TOMUL ÎNTÂI

din Normandia, a fost istoric, filozof, om politic, sociolog şi, mai cu seamă, un fin observator al mişcării de democratizare a societăţilor moderne. După ce obţine diploma de licenţă în Drept în 1826, Tocqueville urmează cu mare interes cursurile despre istoria civilizaţiei europene ţinute de François Guizot în perioada 1828–

1830 la Sorbona, în care fostul lider al monarhiştilor constituţionali conservatori în timpul Monarhiei din Iulie anticipa iminentul declin al aristocraţiei. Intrarea în magistratură, precum şi schimbările politice de la 1830 îi aduc lui Tocqueville oportunitatea de a întreprinde o călătorie de studiu în Statele Unite, cu scopul de a analiza sistemul penitenciar american. Astfel, împreună cu bunul său prieten Gustave de Beaumont, Tocqueville călătoreşte aproape nouă luni prin Lumea Nouă, timp în care descoperă o societate descentralizată, individualistă, cu un profund simţ al egalităţii şi modernizării, diferită în mod evident prin trăsăturile sale de dinamica ce traversa societatea franceză. Însemnările de călătorie făcute de Tocqueville asupra vieţii politice, religioase şi sociale stau la baza lucrării Despre democraţie în America(vol. I, 1835; vol. II, 1840). Cartea s-a bucurat de un succes imediat atât în Franţa, cât şi în Statele Unite, Tocqueville fiind consi- derat, pentru analiza sa comparativă originală, unul dintre părinţii fondatori ai sociologiei şi filozofiei istoriei. Liberalismul său politic, economic şi social a influ- enţat generaţii întregi de istorici şi gânditori politici, între care J.S. Mill, Max Weber, Fr. von Hayek, Raymond Aron, Francis Fukuyama, Raymond Boudon sau François Furet. Tocqueville este şi autorul uneia dintre primele încercări majore de a studia cauzele şi consecinţele Revoluţiei Franceze (Vechiul Regim şi Revoluţia), iar observaţiile sale rămân foarte relevante şi dau cheia înţelegerii evoluţiei ulte- rioare a societăţilor moderne. În anul 1841, Alexis de Tocqueville este ales mem - bru al Academiei Franceze.

Prefaţă, cronologie şi bibliografie de François Furet

Traducere din franceză de

Magdalena Boiangiu, Beatrice Staicu şi Claudia Dumitriu

Coperta: Ioana Nedelcu

Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Cristian Negoiţă

DTP: Andreea Dobreci, Dan Dulgheru Tipărit la Radin Print,

prin reprezentantul său exclusiv pentru România, 4 Colours, www.4colours.ro

Alexis de Tocqueville

De la Démocratie en Amérique Prefaţă, tabel cronologic şi bibliografie de François Furet © Flammarion, 1981

© HUMANITAS, 1992, 2017, pentru prezenta versiune românească Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Tocqueville, Alexis de

Despre democraţie în America / Alexis de Tocqueville;

trad. din franceză de Magdalena Boiangiu, Beatrice Staicu,

Claudia Dumitru; pref., tab. cronologic şi bibliografie de François Furet. – Bucureşti: Humanitas, 2017

ISBN 978- 973- 50- 5734- 3 I. Boiangiu, Magdalena (trad.) II. Staicu, Beatrice (trad.) III. Dumitru, Claudia (trad.)

IV. Furet, François (pref.) (tab. cronologic) (bibliogr.) 32

EDITURA HUMANITAS

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin email: [email protected] Comenzi telefonice: 021 311 23 30

CUPRINS

Notã asupra traducerii. . . 13

Prefaţã de François Furet. . . 15

Biografia lui Tocqueville. . . 47

Bibliografie Tocqueville. . . 49

TOMUL ÎNTÂI Introducere . . . 53

PARTEA ÎNTÂI I Configuraţia exterioarã a Americii de Nord . . . 69

II Despre punctul de plecare şi despre importanţa lui pentru viitorul anglo- americanilor. . . 78

Cauzele unor particularitãţi pe care le prezintã legile şi cutumele anglo- ame - ricanilor 96 III Starea socialã a anglo- americanilor . . . 98

Trãsãtura frapantã a stãrii sociale a anglo- americanilor este aceea de a fi esenţialmente democraticã 98 Consecinţe politice ale stãrii sociale a anglo- ame ricanilor 106 IV Despre principiul suveranitãţii poporului în America . . . 108

V Necesitatea de a studia ce se petrece în fiecare stat în parte înainte de a vorbi despre guvernarea Uniunii. . . 111 Despre sistemul comunal în America 112 Circumscrierea comu nei 114 Puterile comunale în Noua Anglie 114 Despre viaţa co munalã 117 De - spre spiritul comunal în Noua Anglie 119 Despre comitat în Noua Anglie122 Despre administraţie în Noua Anglie 123 Idei generale cu privire la admi- nistraţia Statelor Unite 133 Despre stat 137 Puterea legislativã a sta- tului 138 Despre puterea execu tivã a statului 139 Despre efectele politice ale descentra lizãrii administrative în Statele Unite 140

VI Despre puterea judecãtoreascã în Statele Unite

şi influenţa ei asupra societãţii politice . . . 154 Alte puteri acordate judecãtorilor americani 159

VII Despre justiţia politicã în Statele Unite . . . 162 VIII Despre Constituţia federalã . . . 168

