Texte și... pretexte

Maria Dorina Paşca Texte şi... pretexte

Maria Dorina Paşca

TEXTE ŞI... PRETEXTE

Editura Ardealul,

Târgu-Mureş, 2019

--- Colecţia

Filosofie şi comunicare Coordonator: Dr. Eugeniu Nistor ---

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PAŞCA, MARIA DORINA

TEXTE ŞI... PRETEXTE / Maria Dorina Paşca

Târgu-Mureş: Editura Ardealul, 2019 ISBN 978-606-8372-60-0 6137

CUPRINS:

Motivaţia / 7

Cap.1 –Vorbe / 16

Cap.2 -Proverbe şi zicători / 19

Cap.3 –Cugetări / maxime / 23

Cap.4 –Citate / 26

Cap.5 -Naraţiuni morale / 34

Cap.6 -Povestea terapeutică / 53

Cap.7 - Exerciţii aplicative / joc / metode interactive / 79

Bibliografie / 117

Locul şi rolul metodelor interactive, înstimularea activităţilor didactice

cu studenţii medicinişti

Relaţia profesor-student, poate reprezenta în anumite situaţii date, cheia realizării unor activi- tăţi didactice care,desfăşurate în timpul pedago- gic adecvat (curs şi/sau seminar), pot să deter- mine existenţa unei noi atitudini şi conduite psihopedagogice, vizând în primul rând actul de predare-învăţare dar şi participarea şi coparti- ciparea interactivă a celor doi actori implicaţi direct în acest demers stimulativ-creativ.

În acest context,existenţa exerciţiilor aplica- tive / joc la anumite discipline din comparti- mentul socio-uman (în speţă-psihologie medi- cală, sociologie medicală,comunicare medic- pacient), determină dar şi valorifică o nouă conduită educaţională şi anume, comunicarea şi

interrelaţionarea profesor-student vs.student- profesor.

Folosirea ca punct de plecare in diferite dimensiuni ale cunoaşterii a exerciţiilor aplicative/joc, poate deveni o permanenţă în cadrul activităţilor didactice universitare,care fac apel la variatele soluţii găsite în rezolvarea situaţiilor-problemă existente într-o anumită conjunctură dată. Astfel, captându-i studentului atenţia, stimulându-i gândirea, imaginaţia şi valorile volitiv-emoţionale, putem realiza secvenţe educaţionale ce pot şi pun în valoare, inclusiv experienţele de ,,boboc’’ din anul I, realizând întregul în anul VI, Nelso J. R.(2014) remarcă într-un proverb indian că: ,,Nu judeca nicio persoană până când nu ai umblat cel puţin două luni cu mocasinii lui’’, ceea ce reprezintă de fapt cunoaşterea de către profesor/magister a însăşi atitudinii studentului faţă de disciplina de

studiu cât şi modalitatea practică prin strategiile educative aplicate, a celor asimilate de cel în cauză.

În acest context, ,,încălţând mocasinii studentului’’ (metaforic vorbind) profesorul va reuşi să-şi răspundă la câteva întrebări, pornind de la :

 ce-l motivează sau nu-l motivează pe student să participe la cursul şi/sau seminarul respectiv?

 ce ar vrea să audă de la el, studentul la curs şi/sau seminar?

 cât de implicat ca persoană este studentul la curs şi/sau seminar?

 cum şi cât de corect poate gestiona studentul, cunoştinţele asimilate la curs şi/sau seminarii?

 se face sau nu se face apel la experienţa de viaţă a studentului, în directa sa legătură cu stilul şi calitatea propriei vieţi?

Şi, totodată, enumerarea ar putea continua importantă fiind logistica educaţională aplicată în vederea realizării obiectivelor atât operaţional-cognitive, cât şi atiudinal-afective, astfel încât timpul pedagogic alocat, să fie folosit la maxim de cei doi actori direct interesaţi şi implicaţi: profesorul şi studentul vs studentul şi profesorul.

Pentru a deveni plauzibilă ideea enunţată anterior, vom face referire directă la disciplinele la care s-au aplicat de-a lungul anilor, făcându-se şi în prezent, dovedindu-şi veridicitatea în timp, exerciţiile aplicative/joc, fiind prezente în anumite secvenţe didactice(ale cursului şi/sau seminarului) ale procesului de predare-învăţare, din perspectiva sa, instructiv-educativă, eviden- ţiindu-se disciplinele:

 Psihologie medicală

 Sociologie medicală

 Comunicare medic-pacient

De asemenea, atât cursurile cât şi seminariile, au avut în permanenţă pornind încă din faza de concept a lor, şi elementul/statutul de interactiv, determinând astfel, o nouă conduită atitudinal-comportamentală din partea studen- ţilor, fiind în conformitate şi răspunzând în mod creativ, la cerinţele şi doleanţele lor, ţinând cont în permanenţă de particularităţile lor de vârstă, dar şi de nevoia uneori stringentă, de a se cunoaşte şi autocunoaşte, depăşi şi autodepăşi, performanţa fiindu-le certitudinea dezvoltării umane complexe.

Totodată, Berne E (2002), primele minute s- au constituit din cele legate de ,,spargerea gheţii’’ (acomodare, acceptare, înţelegere, comu- nicare, relaţionare) astfel încât în predarea şi asimilarea noilor cunoştinţe nu s-a mai înâlnit eterna barieră din partea unor studenţi (tot asta,

iar slide-uri, mă plictisesc, aţipesc, mi-e somn, e aşa de monoton, nu mă motivează, de ce-am venit, nu înţeleg, sunt doar spectator, e naşpa) determinându-l şi motivându-l atitudinal prin apariţia în contextul activităţilor didactice, a metodelor interactive, ele ţinând cont întot- deauna de:

 tematica cursului şi/sau seminarului;

 momentul pedagogic/strategic prielnic în cadrul activităţii didactice;

 disponibilitatea studentului de a participa activ interrelaţionând la/în activitatea didactică;

 existenţa feedback-ului din partea studentului, ca modalitate de evaluare a actului de predare- învăţare a celor predate de către profesor;

 implicarea sa emoţional-afectivă în timpul pedagogic a cursului şi/sau seminarului, considerând această perioadă, în unele

cazuri...scurtă, comportamentul educaţional schimbându-se atât de-o parte cât şi de cealaltă.

Demersului nostru educaţional-motivaţional considerat ca instrument de lucru sub forma metodelor interactive în principal-exerciţiul aplicativ/joc, i se adaugă acestuia într-o ordine logico-constructiv-evolutivă şi în contextul disciplinelor socio-umane, predate, următoarele:

 cuvintele/vorbele;

 proverbele şi zicătorile;

 cugetările şi maximele;

 citatele;

 naraţiunile morale;

 poveştile terapeutice

înşiruirea lor nefiind deloc întâmplătoare, ea reliefând şi elementul de cogniţie la această vârstă (adolescenţa) a studentului, încercând a-i creiona şi o viitoare abordare culturală a actului medical în sine pe care-l va desfăşura neuitând

că un medic este şi va fi întotdeauna un fin şi rasat intelectual şi om de cultură al cetăţii şi nu numai.

Cu certitudine că, prin exerciţiul psihope- dagogic întreprins, rezultă faptul că implicarea directă a acestuia în activităţile didactice universitare, transformă actul de predare- învăţare, într-o realitate a relaţiei celor doi actori:profesor-student vs student-profesor, învăţarea având un caracter interactiv iar valenţele sale determină în timp, stări şi conduite atitudinal-comportamentale, prezente într-un anumit context dat, ca rezultat al activităţilor şi valorilor etico-morale dobândite în perioada formării într-o unitate de învăţământ superior (medical în cazul nostru), pornind de la ceea ce spunea Goethe:,,Dacă pe un individ îl tratezi aşa cum este el, acesta va rămâne aşa cum este, dacă

va fi tratat aşa cum ai dori să fie sau ar putea fi, el va deveni cel dorit sau cel ce ar putea fi.’’

Deci, cartea de faţă este începutul şi pretextul ca-ndrumar,... pentru...curs şi...

seminar.

