmul bronşic, cât şi instalarea insuficienţei respiratorii cronice. În momentul declanşării AVC hemoragic, care a avut drept cauză principală HTA incorect tratată, cele două afecţiuni respiratorii au contribuit la agravarea stării generale a bolnavei, a funcţiei respiratorii, dar şi a evoluţiei AVC-ului, a tratamentului şi prognosticul acestuia.

Gravitatea AVC, starea generală a pacientei, prezenţa astmului bronşic şi a insuficienţei respiratorii cronice au influenţat negativ şi recuperarea neuro-motorie. Pacienta a urmat programul de recuperare din unitatea noastră, care se aplică în astfel de situaţii, adaptat la necesităţile personale, însă spre deosebire de majoritatea cazurilor, rezultatele programului au întârziat. În acest sens, particularitatea cazului o reprezintă faptul că persistenţa în aplicarea unui program complex de

recuperare a avut un rezultat pozitiv, după o perioadă de un an şi şapte luni, eforturile pacientei şi ale noastre fiind încununate de succes.

O altă particularitate în acest caz, este faptul că pe toată perioada evoluţiei bolii şi a programului de recuperare, pacienta a avut o stare psihică bună şi o bună cooperare cu fizioterapeutul.

Comentarii:

Din acest caz, reiese şi importanţa deosebită a factorilor de risc profesional şi a condiţiilor de muncă, care au influenţat starea de sănătate a pacientei, prezenţa bolilor cronice şi evoluţia AVC. Existenţa afecţiunilor respiratorii care au debutat şi evoluat în condiţiile deosebite de muncă ale pacientei în momentul producerii AVC hemoragic, au acţionat ca factori agravanţi ai evoluţiei bolii, cunoscut fiind faptul că una dintre măsurile principale de tratament este de a menţine căile respiratorii libere pentru o cât mai bună oxigenare a encefalului.

Posibilitatea de a rămâne libere căile respiratorii a fost scăzută în prima perioadă de timp, ca urmare a scăderii nivelului de comunicare cu mediul înconjurător, a scăderii reflexului de tuse pentru îndepărtarea secreţiilor şi ca urmare a tulburărilor mecanismului de deglutiţie şi în general a motilităţii, ceea ce a făcut absolut necesară prezenţa sondei rinogastrice Levine, pentru aportul de hrană şi lichide. Existenţa infecţiilor respiratorii acute repetate, cât şi a infecţiilor urinare, după trecerea sondei tip Folley, atât în perioada de spitalizare, cât şi în unitatea noastră au înrăutăţit evoluţia bolnavei şi au întârziat recuperarea neuro-motorie.

Pacienta noastră, fiind imobilizată la pat pe o perioadă lungă de timp, a primit o atenţie deosebită îngrijării escarelor de decubit, cu care a venit din spital, dar şi pentru prevenirea producerii unor plăgi. Îngrijirea bolnavei de către asistente instruite în acest sens, sub observaţia şi îndrumarea permanentă a medicilor, curăţarea chirurgicală a plăgilor, evitarea suprainfecţiei acestora, printr-un tratament susţinut, de lungă durată, atât local, cât şi general, a avut ca rezultat vindecarea escarelor de decubit. Aplicăm metode proprii de îngrijire şi tratament, în funcţie de bolnav, de starea şi evoluţia plăgilor.

Este de o importanţă deosebită schimbarea repetată şi la intervale egale de timp, de câte două ore, a poziţiei în pat a bolnavei. Unitatea noastră are etuvă de sterilizare a cearşafurilor şi a hainelor care vin în contact cu pielea, care împreună cu salteaua de aer pe care dorm aceşti bolnavi ajută la buna îngrijire a tegumentelor şi la evoluţia spre vindecare a escarelor de decubit deja existente şi la prevenirea apariţiei unor plăgi noi.

Caracteristic în cazul pacientei noastre este faptul că, deşi îngrijirea tegumentelor şi a multiplelor escare de decubit a necesitat un efort susţinut de lungă durată din partea întregii echipe de lucru, s-a reuşit vindecarea completă. Aceasta a concurat la buna evoluţie a cazului şi la îmbunătăţirea prognosticului bolii.

Aplicarea programului de fizioterapie încă din perioada de spitalizare, continuarea persistentă a acestuia şi adaptarea la diferitele stadii prin care a trecut bolnava în unitatea noastră, au condus în final la un nivel mulţumitor de recuperare neuro-motorie. Bolnava noastră, încă din faza de comă a fost în mod deosebit ajutată la fizioterapia respiratorie aplicată şi care a avut drept scop prevenirea creşterii şi retenţiei secreţiilor bronşice, a atelectaziei şi a pneumoniei. Fizioterapia funcţiei respiratorii s-a făcut prin schimbări repetate şi la intervale egale de timp a poziţiei bolnavei, în pat şi prin tehnici de vibraţie a toracelui, în vederea eliminării secreţiilor. În repetate rânduri, când a fost necesar atât în spital, cât şi în unitatea noastră, s-a făcut şi eliminarea mecanică a secreţiilor, prin aspirarea bronşică.