Istoricul Constituţiei federale 168 Tablou sumar al Constituţiei fe - derale 170 Atribuţiile guvernului federal 171 Puterile federale 174 Puterile legislative 174 Alte deosebiri între Senat şi Camera Re pre - zentanţilor176 Despre puterea executivã 177 În ce fel se deosebeşte poziţia preşedintelui Statelor Unite de cea a unui rege constituţional din Franţa 179 Cauze accidentale care pot face sã creascã influenţa puterii executive 182 De ce preşedintele Statelor Unite n- are nevoie de majori- tate în cele douã camere pentru a conduce treburile Uniunii 183 Despre alegerea preşedintelui 184 Modul de scrutin 188 Criza electoralã 191 Despre realegerea preşedintelui 193 Despre tribunalele federale 195 Modul de atribuire a competenţei tribunalelor federale 199 Diferite cazuri de jurisdicţie200 Modul de a proceda al tribunalelor federale205 Rangul înalt pe care- l ocupã Curtea Supremã printre marile puteri ale statului 207 Prin ce este Constituţia federalã superioarã constituţiei fiecãrui stat confederat 209 Ce deosebeşte Constituţia federalã a Sta- telor Unite ale Americii de toate celelalte constituţii federale 213 Despre avantajele sistemului federal în general şi utilizarea sa specialã pentru America 216 Din ce cauzã sistemul federal nu este la îndemâna tuturor popoarelor şi ce a permis anglo- americanilor sã- l adopte 221

PARTEA A DOUA I De ce se poate afirma cu precizie cã

în Statele Unite guverneazã poporul . . . 233 II Despre partide în Statele Unite . . . 234

Despre rãmãşiţele partidului aristocratic în Statele Unite 238

III Despre libertatea presei în Statele Unite . . . 241 IV Despre asocierea politicã în Statele Unite . . . 249

Modurile diferite în care este înţeles dreptul de asociere în Europa şi în Statele Unite şi modul diferit în care este folosit 253

V Cum este condusã America în mod democratic . . . 257 Despre votul universal 257 Opţiunile poporului şi instinctele democra- ţiei americane exprimate în aceste opţiuni 258 Cauzele care pot corecta în parte aceste instincte ale democraţiei 260 Influenţa pe care a exerci- tat- o democraţia americanã asupra legilor electo rale 263 Funcţionarii publici sub autoritatea democraţiei americane 264 Despre arbitrarul magistraţilor sub imperiul democraţiei americane 266 Instabilitatea administrativã în Statele Unite 268 Obligaţiile publice sub influenţa democraţiei americane270 De spre înclinaţiile democraţiei americane când fixeazã remuneraţia funcţionarilor 274 Dificultatea de a desluşi cauzele care împing guvernul american la economie 276 [Influenţa

guvernãrii democratice asupra repartizãrii impozitelor] 277 [Influenţa guvernãrii democratice asupra folosirii produselor impozitului] 277 Cum pot fi comparate cheltuielile publice din America şi cele din Franţa 278 Despre corupţia şi viciile guvernanţilor într- o democraţie; efectele lor asu- pra moralitãţii publice 284 Care sunt eforturile de care e capa bilã democraţia 286 Despre puterea pe care o exercitã în general democraţia americanã asupra ei înseşi 289 Despre modul în care democraţia ame - ricanã conduce treburile externe ale statului 291

VI Care sunt avantajele reale pe care le obţine

societatea americanã din guvernarea democraticã . . . 296 Despre tendinţa generalã a legilor sub influenţa democraţiei americane şi despre instinctul celor care le aplicã 297 Despre spiritul public în Statele Unite 301 Despre ideea de drepturi în Statele Unite 304 De - spre respectul legilor În Statele Unite 307 Activitatea care domneşte în America în toate sectoarele corpului politic. Influenţa pe care o exercitã asupra societãţii 309

VII Despre atotputernicia majoritãţii

în Statele Unite şi urmãrile ei. . . 314 Cum atotputernicia majoritãţii amplificã în America instabilitatea legislativã şi administrativã fireascã în democraţie 316 Tirania majoritãţii 318 Efectele atotputerniciei majoritãţii asupra arbitrarului funcţionarilor publici americani 321 Puterea pe care o exercitã în Ame- rica majoritatea asupra gândirii 322 Efectele tiraniei majoritãţii asu- pra caracterului naţional al americanilor. Spiritul de curte în Statele Unite 325 Cea mai mare primejdie pentru republicile americane se trage din atotputernicia majoritãţii 327

VIII Despre ceea ce modereazã tirania majoritãţii în Statele Unite . . . . 330 Absenţa centralizãrii administrative 330 Despre spiritul juridic în Sta- tele Unite şi cum serveşte el drept contrapondere democra ţiei331 Despre juriu – considerat în Statele Unite o instituţie poli ticã 339

IX Despre cauzele principale care tind sã menţinã

republica democraticã în Statele Unite . . . 346 Despre cauzele accidentale şi providenţiale care contribuie la menţinerea republicii democratice în Statele Unite 346 Despre influenţa legilor asupra menţinerii republicii democratice în Statele Unite 356 Despre influenţa moravurilor asupra menţinerii republicii democratice în Statele Unite 357 Despre religie, consideratã ca o instituţie politicã. Cum ser- veşte ea cu autoritate la menţinerea republicii democratice la americani357 Influenţa indirectã exer citatã de credinţele religioase asupra societãţii politice în Statele Unite 361 Despre principalele cauze care fac ca religia sã fie pu ternicã în America 365 În ce fel luminile, obiceiurile şi expe- rienţa practicã a americanilor contribuie la succesul instituţiilor ameri- cane 372 În Statele Unite, legile servesc mai mult menţinerii republicii democratice decât cauzele fizice, şi moravurile mai mult decât legile 376 Ar fi suficiente oare legile şi moravurile pentru a menţine instituţiile democratice şi în altã parte decât în America? 380 Importanţa celor spuse mai înainte, în legãturã cu Europa 382

cuprins 7

X Câteva consideraţii despre starea actualã şi viitorul probabil

al celor trei rase care locuiesc pe teritoriul Statelor Unite . . . 387 Starea actuală şi viitorul probabil al triburilor indiene care trăiesc în teritoriul posedat de Uniune 392 Poziţia ocupatã de rasa neagrã în Sta- tele Unite. Primejdiile pe care prezenţa ei le reprezintã pentru albi 410 Care sunt şansele de a dura ale Uniunii americane? Ce primejdii o ameninţã? 434 Despre instituţiile republicane din Statele Unite. Care sunt şansele lor de a dura? 466 Câteva consideraţii asupra cauzelor mãreţiei comerciale a Statelor Unite 472