Conf. Univ. Dr. Psih. Maria Dorina Paşca

Cap.1 - VORBE

 Mergi sănătos!

 Umblă sănătos!

 Să fii sănătos!

 Rămâneţi sănătoşi!

 Să vă găsesc sănătoşi!

 Bine ai venit cu sănătate!

 Bine te-am găsit sănătos!

 Sănătate!

 Hai noroc şi sănătate!

 Să vă dea Dumnezeu sănătate!

 Mă închin cu sănătate ca la o luncă verde!

 Du-te sănătos!

 Când voi fi mare, vreau să mă fac...bunică!

 Mâncarea de spital are gust de...singurătate.

 Am obosit să fiu...bolnavă.

 Bolnav de...neiubire!

 Există două feluri de durere:una care te doare şi una care te schimbă.

 Zgomotul nu face bine, iar binele nu face zgomot.

 Nu raţiunea, ci inima cunoaşte drumul.

 Uneori trebuie să taci, ca să fii auzit şi să pleci, ca să fii observat.

 Cea mai grea boală e...singurătatea.

 A pierdut şi drumul şi cărarea.

 Şi mâine mai este o zi.

 După noapte, întotdeauna vine zi.

 Fără iubire şi iertare, pacientul nu se poate vindeca.

 O tigaie plină te satură, iar una goală te educă.

 Nu ţara trebuie schimbată, ci felul nostru de a fi.

 Vindecă-mă Doamne, că s-au tulburat oasele mele!

 Dragostea e prietenia care a luat foc!

 Am măcinat deja un sac de...vorbe.

 Numele şi valoarea nu ţi le poate lua nimeni, niciodată.

Cap 2. - PROVERBE ŞI ZICĂTORI

 Sănătatea e o mare artă. (proverb arab)

 Sănătatea e mai importantă ca obiceiurile religioase.(proverb indian)

 Sănătatea e temelia bogăţiei. (proverb persan)

 Pentru omul sănătos în fiecare zi e sărbătoare.

(proverb turc)

 Medicul te vindecă de boală, dar nu şi de moarte. El e ca acoperişul care te apără contra ploii, dar nu şi contra trăsnetului.(proverb chinezesc)

 Unde intră soarele, nu intră doctorul.

 Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.

 Mens sana in corpore sano. (Minte sănătoasă într-un corp sănătos.)

 Nu judeca nicio persoană până când nu ai umblat cel puţin două luni în mocasinii lui.(proverb indian)

 Cuvintele sunt doar cuvinte, fără inimă nu au niciun sens.(proverb chinezesc)

 Când ai mai mult decât îţi trebuie, lungeşte masa, nu înălţa gardul.

 Medicina este de două feluri:una care provoacă puterea şi vitalitatea celui sănătos, iar alta care tratează bolile.(proverb chinezesc)

 Chipul omului e oglinda sufletului lui.

 Stomacul plin nu-nvaţă bucuros.

 Cu spatele nu poţi îndrepta lumea.

 Ochii sunt oglinda sufletului.

 Boala cunoscută e pe jumătate vindecată.

 Boală lungă, moarte sigură.

 Bătrâneţele nu vin singure, ci cu multe nevoi.

 Vor veni bătrâneţele să-l întrebe unde sunt tinereţele.

 Când ai sănătate, păzeşte-o cu sfinţenie.

 Când n-ai sănătate, te pui pe căutate.

 Îl crezi sănătos şi el e găunos.

 Îl dor toate şi sănătos se socoate.

 Sănătatea ţi le dă pe toate, boala ţi le ia pe jumătate.

 Când femeia zace de boală, casa-i pustie şi goală.

 Boala trece din om în om, ca omida din pom în pom.

 Nu-i boală să nu iasă la iveală.

 Boala din fire n-are lecuire.

 Decât bogat şi bolnav, mai bine sănătos şi sărac.

 Totu-i bine şi frumos, când e omul sănătos.

 Tot ce e prea mult, nu e sănătos.

 Boala intră cu carul şi iese pe urechea acului.

 Bolnavul multe zice, doctorul face ce ştie.

 E mai bună sănătatea, decât toată bogăţia.

 În trup sănătos, minte sănătoasă.

 Nu toată nuca are miez bun şi sănătos.

 Sănătatea e mai bună decât toate.

 Sănătatea face banii şi banii sănătatea.

 Tare-i bine şi frumos, când e omul sănătos.

 Copacul cu rădăcini adânci, nu se teme de furtună.

 La o masă de învăţătură, se cere un car de purtare bună.

 Înainte de a tăia, gândeşte de două ori.

 Fiecare să se sfătuiască cu sine însuşi.(proverb indian)

 Ai învins-continuă!

 N-ai învins-continuă!

 Înfrumuseţează viaţa celorlalţi, fără ca să le ceri ceva.

Cap. 3 - CUGETĂRI / MAXIME

 Toate bolile trupului sunt produse de minţi folosite doar pe jumătate, căci mintea este cea care face trupul.

 Foloseşte-ţi sănătatea până la limita ei de-i nevoie. De aceea o ai. Cheltuieşte totul înainte de a muri şi nu trăi mai mult decât ţi-e dat.

 Trupul întotdeauna sfârşeşte prin a deveni o pacoste.

 Nu dispreţui o boală uşoară împotriva căreia se află leacuri, ci ia leacul.

 Nu îngădui ca greutatea corpului tău să fie mare, dacă valoarea ta este mică.

 Inima unui om este viaţa sa, prosperitatea şi sănătatea sa.

 Chiar puţină de este, hrana aduce sănătate.

 Nu-ţi face iluzii pentru a doua zi, înainte ca ea să vină; nimeni nu ştie ce rele se află în ea.

 Nu vorbi decât dacă ai ajuns să poţi spune ceva în mod desăvârşit.

 Soarta norocoasă a unui om bun e dată de mintea sa deşteaptă.

 După predici şi înfrângeri, oamenii se dezvoltă cu mai multă modestie şi înţelepciune.

 Există în fiecare dintre noi ceva mai adânc decât noi înşine.

 Noi ştim ce suntem, dar nu ce putem deveni.

 Un mare defect: să te închipui mai mult decât eşti şi să te preţuieşti mai puţin decât valorezi.

 Examinează-te şi vei găsi în tine o comoară pe care, dacă vei ştii s-o revisezi, va produce fără sfâşit.

 Ia-ţi o singură regulă o dată, după care să-ţi potriveşti întreaga viaţă.

 Planurile cele mai bine concepute riscă să dea greş, dacă nu sunt îndată puse în aplicare.

 Dacă eu nu voi medita în tăcere, nu voi auzi ce vrea şi ce aşteaptă de la mine viaţa.

 Sfătuieşte-te cu cel mai mic şi cu cel mai mare şi pe urmă hotărăşte tu însuţi.

 Nu mai cine îşi poate porunci sieşi, poate porunci altora.

 În sanctuarele Greciei Antice, Aesculap nu vorbea, ci asculta.

 Cel mai rău e să vezi, dar să n-ai...viziune.

 Dacă o carte stă pe un raft şi nu o citeşte nimeni, face vreun zgomot?

 Vine cine vrea şi rămâne cine poate.

 Scaunul pe care stai să nu fie niciodată mai înalt decât teancul de cărţi pe care le-ai citit.

Cap. 4 - CITATE

 Oricum te-ai simţi, scoală-te în fiecare dimineaţă şi pregăteşte-te să-ţi răspândeşti lumina. (Paulo Coelho-Manuscrisul de la Accra)

 Unei femei care-şi îngroapă soţul i se spune văduvă. Unui bărbat rămas fără soţie, i se spune văduv. Un copil fără părinţi, e orfan, dar cum se numesc tatăl şi mama unui copil care a murit?

(P.F.Thomese-Copilul-umbră)

 Doamne, acordă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj să pot schimba lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea de a vedea diferenţa.(Rugăciunea seninătăţii)

 Trei feţe

de Lucian Blaga Copilul râde:

,,Înţelepciunea şi iubirea mea, e jocul!’’

