Fiecare dintre Bisericile, confesiunile sau simplele comunitãþi religioase, indiferent de vechimea, numãrul sau evlavia credincioºilor precum ºi de contextul istoric în care îºi duc existenþa, are convingerea nestrãmutatã cã posedã Adevãrul revelat ºi se socoteºte datoare sã îl apere împotriva oricãrei intervenþii externe. Caracterul in- transigent al experienþei religioase exclude aprioric relativismul unei uniri, care ar deplasa oricât de puþin centrul preocupãrilor fiecãreia dintre aceste entitãþi creºtine. În acelaºi timp, dezbinarea
confesiunilor ºi cultelor creºtine este nu numai anacronism faþã de tendinþele dominante ale secolului nostru, ci ºi suferinþã sau slãbiciune din punct de vedere religios.
Unitatea, ca atribut al Sfintei Treimi,
caracterizeazã Biserica întemeiatã de Mântuitorul Hristos prin Jertfa de pe Cruce (Fapte XX, 28), având scopul de a continua activitatea de sfinþire ºi de
Ionuþ-Alexandru TUDORIE
Dialogul ecumenic anglicano- luteran la nivel mondial, regional ºi local. Excurs istorico-dogmatic
ABOUTTHE AUTHOR:
Teaching Assistant, Department of Historic Theology, Faculty of Orthodox Theology, University of Bucharest.
E-mail:
Abstract: In 1967, the Anglican Consultative Council (ACC) and the Lutheran World Federation (LWF) appointed a Committee in order to begin formal con- versations. The first series of theological dialogues resulted in the Pullach Report (1972), which surveyed the variety of issues affecting AnglicanLutheran rela- tions. The ACC and the Executive Committee of LWF convened a Joint Working Group in 1975 to review responses to the Pullach Report. A new Joint Working Group was convened in 1983. The Cold Ash Report (1983) surveyed the state of LutheranAnglican rela- tions and explored the concept of full communion, as a description of the life together. Finally, in 1998 the Anglican-Lutheran International Working Group was convened by ACC and LWF. The Porto Allegre Report (2002) provide a picture of the present state of AnglicanLutheran relations, and analyze issues raised by the present relations between Anglicans and Lutherans.
mântuire a credincioºilor. Biserica a fost întemeiatã, în chip vãzut, la Ierusalim, atunci când, în urma Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinþii Apostoli, prin cuvântul propovãduirii acestora, a luat fiinþã cea dintâi comunitate creºtinã (Fapte II, 41).
De-a lungul istoriei creºtinismului, unitatea Bisericii a fost zdruncinatã de numeroase erezii ºi schisme. Dintre acestea, amintim trei evenimente majore ale cãror urmãri încercãm ºi astãzi sã le remediem: primul a avut loc în anul 451, în urma definiþiei dogmatice a Sinodului al IV-lea Ecumenic, care nu a fost acceptatã de cãtre reprezentanþii facþiunii extremiste a ªcolii Alexandrine1; al doilea survine în anul 1054, atunci când Biserica Apuseanã s-a despãrþit de cea Rãsãriteanã2, iar al treilea s-a petrecut de-a lungul secolului al XVI-lea, când în urma miºcãrilor reformatoare din cadrul Bisericii Occidentale s-au rupt Bisericile Protestante3.
Începând din secolul al XI-lea ºi pânã în
prezent, s-au fãcut numeroase încercãri de refacere a unitãþii pierdute a Bisericii lui Hristos, toate fiind însã sortite eºecului, deºi comunitãþile creºtine s-au strãduit, mai mult sau mai puþin, ºi se strãduiesc încã, sã aducã la îndeplinire dorinþa Mântuitorului
„ca toþi sã fie una” (Ioan XVII, 11-21), „o turmã ºi un Pãstor” (Ioan X, 16).
Consiliul Ecumenic al Bisericilor (The World Council of Churches), organizaþie internaþionalã de referinþã în cadrul Miºcãrii Ecumenice (The Ecu- menical Movement)4, care a apãrut în urma primei Adunãri Generale de la Amsterdam (1948), ºi-a fixat douã finalitãþi: prima, care priveºte în mod direct însãºi fiinþa Bisericii, este creºterea ei duhovniceascã pânã la conºtiinþa stãrii fãgãduite de Hristos, „o
turmã ºi un Pãstor”, iar a doua are în vedere aducerea la îndeplinire a poruncii de a fi
propovãduitã Evanghelia ºi unirea tuturor Bisericilor (Matei XII, 25)5.
Douã dintre ramurile creºtinãtãþii occidentale desprinse din Biserica Occidentalã în prima jumãtate a secolului al XVI-lea, al cãror dialog ecumenic bilat- eral urmeazã a fi prezentat, s-au implicat, prin
Bisericile locale ale Comuniunii Anglicane (Anglican Communion)6 ºi, respectiv, ale Federaþiei Luterane Mondiale (Lutheran World Federation)7, în
acþiunile Consiliului Ecumenic al Bisericilor.
A. ACORDURI ÎNTRE BISERICA
ANGLIEI ªI BISERICILE LUTERANE DIN EUROPA DE NORD, ÎN PRIMA
JUMÃTATE A SECOLULUI AL XX-LEA
Implicarea Comuniunii Anglicane într-un dialog teologic bilateral, la nivel mondial sau local, trebuie sã fie fundamentatã cu necesitate pe acceptarea de cãtre partenerul ecumenic a celor patru puncte doctrinare fixate în cadrul Conferinþei de la palatul Lambeth din anul 1888, cunoscute sub numele de Lambeth Quadrilateral8. Drept urmare, încã de la începutul conversaþiilor, oricare partener de dialog ecumenic al unei comunitãþi anglicane trebuie sã recunoascã urmãtoarele:
KEYWORDS:
Anglicanism, Anglican Communion, Lutheranism, Lutheran World Federation, Lambeth Quadrilateral, Ecumenism, and Theologi- cal Dialog.
· Sfintele Scripturi ale Vechiului ºi Noului Testa- ment, care cuprind toate cele necesare mântuirii, fiind norma ºi criteriul fundamental de credinþã;
· Simbolul Apostolilor ca Mãrturisire baptismalã ºi Simbolul Niceean ca afirmaþie suficientã a
credinþei creºtine;
· cele douã Sfinte Taine instituite de Însuºi Hristos – Botezul ºi Cina Domnului – administrate prin folosirea constantã a cuvintelor de instituire ale lui Hristos ºi a elementelor folosite de El;
· episcopatul istoric, adaptat local, în ceea ce priveºte metodele administrãrii lui, la nevoile variate ale naþiunilor ºi popoarelor chemate de Dumnezeu la Unitatea Bisericii Lui.
Dupã cum vom detalia în subcapitolele care urmeazã, în prima jumãtate a secolului al XX-lea, Biserica Angliei (Church of England) a fost singura reprezentantã a Comuniunii Anglicane care a iniþiat contacte ecumenice cu alte entitãþi ecleziastice creºtine. Primele contacte anglicano-luterane au avut drept parteneri, pe de o parte, Biserica Angliei, iar pe de altã parte, Bisericile Luterane naþionale din Scandinavia, fapt datorat, în primul rând, apropierii geografice ºi, mai apoi, similitudinilor de ordin doctrinar. Succesiv, s-au încheiat acorduri
principiale cu Biserica Suediei (1909-1922)9 ºi cu cea a Finlandei (1935)10. În anii imediat urmãtori ºi celelalte Biserici Luterane din spaþiul nordico-baltic (Letonia, Estonia, Norvegia, Danemarca ºi Islanda) au intrat în contact cu Biserica Angliei11.
1) Biserica Angliei – Biserica din Suedia.
Reprezentanþi ai celor douã Biserici naþionale sus-menþionate au avut oportunitatea de a coabita, începând cu secolul al XVII-lea, într-un spaþiu extra- european: America de Nord12. Nu puþine au fost situaþiile în care luteranii suedezi s-au adresat
comunitãþilor anglicane în vederea soluþionãrii unor situaþii excepþionale: hirotonii prezbiteriale,
intercomuniune sãptãmânalã acolo unde nu exista o comunitate proprie, etc. Aceastã realitate ecleziasticã din spaþiul nord-american a fost prezentatã într-o circularã a Clerus Comitialis, în anii 1865-1866: „un episcop al Bisericii Episcopale Engleze din Statele Unite, prezent acum în capitala noastrã, ne-a oferit amabile asigurãri pentru ca aceia dintre concetãþenii noºtri, care merg în locuri unde nu existã comunitãþi evanghelico-luterane, pot fi siguri cã gãsesc asistenþa necesarã, atât în probleme spirituale cât ºi în cele temporale, în mâinile clerului Bisericii Engleze, dacã aceºtia aleg sã se adreseze lor, fãrã ca nici o cât de uºoarã încercare sã fie fãcutã de cãtre Biserica Englezã sã-i pãteze cu alte doctrine decât acelea pe care Biserica noastrã le învaþã sau sã îi separe, din orice punct de vedere, de la aceastã Bisericã”13.