Concluzii . . . 481

TOMUL AL DOILEA

Prefaţă . . . 489 PARTEA ÎNTÂI

INFLUENŢA DEMOCRAŢIEI ASUPRA MIŞCÃRII INTELECTUALE DIN STATELE UNITE

I Despre metoda filozoficã a americanilor. . . 491 II Despre sursa principalã a credinţelor la popoarele democratice . . . 496 III De ce americanii dovedesc mai multe aptitudini şi înclinaţii

pentru ideile generale decât strãmoşii lor, englezii . . . 501 IV De ce americanii nu au fost niciodatã la fel de pasionaţi

ca francezii de idei generale în materie de politicã . . . 506 V Cum se foloseşte religia de înclinaţiile democratice

din Statele Unite . . . 508 VI Despre progresul catolicismului în Statele Unite . . . 517 VII Ce anume face ca spiritul popoarelor democratice

sã tindã spre panteism . . . 519 VIII Cum egalitatea sugereazã americanilor

ideea de perfectibilitate nemãrginitã a omului . . . 521 IX Cum dovedeşte exemplul americanilor cã un popor democratic

poate avea aptitudini şi gust pentru ştiinţe, literaturã şi arte . . . 523 X De ce americanii se intereseazã mai mult

de partea practicã a ştiinţelor decât de teorie . . . 528 XI În ce spirit cultivã americanii artele. . . 535 XII De ce ridicã americanii în acelaşi timp monumente

atât de mici şi monumente atât de mari. . . 540 XIII Fizionomia literarã a vremurilor democratice . . . 542 XIV Despre industria literarã. . . 548

XV De ce este studiul literaturii greceşti şi latine

deosebit de util în societãţile democratice . . . 549 XVI Cum a modificat democraţia americanã limba englezã . . . 551 XVII Despre câteva surse ale poeziei la popoarele democratice . . . 558 XVIII De ce sunt adeseori scriitorii şi oratorii americani bombastici. . . . 565 XIX Câteva remarci despre teatrul popoarelor democratice . . . 567

XX Despre câteva tendinţe deosebite ale istoricilor

din vremurile democratice . . . 573 XXI Despre elocinţa parlamentarã în Statele Unite. . . 577

PARTEA A DOUA INFLUENŢA DEMOCRAŢIEI ASUPRA SENTIMENTELOR AMERICANILOR

I De ce popoarele democratice dovedesc a avea o dragoste mai vie şi mai durabilã pentru egalitate decât pentru libertate . . . 583 II Despre individualism în ţãrile democratice . . . 587 III Cum individualismul este mai mare la ieşirea dintr- o

revoluţie democraticã decât în oricare altã epocã . . . 590 IV Cum combat americanii individualismul

cu ajutorul instituţiilor libere . . . 592 V Cum folosesc americanii asocierea în viaţa civilã . . . 597

[Despre felul în care acţioneazã guvernele americane faţã de asociaţii]601 VI Despre legãtura dintre asociaţii şi ziare . . . 603 VII Legãturile dintre asociaţiile civile şi asociaţiile politice . . . 607 VIII Cum combat americanii individualismul cu ajutorul

doctrinei interesului bine înţeles . . . 612 IX Cum aplicã americanii doctrina interesului bine înţeles

în materie de religie . . . 616 X Despre înclinaţia pentru bunãstare materialã în America . . . 619 XI Despre rezultatele speciale pe care le produce dragostea

pentru plãcerile materiale în vremurile democratice . . . 622 XII De ce anumiţi americani dovedesc a avea un spiritualism

atât de înflãcãrat . . . 625 XIII De ce se aratã americanii atât de neliniştiţi

în mijlocul bunãstãrii lor. . . 627 XIV Cum gustul pentru plãcerile materiale se uneşte la americani

cu dragostea de libertate şi grija pentru treburile publice . . . 631 XV Cum credinţele religioase îndreaptă din când în când

sufletul americanilor către plăcerile nemateriale . . . 634 cuprins 9

XVI Cum dragostea exageratã pentru bunãstare

poate dãuna bunãstãrii . . . 639

XVII De ce este important în vremurile de egalitate şi de îndoialã sã îndepãrtezi obiectul acţiunilor umane . . . 641

XVIII De ce la americani toate profesiunile cinstite sunt socotite respectabile . . . 644

XIX Ce anume îi face pe aproape toţi americanii sã încline spre profesiunile industriale . . . 646

XX Cum ar putea aristocraţia sã aparã din industrie . . . 650

PARTEA A TREIA INFLUENŢA DEMOCRAŢIEI ASUPRA MORAVURILOR PROPRIU- ZISE I Cum devin moravurile mai temperate pe mãsurã ce condiţiile devin mai egale . . . 655

II Cum face democraţia ca raporturile obişnuite dintre americani sã devinã mai simple şi mai uşoare . . . 660

III De ce americanii sunt atât de puţin susceptibili în ţara lor şi se dovedesc a fi atât de susceptibili în ţara noastrã . . . 663

IV Concluzii ale celor trei capitole precedente . . . 667

V Cum modificã democraţia raporturile dintre servitor şi stãpân . . . 669

VI Cum au instituţiile şi moravurile democratice tendinţa sã ridice preţul şi sã reducã durata contractelor de arendare . . . 678

VII Influenţa democraţiei asupra salariilor . . . 681

VIII Influenţa democraţiei asupra familiei . . . 684

IX Educaţia tinerelor fete în Statele Unite . . . 690

X Cum sub înfãţişarea soţiei se regãseşte tânãra fatã . . . 694

XI Cum contribuie egalitatea de condiţii la menţinerea bunelor moravuri în America . . . 697