Tânărul cântă:

,,Jocul şi înţelepciunea mea-i iubire! ’’

Bătrânul tace:

,,Iubirea şi jocul e-nţelepciunea! ’’

 Fă obligatoriu ca doctorul care poartă o plăcuţă de alamă să aibă înscrisă pe ea, pe lângă literele care arată calificarea sa şi cuvintele:

,,Aminteşte-ţi că şi eu sunt muritor. ’’

 Omul petrece zece ani fiind copil mic şi fără să poată face deosebire între moarte şi viaţă, el petrece încă zece ani ţinându-se de învăţătură...el petrece alţi zece ani umblând după câştiguri şi dobândind avere pentru a trăi din ea. El îşi trece alţi zece ani spre a ajunge la capătul timpului în care mintea sa a ajuns la pricepere.(Papyrus Insinger,XVII, 22-23, XVIII 1-2)

 Sănătatea este şi trebuie să rămână o stare de bine psihică, somatică şi socială a individului, fapt care determină existenţa unui echilibru între aceasta şi boală, cea din urmă văzută ca având puterea de a dezorganiza armonia ce face ca fiinţa umană să fie creaţia vieţii, amplificând dorinţa de a trăi, fără ca nimic să poată face omul în neştiinţa sa, s-o tulbure. (Tudose Fl.- 2000)

 Trebuie să adăugăm că ceea ce este dăunător nu este atât mediul stresant, cât modul în care abordăm un anumit stil de viaţă. Stresul nu vine, nu este nici bun nici rău:doar consecinţele sale asupra corpului şi psihicului unui individ ne permit să evaluăm dacă efectul său global este pozitiv sau negativ.(Iamandescu I.B. 1997)

 Dacă pe un individ îl tratezi aşa cum este el, acesta va rămâne aşa cum este, dacă va fi tratat

aşa cum ai dori să fie sau ar putea fi, el va deveni cel dorit sau cel ce ar putea fi. (Goethe)

 Niciodată nu ne lămurim mai mult asupra noastră înşine, decât atunci când avem din nou în faţa ochilor, ceea ce am făcut cu ani înainte când ne puteam privi pe noi înşine ca obiect. (Goethe)

 Niciun om nu se întăreşte citind un tratat de gimnastică ci făcând exerciţii;niciun om nu se învaţă a judeca citind judecăţi scrise de alţii, ci judecând singur şi dându-şi seama de natura lucrurilor. (M. Eminescu)

 După cum medicul nu vindecă bolnavul, ci acesta din urmă se vindecă sub îndrumarea medicului, tot astfel elevul se corijează singur datorită îndrumărilor profesorului.(E.Planchard)

 Dumnezeu mi-a dat un har, iar acest har nu e de vânzare căci nu există bani cu care să poată fi plătit. Cei care iau bani, nu sunt doctori iar cei

care sunt doctori nu iau bani, fiecare are de ales.(Dr. Alexandru Pesamosca-Tata Pesi)

 Daţi celor pe care îi iubiţi, aripi să zboare, rădăcini prin care să crească şi motive pentru care să revină de unde au plecat. (Dalai Lama)

 Ce sunt / suntem?

Da, cine sunt / suntem?

 De pe pragul unui han, un călător i se adresează celei care servea clienţii la mese:

-O carafă de vin, frumoaso?

-Eu nu sunt frumoasă,eu sunt hangiţă, îi răspunse aceasta.

-Poţi să fii! Completă călătorul.(deci, şi tu poţi să fii orice/oricine dacă îţi doreşti cu adevărat)

 Ce faci?

Mă aştept. (Emil Cioran)

 Jurământul lui Hipocrate:

,,Jur! Voi îndura îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea

şi mă voi feri să le fac orice rău şi nedreptate.”

(fragment)

 Rugăciunea lui Maimonides

,,...Te implor, nu mă lăsa să mă abat de la nobila trudă, de ajutoare a semenilor mei. Oţeleşte-mă şi întăreşte-mi puterile trupului şi ale minţii ca să fiu de-a pururi gata de a le da deopotrivă ajutor celui bogat şi celui sărac, celui bun şi celui rău, celor ce iubesc şi celor ce urăsc şi nu mă lăsa să văd în cel mai bolnav, decât omul...” (fragment)

 Dacă vom considera starea de sănătate drept un fel de echilibru armonios între diversele organe şi funcţii, putem să vedem în boală, o ruptură a acestui echilibru.Dacă privim boala ca o ruptură a echilibrului psihofizic general, datorată carenţei sau excesului de activitate a unei funcţii, în măsura în care vom înţelege exact care este funcţia alterată şi în ce direcţie a fost ea alterată (prin exces sau prin insuficienţă)

se va putea stabili tipul cel mai oportun de intervenţie.(Santagostino P)

 Obiectivul gândirii nu este corectitudinea, ci eficienţa. Ca să fim eficienţi, trebuie până la urmă, să gândim corect, dar între cele două aspecte există o diferenţă importantă. A avea dreptate înseamnă a avea dreptate tot timpul. A fi eficienţi înseamnă a avea dreptate doar în final (de Bono E)

 Există câteva lucruri pe care le ştii, dar fără să ştii că le ştii. Când vei ştii ceea ce nu ştii că ştii, atunci te vei schimba. (Erickson-după Paşca M.D.-2008)

 Ţine minte, fericirea nu ţine de cine eşti sau de ce ai, ci depinde numai de ceea ce gândeşti.

(Dale Carnegle-după Paşca M.D.-2017)

 Am cerut o dată un buchet de flori şi am primit un cactus cu ţepi. Eram nedumerit şi speriat, deziluzionat, căci lumea nu era cum

credeam eu? După câteva zile însă, pe neaştep- tate, cactusul cel plin cu ţepi, a…înflorit.

 -Ce eşti?

-Cum eşti?

-Ce faci?

(Întrebări găsite/existente şi astăzi ca înscrisuri pe faţada unei case din…Fălticeni-2016)

Cap. 5 - NARAŢIUNI MORALE

A. De la anul 1852

Sănătatea este darul cel mai scump pe pământ. Până ce este omul sănătos de toate se bucură, iară celui slăbănog toate sunt amare.

Păstrează dară sănătatea, că de-o vei pierde nu o vei câştiga iarăşi. Nu te opinti peste măsură la ridicat, nu te întrece în desfătări şi zburdări. De eşti ostenit, nu bea apă rece, de eşti asudat nu ieşi la răceală.



Păstrează curăţenia şi buna rânduială întru toate. Curat să fie trupul tău, curate să fie veşmintele tale, curată să fie toate în casa ta.

Unde nu e curăţenie şi bună rânduială, acolo urmează fără întârziere sărăcie şi ticăloşie.



Înfrânarea este cea mai bună măsură în mâncare şi băutură. Omul înfrânat trăieşte alinat.

Nu te întrece aşa dară în desfătări şi mângâieri.

Nu te întrece în mâncări şi băuturi. Mănâncă astăzi cât de mult, mâine tot vei flămânzi. Şi te îmbracă în orice veşminte frumoase, tot vei fi acela. Nu după veşminte, ci după purtarea cea bună te socoate lumea.



Fă ce este bine şi nu te teme de nimeni.



Ce ai deprins în tinereţe, vei afla la bătrâneţe.



Omul tăcut este tuturor plăcut.

Decalog spre păstrarea sănătăţii

1. Aer proaspet şi curat Este bun de respirat,

Ear’ putoarea strică foarte Şi n’a aduce sănătate.

Deci păstrează cea aleasa Curăţenie en casa.

2. Dacă setea te cuprinde Apa rece bine prinde, Dar şi ast’a beutura Bună-i numai cu mesura.

3. Dacă nu eşti pre flămând Nu mânca cu alţi’n rând, Eara de te-ai săturat, Encetează de mâncat.

4. De mic deprinde-te a lucra, Şi bine te vei entrarma,

De mic de-i fi Syrguincios Vei fi crescut şi sănătos.