(4)

În acelaşi timp cu fizioterapia respiratorie, s-a început şi recuperarea neuro-motorie a hemiplegiei drepte, programul fiind continuat cu persistenţă până la apariţia şi stabilirea rezultatelor finale. După cum reiese din literatura de specialitate, dar şi din experienţa de 20 de ani de activitate a unităţii noastre, programul de fizioterapie trebuie să înceapă cât mai devreme, ştiut fiind faptul că cel mai mare grad de recuperare se realizează în primele două luni de la producerea AVC-ului şi într-un procent mai mic în următoarele şase luni. Deci, primele 6-8 luni ale programului de fizioterapie sunt şi cele mai importante, deoarece aduc şi cele mai multe rezultate în procesul de recuperare neuro-motorie. În cazul nostru, starea generală a bolnavei, infecţiile repetate, prezenţa sondelor Levine şi Folley, escarele de decubit au îngreunat şi întârziat aplicarea programului de recuperare în primele 6-8 luni, insistându-se mai mult pe kinetoterapia pasivă, deci după acest interval de timp nu am avut rezultatele aşteptate, scăzând astfel speranţa noastră, dar şi a pacientei de a reuşit o oarecare independenţă în efectuarea anumitor activităţi. Cu toate acestea, echipa noastră de lucru a hotărât continuarea susţinută a programului de recuperare zilnic şi cu bună cooperare a pacientei, a reuşit în următoarele luni ca bolnava să poată sta pe scaun şi să se deplaseze singură, cu ajutorul bastonului cu trei puncte de sprijin, după o perioadă totală de un an şi şapte luni, de la debutul bolii. S-a reuşit o recuperare mai bună a membrului inferior drept, decât a membrului superior drept, care a rămas mai edemaţiat, cu un tonus muscular mai scăzut şi cu o motilitate mai redusă. În cadrul orelor de fizioterapie, dar şi de ergoterapie, pacienta noastră a reuşit să înveţe să folosească cu cât mai multă îndemânare membrul superior stâng, şi cu ajutorul membrului superior drept, la care am avut îmbunătăţirea motilităţii în procent de 40% a început să execute şi mişcări de fineţe, cum este trecerea unor mărgele pe un fir de aţă, pentru a face o brăţară.

În evoluţia bolii şi în procesul de recuperare, un rol pozitiv l-a avut starea psihică deosebit de bună a bolnavei, datorită caracterului ei optimist, cât şi a susţinerii psihologice de către psihologul unităţii împreună cu întreaga echipă de lucru.

Din literatura de specialitate, ştim că depresia psihică este foarte întâlnită în cazurile de AVC, dar în cazul nostru, depresia nu a afectat bolnava.

După cum este cunoscut, când AVC-ul se produce în emisfera stângă, avem şi tulburări de vorbire. Acestea au fost corectate în totalitate, cu ajutorul logopedului şi astfel, starea psihică a pacientei s-a îmbunătăţit şi mai mult.

Acest caz reprezintă o excepţie în activitatea unităţii noastre, deoarece spre deosebire de majoritatea cazurilor tratate şi de datele din literatura de specialitate, s-a dovedit că recuperarea poate da rezultate şi după o perioadă mai lungă de timp, atunci când se persistă în aplicarea programului şi există şi o bună cooperare din partea pacientei.

Concluzii: Urmărind evoluţia acestui caz, se desprind următoarele concluzii:

• este importantă evitarea unor deprinderi dăunătoare, cum sunt excesele alimentare, fumatul, care în cazul pacientei noastre, în decursul anilor au influenţat negativ calitatea vaselor sanguine şi în general starea de sănătate a organismului.

• din cazul prezentat reiese necesitatea prevenirii factorilor de risc profesional şi a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă. Acest lucru nu a fost posibil la pacienta noastră şi a avut repercusiuni asupra stării de sănătate.

• este necesară prezenţa medicului de medicina muncii în diferitele unităţi de activitate, cât şi controlul

periodic la medicul de familie, cu aplicarea corectă a tratamentului indicat.

• este important controlul periodic al tensiunii arteriale şi tratamentul corect al HTA şi în general al bolilor cronice. În cazul pacientei noastre, ar fi fost de ajutor deosebit luarea măsurilor preventive, având în vedere antecendetele heredo-colaterale, cu ambii părinţi hipertensivi.