XII Cum înţeleg americanii egalitatea dintre bãrbat şi femeie . . . 704

XIII Cum îi împarte egalitatea în mod firesc pe americani într- o mulţime de mici societãţi particulare . . . 708

XIV Câteva remarci asupra felului de a se purta al americanilor . . . 710

XV Despre gravitatea americanilor şi de ce aceasta nu îi împiedicã sã facã uneori lucruri nesãbuite . . . 714

XVI De ce vanitatea naţionalã a americanilor este mai neliniştitã şi mai bãtãioasã decât cea a englezilor. . . 718

XVII De ce în Statele Unite aspectul societãţii este agitat şi totodatã monoton . . . 721

XVIII Despre onoare în Statele Unite şi în societãţile democratice . . . 723

XIX De ce gãsim în Statele Unite atâţia ambiţioşi şi atât de puţine ambiţii mari . . . 736

XX Despre activitatea în domeniul locurilor de muncã la anumite naţiuni democratice . . . 744

XXI De ce marile revoluţii vor deveni rare . . . 747

XXII De ce doresc popoarele democratice în mod firesc pacea, iar armatele democratice, în mod firesc rãzboiul. . . 760

XXIII Care este clasa cea mai rãzboinicã şi cea mai revoluţionarã în armata democraticã . . . 767

XXIV Ce anume face ca armatele democratice sã fie mai slabe decât celelalte armate când intrã în rãzboi şi mai de temut când acesta se prelungeşte . . . 771

XXV Despre disciplinã în armatele democratice . . . 775

XXVI Câteva consideraţii despre rãzboi în societãţile democratice . . . 777

PARTEA A PATRA DESPRE INFLUENŢA EXERCITATÃ DE IDEILE ŞI SENTIMENTELE DEMOCRATICE ASUPRA SOCIETÃŢII POLITICE I Egalitatea dã în mod firesc oamenilor gustul pentru instituţiile libere . . . 783

II Ideile popoarelor democratice în materie de guvernare sunt în mod firesc favorabile concentrãrii puterilor . . . 785

III Cum acordul dintre sentimentele şi ideile popoarelor democratice duce la concentrarea puterii. . . 789

IV Despre câteva cauze deosebite şi accidentale care ajung sã determine un popor democratic sã centralizeze puterea sau îl abat de la aceasta . . . 793

V Cum sporeşte puterea suveranã la naţiunile europene din zilele noastre, deşi suveranii au mai puţinã stabilitate . . . 799

VI De ce fel anume de despotism au a se teme naţiunile democratice . . . 811

VII Urmare a capitolelor precedente . . . 817

VIII Privire generalã asupra subiectului . . . 826

Note. . . 831

Lucrările folosite de Tocqueville. . . 857 cuprins 11

Pentru traducerea de faţã, prima în limba românã, s- a folosit ca text de bazã ediţia Alexis de Tocqueville, De la Démocratie en Amérique, publicatã, sub îngrijirea profesorului François Furet, de Garnier- Flam - ma rion, Paris, 1981.

La sugestia prof. François Furet, cãruia îi mulţumim pe aceastã cale, s- au preluat pasaje, marcate prin paranteze drepte, din marea ediţie Alexis de Tocqueville De la Démocratie en Amérique. Première édition historico- critique, revue et augmentée par Eduardo Nolla, 2 tomes, publicatã de Librairie philosophique J. Vrin, Paris, 1990. Tot dupã aceastã ediţie s- a preluat lista lucrãrilor consultate de autor.

În afarã de notele de subsol, Tocqueville dã o serie de note mult mai ample, plasate la finele volumului, trimiterea fãcându- se prin majus cule, în paranteze rotunde. Titlurile exacte ale lucrãrilor citate de Tocqueville în notele de subsol, titluri ce apar fie în francezã, fie în original (în englezã), pot fi regãsite în anexã.

TOMUL ÎNTÂI

[Lucrarea pe care o veţi citi nu este o cãlãtorie, cititorul poate fi liniştit.

Nu vreau sã- i atrag atenţia asupra mea. Nu vor putea fi gãsite în aceastã carte nici descrierea completã a tuturor instituţiilor din Sta- tele Unite; dar mã mângâi cu ideea cã publicul va gãsi aici câteva docu - mente noi din care va putea extrage cunoştinţe utile asupra unui subiect mai important pentru noi decât soarta Americii şi nu mai puţin demn de atenţia noastrã.]

Dintre lucrurile noi care mi- au reţinut atenţia în timpul şederii mele în Statele Unite, nici unul nu mi- a pãrut mai izbitor decât ega- litatea de condiţii. Am desluşit fãrã dificultate înrâurirea prodigioasã pe care acest prim fapt o exercitã asupra mersului societãţii; el im - primã o anumitã orientare spiritului public şi legilor o anumitã for- mulare; guvernanţilor precepte noi, iar celor guvernaţi – deprinderi specifice.

Mi- am dat curând seama cã acest fapt îşi face simţitã influenţa mult dincolo de moravurile politice şi de legi şi cã el dobândeşte asu - pra societãţii civile o autoritate defel mai redusã decât asupra guver- nanţilor: creeazã opinii, genereazã sentimente, sugereazã uzanţe şi modificã tot ceea ce nu produce el.

Aşadar, pe mãsurã ce studiam societatea americanã, descopeream tot mai mult în egalitatea de condiţii acel fapt generator din care pã - rea sã decurgã fiecare fapt particular şi îl regãseam neîncetat dinain- tea mea ca un punct central, unde sfârşeau prin a se întâlni toate observaţiile mele.