5. Somnul pre om en entrarmează, Somnul pre om prospetează,

Dio’a lucre, ostenesce Eara noaptea, odychesce.

6. Trupul tău să-l ţii spălat, Şi veşmântul tău curat, Scymburi albe şi curate Sunt spre lunga sanetate.

7. De machnire te feresce, Că, ca viaţi-aţi ora vesce Şi de repedea manie, Că aduce betegie.

8. Nic’ pre caldă, nic’pre rece, Fie cas’a de a petrece,

Earn’a nu’mbla dezbrăcat Eară vear’a en encrosinat.

9. Feresce capul de udeala, Pântecele de receala,

Picioarele de umedeala Şi mizlocul de opinteala.

10. Contenesce-te de toate Care nu-s spre sanetate, Fii la toate cu mesura, Proaspet şi cu voie buna Ca vei cresce sanetos Şi vei fi pre norocos.

B. Actuale/în zilele noastre:

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice

M-am internat în spital să îmi fac un control de rutină şi am constatat că eram bolnav. Mi s-a

luat tensiunea şi am un grad extrem de scăzut de blândeţe.

Mi s-a luat temperatura şi termometrul a înregistrat 40 de grade de egoism.

Am făcut o electrocardiogramă şi diagnosticul a fost că aveam nevoie de mai multe bypass-uri de dragoste, pentru că venele mele erau blocate şi nu pompau sângele la inima mea goală.

Am ajuns la ortopedie, nu puteam merge alături de fratele meu şi nici nu puteam să îl îmbrăţişez pentru că aveam o fractură, după ce m-am împiedicat de vanitatea mea.

Am constatat că aveam miopie pentru că nu puteam vedea dincolo de aparenţe.

Mi-au găsit şi surzenie şi mi s-a pus diagnosticul de a fi rămas singur între cuvintele goale din fiecare zi.Jalnic, nu?

Am primit şi tratament: în fiecare zi, când ajung la serviciu, o lingură de ,,Bună ziua!,, La

fiecare oră, un comprimat de răbdare şi o cană de toleranţă. Când ajung acasă, o injecţie cu dragoste şi înainte de culcare, două capsule de conştiinţă curată. (Aurel Vâga)

Dragostea nu va pieri niciodată

Era odată o insulă unde trăiau toate senti- mentele umane. Buna Dispoziţie, Tristeţea, Înţe- lepciunea, Iubirea şi altele. Într-o zi, sentimen- tele au aflat că insula se va scufunda în curând, aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat.

Doar iubirea a hotărât să ceară ajutor.

Bogăţia a trecut pe lângă ea într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:

- Bogăţie, mă poţi lua cu tine?

- Nu te pot lua, căci e mult aur şi argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului care tocmai trecea pe acolo:

-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect... mi- ai putea strica nava. Iubirea a rugat mai apoi Tristeţea, care trecea pe lângă ea:

-Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură.

Chiar şi Buna Dispoziţie a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulţumită încât nu a auzit că o striga.

Dintr-o dată o voce a strigat:

-Vino Iubire, te iau cu mine!

Era un bătrânel, cel care vorbise. Iubirea s-a simţit atât de recunoscătoare şi plină de bucurie, încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au sosit pe ţărm, bătrânul a plecat.

Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea cum se numeşte cel care a ajutat-o. Când a aflat că Timpul fusese, s-a

întrebat de ce tocmai el. Cunoaşterea, plină de înţelepciune, i-a spus:

-Pentru că numai Timpul e capabil să înţeleagă cât de importantă e Iubirea în viaţă.(Aurel Vâga)

Gânduri rătăcite

de Octavian Paler

Ne-am obişnuit să trăim în încăperi şi să nu vedem altceva decât ferestrele de lângă noi.

Şi pe măsură ce ne obişnuim, uităm soarele, uităm aerul, uităm amplitudinea... şi pentru că nu avem vedere, mai târziu ne obişnuim să nu privim afară.

Ne obişnuim să ne trezim speriaţi pentru că am întârziat.

...Bem cafeaua pe fugă pentru că suntem în întârziere, fără a privi afară;

...Citim ziarul în autobuz pentru că nu putem pierde timpul.

Mâncăm un sandwich pentru că nu avem timp să prânzim.

Plecăm de la servici seara.

Adormim în autobuz pentru că suntem obosiţi.

Cinăm repede şi apoi dormim fără să fi trăit ziua.

Ne obişnuim să gândim şi pentru persoanele apropiate nouă:

...vor fi mereu acolo şi să credem că sunt bine.

... Să aşteptăm toată ziua şi în cele din urmă să auzim la telefon:

-Astăzi nu pot să merg... Rămâne de văzut când ne întâlnim... Ne întâlnim săptămâna viitoare.

Zâmbim oamenilor fără a primi un surâs înapoi. Suntem ignoraţi tocmai atunci când avem nevoie să fim văzuţi.

Dacă munca noastră e grea, ne consolăm gândindu-ne la sfârşitul de săptămână.

Iar la sfârşit de săptămână nu prea avem ce face, pentru că nu avem bani.

...Mergem la culcare devreme şi gata,...

pentru că oricum suntem în urmă cu somnul.

,,Moartea este atât de sigură de victoria ei încât dă un avans de o viaţă întreagă.’’

Timpul nu ne poate prinde şi cu atât mai puţin opri...

...Existenţa noastră trece cu mare viteză, dar atâta timp cât suntem în viaţă... avem ocazia de a ne schimba obiceiurile,de a avea o existenţă de mai bună calitate .

...De a profita şi a ne bucura de fiecare respiraţie, de fiecare bătaie de inimă.

Dumnezeu ne pune la dispoziţie toate elementele pentru a fi fericiţi, mulţumiţi şi recunoscători...

...pentru acest cadou, care ne-a fost dat cu atâta dragoste.VIAŢA. Viaţa nu trebuie economisită...

trebuie trăită DIN PLIN...!

Cele 12 cupe ale miezului nopţii

1. Prima cupă o închin pentru sănătate.

...Pentru că toţi banii din lume nu o pot cumpăra.

2. A doua cupă o închin pentru dragoste.

...Pentru că viaţa ne este dată pentru iubire, nu pentru ură...

3. A treia cupă o închin pentru noroc.

...Norocul de a nu ne lipsi nimic din viaţă.

4. A patra cupă o închin pentru visuri.

...Pentru că ele să nu ne părăsească niciodată...

5. A cincea cupă o închin pentru curaj.

...Curajul de a accepta lucrurile pe care nu le putem schimba...

6. A şasea cupă o închin pentru regăsire.

...Dragostea, tandreţea şi prietenia ne ajută să nu fim niciodată singuri...

7. A şaptea cupă o închin pentru familie.

... Pentru legăturile trainice ale unei familii unite...

8. A opta cupă o închin pentru succes.

... În toate proiectele noastre...

9. A noua cupă o închin pentru pace.

... În lume, între noi şi în noi...

10. A zecea cupă o închin pentru recunoştinţă.

...De ,,A FI,, în fiecare zi...

11. A unsprezecea cupă o închin pentru imaginaţia ta.

...Aşa voi avea siguranţa că nu ai uitat nimic.

12. A douăsprezecea cupă o închin pentru lucrul cel mai important.

...Binecuvântarea cerească a bunului Dumnezeu pentru fiecare zi a anului următor.

Nu-mi cere să-mi amintesc

de Owen Daunell

Nu-mi cere să-mi amintesc, Nu încerca să mă faci să înţeleg

Lasă-mi doar odihnă şi gândul că-mi eşti, ajunge.

Sărută-mi obrazul şi ţine-mă de mână Dacă ai ştii cât de nedesluşite mi-s toate, Cât sunt de trist de bolnav şi pierdut...

Tot ce ştiu e că am nevoie de tine, Stai lângă mine orice ar fi ,

Nu mă certa nu blestema şi nu plânge Eu nu pot fi altfel, oricât aş vrea.

Dar tu să îţi aminteşti că am nevoie de tine.

Că din mine s-a dus şi ce era mai bun...

Rămâi lângă mine, Iubeşte-mă.