Dupã discuþii incipiente cu privire la relaþiile dintre Bisericile naþionale ale Angliei ºi Suediei, care au avut loc atât la Conferinþele de la Lambeth (1888 ºi 1897)14, cât ºi la întâlnirile anuale ale
Convocaþiilor de Canterbury ºi York, în anul 1908 s-a stabilit înfiinþarea unei comisii anglicane15 care sã cerceteze succesiunea apostolicã din Biserica luteranã suedezã. Întâlnirile celor douã comisii (anglicanã, respectiv luteranã) au fost co-prezidate
de ep. de Winchester, H.W. Ryle, ºi de arhiep. de Uppsala, J.A. Ekman. Prin urmare, în anul 1911, comisia anglicanã a alcãtuit un Raport16, care ulterior a fost prezentat celei de a ºasea Conferinþe de la Lambeth Palace (1920), în care se afirma cã
succesiunea episcopalã a fost menþinutã în Biserica Suediei ºi, de asemenea, existã o „concepþie corectã în ceea ce priveºte treapta episcopalã”. Cu toate cã termenul intercommunion a fost evitat, Raportul recomanda explicit ca luteranii din Suedia sã poatã primi Holy Communion în Biserica Angliei, clerul luteran suedez sã poatã predica în orice comunitate anglicanã, iar ocazional sã existe participãri
reciproce la consacrãrile episcopale17. Cu toate cã episcopii anglicani care au participat la Conferinþa din anul 1920 au acceptat toate aceste recomandãri fãrã a face vreun amendament, în anii urmãtori, Convocaþiile de Canterbury ºi York nu au luat în discuþie aceastã problemã. În anul 1922, notãm rãspunsul episcopilor luterani ai Bisericii Suediei, care se declarã bucuroºi pentru „mâna întinsã” de cãtre Biserica Angliei, ce a judecat cu indulgenþã chestiunea prezervãrii succesiunii apostolice. În afara acceptãrii anglicanilor la Holy Communion în Biserica Suediei, se transmiteau semnale pozitive în vederea reprezentãrii episcopatului anglican la consacrãrile ierarhice luterane18.
În anii 1920 ºi 1927 (la Uppsala ºi, respectiv, la Canterbury), s-au sãvârºit hirotoniri episcopale la care au participat unul sau mai mulþi episcopi ai celeilalte Biserici, în baza precedentelor contacte.
Aceastã reciprocitate episcopalã ocazionalã a
continuat pânã în anul 1959, când arhiep. de Canter- bury, Geoffrey Fisher, a suspendat-o neoficial,
pentru a analiza validitatea teologicã a hirotonirii femeilor din cadrul Bisericii luterane a Suediei. Abia în anul 1976, au fost reluate vechile obiceiuri, atunci când arhiep. Donald Coggan, în conformitate cu declaraþia General Synod al Church of England, a afirmat cã „nu existã obiecþii fundamentale” în ceea ce priveºte hirotonia femeii19.
Cu toate acestea, oficializarea relaþiei de intercomuniune cu Biserica Suediei, din partea anglicanã, s-a fãcut abia în anii 1954-1955, când Convocaþiile de Canterbury ºi York au acceptat succesiunea episcopalã suedezã20. O Comisie specialã, condusã de ep. G.K.A. Bell, a finalizat un nou Raport, care a fost aprobat de cãtre cele douã Convocaþii: fãrã a se face menþiune despre
consacrãri episcopale comune, se permitea
membrilor Bisericii Suediei sã primeascã Holy Com- munion ºi clerului luteran sã predice în Biserica Angliei. În mai 1960, Lower House a Convocaþiei de Canterbury a cerut o revizuire asupra relaþiilor
dintre cele douã Biserici, ca urmare a hirotoniei unei femei în Suedia (aprilie 1960). Comisia condusã de R.L.P. Milburn (Dean de Worcester) a prezentat un Raport în octombrie 1961, care reafirma cele
acceptate anterior (1954), adãugând: „clerului suedez ar trebui sã i se permitã sã oficieze Holy Communion în conformitate cu propriul rit sau sã participe la ritul anglican în locaºurile de cult anglicane”. Evident, erau exceptate de la aceste dispoziþii femeile-preot din Biserica luteranã a Suediei. Raportul a fost primit iar rezoluþiile lui adoptate, fãrã vreun amendament21.
2) Biserica Angliei – Biserica Evanghelico- Luteranã din Finlanda.
A ºaptea Conferinþã de la palatul Lambeth (1930) a cerut arhiep. de Canterbury, C.G. Lang, sã instituie o Comisie a Bisericii din Anglia, care sã cerceteze posibilele relaþii cu Biserica naþionalã din
Finlanda22. La momentul respectiv, adunarea sinodalã de la Lambeth luase în considerare informaþia neoficialã din Rãspunsul episcopilor suedezi (1922), care sugerau existenþa unor hiaturi în linia succesiunii apostolice a luteranismului finlandez. Comisia anglicanã (condusã de episcopul de Gloucester, Dr. A.C. Headlam) s-a întâlnit cu o similarã Comisie luteranã finlandezã (condusã de episcopul de Tampere, Dr. A. Lehtonen) mai întâi la Londra (1933), iar apoi la Helsinki (1934). Raportul alcãtuit în urma acestor douã întâlniri a fost
prezentat Convocaþiilor de Canterbury ºi York. Cu toate cã se fãcea referire ºi la succesiunea nefericitã de evenimente din anul 1884, când prin moartea neaºteptatã a episcopilor din toate diocezele
finlandeze, succesiunea apostolicã a fost întreruptã (ulterior redobânditã prin participarea episcopilor suedezi la hirotoniri ierarhice în Finlanda), Raportul sublinia, cu un vãdit caracter irenic, cã „ambele Biserici au menþinut cele mai importante dogme ale credinþei creºtine”23.
Dupã o dezbatere serioasã24, ambele Convocaþii au adoptat recomandãrile Raportului cu privire la comuniune ºi la reciprocitatea prezenþei la viitoarele consacrãri episcopale, însã termenul
intercommunion a fost evitat. Se exprima totuºi
speranþa unei viitoare „intercomuniuni complete”, chiar dacã pentru moment era folositã expresia:
„comuniune iconomicã”. Pentru restabilirea succesiunii episcopale comune, condiþie absolut necesarã pentru depãºirea acestui stadiu, rezoluþiile Convocaþiilor anglicane recomandau Bisericii
Finlandei sã invite pe arhiepiscopul de Canterbury sã hirotoneascã, alãturi de arhiepiscopul de Turku, ierarhi finlandezi, reciproca fiind, de asemenea, valabilã. În martie-aprilie 1936, urmare a rezoluþiilor favorabile promulgate de Convocaþii, arhiepiscopul de Turku, Erkki Kaila, a scris arhiepiscopului de Can- terbury, C.G. Lang, arãtându-i cã Biserica Luteranã a Finlandei nu priveºte episcopatul istoric „ca o
condiþie sine qua non pentru o slujire validã”, dar totuºi existã între cele douã Biserici „un acord fun- damental în ceea ce priveºte doctrina creºtinã”25. Prima hirotonire episcopalã în Finlanda cu o prezenþã anglicanã activã a avut loc în anul 1951.
3) Biserica Angliei – Bisericile Evanghelico- Luterane din Letonia ºi Estonia.
În anul 1935, arhiepiscopul Letoniei ºi episcopul Estoniei s-au adresat printr-o scrisoare comunã arhiepiscopului de Canterbury, C.G. Lang, solicitându-i, într-o exprimare voalatã, acelaºi compromis fãcut faþã de Biserica Evangelico-
Luteranã a Finlandei. Drept urmare, delegaþi ai celor trei Biserici s-au întrunit sub co-preºedinþia
episcopului de Gloucester (Dr. A.C. Headlam),
arhiepiscopului Letoniei (Dr. T. Grünbergs) ºi episcopului Estoniei (Dr. H.B. Rahamägi), mai întâi la Londra (mai 1936), iar apoi, la Riga ºi Tallinn (iunie 1938). Rezultatul a fost alcãtuirea unui scurt Raport26, prin care se arãta cã toate Bisericile în cauzã au pãstrat, în comun, „cele mai importante dogme ale credinþei creºtine”. În acelaºi timp, se recomanda, precum ºi în celelalte cazuri,
participarea reciprocã la hirotonirile episcopale, admiterea reciprocã la Holy Communion a
credincioºilor celor trei Biserici, invitarea episcopilor baltici la viitoarea Conferinþã de la Lambeth, precum ºi sãvârºirea Botezului ºi Cununiei de cãtre clerul anglican pentru luteranii estonieni ºi letoni din diaspora, fiind ºi în acest caz valabilã reciproca.
Convocaþiile de Canterbury ºi York au acceptat toate aceste recomandãri în ianuarie ºi, respectiv, mai 193927. Ultima propunere din Raport avea sã fie un neprevãzut beneficiu pastoral pentru comunitãþile estoniene ºi letone din Marea Britanie, în timpul ºi dupã cel de-al doilea Rãzboi Mondial. Însã, date fiind condiþiile vitrege ale istoriei celor douã state baltice ºi implicit ale Bisericilor Luterane din teritoriile lor, prima participare anglicanã la o hirotonire
episcopalã s-a întâmplat abia în anul 1989, atunci când episcopul de Gibraltar a luat parte la
hirotonirea arhiepiscopului Letoniei, Karlis Gailitis (†1992)28.
4) Biserica Angliei – Bisericile din Norvegia, Danemarca ºi Islanda.