Mi- am îndreptat atunci gândul spre emisfera noastrã şi mi s- a pã - rut cã întrezãresc ceva analog priveliştii pe care mi- o oferea Lumea

Nouã. Am vãzut egalitate de condiţii care, fãrã a fi atins acolo, ca în Statele Unite, limitele sale extreme, tindea sã se apropie cu fiecare zi tot mai mult de ele; şi am avut impresia cã aceeaşi democraţie care domnea în societãţile americane ar înainta rapid spre putere în Europa.

Din acel moment, am conceput ideea de a scrie cartea pe care o veţi citi.

O mare revoluţie democraticã are loc în mijlocul nostru; toţi o vãd, însã nu toţi o judecã în acelaşi fel. Unii gândesc cã este un lucru nou şi, luând- o drept un accident, sperã sã o mai poatã opri; în vreme ce alţii socot cã nu i se poate sta împotrivã, deoarece vãd în ea fenomenul cel mai continuu, cel mai vechi şi cel mai permanent dintre cele cunos- cute în istorie.

Mã duc cu gândul pentru o clipã la imaginea Franţei în urmã cu şapte sute de ani; o vãd împãrţitã între un numãr mic de familii cãrora le aparţine pãmântul şi care cârmuiesc populaţia; dreptul de a porunci este preluat astfel de la o generaţie la alta odatã cu moşte- nirile; singurul mijloc de care dispun oamenii pentru a acţiona unii asupra altora este constrângerea; nu descoperim decât o singurã sor- ginte a puterii: proprietatea funciarã.

Iatã însã cã prinde fiinţã şi curând se extinde puterea politicã a clerului. Acesta îi primeşte în rândurile sale pe toţi, sãraci şi bogaţi, plebei şi nobili; prin Bisericã, egalitatea începe sã pãtrundã în rân- durile conducãtorilor ţãrii, şi cel care altminteri ar fi vegetat ca şerb într- o stare de veşnicã robie se situeazã ca preot printre nobili şi de - seori ocupã un loc mai presus de regi.

Societatea devenind cu timpul mai civilizatã şi mai stabilã, felu- ritele raporturi între oameni devin mai complicate şi mai numeroase.

Se face puternic simţitã nevoia legilor civile. Atunci apar juriştii;

ieşind din incinta întunecoasã a tribunalelor şi din cotloanele prãfuite ale grefelor, ei ocupã un loc la curtea principelui, alãturi de baronii feudali înveşmântaţi în herminã şi zale.

Regii se ruineazã în acţiuni de mare amploare; nobilii îşi irosesc puterile în rãzboaie personale; plebeii se îmbogãţesc fãcând negoţ.

Începe sã se facã simţitã influenţa banilor asupra treburilor statului.

Negoţul este o sursã nouã, la îndemâna puterii, şi cei care finanţeazã devin o forţã politicã deopotrivã dispreţuitã şi linguşitã.

Încetul cu încetul, cunoştinţele se rãspândesc; asistãm la trezirea gustului pentru literaturã şi arte; spiritul devine atunci un factor de reuşitã, ştiinţa este un mijloc de guvernãmânt, inteligenţa o forţã socialã; oamenii cultivaţi pãtrund în lumea afacerilor.

54 despre democraţie în america. tomul întâi

Totodatã, pe mãsurã ce se descoperã noi cãi de acces la putere, se constatã cã scade importanţa originii. În secolul al XI- lea, calitatea de nobil era inestimabilã; în secolul al XIII- lea, ea poate fi cumpãratã;

prima înnobilare are loc în 1270 şi egalitatea pãtrunde în sfârşit în conducerea ţãrii datoritã înseşi aristocraţiei.

De- a lungul celor şapte sute de ani care s- au scurs de atunci, s- a întâmplat în câteva rânduri ca nobilii, pentru a combate autoritatea regalã sau pentru a- i deposeda de putere pe rivalii lor, sã acorde po - porului o putere politicã.

Şi mai adesea s- a întâmplat ca regii sã decidã participarea claselor inferioare din stat la guvernare, în scopul de a diminua puterea aris- tocraţiei.

În Franţa, regii s- au dovedit nivelatorii cei mai activi şi cei mai statornici. Când au fost ambiţioşi şi puternici, s- au strãduit sã ridice poporul pânã la nivelul nobililor, iar când au fost moderaţi şi slabi au îngãduit ca poporul sã se situeze chiar mai presus de ei înşişi. Unii au ajutat democraţia prin însuşirile lor, alţii prin cusururile lor. Ludo- vic XI şi Ludovic XIV au avut grijã sã niveleze tot ce era mai prejos de tron şi finalmente Ludovic XV a coborât el însuşi în praf însoţit de curtea lui.

De îndatã ce cetãţenii au început sã aibã pãmânt şi pe altã cale decât prin arenda feudalã, iar avuţia nobiliarã, fiind cunoscutã, a pu - tut la rândul ei sã genereze influenţã şi sã procure putere, nu s- au mai fãcut descoperiri în arte şi nu s- au mai adus îmbunãtãţiri în co - merţ şi în industrie, fãrã ca prin aceasta sã nu se creeze tot atâtea elemente noi de egalitate între oameni. Din acel moment, toate proce - deele care se descoperã, toate trebuinţele care se înfiripã, toate dorin- ţele care se cer împlinite sunt progrese pe calea nivelãrii universale.

Gustul luxului, patima rãzboiului, supremaţia modei, pasiunile cele mai superficiale, ca şi cele mai profunde, ale sufletului omenesc par sã acţioneze de comun acord spre a- i sãrãci pe cei bogaţi şi a- i îmbogãţi pe cei sãraci.

Din clipa în care strãdaniile inteligenţei au devenit surse de forţã şi bogãţie, fiecare dezvoltare a ştiinţei, fiecare noţiune proaspãtã, fie- care idee nouã au trebuit sã fie considerate drept germeni de putere oferiţi poporului. Poezia, elocinţa, memoria, harurile spiritului, scã - pãrãrile imaginaţiei, profunzimea gândirii, toate aceste daruri pe care cerul le împarte la întâmplare au fost în avantajul democraţiei, şi, chiar atunci când s- au aflat la adversarii ei, i- au servit cauza, deoa- rece reliefau mãreţia fireascã a omului; cuceririle ei s- au extins deci

odatã cu cele ale civilizaţiei şi ale cunoaşterii şi literatura a devenit un arsenal deschis tuturor, unde cei slabi şi cei nevoiaşi au început sã vinã zilnic în cãutare de arme.