Până când şi eu

Pe drum fără de-ntoarceri mă voi duce.

Decalogul Tăcerii

de Rafael Noica

Taci, dacă nu ai de spus ceva valoros Taci, atunci când ai vorbit destul

Taci, până când îţi vine rândul să vorbeşti Taci, până când eşti provocat

Taci, atunci când eşti nervos şi iritat

Taci, atunci când intri în biserică pentru ca Dumnezeu să îţi poată vorbi.

Taci, când pleci de la biserică pentru că Duhul Sfânt să poată imprima în mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit.

Taci, când eşti ispitit să vorbeşti

Taci, când eşti ispitit să critici

Taci, când ai timp să gândeşti înainte de a vorbi, AMIN!

Paradoxul grijilor

În viaţă sunt două lucruri pentru care trebuie să îţi faci griji: dacă eşti sănătos sau bolnav.

Dacă eşti sănătos nu ai de ce să îţi faci griji.

Dacă eşti bolnav, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să îţi faci griji:dacă te faci bine sau dacă mori.

Dacă te faci bine, n-ai de ce să îţi faci griji.

Dacă mori sunt două lucruri pentru care trebuie să îţi faci griji: dacă ajungi în Rai sau în Iad.

Dacă ajungi în Rai n-ai de ce să îţi faci griji.

Dacă ajungi în Iad o să fii aşa de ocupat să dai mâna cu toţi prietenii tăi, că n-o să ai vreme să îţi faci griji.

Aşa că de ce să îţi faci griji? (Aurel Vâga) Să înveţi să fii cel mai bun

de Donna L. Clovis

Învaţă-mă să merg şi voi alerga, Învaţă-mă să privesc şi voi vedea, Învaţă-mă să aud şi voi asculta, Învaţă-mă să cânt şi mă voi bucura,

Căci ce-mi spui tu să fac mi se întipăreşte în minte,

Şi trăirile pe care mi le împărtăşeşti le voi păstra, Ce am învăţat, voi preţui,

Şi învăţând să zbor Mă voi înălţa!

Pot

Pot să-mi înving temerile,

Pot să iau hrană pentru cei înfometaţi, Pot să ajut la oprirea poluării,

Pot să dăruiesc săracilor, Pot fi ceea ce vreau,

Pot să-mi folosesc mintea, Pot să dau sfaturi,

Pot să primesc,

Pot să mă port frumos, Pot să ascult,

Pot să gândesc, Pot să-i învăţ pe alţii, Pot să ştiu,

Pot să dau, Pot să simt, Pot să văd, Pot.

Pot.

Ctitorie

de Marin Sorescu

Noi, Ion şi Ioana Cu puterile noastre Am durat acest sfânt COPIL

Întru veşnica pomenire A acestui soare

Şi-a acestui pământ!

Cap.6 – POVEŞTI TERAPEUTICE 1. Lipsa de comunicare şi relaţionare Dă-i mâna ta!

Un om se scufundase într-o mlaştină în partea de nord a Persiei. Numai capul îi mai ieşea din mocirlă. Striga din toate puterile după ajutor.

Curând se adună o mulţime de oameni la locul accidentului. Unul se hotărî să încerce să îl salveze pe bietul om. ,,Dă-mi mâna, îi strigă. Te scot eu din mlaştină.,, Dar cel vârât în noroi continua doar să strige după ajutor şi nu făcea nimic să îi îngăduie celuilalt să-l ajute.,,Dă-mi mâna, îi ceru omul de mai multe ori.,, Dar răspunsul era mereu doar un strigăt jalnic după ajutor.

Atunci, altcineva se apropie şi spuse:

,,Nu vezi că nu îţi va da mâna niciodată?Trebuie ca tu să îi dai mâna ta. Atunci îl vei putea salva.,,

2. Identitate personală Învăţătorul, un grădinar

Munca unui învăţător este ca cea a unui grădinar care îngrijeşte diferite plante. O plantă iubeşte lumina soarelui, alta umbra răcoroasă, uneia îi merge bine pe solul nisipos, alteia în pământul gras. Fiecare cere îngrijirea care i se potriveşte cel mai bine, altfel rezultatul nu este mulţumitor.

Cuiburile murdare

O porumbiţă îşi schimba mereu cuibul.

Mirosul puternic pe care îl făceau cuiburile în

timp, era important pentru ea. Se plânsese de asta cu amărăciune în timp ce vorbea cu o porumbiţă plină de experienţă, bătrână şi înţeleaptă. Aceasta din urmă dăduse de câteva ori din cap şi zise: ,,Nu schimbi nimic schimbându-ţi cuibul tot timpul, mirosul care te deranjează nu vine de la cuiburi, ci de la tine!,,

3. Incapacitatea de a-şi stabili un scop în viaţă

Povestea lui Ulysse

De mai mult timp, Ulysse se pregătea să plece într-o călătorie care să-i schimbe viaţa. El a studiat mai multe limbi străine, precum şi hărţi care să-i arate diferite zone ale lumii. Locul de destinaţie era mai puţin important, ceea ce îl interesa cu adevărat, era să plece.

Dificultăţile au început să apară în momentul în care s-a prezentat la o agenţie de turism pentru a-şi rezerva un bilet de avion. Bărbatul de la ghişeu i-a pus mai multe întrebări obişnuite pentru a afla locul şi momentul când vrea să plece.

-Eu nu vreau să merg în Mexic, în Grecia sau în Italia.

-Unde vreţi atunci să mergeţi? L-a întrebat funcţionarul de la ghişeu.

-În mod sigur nu vreau să merg în Anglia, în Australia şi nici în Germania.

-Pe mine nu mă interesează unde nu vreţi să mergeţi, zise funcţionarul din ce în ce mai nerăbdător. Pe noi ne interesează unde aţi vrea să plecaţi în călătorie.

-Nu mă interesează nici Spania sau Portu- galia, nici India sau Rusia zise Ulysse.

În acel moment îşi dădu seama de impasul în care se afla şi se întoarse acasă. În acea noapte avu un vis:se făcea că se afla într-un aeroport şi privea plecarea mai multor avioane. Deodată îi apăru în faţa ochilor, marele Lindberg, primul pilot care a traversat Atlanticul în anul 1927 şi care îi adresă următoarele cuvinte: ,,Avioanele sunt pregătite să zboare, nu contează unde.

Pilotul este acela care decide locul unde aparatul va ateriza.”

Puţin după aceea, eroul nostru adormi.

Dimineaţa el realiză importanţa cunoaşterii exacte a destinaţiei înainte de a pleca într-o călătorie, pe care el încă nu o ştia.

4. Dependenţa faţă de droguri Povestea berzei

O barză foarte frumoasă şi-a făcut cuibul pe coşul unei case. De aici putea să vadă cerul şi soarele, să simtă vântul şi să audă zgomotele din sat. Din păcate atunci când proprietarul casei făcea focul în sobă, tot fumul se ducea asupra păsării noastre. La început pasărea a fost foarte incomodată de fum, dar treptat s-a obişnuit să respire fumul gros, corpul său devenind din ce în ce mai intoxicat. Uneori stăpânul casei punea tot mai multe lemne pe foc, iar fumul devenea tot mai gros.

De la un timp, sănătatea berzei a început să se deterioreze tot mai multe, ochii îi lăcrimau tot mai des, frumoasele sale pene deveneau tot mai negre şi mai puţin mătăsoase.

Pasărea-şi pierdea bucuria de a trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărât să-şi părăsească cuibul. Pentru că aripile îi tremurau şi privirea i se înceţoşase, nu a putut zbura prea departe. A aterizat pe o plajă unde se jucau nişte copii. Aceştia au fost surprinşi să vadă pasărea şi s-au întrebat ce s-a întâmplat cu ea. Au decis să-i spele aripile şi să i le cureţe de murdărie. Apoi au hotărât şi au hrănit-o cu lapte şi alte plante, pentru ai curăţa corpul de toxine.