Conferinþa de la Lambeth din anul 1948 a recomandat arhiepiscopului de Canterbury
organizarea unei Comisii de dialog care sã intre în contact cu similarele acesteia din cadrul Bisericilor Luterane din Danemarca, Norvegia ºi Islanda29. Aceasta s-a întâmplat în urma prezentãrii, în cadrul lucrãrilor Conferinþei sus-amintite, a unei scurte digresiuni, cu caracter informativ, despre discuþiile purtate între cele patru Biserici la Chichester, în anul 1947. Astfel, în anul 1951 s-au întâlnit la Oslo delegaþi ai tuturor Bisericilor implicate. Conducerea Comisiei anglicane a fost încredinþatã Prof. A.M.
Ramsey. Episcopul de Oslo, Dr. E. Berggrave, a condus delegaþia norvegianã, episcopul de Aarhus, Dr. S. Hoffmeyer, pe cea danezã, iar Revd. J.
Jonsson, a fost unicul reprezentant al Bisericii din Islanda. Pe lângã obiºnuita certificare a existenþei doctrinelor fundamentale ale credinþei creºtine în toate cele patru Biserici, au fost arãtate ºi
similitudinile din domeniul pastoral ºi al practicii sacramentale. Cu toate diferenþele evidente în
privinþa treptei episcopale, cele trei Biserici Luterane au subscris ideii cã succesiunea prin hirotonire episcopalã este totuºi „un element esenþial în continuitatea slujirii ºi a Bisericii”. Raportul30 concluziona cã hirotonirile episcopale
interconfesionale nu sunt potrivite, cel puþin pentru respectivul stadiu al dialogului, deoarece nu exista încã o recunoaºtere reciprocã a slujirilor. Ca ºi în precedentele contacte ale Bisericii Angliei cu Biserici
Luterane din Nordul Europei s-a hotãrât acceptarea reciprocã a credincioºilor la Holy Communion.
Raportul alcãtuit la Oslo (1951) a fost prezentat Convocaþiilor anglicane în anii 1953 ºi 1954 (Canter- bury ºi York, respectiv)31. Dupã ce s-au purtat
discuþii asupra terminologiei ce trebuia folositã pentru definirea relaþiei – unii considerau corect termenul „admiºi” (admitted) decât cel de „bine- primiþi” (welcomed) – rezoluþia finalã stipula cã membrii celor trei Biserici Luterane „pot fi bine- primiþi” la Holy Communion în Biserica Angliei32.
Au existat, dupã aceste rezoluþii favorabile, unele probleme în aplicarea comuniunii asupra cãreia se convenise (1951), pe de o parte, între Biserica Evangelico-Luteranã din Danemarca ºi Biserica Angliei, iar pe de altã parte, între aceeaºi Bisericã Nordicã ºi Biserica Presbiterianã din Scoþia. Astfel, în
„Cartea Constituþiei Bisericii din Danemarca ºi Norvegia” (The Book of Order of the Church of Den- mark and Norway), redactatã în anul 1685, în capitolul al V-lea intitulat „Sacramentul Cinei Domnului” (The Sacrament of the Lord’s Supper), erau prevãzute urmãtoarele: „nici o persoanã de religie (confesiune) strãinã sã nu primeascã sacramentele de la altar înainte sã fie instruitã pe deplin în credinþa noastrã ºi sã nege orice relaþie cu precedenta sa religie, în faþa preotului”33. Deci, în conformitate cu cele stipulate aici era imposibilã orice formã de comuniune cu o confesiune creºtinã din afara lumii luterane.
În ianuarie 1955, episcopii danezi s-au întâlnit pentru a rãspunde unei scrisori trimise de arhiep. de Canterbury, G.F. Fisher, în care li se aducea la
cunoºtinþã ospitalitatea Bisericii Angliei faþã de
credincioºii luterani din Danemarca. Aceºtia s-au adresat Ministerului Afacerilor Bisericeºti (Ministry of Ecclesiastical Affairs) pentru a oferi o
„confirmare canonicã” (canonically confirmation), tuturor celor care doreau implementarea rezoluþiilor anglicane. La început, Ministerul a dat un rãspuns ambiguu, însã ospitalitatea euharisticã a danezilor faþã de anglicani a fost confirmatã printr-o ordonanþã regalã (royal ordinance), datatã 5 aprilie 1956, care promulga urmãtoarele: „este permis membrilor Bisericii Scoþiei ºi Bisericii Angliei sã ia parte la Euharistie în congregaþiile Bisericii Naþionale
Daneze, cu condiþia ca preotul în cauzã sã doreascã sã o administreze acestora”34. Aceastã ordonanþã a fost comunicatã episcopilor Bisericii Luterane din Danemarca printr-o circularã departamentalã a Min- istry of Ecclesiastical Affairs, având data de 17 aprilie 1956. Schimburile de scrisori dintre cele douã Biserici pe parcursul anului 1957, descriau relaþia aceasta ca fiind o intercomuniune limitatã35.
Aceste contacte ecumenice anglicano-luterane, din prima jumãtate a secolului al XX-lea, au avut ca partener de dialog anglican, numai Church of En- gland. Cu toate acestea, se poate afirma cã aceastã Bisericã localã reprezenta Comuniunea Anglicanã prin extensie, deoarece toate relaþiile au avut ca punct de plecare rezoluþii ale Conferinþelor de la Lambeth Palace, organul suprem deliberativ, care exprimã ºi menþine unitatea lumii anglicane. Pe de altã parte, este sesizabilã uzitarea frecventã a
sintagmelor intercomuniune parþialã ºi comuniune iconomicã (care implicã acceptarea reciprocã a credincioºilor celeilalte confesiuni la Euharistie, precum ºi participarea la consacrãrile episcopale în
comun), cu scopul de a sublinia atât stadiul atins, cât mai ales necesitatea continuãrii dialogului pentru a atinge nivelul intercomuniunii depline (care
presupune posibilitatea schimbului reciproc de slujitori sacramentali – interchangeability of or- dained ministries – episcopi, preoþi sau diaconi, drept mãrturie practicã a unitãþii doctrinare).
B. CONVERSAÞIA ECUMENICÃ ANGLICANO-LUTERANÃ LA NIVEL MONDIAL ªI REGIONAL
Pasul decisiv în stabilirea unui dialog anglicano- luteran la nivel mondial a fost fãcut abia în anul 1967 prin înfiinþarea unui Comitet ad-hoc, care avea drept scop analizarea punctelor de contact de la care sã fie pornitã conversaþia ecumenicã. Acest Comitet s-a întrunit pentru prima datã în noiembrie 1967 la Berlin, când a fost redactat un Memorandum36, ce propunea înfiinþarea unei Comisii mixte de dialog, recunoscutã de Comuniunea Anglicanã ºi, respectiv, de Federaþia Luteranã Mondialã. Se stipula clar în textul Memorandum-ului cã rolul Comisiei mixte anglicano-luterane este întreit: a) de a realiza un dia- log mondial anglicano-luteran, b) de a stabili
contacte anglicano-luterane în plan practic ºi c) de a întocmi Rapoarte regulate cu privire la stadiul
relaþiilor anglicano-luterane, care sã fie trimise autoritãþilor superioare ale celor douã Biserici.
Rezoluþiile favorabile din partea celor douã organe deliberative (Conferinþa de la Lambeth a Comuniunii Anglicane ºi Adunarea Generalã a
Federaþiei Luterane Mondiale) au fãcut ca, între anii 1970-1972, Comisia mixtã anglicano-luteranã (Angli- can-Lutheran International Conversations - ALIC) sã se întruneascã în patru sesiuni: la Oxford – Anglia (septembrie 1970), la Løgumkloster – Danemarca (martie-aprilie 1971), la Lantana – S.U.A. (ianuarie 1972) þi la München – Germania (aprilie 1972)37.
La sfârºitul celor patru întâlniri, Comisia mixtã de dialog a redactat un Raport general (Raportul de la Pullach – 1972), structurat în cinci secþiuni, asupra unor chestiuni doctrinare ºi practice: în prima
secþiune a fost abordatã problema izvoarelor cu autoritate în Bisericã (Sfânta Scripturã, Simbolurile de credinþã, Mãrturisirile doctrinare, Tradiþia ºi curente noi în gândirea teologicã contemporanã); în secþiunea a doua este dezbãtutã problema Bisericii;
cea de-a treia secþiune trateazã despre relaþia dintre Cuvântul lui Dumnezeu ºi Sacramente (Botezul ºi Cina Domnului); în secþiunea a patra se ia în discuþie Preoþia apostolicã; în ultima secþiune se analizeazã cultul divin al celor douã confesiuni.
Recomandãrile de la sfârºitul Raportului traseazã perspectivele dialogului teologic anglicano-luteran:
a) se încuraja practicarea intercomuniunii între anglicani ºi luterani; b) participarea ºi sãvârºirea în comun a slujbelor liturgice; c) se recomanda
recunoaºterea reciprocã a apostolicitãþii celor douã Biserici; d) munca respectivei Comisii mixte sã fie continuatã de cãtre un alt Comitet; e) vizite ierarhice reciproce, schimburi de clerici, profesori ºi studenþi;
f) sã se uneascã eforturile pe teren social38; etc.
În anul 1973, plecându-se de la una dintre recomandãrile Comisiei anglicano-luterane, s-a hotãrât înfiinþarea unui Grup mixt de lucru (Joint
Working Group), care sã urmãreascã reacþiile cu privire la Pullach Report, din partea fiecãrei
comunitãþi anglicane sau luterane, urmând ca apoi sã vinã cu sugestii pentru viitorul relaþiilor
anglicano-luterane. Acest Grup s-a întâlnit pentru prima datã la Geneva, în decembrie 1975,
propunând reluarea contactelor, însã divizarea dialogului dupã criteriul regional (zonal): S.U.A., Europa ºi Tanzania39. Acest proiect a fost aprobat atât de cãtre Consiliul Consultativ Anglican (Angli- can Consultativ Council), cât ºi de Comitetul Executiv (LWF Executive Committee) al Federaþiei Luterane Mondiale. Urmare a acestei decizii au fost instituite Comisii regionale anglicano-luterane, în vederea continuãrii discuþiilor dintre cele douã Biserici.