Când parcurgem paginile istoriei noastre, nu întâlnim, ca sã spu- nem aşa, nici un eveniment de seamã de pe urma cãruia, de şapte sute de ani încoace, egalitatea sã nu fi avut de câştigat.

Cruciadele şi rãzboaiele englezilor îi decimeazã pe nobili şi le îm - bucã tãţesc domeniile; înfiinţarea comunelor introduce libertatea demo - cra ticã înãuntrul monarhiei feudale; descoperirea armelor de foc face ca, pe câmpul de luptã, ţãranul şi nobilul sã fie de- o seamã; tiparul pune la dispoziţia inteligenţei lor mijloace egale; poşta depune cunoaş- terea atât pe pragul colibei sãracului, cât şi la uşa palatelor; protes- tantismul afirmã cã toţi oamenii sunt, în mod egal, în stare sã gãseascã drumul spre cer. Pe mãsurã ce America este descoperitã, ea pune în faţa norocului nenumãrate cãi noi şi- i dã oricãrui aventurier bogãţia şi puterea rezervate regilor.

Dacã, începând din secolul al XI- lea, urmãriţi ceea ce se petrece în Franţa din cincizeci în cincizeci de ani, nu se va putea sã nu obser- vaţi la sfârşitul fiecãreia dintre aceste perioade cã în starea societãţii s- a produs o îndoitã revoluţie. Nobilul se va afla mai jos pe scara so - cialã, plebeul mai sus; unul coboarã, altul urcã. La fiecare jumãtate de secol se apropie mai mult şi curând vor sta alãturi.

Şi acest lucru nu- i este propriu doar Franţei. Oriîncotro ne- am în - drepta privirile, vedem cã aceeaşi revoluţie continuã pe tot cuprinsul universului creştin.

Sã mi se citeze o republicã sau un regat în care nobilii din zilele noas tre s- ar putea compara nu cu nobilii epocii feudale, dar mãcar cu strãmoşii lor din secolul trecut.

De şapte sute de ani n- a existat nici un eveniment al creştinãtãţii care sã nu se întoarcã în folosul democraţiei, n- a existat nici un om care sã nu- i consolideze triumful.

Pretutindeni s- a putut vedea cã diversele incidente din viaţa popoa- relor au luat o întorsãturã prielnicã democraţiei, toţi oamenii au spri- jinit- o prin eforturile lor: cei care îşi propuneau sã contribuie la suc cesele ei şi cei care nu aveau de gând sã o serveascã, cei care au luptat pentru ea şi chiar cei care s- au declarat vrãjmaşii ei; cu toţii au fost împinşi de- a valma în aceeaşi direcţie şi toţi au trudit laolaltã, unii fãrã sã vrea, alţii fãrã sã ştie, unelte oarbe în mâinile lui Dumnezeu.

Dezvoltarea treptatã a egalitãţii de condiţii este, aşadar, un fapt providenţial, are caracteristicile lui principale: este universal, durabil 56 despre democraţie în america. tomul întâi

şi scapã cu fiecare zi puterii umane: toate evenimentele, ca şi toţi oamenii, îi sprijinã dezvoltarea.

Ar fi oare înţelept sã credem cã o mişcare socialã atât de veche va putea fi întreruptã prin eforturile unei generaţii? Se poate oare crede cã, dupã ce a distrus feudalismul şi i- a biruit pe regi, democraţia va da înapoi în faţa burghezilor şi bogaţilor? Se va opri ea oare acum, toc mai când a devenit atât de puternicã, iar adversarii ei atât de slabi?

Încotro ne îndreptãm oare? Nimeni n- ar putea spune, cãci ne lip- sesc încã de pe acum termenii de comparaţie: în zilele noastre egali- tatea de condiţii în rândul creştinilor este mai mare decât a fost vreo datã în orice alte timpuri şi în orice ţarã din lume; drept care, mã - reţia lucrurilor împlinite ne împiedicã sã prevedem ceea ce mai poate fi înfãptuit.

Cartea pe care o veţi citi a fost în întregime scrisã sub impresia unui fel de înfiorare religioasã, stârnitã în sufletul autorului de pri- veliştea acestei revoluţii ce nu poate fi opritã, aflatã în mers de atâtea secole printre toate obstacolele, şi pe care şi astãzi încã o vedem înain- tând printre ruinele fãcute chiar de ea.

Nu este nevoie ca Dumnezeu însuşi sã cuvânteze pentru ca noi sã descoperim semne neîndoielnice ale voinţei sale; ajunge sã examinãm mersul obişnuit al naturii şi tendinţa continuã a evenimentelor; ştiu, fãrã ca vocea Creatorului sã se facã auzitã mai tare, cã aştrii evoluea - zã în spaţiu potrivit curbelor trasate de degetul Lui.

Dacã în urma unor îndelungate observaţii şi a unor meditaţii sin- cere oamenii din zilele noastre ar ajunge sã înţeleagã cã dezvoltarea treptatã şi progresivã a egalitãţii constituie în acelaşi timp trecutul şi viitorul istoriei lor, aceastã descoperire ar da, ea singurã, amintitei dezvoltãri caracterul sacru al voinţei stãpânului suveran. A voi sã opreşti democraţia ar pãrea atunci totuna cu a lupta împotriva lui Dumnezeu, şi naţiunilor nu le- ar mai rãmâne altceva de fãcut decât sã se adapteze la starea socialã impusã de Providenţã.