Cum părinţii lor aveau o cabană pentru păsări, au mutat barza în acel loc departe de fum şi la adăpost de ploaie. În noua sa locuinţă, pasărea se simţea pe zi ce trece, tot mai bine. În fiecare dimineaţă le mulţumea celor ce au ajutat- o să vadă iar strălucirea soarelui şi limpezimea cerului.

5. Comportament certăreţ, iritabilitate Povestea ariciului Pogonici

Într-o pădure trăia un arici care obişnuia să rupă flori şi apoi să le strivească. Într-o zi, o căprioară îl văzu rupând flori şi-l întrebă de ce face acest lucru.

Pogonici simţi cum îl cuprinde supărarea:

-Vezi-ţi de treaba ta, că mă superi, zise ariciul.

-Dar nu e bine să rupi flori degeaba, că nu ţi- au făcut nici un rău, îi răspunse căprioara.

Ariciul plecă mai departe. La marginea lacului văzu un iepuraş care dormea. Ariciul începu să fluiere tare:

-Hei, nu vezi că dorm? strigă iepuraşul supărat.

-Puţin îmi pasă zise ariciul şi plecă mai departe.

Zilele care urmau, trecură la fel, cu fiecare zi, ariciul se simţea tot mai singur pentru că nimeni nu mai voia să se joace cu el.

Într-o seară, în timp ce se întorcea acasă, ariciul căzu într-o groapă. Zadarnic strigă după ajutor, pentru că nimeni nu veni.

6. Copilul care refuză să ia medicamente Siropel şi Tabletiţa

Ionel este bolnăvior. Îl doare capul şi are roşu în gât. Ar vrea să se facă bine deoarece bicicleta îl aşteaptă-n curte. Dar, nu poate ajunge până acolo. De ce? Îi este frică, De cine? De vreun câine? Nu! De vreo pisică? Nu! De cloşca cu pui

şi cocoşul pintenat? Nu! Lui Ionel îi este frică...

de medicamente şi ochii îi sunt în lacrimi.

Da, sigur, el ştie că ele îi fac bine, dar cu toate acestea, nu-i plac, nu le vrea şi nici nu şi le doreşte deloc. Şi uite aşa, Ionel nu se poate face bine, şi ruşinat recunoaşte că are nevoie de ajutor.

-Cine mă poate ajuta? Suspină el cu neîncredere, sperând să-l audă cineva.

-Noi, noi, auzi un glas venind de aproape.

-Cine sunteţi voi? Întrebă Ionel privind în jur.

-Suntem Siropel şi Tabletiţa, făcură cei doi de pe noptieră, salutându-l cu zâmbetul de la dop şi până la ambalaj.

Ionel se uită la ei, cu teamă. Oare ce-i vor face? Dar, Siropel şi Tabletiţa care ştiau că Ionel e speriat şi bolnăvior, s-au aşezat pe scăunelele de lângă patul lui, spunându-i:

-Ştii, de noi să nu îţi fie frică, deoarece te vom ajuta să te faci bine. Te tratăm c-o poezioară- medicament.

Ascultă-ne o clipă:

-Eu sunt Tabletiţa, Deschide guriţa Şi mă-nghite uşurel, Cu un strop de Siropel Bravo ţie, drag Ionel!

-Vezi, nu e greu deloc. Noi avem: gust, miros plăcut şi frumos, suntem colorate şi în sticluţe îmbrăcate. Dacă ne asculţi şi devii prietenul nostru, te vom ajuta să te întorci foarte repede în curte.

-Şi ce trebuie să fac? Întrebă Ionel privindu-şi noii prieteni cu multă încredere.

-O nimica toată, doar să înveţi poezioara, spuseră veseli Siropel şi Tabletiţa, sărind înapoi

pe noptieră. Hai să repetăm împreună! Vrei ? Ura!

Şi cei trei s-apucară să spună poezia, aşa că încetul cu încetul, Siropel şi Tabletiţa l-au ajutat pe Ionel să se facă bine.

Unde este acum Ionel? Cum unde? În curte şi se dă cu bicicleta. Şi prietenii lui, Siropel şi Tabletiţa? Ei, aceştia stau cuminţi şi fericiţi în dulăpiorul cu medicamente.

Sunt siguri că Ionel s-a lăudat cu ei la toată lumea şi de aceea nu mai plânge nicio batistă şi nu mai strănută nici un pantof. Păi nu?

7. Poveşti având la bază experienţa pacienţilor

Un pahar cu lapte

Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-şi plătească studiile la universitate, găsi în buzunar o monedă de 10 cenţi şi-i era foame. Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar, nervii lui la- au trădat când îi deschise uşa o femeie superbă.

În loc de mâncare, ceru un pahar cu apă.

Ea se gândi că tânărul este înfometat, aşa că, îi aduse un pahar mare cu lapte.

Îl bău încet şi după aceea întrebă:

-Cât vă datorez?

-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea, trebuie să fim buni cu cei care au nevoie.

-Vă mulţumesc!

Apoi, Hovard Kelly plecă de la casa aceea, simţindu-se mai uşurat dar şi mai încrezător în oameni.

După câţiva ani, femeia se îmbolnăvi grav.

Medicii din satul ei, erau îngrijoraţi. După puţin timp, au trimis-o în oraş, la doctor Hovard Kelly pentru consultaţie.

Când auzi numele statului din care provenea pacienta, simţi în ochi o lumină specială şi o senzaţie plăcută. Imediat urcă din holul spitalului în camera ei.

Capriciile destinului: era ea,o recunoscu imediat. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu mare atenţie, hotărât să facă tot posibilul să îi salveze viaţa. Fusese operată pe cord deschis şi se recupera foarte încet.

După o lungă luptă, ea învinse boala. Era în sfârşit sănătoasă. Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, doctor Kelly ceru biroului

administrativ să îi trimită factura cu totalul cheltuielilor s-o aprobe. O verifică şi o semnă.

Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii şi o trimise pacientei.

Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă pentru că ştia că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor ca să plătească costul unei intervenţii atât de complicate.

În sfârşit, o deschise şi ceva îi atrase atenţia imediat. Pe marginea facturii citi: ,,Achitată integral, acum mulţi ani, cu un pahar cu lapte.”

Nu există întâmplare... există o mână invizibilă a destinului care redă fiecăruia ceea ce a dat.

O vindecare uşoară

Nepotul unui mare legiutor, pe nume Ghabus-Waschmgir, căzuse grav bolnav. Toţi

doctorii şi vracii pierduseră orice nădejde, iar leacurile lor nu fuseseră bune de nimic. Cum nimeni nu îl mai putea ajuta pe bolnav, legiutorul se învoi ca şi Avicena, un tânăr de 16 ani la vremea aceea, să încerce ceva spre a-l ajuta pe bolnav. Când Avicena intră în palat, toţi rămaseră uimiţi de curajul acestuia, căci era hotărât să-i aline suferinţa băiatului, chiar dacă toţi înţelepţii hakimi din ţară dăduseră greş.

Avicena îl văzu pe tânărul bolnav, palid, slăbit întins fără putere pe pat. Omul nu-i răspunse la întrebări, iar rudele îi povestiră că nu mai scosese o vorbă de ceva vreme. În cele din urmă Avicena îşi ridică fruntea îngândurat şi zise: ,,Tânărul acesta are nevoie de un alt fel de tratament. Pentru a i-l oferi, am nevoie de cineva care cunoaşte foarte bine oraşul, cineva care ştie toate străzile şi aleile, toate casele şi toţi oamenii care locuiesc în ele.’’ Oamenii fură uluiţi. ,,Ce

are a face vindecarea bietului băiat cu aleile din oraşul nostru?’’ Întrebară ei. Dar în ciuda acestor îndoieli, îl ascultară pe Avicena şi îi trimiseră un om care avea faima de a şti oraşul ca în palmă.

Avicena îi spuse: ,,Numeşte toate cartierele oraşului.’’ În acest timp îi luă pulsul pacientului.