Conferinþa de la Lambeth din anul 1978, în
chestiunea dialogului ecumenic anglicano-luteran, s- a pronunþat în favoarea adâncirii relaþiilor deja
existente. Astfel, s-a recomandat, în primul rând, studierea cu atenþie a Raportului alcãtuit de Comisia mixtã internaþionalã, problemã care de altfel fusese dezbãtutã de cãtre Consiliul Consultativ Anglican în cadrul întâlnirilor sale din anii 1971, 1973 ºi 1976, iar în al doilea rând, cercetarea posibilitãþii
recunoaºterii doctrinei ecleziologice luterane,
þinându-se cont de rezoluþiile anglicane favorabile40. Dupã o întâlnire pregãtitoare a Comisiei regionale europene anglicano-luterane (Anglican-Lutheran European Regional Commission - ALERC), care a avut loc la St. Albans – Anglia (noiembrie 1979), au urmat trei sesiuni propriu-zise: la Edinburgh – Scoþia (august 1980), la Pullach – Germania (iulie 1981) ºi la Helsinki – Finlanda (august-septembrie 1982).
Între temele discutate la aceste întâlniri amintim:
Preoþia (universalã ºi haricã), Teologia euharisticã, Cultul divin ºi Euharistia, Identitatea ºi
integritatea tradiþiilor anglicane ºi luterane în Europa de astãzi, etc.
În urma celor trei întâlniri, Comisia mixtã
europeanã anglicano-luteranã a redactat un Raport (Raportul de la Helsinki – 1982), care a luat în calcul toate rezultatele contactelor anterioare (1969- 1982). Dupã o scurtã Introducere, unde sunt
enunþate locurile ºi perioadele în care au avut loc cele trei întâlniri amintite, Raportul continuã cu o prezentare a relaþiilor anglicano-luterane, în spaþiul european, de-a lungul timpului. Cea mai importantã din punct de vedere doctrinar este partea a treia a Raportului, unde sunt prezentate, în paralel, urmãtoarele probleme dogmatice: Justificarea, Botezul, Euharistia, viaþa spiritualã ºi cultul liturgic, Episcopatul ºi Preoþia haricã ºi despre Bisericã. În încheierea Raportului, Anglican-Lutheran European Regional Commission recomandã: a)
intercomuniunea între anglicani ºi luterani; b) sãvârºirea în comun a Euharistiei; c) hirotoniri episcopale în comun; d) vizite reciproce ale clericilor, profesorilor ºi studenþilor pentru aprofundarea relaþiilor existente41.
Un moment prielnic pentru întãrirea relaþiilor anglicano-luterane a fost comemorarea a cinci sute de ani de la naºterea reformatorului Martin Luther.
În noiembrie 1983 au avut loc douã mari celebrãri publice, la Leipzig ºi la Worms, în Germania. Printre numeroºii invitaþi a fost prezent ºi arhiepiscopul de Canterbury, Dr. Robert A.K. Runcie, care a avut ocazia de a se adresa în plenul Sinodului Bisericii
Evanghelice Luterane, þinut la Worms42, unde ºi-a exprimat dorinþa de a se face eforturi comune în vederea unirii Bisericilor Anglicane cu cele Luterane.
La scurt timp dupã aceastã aniversare, între 28 noiembrie-3 decembrie 1983, a avut loc o nouã întâlnire a Joint Working Group-ului anglicano- luteran, la Cold Ash – Anglia43. Rezultatul întâlnirii a fost redactarea unui nou Raport (Raportul de la Cold Ash – 1983), care analizeazã stadiul la care s-a ajuns în dialogul teologic anglicano-luteran, atât la nivel mondial, cât ºi regional, iar apoi traseazã noi directive. Dupã o scurtã prezentare a rezultatelor relaþiilor anglicano-luterane anterioare, Grupul mixt subliniazã scopul final al dialogului: a) stabilirea unei depline comuniuni între anglicani ºi luterani, însã fiecare dintre cele douã Biserici sã îºi menþinã autonomia ºi sã recunoascã reciproc catolicitatea ºi apostolicitatea celeilalte; b) hirotoniri episcopale în comun; c) slujbele liturgice sã poatã fi sãvârºite, de asemenea, în comun44. Recomandãrile de la finalul Cold Ash Report sunt revelatorii: a) pânã la deplina intercomuniune între anglicani ºi luterani, se
recomandã o împãrtãºire euharisticã interimarã (in- terim eucharistic sharing); b) Anglican Consultative Council ºi Lutheran World Federation sã depunã eforturi susþinute pentru dezvoltarea relaþiilor existente ºi pentru continuarea dialogului; c) sã fie stabilit un Comitet permanent de continuare a dialogului, care sã ia în discuþie probleme de credinþã unde mai existã încã diferenþe între cele douã Biserici (relaþia dintre succesiunea apostolicã, Preoþia universalã ºi episcopatul istoric); d) sã fie þinute conferinþe comune, în probleme teologice ºi pastorale, la nivel regional45; etc.
Urmare a uneia dintre recomandãrile Joint Work- ing Group-ului a fost stabilit un Comitet pentru continuarea dialogului internaþional anglicano- luteran (Anglican-Lutheran International Continua- tion Committee – ALICC), care s-a întâlnit în
octombrie 1986 la Wimbledon – Anglia46. Raportul alcãtuit de acest Comitet (Raportul de la
Wimbledon – 1986) nu este decât o analizã asupra contactelor dintre cele douã Biserici, atât la nivel mondial, cât ºi regional. Dupã ce sunt amintite precedentele dezbateri teologice anglicano-luterane la nivel mondial, ALICC remarcã recentele cooperãri locale: în Tanzania, unii episcopi anglicani au primit invitaþii de a participa la hirotoniri episcopale
luterane; în S.U.A., a avut loc o a treia serie de dialoguri luterano-episcopale (precedentele
avuseserã loc în 1972 ºi 1981), care a produs un im- portant document doctrinar, The Gospel and its Im- plications; în Canada, începând cu octombrie 1983 s-a deschis seria unor conversaþii anglicano-luterane, alcãtuindu-se chiar un scurt Raport care prevedea recunoaºterea reciprocã între cele douã Biserici; în Europa, Biserica Angliei a continuat relaþiile cu Bisericile Luterane din Scandinavia, prin organizarea unor Conferinþe pe teme pastorale ºi teologice, din doi în doi ani, dar, în acelaºi timp a stabilit contacte ºi cu Biserica Evanghelicã din Germania ºi cu
Federaþia Bisericilor Evanghelice din R.D.G.; în Aus- tralia, Bisericile Luterane de aici, care de altfel nu fac parte din Federaþia Luteranã Mondialã, au început, în anul 1974, un fructuos dialog cu Biserica
Anglicanã din Australia47. În finalul Raportului, ALICC a trasat douã directive viitoarelor sesiuni de dialog anglicano-luteran: în primul rând, regândirea
ºi reformularea înþelesului intercomuniunii dintre cele douã Biserici, deoarece au existat controverse dupã exprimãrile Raportului de la Cold Ash în aceastã privinþã; în al doilea rând, organizarea unei dezbateri speciale, cu tema Episcopatul în relaþie cu misiunea Bisericii astãzi, stabilind chiar aspectele care ar trebui discutate48.
Astfel, în toamna anului 1987, la Niagara Falls – Canada, au avut loc douã întâlniri deosebit de importante pentru continuarea cu succes a
dialogului. Mai întâi, între 24 – 29 septembrie, s-a desfãºurat proiectata dezbatere pe tema Episkope, fiind urmatã imediat, între 30 septembrie – 3 octombrie, de o întâlnire a ALICC, care a alcãtuit ºi un Raport (Raportul de la Niagara – 1987). În afara membrilor ALICC, la Niagara Falls au fost invitaþi sã participe teologi anglicani ºi luterani reprezentativi49, care au susþinut comunicãri ºtiinþifice în graniþele temei menþionate50.
Niagara Report51 a oferit ºansa diferitelor Biserici Anglicane ºi Luterane, în plan local, sã facã pasul decisiv spre scopul final al dialogul ecumenic:
unitatea vizibilã, deplinã (full, visible unity), prin stabilirea unui punct de vedere comun asupra celei mai spinoase probleme dogmatice: treapta
episcopalã (necesitatea ºi importanþa ei) în Bisericã.
Dupã Introducerea, în care este subliniatã
imperativitatea fixãrii unui numitor comun în relaþia succesiunii apostolice cu episcopatul istoric,
urmeazã secþiunile52: Natura Bisericii ºi misiunea ei, Premise pentru misiunea Bisericii, Doctrine comune Anglicanilor ºi Luteranilor.