• odată instalat AVC-ul hemoragic, bolnavul trebuie transportat de urgenţă în spital. Intervenţia imediată şi îngrijirea de către un personal specializat a bolnavei noastre, atât în perioada acută, cât şi în faza de recuperare, s-a dovedit a fi de o deosebită importanţă.

• pentru a scădea mortalitatea şi gradul de invaliditate, în cursul spitalizării trebuie susţinute funcţiile de bază ale organismului, să se facă diagnosticul şi tratamentul fiecărei cauze de tulburare neurologică şi să fie tratate toate complicaţiile sistemice.

• este importantă prevenirea celei mai frecvente şi grave complicaţii respiratorii, pneumonia de reflux, ca urmare a prezenţei poziţiei de decubit prin imobilizarea la pat.

• atât în perioada de spitalizare, cât şi în continuare, în perioada de recuperare, în unitatea noastră, s-a dat o importanţă deosebită şi permanentă îngrijirii escarelor de decubit. Prin îngrijirea corectă şi susţinută a cestor plăgi, la pacienta noastră, s-a evitat suprainfecţia cu diferiţi microbi aerobi şi mai ales anaerobi, care ar fi putut deveni cauza unei septicemii cu consecinţe fatale pentru bolnavă.

• posibilitatea efectuării investigaţiilor de specialitate necesare, cu aparatură performantă, atât în spital, cât şi în continuare, în unitatea noastră, au fost de un ajutor deosebit în stabilirea corectă a diagnosticului şi în consecinţă, a aplicării tratamentului adecvat şi a reabilitării bolnavei.

• controlul clinic şi paraclinic periodic din unitatea noastră, efectuat de către un personal medical şi ajutător specializat, cu prevenirea şi tratarea tuturor simptomelor şi afecţiunilor prezentate de bolnavă în perioada de reabilitare, au condus la îmbunătățirea prognosticului de viaţă şi la reuşita recuperării neurologice a acesteia.

• susţinerea psihologică a pacientei de către psiholog, de asistenta socială, cât şi de întreaga echipă de lucru, cu sprijinul acordat de familia acesteia, care a fost instruită în acest sens, a fost de un mare ajutor în aplicarea programului complex de recuperare şi în obţinerea rezultatelor. Desigur, de o importanţă deosebită a fost şi caracterul optimist al bolnavei.

• începerea programului de recuperare încă din perioada de spitalizare, continuarea acestuia în unitatea noastră, specializată în acest sens, calitatea serviciilor prestate de fizioterapeutul nostru, în cooperare cu logopedul şi cu întreaga echipă medicală şi paramedicală, buna cooperare cu pacienta, cât şi cu familia acesteia, toate acestea au concurat la îmbunătăţirea stării de sănătate a bolnavei şi la creşterea gradului de independenţă în efectuarea unor mişcări şi acţiuni.

Propuneri: În urma prezentării şi discutării acestui caz, precum şi din experienţa de 20 de ani de funcţionare a unităţii noastre, se desprind următoarele propuneri:

1. să se încerce îmbunătăţirea modului de viaţă printr-o alimentaţie corectă, printr-o activitate fizică echilibrată, prin înlăturarea obiceiurilor negative cum ar fi fumatul,

(5)

pentru a se reuşi diminuarea pericolului de instalare a AVC-ului.

2. la locul de muncă, să existe un medic de medicina muncii, care prin controale periodice, să urmărească starea de sănătate a angajaților, precum şi aplicarea şi respectarea normelor în vigoare.

3. trebuie controlată periodic tensiunea arterială şi tratată corect HTA, ştiut fiind faptul că reprezintă factorul principal al producerii unui AVC hemoragic.

4. în cazul producerii ACV-ului hemoragic, bolnavul să fie transportat imediat într-o unitate spitalicească pentru susţinerea funcţiilor vitale, investigaţii şi tratament, iar în continuare, după stabilizarea bolnavului, este absolut necesar ca acesta să fie transferat într-o unitate specializată în recuperarea afecţiunilor cronice, cu un personal instruit în acest sens, în vederea continuării tratamentului sub control medical, cât şi a programului de recuperare neuro-motorie.

5. este important să se înceapă fizioterapia şi recuperarea imediat după primele zile de la debutul AVC, încă din spital, după stabilizarea bolnavului şi să fie continuată în unităţi specializate.

6. să se continue fizioterapia până la obţinerea rezultatelor dorite. În cazul pacientei noastre, persistenţa în atingerea rezultatelor finale ale recuperării s-a dovedit de un mare ajutor pentru pacientă; deci propunem să nu se renunţe la fizioterapie chiar dacă rezultatele întârzie să apară.

7. să se acorde o importanţă deosebită susţinerii psihice a bolnavului de către psiholog, dar şi de întregul personal al unităţii care va fi instruit în acest sens, ştiut faptul că după producerea AVC-ului, în cele mai multe cazuri, bolnavii prezintă simptome de depresie psihică.