Când se ajunse la numele unui anume cartier, Avicena simţi pulsul tânărului bolnav, accelerându-se. Atunci, ceru să vadă toate străzile din cartierul respectiv, iar când auzi numele unei anume străzi pulsul tânărului se acceleră iar. Acum, Avicena ceru să audă numele tuturor aleior care dădeau în strada respectivă. Omul le numi una câte una, când dintr-o dată, la auzul unui nume de alee, pulsul bolnavului o lua la galop. Acum, fură numite toate familiile din casele de pe alee şi pulsul dezvălui care era casa cu pricina. Când omul ajunsese să spună numele celor din casă, la auzul

numelui unei tinere fete pulsul bătu mai tare.

Mulţumit de cele aflate, Avicena comentă:

,,Foarte bine, totul e clar. Acum ştiu care e boala şi leacul tânărului acestuia.’’

Se ridică şi le spuse celor din jur: ,,Acest tânăr suferă de boala numită Dragoste. Asta e rădăcina răului său trupesc. O iubeşte pe fata a cărui nume tocmai a fost rostit. Aduceţi-i fata şi juraţi-o de nevastă pentru acest flăcău!’’

Pacientul, care ascultase cuvintele lui Avicena cu mare atenţie şi nerăbdare, începu să se îmbujoreze de ruşine, dar şi de mulţumire.

Legiuitorul o dădu pe fată de soţie nepotului său, iar tânărul se însănătoşi cât ai bate din palme.

Despre mine

Când eram mai mic, am avut o boală de urechi, oreion. Nu, nu creşteau urechile, dar a

trebuit să stau liniştit în casă. Unde? În pat, calm şi răbdător.

Boala mi-a trecut abia după două săptămâni, aşa că tu nu trebuie să te sperii.

Te rog nici să nu te superi pentru că am auzit că e bine să ai oreion când eşti mic. De ce? Păi, eşti în rând cu toţi copiii, dar dacă vine când eşti mare, e mai rău. Nu ştiu de ce, dar o să o întreb şi o să îţi spun. (Ovidiu 10 ani)

Speranţa, povestea mea

Povestea mea nu e nereală, ci dureroasă. Nu doare chiar tare, dar cu credinţă şi speranţă, vei învinge ca şi mine...

Ştii? Toţi din jurul tău te vor ajuta ca şi pe mine. Eu am fost bolnavă (poate că mai sunt un pic), adică inima mea a avut o găurică, mică mică. Crezi că e uşor să trăieşti cu aşa ceva? Dar

am învins şi acum după operaţie, sunt bine, chiar foarte bine. Mi-am pus speranţa în domnii doc- tori, dar şi-n medicamente. Şi-am fost curajoasă şi mă bucur de orice clipă. Aşa am învins boala.

Acum, sunt ca toţi copiii. Mă lasă la şcoală să fac şi educaţie fizică, râd mult şi mă joc, joc, joc. Cum arăt? Sunt frumoasă, puternică şi...

neastâmpărată, dar am învăţat să fiu bună cu toţi cei din jurul meu.

Ştii ce am aflat? Cică se spune că tinereţea este cea mai frumoasă amintire. Dar o fi din povestea asta, sau din alta? Nu ştiu, dar pe povestea mea o cheamă Speranţa şi-am scris-o pentru tine.

Bucură-te de a fi, ca şi mine, o... luptătoare.

(Mădălina 10 ani)

A nu auzi

Într-o zi, careva dintre cei din casă mi-au pus o întrebare şi n-am răspuns. N-o auzisem. Am întrebat ce m-au întrebat, dar tot n-auzeam nimic.

Părinţii mei m-au privit îngrijoraţi şi atunci mi-am dat seama că s-a-ntâmplat ceva. Am hotărât pe loc, toţi ai casei, că am nevoie de un control. Şi uite aşa, am ajuns la clinică. Domnul doctor mi-a văzut urechile şi m-a întrebat:

-Eşti speriată?

-Foarte, i-am răspuns eu.

-Mă auzi?

-Da!

-Şi ţi-e mai frică dacă mă auzi că-ţi spun că n-ai nimic?

-Nu, şi-am râs.

Râdeam cu toţii, că de fapt, urechile mele s- au supărat pe mine. De ce? Mi-e ruşine să-ţi spun, dar trebuie. Ştii?

Dau aşa de tare muzica, că nu mai aud ce zice, ce cântă, dar face zgomot şi... şi aşa m-au pedepsit urechile. Acum, ştiu să ascult muzică şi ai mei sunt liniştiţi ca şi mine.

Cum m-am vindecat? Cu încredere, curaj şi învingând frica de a merge la doctor. (Mihaela 10 ani).

Baticul meu cu flori

Mie-mi plac florile şi baticul meu e cu flori.

Da, am 10 ani şi mai port încă batic pe cap. Ce face? Păi... ţine loc păr. Sigur că nu glumesc, dar poţi să şi glumesc, chiar dacă am 10 ani, aşa cum şi tu o să poţi. Când? Când vei face raze ca şi

mine. Să nu te temi nici de ele şi nişte batic! Ştii, băieţii poartă şapcă cu cozoroc. Ce haioşi sunt!

De fapt, noi în spital ne recunoaştem după batic şi ne salutăm. Noi nu suntem fricoase, ci învingătoare.

Cât îl mai port? Bineînţeles că nu o să aştept să se usuce florile de pe batic şi să le pun în ierbar, ci numai încă vreo câteva zile. De ce? Păi am descoperit azi dimineaţă, în timp ce-mi zâmbeam în oglindă, vreo două trei fire de păr pe cap.

Ura! Ura! Creşte! Grozav! Gata!

Sigur în toamnă să mă aştepţi la şcoală. Vin în clasa a cincea cu o mare surpriză pentru voi, dragii mei colegi de clasă. Cu ce? Cu... flori de pe batic puse în ierbar. (Ana 10 ani)

Lada cu nisip

Când aveam cinci ani, m-am dus într-o zi cu mama în parc. Când mă jucam în lada cu nisip, am observat un băiat cam de vârsta mea care stătea într-un scaun cu rotile. M-am dus la el şi l- am întrebat dacă se poate juca cu mine. Aveam doar cinci ani şi nu puteam pricepe de ce nu putea veni şi el în lada cu nisip ca să se joace cu mine. Mi-a spus că nu putea. Am mai vorbit o vreme cu el, apoi mi-am luat găletuşa cea mare, am pus în ea cât de mult nisip a încăput şi le-am ridicat în poală. Apoi, am apucat câteva jucării şi le-am pus şi pe ele acolo.

Mama s-a repezit spre mine şi m-a întrebat:

-Lucas, de ce ai făcut asta?

-M-am uitat la ea şi am răspuns:

-El nu putea veni să se joace în lada cu nisip cu mine, aşa că am adus nisipul la el. Acum

putem să ne jucăm împreună în nisip. (Lucas 11 ani)

8.-Acordarea ajutorului, necondiţionat

Omul care are de toate

Era odată o familie care nu era nici bogată, nici săracă. Ei trăiau în Ohio într-o casă mică de ţară. Într-o seară, când s-au aşezat la cină, a bătut cineva la uşă. Tatăl s-a ridicat de la masă şi s-a dus să deschidă uşa.

La uşă era un bătrân cu hainele zdrenţuite, cu pantalonii ferfeliţă şi cu nasturi lipsă. Avea un coş plin de legume. I-a întrebat dacă voiau să cumpere legume de la el. Au cumpărat imediat, pentru că voiau să-l vadă cât mai repede plecat.

Cu timpul, s-au împrietenit cu bătrânul. Le aducea legume proaspete săptămânal. Au aflat

curând că bătrânul era aproape orb, avea cataractă la ambii ochi. Dar era atât de prietenos, încât ajunsese să-i viziteze cu nerăbdare şi să se bucure de compania lui.

Într-o zi, când le-a adus legume, bătrânul le spuse:

-Ieri, am avut cea mai binecuvântată zi! Am găsit lângă casa mea, un coş cu haine pe care mi- l dăruise cineva.

Ştiind cât de mult avea el nevoie de haine, familia ce făcuse acest gest, zise:

-Ce minunat!