În partea finalã a secþiunii a doua se explicã modalitatea în care trebuie continuatã structura de
conducere a Bisericii preservatã din perioada
apostolicã, folosindu-se atât argumente scripturistice (Marcu X, 43-45; Fapte XX, 28; I Timotei IV, 12-16; I Petru V, 1-4), cât ºi patristice (Sf. Ignatie al
Antiohiei), urmate apoi de o scurtã istorie asupra menþinerii treptei episcopale pânã la Reformã53. Nici chiar reformatorii nu au atacat episcopatul istoric, dupã cum mãrturiseºte Confesiunea de la Augsburg (1530): „Sfântul Petru interzice episcopilor sã-ºi exercite supremaþia ca ºi cum ei ar avea puterea sã constrângã Bisericile potrivit voinþei lor. Nu este în intenþia noastrã sã gãsim modalitãþile de reducere a puterii episcopilor, dar sperãm ºi ne rugãm ca ei sã nu constrângã conºtiinþele noastre spre pãcat. Dacã ei nu doresc sã facã aceasta ºi ignorã cererea noastrã, îi lãsãm sã se gândeascã la felul cum vor rãspunde pentru acestea în faþa lui Dumnezeu, deoarece prin încãpãþânarea lor dau ocazia diviziunii ºi schismei, pe care ei, de fapt, ar trebui sã le previnã”54.
În secþiunea a patra (paragrafele 88-96) sunt menþionate mãsurile care trebuie aplicate în cadrul fiecãreia dintre cele douã confesiuni pentru
depãºirea celui mai important obstacol din calea intercomuniunii: succesiunea apostolicã ºi
episcopatul istoric. Astfel, în Bisericile Luterane toate persoanele care exercitã slujirea unui episkope sã primeascã titlul de episcop sau episcop sufragan (vicar). Apoi, trebuie revizuite modalitãþile de alegere a episcopilor (începând chiar de la
procedurile de identificare ºi nominalizare pentru alegerea în treapta de episcop, iar odatã aleºi durata slujirii sã fie pânã la moarte sau retragere), care ulte- rior trebuie periodic rediscutate. În conformitate cu hotãrârea canonului 4 al Sinodului I Ecumenic de la
Niceea (325), trebuie revizuite riturile pentru hirotonia unui episcop, deoarece este absolut necesarã prezenþa a cel puþin trei episcopi. În cazul în care se va ajunge la intercomuniune între cele douã Biserici este normal ca unul dintre episcopii participanþi la hirotonirea unui ierarh luteran sã fie de confesiune anglicanã, aceasta fiind o
recunoaºtere a „deplinei autenticitãþi a slujirilor din cadrul Bisericii Luterane” . În cele din urmã, se recomandã pãrþii luterane ca episcopii sau vicarii lor sã aibã voie sã hirotoneascã clerici numai în
regiunile respective (dioceze, districte, etc.)55. În privinþa Bisericilor Anglicane, acestea trebuie sã realizeze o revizuire canonicã importantã pentru a putea sã recunoascã autenticitatea treptelor ierarhice existente în Bisericile Luterane. Fundamentul acestei acþiuni stã în recunoaºterea cã „succesiunea
apostolicã în oficiul episcopal nu constã, cu necesitate, într-un lanþ continuu al celor care hirotonesc cãtre cei hirotoniþi, ci în succesiunea în funcþia conducãtoare a Bisericii, care rezidã în
continuitatea credinþei apostolice”56. Apoi, trebuie sã fie stabilite structuri colegiale care sã revizuiascã pe- riodic canoanele, cu scopul evaluãrii ºi îmbunãtãþirii slujirii episcopale. În cele din urmã, este recomandat ca la hirotonirile ierarhilor anglicani sã fie invitaþi sã participe ºi episcopi luterani, acesta fiind un simbol al consultãrii reciproce ºi al interacþiunii reale în privinþa episcopatului istoric.
Depãºindu-se aceastã problemã, Conferinþa anglicanã de la Lambeth (1988) ºi Adunarea
Generalã a Federaþiei Luterane Mondiale (1992) au fixat un nou obiectiv pentru apropierea dintre cele douã confesiuni creºtine la nivel mondial: un studiu
comprehensiv asupra treptei diaconale. Au urmat douã întâlniri pregãtitoare: prima la Johannesburg (februarie 1993), aici stabilindu-se limitele temei propuse, iar a doua la West Wickham (aprilie 1995), o adevãratã conferinþã teologicã pe problema
diaconatului în Bisericã57. Pornind de la analizele teologico-lingvistice prezentate la ultima dintre aceste reuniuni anglicano-luterane, ALIC a propus un proiect detaliat, cu titlul Diaconatul ca
oportunitate ecumenicã, care a fost dezbãtut la Kloster Wennigsen (lângã Hanovra), în octombrie 1995.
Raportul finalizat aici (Raportul de la Hanovra – 1995) a fost dedicat memoriei unui diacon din Biserica Evanghelico-Luteranã din America (Evan- gelical Lutheran Church in America), Tom Dorris, care s-a ocupat de colaþionarea rãspunsurilor tuturor Bisericilor locale faþã de textul Baptism, Eucharist and Ministry (Documentul de la Lima – 1982)58 cu privire la treapta diaconalã.
În introducerea Raportului59 este amintitã lucrarea exegeticã a lui John Collins, intitulatã Diaconia: reinterpretarea vechilor surse60, care analizeazã sensul cuvântului diakonia în Biserica primarã. Astfel, se afirmã cã acest termen se referã la serviciul unui „intermediar” (go-between) sau agent care îndeplineºte activitãþile altuia. În epistolele pauline, termenul desemneazã pe aceia care propoveduiesc Evanghelia lui Dumnezeu.
Urmãtoarele secþiuni trateazã despre: Fundamentele teologice ale diaconatului ºi slujirii diaconale, Diversitate ºi comuniune în formele actuale ale slujirii diaconale ºi O diaconie instituitã61.
Analiza asupra formelor actuale de exprimare a slujirii diaconale, în cadrul celor douã confesiuni creºtine, relevã urmãtoarele aspecte: pe de o parte, Comuniunea Anglicanã a pãstrat treapta diaconalã ºi dupã perioada Reformei, iar termenul diacon, în contextul uzual anglican, desemneazã o persoanã care îndeplineºte aceastã slujire; pe de altã parte, Bisericile Luterane, dupã Reforma din secolul al XVI- lea, nu au pãstrat aceastã treaptã în ierarhia lor bisericeascã. În tradiþia luteranã, diaconul
desemneazã o persoanã care se ocupã de diverse probleme pastorale sau de serviciul social într-o congregaþie, cu diferenþa cã nu primeºte o hirotonie specialã în acest scop. Totuºi, diversitatea formelor sub care este prezentã slujirea diaconalã în cele douã tradiþii nu este o piedicã în calea comuniunii:
aceastã diversitate este deschisã cooperãrii ºi îmbogãþirii reciproce. Pe lângã slujitorul bisericesc care primeºte o hirotonie specialã în acest sens (forma anglicanã), pot exista ºi alte persoane
(mireni), care sã îndeplinescã misiunea diaconiei în societate (forma luteranã). Definindu-se slujitorii respectivei trepte ierarhice ca fiind „chemaþi sã fie agenþi ai Bisericii cu scopul interpretãrii ºi
receptãrii nevoilor, speranþelor ºi problemelor din cadrul Bisericii ºi societãþii”62, se ajunge la afirmarea unor principii comune atât anglicanilor, cât ºi
luteranilor.
Adunarea Generalã a Federaþiei Luterane
Mondiale (Hong Kong, 1997) ºi Conferinþa anglicanã de la Lambeth Palace (1998) au hotãrât înfiinþarea unui Grup Internaþional anglicano-luteran de lucru (Anglican-Lutheran International Working Group), care sã monitorizeze progresul înregistrat de
dialogul anglicano-luteran atât la nivel mondial, cât ºi la nivel regional, dar, în acelaºi timp, ºi sã
exploreze posibilitãþile de aprofundare a acestei relaþii. Au avut loc trei întâlniri ale ALIWG63, dupã cum urmeazã: în Virginia – S.U.A. (februarie 2000), la Skálholt – Islanda (2001) ºi la Porto Alegre – Brazilia (mai 2002). Documentul64 (Raportul de la Porto Alegre – 2002) prezintã panoramic situaþia actualã a relaþiilor ecumenice anglicano-luterane ºi analizeazã problemele care au apãrut. În final, sunt trasate o serie de recomandãri65, care au menirea sã întãreascã, dar ºi sã dezvolte relaþiile ecumenice anglicano-luterane.
Având rezoluþii favorabile din partea Anglican Consultative Council ºi respectiv LWF Executive Committee, unele Biserici locale, care aparþin celor douã confesiuni, ºi-au manifestat dorinþa de a încheia Acorduri bisericeºti, care sã demonstreze avansatele relaþii teologice existente între anglicani ºi luterani. Astfel, în Australia a fost lansatã o
propunere în vederea unui viitor acord, intitulatã Common Ground: Covenanting for Mutual Recogni- tion and Reconciliation66 (în noiembrie 2000, între Biserica Anglicanã ºi cea Luteranã din Australia). În zona americanã a dialogului au apãrut douã proiecte pentru realizarea unitãþii vizibile depline a Bisericii lui Hristos: Called to Common Mission67 (aprobat dupã interminabile discuþii în anul 2000, între Biserica Episcopalã ºi Biserica Evanghelico-Luteranã din S.U.A.) ºi Waterloo Declaration68 (intitulat Called to Full Communion, propus în anul 1997 ºi aprobat oficial în anul 2001, între Biserica Anglicanã ºi Biserica Evanghelico-Luteranã din Canada). În regiunea europeanã au fost încheiate, pânã în
prezent, trei acorduri bisericeºti: The Meissen Com- mon Statement69 (intitulat On the Way to the Visible Unity, propus în anul 1988 ºi aprobat oficial în anul 1991, între Biserica Angliei ºi Federaþia Bisericilor Evanghelice din Republica Democratã Germanã ºi Biserica Evanghelicã din Germania), The Porvoo Common Statement70 (intitulat Together in Mission and Ministry, propus în anul 1992 ºi aprobat oficial în anul 1996, între Bisericile Anglicane din Marea Britania ºi Irlanda ºi Bisericile Luterane Nordice ºi Baltice) ºi The Reuilly Common Statement71
(intitulat Called to Witness and Service, propus în anul 1997 ºi aprobat oficial în anul 2001, între Bisericile Anglicane din Marea Britanie ºi Irlanda ºi Bisericile Luterane ºi Reformate din Franþa – unite în Conseil Permanent Luthéro-Reformé).