Popoarele creştine îmi par a oferi în zilele noastre un spectacol înfri coşãtor; mişcarea care le poartã cu sine este de pe-acum îndeajuns de puternicã ca sã nu poatã fi curmatã, dar încã nu este atât de rapidã ca sã pierdem speranţa de a o putea dirija: soarta lor se aflã în propriile lor mâini; însã curând ea va scãpa de sub controlul lor.

A învãţa democraţia, a- i reanima, dacã este cu putinţã, crezurile, a- i purifica moravurile, a- i reglementa mişcãrile, a înlocui, puţin câte puţin, lipsa ei de experienţã cu ştiinţa treburilor publice, instinctele ei oarbe cu cunoaşterea adevãratelor ei interese, a adapta guvernarea

ei timpurilor şi locurilor, a modifica aceastã guvernare în funcţie de împrejurãri şi de oameni: iatã cea dintâi îndatorire impusã în zilele noastre celor aflaţi la cârma societãţii.

Unei lumi cu totul noi îi trebuie o ştiinţã politicã nouã.

Însã acesta este un lucru la care nu ne gândim deloc: aflaţi în mij- locul unui torent, ne încãpãţânãm sã ţinem ochii aţintiţi asupra unor dãrâmãturi ce se mai zãresc încã pe mal, în timp ce curentul ne tâ - rãşte şi ne mânã de- a- ndãratelea spre abisuri.

Nu existã în Europa nici un alt popor unde marea revoluţie socialã pe care am descris- o în cele ce preced sã fi fãcut progrese mai rapide decât la noi; numai cã aici ea a înaintat totdeauna la întâmplare.

Şefii de stat nu s- au gândit niciodatã sã facã din timp pregãtiri în vederea ei, ea s- a produs fãrã voia lor sau fãrã ştirea lor. Clasele cele mai puternice, cele mai inteligente şi cele mai morale ale naţiunii nu au încercat sã şi- o însuşeascã pentru a o dirija. Democraţia a fost deci lãsatã la voia instinctelor sale sãlbatice; a crescut aidoma copiilor lip- siţi de grija pãrinteascã şi care se educã de la sine pe strãzile oraşelor noastre necunoscând din societate decât viciile şi mizeriile ei. Exis- tenţa democraţiei încã mai pãrea sã fie ignoratã, când ea a pus pe ne aşteptate mâna pe putere. Fiecare s- a supus atunci cu servilism celor mai neînsemnate dorinţe ale ei; a fost adoratã ca imagine a forţei, şi, mai pe urmã, când s- a şubrezit din pricina propriilor excese, legiuitorii au conceput proiectul nesocotit de a o distruge, în loc sã caute sã o educe şi sã o îndrepte, şi, fãrã a voi sã o înveţe sã guverneze, nu au nutrit alt gând decât acela de a o înlãtura de la putere.

Rezultatul a fost cã revoluţia democraticã s- a produs în sfera materialã a societãţii, fãrã ca în legi, deprinderi şi moravuri sã inter - vinã acea schimbare care ar fi fost necesarã pentru a o face utilã. Avem astfel democraţie, însã fãrã ceea ce trebuie sã- i atenueze viciile şi sã- i punã în evidenţã avantajele ei fireşti; şi, vãzând de pe acum ne - ajunsurile pe care le aduce cu sine, încã mai ignorãm binefacerile ei posibile.

Pe vremea când puterea regalã, sprijinitã pe aristocraţie, guverna în tihnã popoarele Europei, societatea, cu toate mizeriile ei, beneficia de mai multe feluri de fericire, pe care cu greu le putem imagina şi aprecia în zilele noastre.

Puterea câtorva supuşi opunea bariere de netrecut tiraniei princi- pelui; iar regii, simţindu- se de altfel învestiţi în ochii mulţimii cu un statut aproape divin, aflau în însuşi respectul pe care îl suscitau vo - inţa de a nu abuza de puterea lor.

58 despre democraţie în america. tomul întâi

Deşi situaţi la o distanţã imensã de popor, nobilii nutreau faţã de soarta lui acel interes binevoitor şi calm pe care preotul îl rezervã celor pe care îi pãstoreşte; şi, fãrã a vedea în sãrac un seamãn, vegheau asupra destinului sãu ca asupra unui bun ce le- ar fi fost încredinţat de Providenţã.

Întrucât nu- i încolţise în minte ideea unei stãri sociale diferite de a sa şi nu- şi imagina cã ar putea vreodatã sã ajungã de o seamã cu conducãtorii lui, poporul primea binefacerile acestora şi nu le contesta drepturile. Îi iubea atunci când erau clemenţi şi drepţi şi se supunea, fãrã dificultate şi fãrã josnicie, severitãţii lor ca unui rãu inevitabil trimis de braţul Domnului. Uzanţa şi moravurile statorniciserã de altfel unele limite ale tiraniei, instituind un fel de drept chiar în inte- riorul constrângerii.

Întrucât nobilul nu se gândea cã cineva ar voi sã- i rãpeascã privi- legiile pe care le socotea legitime, iar şerbul considera propria- i infe- rioritate drept un efect al ordinii naturale imuabile, este de înţeles cã între aceste douã clase, care aveau parte de o soartã atât de diferitã, s- a putut stabili un soi de îngãduinţã reciprocã. În societate existau pe atunci şi inegalitate, şi suferinţe, dar sufletele nu se degradaserã.

Nu exercitarea puterii sau deprinderea ascultãrii sunt rãspunzã - toare de coruperea oamenilor, ci exercitarea unei autoritãţi pe care ei o considerã nelegitimã şi ascultarea faţã de o putere pe care o socot uzurpatã şi opresivã.

De o parte erau avuţiile, forţa, rãgazul dat desfãtãrii şi, odatã cu ele, subtilitãţile luxului, rafinamentele gustului, plãcerile spiritului, cultul artelor; de cealaltã parte, munca, grosolãnia şi ignoranţa.