Dar bătrânul orb, continuă:

-Da, cel mai frumos lucru este că am găsit familia care chiar avea nevoie de hainele acelea.

Cap.7- EXERCIŢII APLICATIVE

1. Cine eşti tu?

Medicul îl întreabă pe pacientul copil dacă ştie cine este, răspunsul poate fi surprinzător (cărăbuş, maşină, broască, superman, prinţesă, uriaş, om bun om rău), jocul rolului şi al venirii la consult este edificator (pe păpuşă o doare burta pentru că a mâncat..., omul rău (tata beat) m-a lovit aseară cu lingura de lemn), lăsându-l pe acesta să se descarce sufleteşte, deoarece are nevoie de ajutor, înţelegere şi acceptare, iar empatia din partea medicului este bine venită.

2. Ai vorbit cu ce te doare?

Pacientul copil este întrebat de medic:

- Ce te doare?

-Burta, îi răspunde.

-Da, ai vorbit cu ea?

-Ihî.

-Şi ce ţi-a spus?

-Că am mâncat prea multă... îngheţată.

(astfel medicul află cauza, cunoscând deja efectul; se poate juca indiferent de organ: mână, picior, ureche etc)

3. Strângerea de mână

Aplicată adolescentului, strângerea de mână din partea medicului, face ca acest gest- să demonstreze încrederea şi aprecierea dar să şi constate starea pacientului (uscată, caldă, rece, uşor transpirată, anemică, hotărâtă, moale etc.)

4. Acesta sunt eu

Adolescentul este rugat să continue urmă- toarele enunţuri, privind elementele de autocu- noaştere.

- Îmi place să.../ Nu-mi place să...

- Mă pricep la.../ Nu mă pricep la...

-Prefer să.../ Nu prefer să...

-Este bine când.../Nu este bine când...

-Mă bucură.../Nu mă bucură...

(şi enunţurile pot continua)

5. Ce fac cu valorile mele?

I se cere adolescentului să-şi construiască o scară a valorilor sau nu, găsindu-le locul în:

a. rucsac = depozit personal, locul unde îşi păstrează valorile şi de unde le ia când are nevoie de ele (morale);

b. maşina de spălat = obiceiul cu ajutorul căruia „curăţă, spală’’ valorile pentru a le folosi şi altă dată;

c. coş de gunoi = recipientul unde aruncă valorile de care nu mai are nevoie sau îi displac, să scape de ele;

Motivaţia alegerilor făcute fiind considerată deja un pas în cunoaştere şi autocunoaştere.

6. Naufragiul

Adolescentul se află într-o călătorie pe mare şi din cauza furtunii trebuie să părăsească urgent nava, cerându-i-se ca naufragiat să ia cu el, un singur obiect, care şi de ce? (discuţia poate lămuri prin motivaţia alegerii multe din tarele adolescentului în cauză.)

7. Cum te simţi azi?

Medicul îi cere adolescentului să-i răspundă la această întrebare printr-un: gest, cuvânt, mimă, pantomimă, cel dintâi desluşind deja o anumită reacţie şi conduită la un moment dat, a pacientului.

8. Conturul palmei

Se poate cere de către medic, pacientului copil/adolescent ca pe o foaie de hârtie să-şi deseneze conturul uneia dintre mâini, fiind pentru copil „cheia prin potrivire-data viitoare la cabinet, iar pentru adolescent încercarea pe fiecare deget a unei bucurii şi/sau a supărării, direcţiile pornite din acest punct, fiind foarte interesante. (Atenţie la comunicarea nonverbală)

9. Scaunul povestitorului

În faţa participanţilor(studenţilor), la joc se află un scaun, numit al povestitorului. Cel invitat/ doritor/ ales, să se aşeze pe acest scaun, va povesti ce s-a întâmplat special în ziua respectivă. Auditoriul are dreptul la trei întrebări ce vor fi adresate povestitorului. Acestea pot avea legătură cu cele relatate sau nu, povestitorul fiind obligat a răspunde la ele. Se lucrează astfel la „teama de a vorbi în public.’’

10. Puncte tari-puncte slabe

I se cere subiectului să-şi identifice punctele tari cât şi pe cele slabe în raport cu:

- o situaţie problemă dată;

-propria persoană;

-un caz clinic pus în discuţie;

urmărindu-se capacitatea de a avea o opinie dar şi de argumentarea celor prezentate/expuse.

Totodată, intervin şi elemente de autocu- noaştere, impactul lor în momentul luării unei decizii fiind foarte important.

(exemplu:

-problema/situaţia:__________________

-puncte tari:_______________________

-puncte slabe:______________________

11. Îmbrăţişează-mă

Medicul poate îmbrăţişa la un momentdat pacientul, dar şi invers, transmiţându-se astfel un mesaj pozitiv, prietenesc şi de încurajare, fiind şi un element de comunicare verbală dar şi nonverbală.

12. Posibilităţi nelimitate

Participanţilor li se cere să se exprime cât mai complex, privind una din întrebările:

-Care este lucrul cel mai surprinzător făcut săptămâna aceasta sau în acea zi?

-Dacă ar fi să faci un singur lucru astăzi, pe care l-ai face şi de ce?

-Ce ai face dacă ai putea să faci orice?

-Ce ţi-a plăcut cel mai mult din tot ce ai făcut azi sau în săptămâna aceasta? Povesteşte-ne şi spune-ne şi de ce?

-Dacă ai trăi un an întreg pe o insulă pustie ce ai lua cu tine ca să nu te plictiseşti şi de ce?

-Care crezi că este cea mai grozavă slujbă din lume şi de ce?

-La ce te pricepi cel mai bine şi cum te simţi când te ocupi de activitatea respectivă?

jocul poate fi continuat şi cu alte enunţuri din partea participanţilor cât şi prin apariţia negaţiei (exemplu: Ce n-ai face...)

13. Completează versul

Li se cere subiecţilor să completeze versul printr-un cuvânt, cel mult două:

a. Eu sunt...

Mă întreb...

Aud...

Vreau...

b. Înţeleg...

Spun...

Sper...

Eu sunt...

c. Mă prefac...

Simt...

Ating...

d. Sunt îngrijorat...

Plâng...

Eu sunt...

14. Decalogul comunicării

1. Nu poţi să nu comunici.

2. A comunica presupune cunoaşterea de sine şi stima de sine.

3. A comunica presupune cunoaşterea nevoilor celuilalt.

4. A comunica presupune a şti să asculţi.

5. A comunica presupune a înţelege mesajele.

6. A comunica presupune a da feedback-uri.

7. A comunica presupune a înţelege procesua- litatea unei relaţii.

8. A comunica presupune a şti să îţi exprimi sentimentele.

9. A comunica presupune a accepta conflictele.

10. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor.

15. Regulile comunicării

-fiecare opinie trebuie ascultată;

-nimeni nu este întrerupt;

-toate întrebările au rostul lor;

-nimeni nu este ridiculizat;

-fiecare are dreptul să nu participe activ;

-nimeni nu este criticat şi moralizat;

-fiecare are dreptul să fie ascultat;

-nimeni nu este blamat;

-nimeni nu este judecat şi etichetat;

-nimeni nu monopolizează discuţia;

-nimeni nu este obligat să îşi exprime punctul de vedere;

16. Tacâmurile

Subiecţilor li se cere să-şi aleagă figurativ vorbind, unul din cele cinci tacâmuri şi anume:

lingură, furculiţă, cuţit, linguriţă şi polonic, rugându-i să motiveze de ce acela şi nu altul. Se pot întrevedea din discuţii că unele trăsături se regăsesc în personalitatea celui ce-a ales.

(exemplu cutit-tranşant, direct, polonic-darnic, extravertit, etc.)

17. Îţi place numele tău?

Desfăşurat atât în grup şi individual, partici- panţii (studenţi) sunt rugaţi să facă referire la prenumele ce-l poartă, amintindu-le că ei n-au fost întrebaţi, ci părinţii le-au ales, bazându-se sau nu pe ceva anume. Fiecare îşi va spune opinia / părerea şi va face aprecieri asupra prenu-