Cele trei acorduri anglicano-luterane din zona europeanã au reuºit stabilirea unitãþii euharistice.
Singurul dintre acestea care a depãºit nivelul intercomuniunii euharistice a fost Acordul bisericesc Porvoo, care a ajuns la stadiul intercomuniunii depline, aceasta însemnând posibilitatea schimbului reciproc de slujitori sacramentali între Bisericile locale semnatare.
Respectivul Acord a fost considerat de cãtre specialiºtii avizaþi drept „un veritabil progres” (a breakthrough) pe calea redobândirii unitãþii Bisericii, fiind de o importanþã deosebitã atât prin prisma numãrului de Biserici locale (12) angajate la discuþii, cât mai ales prin dinamizarea „simplei recunoaºteri reciproce între Biserici”72, urmãritã consecvent în precedentele dialoguri anglicano- luterane. Fãrã a minimaliza câtuºi de puþin eforturile evidente de reconciliere doctrinarã în cadrul
dialogului anglicano-luteran finalizat prin textul Acordului bisericesc Porvoo, analiza ortodoxã nu poate trece peste tipologia ecleziologicã hibridã promovatã de acest document ecumenic. De altfel, în ciuda acestei eclesiologii sincretice, rãmâne valabilã întrebarea la care trebuie sã rãspundã ºi cu care se confruntã, din ce în ce mai des, Bisericile Luterane în contextul ecumenic al momentului:
structura ierarhicã episcopalã aparþine lui esse sau lui bene esse al Bisericii?
Privitã din aceastã perspectivã, participarea teologiei ortodoxe la reconstruirea unei comunitãþi conciliare pentru generaþia viitoare, pe plan local ºi ecumenic, este capitalã73. Existã riscul ca actorii Miºcãrii Ecumenice, drept reacþie faþã de indiferenþa ºi improvizaþia în materie de ecumenism a
autoritãþilor bisericeºti ortodoxe de astãzi, sã se îndepãrteze de tipologia ecleziologicã ºi ecumenicã ortodoxã ºi astfel, sã sacralizeze un amestec de confesionalisme ºi ecleziologii incompatibile, sub pretextul cã nu existã nici un model de unitate în trecut ºi nici o alternativã ecumenicã pentru viitor.
Note:
1 Conflictul dogmatic apãrut în urma Sinodului de la Calcedon (451) a condus la separarea Bisericilor Vechi- Orientale (Necalcedoniene): Biserica Coptã din Egipt, Biserica Siro-Iacobitã, Biserica Armeanã ºi Biserica
Etiopianã. A se urmãri contextul istoric al evenimentelor la Pr. Prof. Ioan I. Rãmureanu, Evenimentele istorice înainte ºi dupã Sinodul de la Calcedon, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, anul XXII (1970), nr. 3-4, pp. 179-
211; Prof. Teodor M. POPESCU, Condiþiile istorice ale formãrii Vechilor Biserici Orientale, în rev. Ortodoxia, anul XVII (1965), nr. 1, pp. 28-43; Jaroslaw PELIKAN, Tradiþia creºtinã: o istorie a dezvoltãrii doctrinei, vol. I (Naºterea tradiþiei universale, 100-600), traducere de Silvia Palade, Editura Polirom, Iaºi, 2004, pp. 267-288;
Paulos GREGORIOS, William H. LAZARETH & Nikos A.
NISSIOTIS (editors), Does Chalcedon divide or unity?
Towards convergence in Orthodox Christology, WCC Publications, Geneva, 1981.
2 Pentru detalii asupra subiectului a se vedea Prof.
Teodor M. POPESCU, Geneza ºi evoluþia Schismei, în rev. Ortodoxia, anul VI (1954), nr. 2-3, pp. 163-217; J.M.
HUSSEY, The Orthodox Church in the Byzantine Empire, series: Oxford History of the Christian Church,
Clarendon, Oxford, 1986, pp. 129-136.
3 Pentru detalii a se consulta G.R. ELTON (ed.), The Reformation (1520-1559), în: The New Cambridge Mod- ern History, vol. II, 2nd Edition, Cambridge University Press, Cambridge, 1990, 741 p.
4 Pentru o prezentare istoricã exhaustivã asupra subiectului a se consulta Ruth ROUSE & Stephen Charles NEILL (editors), A History of the Ecumenical Movement, vol. I (1517-1948), 3rd Edition, WCC Publications,
Geneva, 1986; Harold E. FEY (editor), A History of the Ecumenical Movement, vol. II (The Ecumenical Ad- vance, 1948-1968), 2nd Edition, WCC Publications, Geneva, 1986; Nicholas LOSSKY, José Míguez BONINO, John POBEE, Tom F. STRANSKY, Geoffrey WAIN-
WRIGHT & Pauline WEBB (editors), Dictionary of the Ecumenical Movement, 2nd Edition, WCC Publications, Geneva, 2002, 1296 p.
5 Prof. N. CHIÞESCU, Miºcarea Ecumenicã, în rev.
Ortodoxia, anul XIV (1962), nr. 1-2, p. 4.
6 Definiþia clasicã a Comuniunii Anglicane a fost precizatã în cadrul lucrãrilor Conferinþei de la Lambeth
Palace din anul 1930 (a se vedea The Lambeth Confer- ence 1930. Encyclical Letter from the Bishops with the Resolutions and Reports, SPCK/The MacMillan Com- pany, London/New York, 1930, 200 p.), preluatã în Pr.
Prof. Ioan RÃMUREANU, Pr. Prof. Milan ªESAN & Pr.
Prof. Teodor BODOGAE, Istoria Bisericeascã Universalã, vol. II (1054-1982), Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1993, p. 397: „Comuniunea Anglicanã este o comunitate în cuprinsul Bisericii Una, Sfântã, Universalã ºi Apostolicã, formatã din acele dioceze, provincii sau Biserici regionale propriu constituite, în comuniune cu scaunul de Canterbury, care au în comun urmãtoarele caracteristici: a) menþin ºi propoveduiesc credinþa ºi structura universalã ºi apostolicã, dupã cum sunt în gen- eral exprimate în Cartea de rugãciune comunã,
aprobatã de Bisericile lor; b) sunt Biserici particulare sau naþionale ºi drept urmare promoveazã o expresie
naþionalã a credinþei, vieþii ºi cultului creºtin, pe teritoriile lor; c) sunt unite nu printr-o autoritate centralã, legislativã ºi executivã, ci printr-o lealitate reciprocã, susþinutã de cãtre Sfatul comun al episcopilor adunaþi în Conferinþele de la Lambeth”. Actualmente, Comuniunea Anglicanã este formatã din 38 de Biserici autocefale (self-governing Churches) în peste 160 de þãri, având aproximativ 70 milioane de credincioºi (informaþii preluate de pe site-ul oficial: http://
www.anglicancommunion.org/acns/special/primates/
general/info.html) (14/12/2004). Pentru informaþii suplimentare a se consulta Stephen SYKES & John BOOTY (editors), The Study of Anglicanism, SPCK/For- tress Press, London/Philadelphia, 1988, 468 p.; G.R.
EVANS & J. Robert WRIGHT (editors), The Anglican Tra- dition: A Handbook of Sources, SPCK/Fortress Press, London/ Minneapolis, 1991, 620 p.
7 Federaþia Luteranã Mondialã a luat fiinþã în anul 1947 odatã cu Adunarea Generalã de la Lund (Suedia), cuprinzând, la momentul actual, un numãr de 138 Biserici Luterane din 77 de þãri, reprezentând 65
milioane de credincioºi. Informaþiile au fost preluate de pe site-ul oficial al Lutheran World Federation: http://
www.lutheranworld.org/ (14/12/2004). Pentru
informaþii suplimentare a se consulta J.H. SCHJØRRING, N.A. HJELM & P. KUMARI (editors), From Federation to Communion: The History of the Lutheran World Federa- tion, Fortress Press, Minneapolis, 1997, 552 p.
8 Text of The Chicago-Lambeth Quadrilateral 1886/
1888, pp. VII-IX în J. Robert WRIGHT (editor), Quadri- lateral at one hundred: Essays on the Centenary of the Chicago-Lambeth Quadrilateral 1886/88 – 1986/88, For- ward Movement Publications/Mowbray, Cincinnati/Lon- don/Oxford, 1988, 229 p.; Lars ÖSTERLIN, Churches of Northern Europe in Profile. A thousand years of Anglo- Nordic relations, The Canterbury Press, Norwich, 1995, p. 211. A se consulta în acest sens ºi: J.M.R. TILLARD, The Chicago-Lambeth Quadrilateral in the Service of Communion, pp. 23-34 în Jonathan DRAPER (editor), Communion and Episcopacy. Essays to mark the cente- nary of the Chicago-Lambeth Quadrilateral, Ripon Col- lege Cuddesdon Publications, Oxford, 1988, 117 p.;
Günther GASSMANN, 100 Jahre Lambeth-Quadrilateral:
Die anglikanische Einheitscharta und ihre ökumenische Wirkung, în Ökumenische Rundschau, 37. Jahrgang (1988), Heft 3 (Juli), pp. 301-311; John F.