8. să se urmărească cooperarea cât mai strânsă cu familia bolnavului în vederea recuperării şi a susţinerii psihice a acestuia, precum şi instruirea membrilor familiei, în acest sens.

9. să se acorde fonduri pentru cercetare în vederea îmbunătăţirii metodelor de tratament şi recuperare.

10. considerăm că este necesară funcţionarea unui număr cât mai mare de unităţi specializate în tratarea şi recuperarea bolilor cronice, în general şi a AVC-ului, în mod special, care să ofere pachete de servicii medicale la preţuri cât mai aproape de posibilităţile reale ale persoanelor interesate şi ale familiilor acestora.

11. cunoscut fiind faptul că în cele mai multe ţări, recuperarea intensivă are un cost ridicat, ceea ce are drept consecință limitarea posibilităţilor de a se adresa statului în crearea, dotarea şi funcţionarea unor astfel de unităţi, în vederea acordării ajutorului necesar pentru scăderea invalidităţii şi a reintegrării acestor bolnavi în familie, societate, şi eventual în procesul de producţie.

12. deoarece costurile programelor de recuperare sunt ridicate pentru casele de asigurare, propunem să se facă cât mai multe eforturi pentru prevenirea AVC-ului.

Măsurile de prevenire ale producerii AVC-ului sunt cele mai importante şi reprezintă cheia succesului în scăderea mortalităţii şi morbidităţii.

BIBLIOGRAFIE

1. Swales D, Sever P. Hipertension. Vincenzo Bona, Italia;

1991.

2. Atanasiadi D. Tensiunea arterială. Diagnostic şi tratament. Kustis@sia, Atena; 2003.

3. Gheorgara A, Maltezu M. Neurologia. Paskalidis, Atena;

1996.

4. Katsadoru D. Accidentul vascular cerebral. S. Tsapepas, Atena; 1991.

5. Carr J, Shepherd R. Recuperarea neurologică, traducere în limba greacă – Katsulakis K, Parisianu, Atena; 2004.

6. Katsadoros D. Diagnostic diferenţial şi metode de diagnostic. Vol. II, Pelecanos, Atena; 1993.

7. Georgianos S. Fiziologia alimentaţiei. Tulburări de metabolism şi tehnici de alimentaţie parentală. Roussel Hellas, Atena; 1993.

8. Hristodulu G. Kontaxakis B. Vârsta a treia. Vita, Atena;

2000.

9. Meropi Vioaki P. Probleme de gerontologie şi geriatrie, Sinedron, Atena; 2000.

10. Donta A. Vârsta a treia. Probleme şi posibilităţi.

Parisianos, Atena; 1981.

11. Ronald DT, Cape RM, Isadore R. Teme de bază ale geriatriei – traducerea în limba greacă – Imbrialos P, University Studio Press, Salonic; 1990.

12. Birchenall J, Streight ME. Care of the adult. JB Lippincott Company, Philadelphia; 1992.

13. Dall J. Adaptations in aging, Academic Press. San Diego; 1995.

14. Bogdna C. Elemente de geriatrie practică. Ed. Medicală Bucureşti; 1998.

15. Oblu N, Pollingher B, Rusu M. Ateroscleroza cerebrală.

Junimea, Iaşi; 1976.

16. Neamţu G. Tratat de asistenţă socială. Polirom, Iaşi;

2003.

Referințe

DOCUMENTE SIMILARE

Fie S un sistem de referinţă şi P un punct fix (numit pol) faţă de acest sistem de referinţă. Enunţ: Variaţia în unitatea de timp a momentului cinetic al unui punct

nu a întrunit scorul 4 sau 5 necesar pentru stabilirea diagnosticului de certitudine de leucemie limfatică cronică (LLC), dar din panelul cercetat a

Se stabileşte calitatea modelului creat pe baza acestor ponderi pentru TOATE dintre datele de intrare. Se ajustează ponderile în funcţie de

În urma analizei datelor prezentate, putem observa că atât ulterior cât şi la un an după diagnosticarea patologiei cronice şi a încadrării medicale

În acest caz este mai util ca oricând un film de 10-15 min., care prin imagini din viaţa cotidiană şi prin desene animate să pregătească terenul pentru înţelegerea noţiunii

În vederea analizei privind perspectiva de evoluţie a Facultăţii de Construcţii pentru perioada 2013 - 2016 au fost luate în considerare oferta educaţională constând din

1. Instituţia de învăţământ superior dispune de laboratoare proprii de cercetare în domeniul programului de studii universitare de masterat pentru care se solicită

În lucrare au fost prezentate: determinarea mărimilor caracteristice ale sistemului gleznă – picior, cu importanță în stabilirea diagnosticului, evaluarea