WOOLVERTON, Huntington’s Quadrilateral – a Critical Study, în Church History, vol. 39 (1970), no. 2, pp. 198- 211. Textul în limba englezã al celor patru puncte
doctrinare fixate la Conferinþa de la Lambeth (1888) este urmãtorul: „a) The Holy Scriptures of the Old and New Testaments, as containing all things necessary to salva- tion and as being the rule and ultimate standard of faith;
b) The Apostles’ Creed as the Baptismal Symbol; and the Nicene Creed, as the sufficient statement of the Christian Faith; c) The two Sacraments ordained by Christ Himself – Baptism and the Supper of the Lord – administered with unfailing use of Christ’s Words of Institution, and of the elements ordained by Him; d) The Historic Episco- pate, locally adapted in the methods of its administration to the varying needs of the nations and peoples called of God into the Unity of His Church”.
9 Reports of Committees. Report of the Sub-Commit- tee on Relation to and Reunion with Episcopal
Churches: The Church of Sweden, pp. 152-154 în vol.
Conference of Bishops of the Anglican Communion, holden at Lambeth Palace, July 5 to August 7, 1920. En- cyclical Letter from the Bishops, with the Resolutions and Reports, Second Edition, SPCK/The MacMillan Com- pany, London/New York, 1920, 161 p. Vide infra
subcapitolul 1) Biserica Angliei – Biserica din Suedia.
10 The Church of England and the Church of Finland.
A Summary of the Proceedings at the Conferences held at Lambeth Palace, London, on October 5th and 6th, 1933, and at Brändö, Helsingfors, on July 17th and 18th, 1934, pp. 115-187 în vol. Lambeth Occasional Reports 1931-1938, SPCK, London, 1948, 261 p. Vide infra subcapitolul 2) Biserica Angliei – Biserica Evanghelico- Luteranã din Finlanda.
11 Christopher HILL, Existing Agreements between our Churches, pp. 53-58 în vol. Together in Mission and Ministry. The Porvoo Common Statement with Essays on Church and Ministry in Northern Europe, Church House Publishing, London, 1993, 218 p. Vide infra
subcapitolele 3) Biserica Angliei – Bisericile Evanghelico-Luterane din Letonia ºi Estonia ºi 4)
Biserica Angliei – Bisericile din Norvegia, Danemarca ºi Islanda.
12 Primul val al imigranþilor suedezi în Lumea Noua s- a întâmplat în anul 1637, ei stabilindu-se în zona Dela- ware. Existã certe mãrturii ale situaþiilor în care aceste comunitãþi luterane, rãmase pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp, din motive obiective, fãrã pastor se îndreptau spre comunitãþile anglicane limitrofe. De asemenea, nu se observã din partea anglicanilor o reacþie negativã cu privire la validitatea hirotoniilor luterane. A se urmãri prezentarea detaliatã la Carl Henrik LYTTKENS, The Growth of Swedish-Anglican
Intercommunion between 1833 and 1922, translated by Neil Tomkinson with the assistance of Jean Gray,
Bibliotheca Theologiae Practicae, no. 24, CWK Gleerups Förlag, Lund, 1970, pp. 77-113.
13 The Church of Sweden: The Reply of the Bishops of the Church of Sweden to the Conference of Bishops in the Anglican Communion (April 1922), p. 187, n. 1 în G.K.A. BELL (Bishop of Chichester – editor), Documents on Christian Unity (1920-1930), First Series (1920- 1924), Second Edition, Oxford University Press, London, 1930, 382 p. Traducerea în limba englezã a circularei sinodale este urmãtoarea: „a Bishop of the English Epis- copal Church in the United States, now present in our capital, has given us the kindest assurances that such of our countrymen as go to places where there are no Evangelical Lutheran Communities, may be sure to find necessary assistance in matters spiritual as well as tem- poral at the hands of the clergy of the English Church, if they choose to apply to them, without the slightest at- tempt being made by the English Church to imbue them with other doctrines than those which our Church con- fesses, or to separate them in any respect from this Church”.
14 Reports of Committees. Report of the Committee appointed to consider the Relation of the Anglican Com- munion to the Scandinavian and other Reformed
Churches, pp. 90-91 în vol. Conference of Bishops of the Anglican Communion, holden at Lambeth Palace, in July 1888. Encyclical Letter from the Bishops, with the Resolutions and Reports, SPCK, London, 1888, 112 p.;
Reports of Committees. Report of the Committee ap- pointed to consider and report upon the subject of Church Unity in Its Relation: On the Scandinavian Churches, pp. 84-89 în Randall T. DAVIDSON (Arch- bishop of Canterbury – editor), The Lambeth Conference of 1897, with the Official Reports and Resolutions, to- gether with sermons preached at the Conference, SPCK, London, 1907, 146 p.
15 Reports of Committees. Report of the Committee appointed to consider and report upon the subject of Reunion and Intercommunion: The Scandinavian Churches, pp. 179-182 în vol. Conference of Bishops of the Anglican Communion, holden at Lambeth Palace, July 27 to August 5, 1908. Encyclical Letter from the Bishops, with the Resolutions and Reports, SPCK, Lon- don, 1908, 198 p.
16 The Church of England and The Church of Sweden.
Report of the Commission appointed by the Archbishop of Canterbury in pursuance of Resolution 74 of The Lambeth Conference of 1908 on the Relation of the An- glican Communion to the Church of Sweden; with Three Appendices, A.R. Mowbray & Co. Ltd., London/Milwau- kee, 1911, 50 p.
17 Pentru relaþiile anglo-suedeze din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi începutul secolului urmãtor a se vedea Carl Henrik LYTTKENS, Op. cit., 291 p.
18 The Church of Sweden. The Reply of the Bishops …, în G.K.A. BELL (Bishop of Chichester – editor), Op. cit., pp. 185-195.
19 Christopher HILL, art. cit., p. 54.
20 The Scandinavian Churches: Sweden, pp. 194-195 în H. RILEY & R.J. GRAHAM (editors), Acts of the Convo-
cations of Canterbury and York (originally edited for the years 1921 to 1947 by A.F. Smethurst and H.R. Wil- son extended to cover the years 1921 to 1970), SPCK, London, 1971, 200 p.
21 Cronologia detaliatã asupra dialogului din anii 1960-1961 se poate urmãri în: Lower House: Relations with the Church of Sweden, pp. 149-151 în The
Chronicle of Convocation being a Record of the Proceed- ings of the Convocation of Canterbury, the Third
Elizabetha Secunda Regnante. The Upper and Lower Houses and the Full Synod in the Sessions of 17th, 18th, and 19th January 1961, SPCK, London, 1961; Lower House: Report no. 703: The Church of Sweden, pp. 596- 599 în The Chronicle of Convocation being a Record of the Proceedings of the Convocation of Canterbury, the Third Elizabetha Secunda Regnante. The Upper and Lower Houses and the Full Synod in the Sessions of 3rd, 4th, and 5th October 1961, SPCK, London, 1961; Report of the Committee on Relations with the Church of Swe- den (no. 540), pp. 49-63 în The York Journal of Convo- cation containing the Acts and Debates of the Convoca- tion of the Province of York in the Sessions of the 2nd and 3rd May, 1961, CIO, London, 1961. Un rezumat al contactelor dintre aceste douã Biserici, în prima jumãtate a sec. XX, în limba românã, la Pr. Alexandru MORARU, Biserica Angliei ºi Ecumenismul. Legãturile ei cu Biserica Ortodoxã Românã (tezã de doctorat), în rev.
Ortodoxia, anul XXXVII (1985), nr. 4 (partea întâi), pp.
612-613.
22 Resolutions formally adopted by the Conference, p. 50 în The Lambeth Conference 1930. Encyclical Letter from the Bishops with the Resolutions and Reports, SPCK/The MacMillan Company, London/New York, 1930, 200 p.
23 The Church of England and the Church of Finland.
A Summary of the Proceedings at the Conferences held
at Lambeth Palace, London, on October 5th and 6th, 1933, and at Brändö, Helsingfors, on July 17th and 18th, 1934, The Press and Publications Board of the Church Assembly & SPCK, London, 1934, 71 p.
24 Cronologia detaliatã asupra dezbaterilor din Convocaþia de la Canterbury se poate urmãri în: Upper House: The Church in Finland, pp. 34-43; Lower House:
The Church in Finland, pp. 48-80 ºi Upper House: The Church of Finland, pp. 86-110 în The Chronicle of Con- vocation being a Record of the Proceedings of the Con- vocation of Canterbury, the Ninth Georgio Quinto Regnante. The Upper and Lower Houses and the Full Synod in the Sessions of January 23, 24 and 25, 1935, SPCK/National Society’s Depository, London, 1935; Up- per House: Report (No. 610) of the Joint Committee on
“The Church of Finland”, pp. 364-367; 371-379 ºi Lower House: Report (No. 610) of the Joint Committee on the Negotiations with the Church of Finland, pp. 410-423;
425-427 în The Chronicle of the Convocations being a Record of the Proceedings of the Convocation of Canter- bury, the Ninth Georgio Quinto Regnante. The Upper and Lower Houses and the Full Synod in the Sessions of June 5, 6 and 7, 1935, SPCK/National Society’s Deposi- tory, London, 1935. Un rezumat al contactelor dintre aceste douã Biserici, în prima jumãtate a sec. XX, în limba românã, la Pr. Prof. Alexandru MORARU, Op. cit., pp. 613-614.
25 Letter from the Archbishop of Turku to the Arch- bishop of Canterbury; Letter from the Archbishop of Canterbury to the Archbishop of Turku, pp. 149-153 în G.K.A. BELL (Bishop of Chichester – editor), Documents on Christian Unity, Third Series (1930-1948), Oxford University Press, London/New York/Toronto, 1948, 300 p.
26 Conferences between Representatives appointed by the Archbishop of Canterbury on behalf of the Church
of England and Representatives of the Evangelical Lutheran Churches of Latvia and Estonia, pp. 207-261 în Lambeth Occasional Reports 1931-1938, SPCK, Lon- don, 1948, 261 p.
27 Cronologia detaliatã asupra dezbaterilor din Convocaþia de la Canterbury se poate urmãri în: Upper House: Relations between the Church of England and the Churches of Latvia and Estonia, pp. 129-139 ºi Lower House: The Churches of Latvia and Estonia, pp.
295-301 în The Chronicle of Convocation being a Record of the Proceedings of the Convocation of Canterbury, the First Georgio Sexto Regnante. The Upper and Lower Houses and the Full Synod in the Sessions of January 18, 19, 20, 1939, SPCK/National Society’s Depository, London, 1939; Report of the Lower House Committee on the Relations of the Church of England and the
Churches of Latvia and Estonia (No. 631), pp. 369-391 în The Chronicle of Convocation being a Record of the Proceedings of the Convocation of Canterbury, the First Georgio Sexto Regnante. The Upper and Lower Houses and the Full Synod in the Sessions of May 23, 24, 25, 1939, SPCK/National Society’s Depository, London, 1939. Un rezumat al contactelor dintre aceste Biserici, în prima jumãtate a sec. XX, în limba românã, la Pr. Prof.
Alexandru MORARU, Op. cit., p. 614.
28 Christopher HILL, art. cit., p. 56.
29 Resolutions formally adopted by the Conference, pp. 44-45 (part I) în The Lambeth Conference 1948. The Encyclical Letter from the Bishops; together with the Resolutions and Reports, SPCK, London, 1948, 53 p.
(part I) + 120 p. (part II).
30 The Church of England and the Churches of Nor- way, Denmark and Iceland. Report of the Committee appointed by the Archbishop of Canterbury in 1951, in pursuance of Resolution 72 of The Lambeth Conference 1948 on the Relations of the Churches of Norway, Den-
mark and Iceland with the Anglican Communion; with Three Appendices, SPCK, London, 1952, 35 p
31 The Scandinavian Churches: Norway, Denmark and Iceland, în H. RILEY & R.J. GRAHAM (editors), Acts of the Convocations …, p. 194.
32 Christopher HILL, art. cit., p. 57.
33 IBIDEM, p. 58: „no person of foreign religion (con- fession) should be taken to the sacrament of the Altar be- fore he is fully instructed in our faith and disclaims all connection with his former religion in face of the priest”.
Un rezumat al contactelor dintre aceste Biserici, în limba românã, la Pr. Prof. Alexandru MORARU, Op. cit., p. 614.
34 Carl Henrik LYTTKENS, Altar Fellowship in the Scandinavian Churches, pp. 212-213 în Vilmos VAJTA (editor), Church in Fellowship. Lutheran Interchurch Agreements and Practices, Augsburg Publishing House, Minneapolis, 1963, 279 p.: „that there is given general admission for members of the Church of Scotland and the Church of England to take part in the Eucharist in the congregations of the Danish National Church, pro- vided that the priest concerned is willing to administer to them”.
35 Christopher HILL, art. cit., p. 58. Cronologia detaliatã asupra dialogului din anii 1953-1954 se poate urmãri în: Upper House: The Church of England and the Churches of Norway, Denmark and Iceland, pp. 168- 184 în The Chronicle of Convocation being a Record of the Proceedings of the Convocation of Canterbury, the First Elizabetha Secunda Regnante. The Upper and Lower Houses in the Sessions of May 5, 6, 7 and 8, 1953, SPCK/The Church Bookshop, London, 1953; Lower House: Report entitled «The Church of England and the Churches of Norway, Denmark and Iceland», pp. 281- 297 în The Chronicle of Convocation being a Record of the Proceedings of the Convocation of Canterbury, the First Elizabetha Secunda Regnante. The Upper and
Lower Houses in the Sessions of October 14, 15 and 16, 1953, SPCK/The Church Bookshop, London, 1954; Up- per House: The Churches of Norway, Denmark and Ice- land, pp. 93-96 în The Chronicle of Convocation being a Record of the Proceedings of the Convocation of Canter- bury, the First Elizabetha Secunda Regnante. The Upper and Lower Houses in the Sessions of May 11, 12 and 13, 1954, SPCK/The Church Bookshop, London, 1954; Full Synod: Report of Conversations with Representatives of the Churches of Denmark, Norway and Iceland, pp. 20- 27 în The York Journal of Convocation containing the Acts and Debates of the Convocation of the Province of York in the Sessions of the 20th and 21st October, 1954, W.H. Smith & Son, York, 1954.
36 Harding MEYER & Lukas VISCHER (editors),
Growth in Agreement: Reports and Agreed Statements of Ecumenical Conversations on a World Level, Paulist Press/WCC Publications, New York/Ramsey/Geneva, 1984, p. 14.
37 Anglican/Lutheran International Conversations.
The Report of the Conversations 1970-1972, authorized by the Lambeth Conference and the Lutheran World Federation, SPCK, London, 1973, p. 5 et sq. La aceastã primã rundã de dialoguri au participat: din partea Comuniunii Anglicane: Dr. R.R. Williams, episcop de Le- icester – Anglia (co-preºedinte); Prof. J. Atkinson,
Sheffield – Anglia; R.S.M. Emrich, episcop de Detroit – S.U.A.; N. Russell, episcop de Roslin – Scoþia; Revd. Prof.
Dr. W.R. Coleman, Downstown – Canada; Revd. Prof. Dr.
R.H. Fuller, New-York – S.U.A.; Revd. Prof. Dr. S.L.
Greenslade, Oxford – Anglia; Revd. Prof. Dr. J.R.
Rodgers, Alexandria – S.U.A.; Arhid. J.A. Cable, Itki – In- dia; R.M. Jeffery, Londra – Anglia (secretar) ºi Revd. M.
Moore, Londra – Anglia (secretar); din partea Bisericilor Luterane: Gunnar Hultgren, arhiepiscop de Uppsala – Suedia (co-preºedinte), Dr. H.H. Harms, episcop de
Oldenburg – Germania, J. Kibira, episcop de Bukoba – Tanzania (cunoscut în þãrile nordice pentru misiunile sale de evanghelizare în spaþiul african), Prof. Dr. B.H.
Jackayya, Nagercoil – India de Sud, Prof. Dr. R. Prenter, Aarhus – Danemarca (participant la precedentele
contacte între luterani ºi anglicani), Prof. Dr. M. Schmidt, Heidelberg – Germania, Dr. K. Knutson, Minneapolis – S.U.A., Dr. R.J. Marshall, New-York – S.U.A., Prof. Dr. G.
Gassmann, Strasbourg – Franþa (secretar – singura persoanã care a participat la toate dialogurile anglicano- luterane din anii ’70-’80). Ca observatori au fost prezenþi ºi Dr. P. Hojen, pastorul C.H. Mau (din partea Federaþiei Luterane Mondiale), precum ºi Prof. Dr. N. Robinson (din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor).
38 Pentru o prezentare detaliatã, în limba românã, asupra secþiunilor respectivului Raport: Pr. Alexandru MORARU, Op. cit., pp. 615-618. Pentru importanþa lui, Raportul de la Pullach a fost tradus în toate limbile de circulaþie internaþionalã: Internationale anglikanisch- lutherische Gespräche: Bericht über die von der Lambeth-Konferenz und dem Lutherischen Weltbund autorisierten Gespräche 1970-1972, în Lutherische Rundschau, 22. Jahrgang (1972), nr. 4 (Oktober), pp.
505-522; Comision Internacional Anglicano-Luterana.
Relacion de las Conversaciones autorizadas por la Conferencia de Lambeth y por la Federacion Luterana Mundial, 1970-1972 (Relación de Pullach), traducción española por la Dra. Rosa Herrera & Prof. A. Gonzáles- Montes, în Dialogo Ecumenico, tomo XXVI (1991), n.
84, pp. 177-203; Dialoghi anglicani-luterani: Rapporto di Pullach 1972, pp. 163-193, în Sever J. VOICU &
Giovanni CERETI (a cura di), Enchiridion
Oecumenicum: Documenti del Dialogo Teologico
Interconfessionale, vol. I (Dialoghi Internazionali 1931- 1984), Edizioni Dehoniane, Bologna, 1986, 1447 p. + 62 p. (Indici); IV.4.1.2.1. Le dialogue des Eglises Réformées