În rândul acestei gloate ignorante şi grosolane întâlneai însã pa - siuni energice, sentimente generoase, convingeri profunde şi virtuţi aprige.

Corpul social astfel organizat putea sã aibã stabilitate, putere şi, mai ales, glorie.

Dar iatã cã rangurile se confundã; barierele înãlţate între oameni se coboarã; domeniile se divid, puterea este împãrţitã, cunoştinţele se rãspândesc, capacitatea de înţelegere a oamenilor se niveleazã;

starea socialã devine democraticã şi în cele din urmã autoritatea de - mocraţiei se instaleazã paşnic în instituţii şi în moravuri.

Îmi imaginez atunci o societate în care toţi, considerând cã legea este opera lor, ar iubi- o şi i s- ar supune fãrã dificultate; în care – auto- ritatea guvernului fiind respectatã ca ceva necesar, şi nu ca ceva de provenienţã divinã – dragostea faţã de capul statului nu ar fi o pasiune,

ci un simţãmânt logic şi calm. Fiecare individ bucurându- se de drep- turi şi fiind sigur cã şi le pãstreazã, între toate clasele s- ar stabili o încredere bãrbãteascã, precum şi un fel de deferenţã reciprocã, deopo - trivã de depãrtatã de orgoliu ca şi de josnicie.

Cunoscând adevãratele sale interese, poporul ar înţelege cã pentru a te bucura de bunurile societãţii trebuie sã te supui îndatoririlor impuse de ea. Asocierea liberã a cetãţenilor ar putea înlocui atunci puterea individualã a nobililor şi statul ar fi ferit de tiranie şi de bunul-plac.

Înţeleg cã într- un stat democratic astfel constituit, societatea nu va fi imobilã; însã mişcãrile corpului social vor putea fi reglate şi pro- gresive; dacã se constatã în el mai puţinã strãlucire decât într- o aris- tocraţie, lipsurile vor fi şi ele mai puţine: plãcerile nu vor fi atât de fãrã mãsurã, iar bunãstarea mai rãspânditã; ştiinţele vor fi mai puţin dezvoltate, şi ignoranţa, mai puţin frecventã; sentimentele, mai puţin îndârjite, şi obiceiurile, mai blânde; se vor constata mai multe vicii şi mai puţine crime.

În lipsa entuziasmului şi a unor credinţe înflãcãrate, cunoştinţele şi experienţa vor obţine uneori mari sacrificii din partea cetãţenilor.

Fiecare om va avea deopotrivã nevoie de semenii sãi, fiind la fel de slab ca şi ei; şi, conştient de faptul cã nu poate obţine sprijinul lor decât cu condiţia de a le fi el însuşi de ajutor, va descoperi fãrã dificultate cã, pentru el, interesul particular se confundã cu interesul general.

Naţiunea în totalitatea ei va avea mai puţinã strãlucire, nu va fi atât de falnicã, poate nici atât de puternicã; dar majoritatea cetãţe - nilor ei vor beneficia de o soartã mai prosperã, iar poporul se va com- porta paşnic, nu pentru cã şi- a pierdut orice speranţã de mai bine, ci pentru cã ştie cã îi este bine.

Dacã nu totul va fi bun şi util într- o astfel de ordine a lucrurilor, cel puţin societatea îşi va fi însuşit tot ceea ce poate prezenta aceastã ordine ca fiind folositor şi bun, iar oamenii, renunţând pentru totdea - una la avantajele sociale pe care aristocraţia este în mãsurã sã le pro- cure, vor fi luat de la democraţie toate avantajele pe care aceasta le poate oferi.

Noi însã, când ne- am desprins de starea socialã a strãmoşilor noş - tri şi am azvârlit de- a valma în urma noastrã instituţiile, ideile şi moravurile lor, noi ce am luat în schimb?

Prestigiul puterii regale a dispãrut fãrã ca mãreţia legilor sã- i ia locul; în zilele noastre, poporul dispreţuieşte autoritatea, dar se teme 60 despre democraţie în america. tomul întâi

de ea, şi frica îi smulge mai mult decât se obţinea odinioarã din respect şi dragoste.

Observ cã am nimicit existenţele individuale care puteau lupta, fiecare în parte, împotriva tiraniei; dar vãd cã guvernul moşteneşte el singur toate prerogativele smulse unor familii, unor corporaţii sau unor oameni: dominaţiei uneori opresive, însã adesea conservatoare, a unui numãr restrâns de cetãţeni i- a succedat, aşadar, slãbiciunea tuturor.

Divizarea averilor a micşorat distanţa care îl despãrţea pe cel sã - rac de cel bogat; însã apropiindu- se unul de celãlalt ei par sã fi des - coperit noi motive de urã reciprocã şi, privindu- se unul pe altul cu ochi plini de groazã şi invidie, ei se alungã reciproc de la putere; atât pen- tru unul, cât şi pentru altul, ideea drepturilor este inexistentã, forţa reprezentând pentru ambii unica raţiune a prezentului şi singura chezãşie a viitorului.

Sãracul a pãstrat cele mai multe dintre prejudecãţile strãmoşilor sãi, dar nu şi credinţa acestora; neştiinţa lor, nu şi virtuţile lor; a admis ca regulã a acţiunilor sale doctrina interesului, fãrã a- i stãpâni arta, şi egoismul sãu este tot atât de lipsit de înţelepciune pe cât îi era odinioarã devotamentul.

Societatea este liniştitã nu pentru cã ar fi conştientã de forţa şi bunãstarea ei, ci, dimpotrivã, pentru cã se socoate slabã şi infirmã, se teme sã nu moarã dacã face un efort; fiecare simte rãul, însã nimeni nu are curajul şi energia necesare pentru a cãuta mai- binele; avem dorinţe, pãreri de rãu, tristeţi şi bucurii care nu produc nimic vizibil, nici trainic, asemenea pasiunilor unor moşnegi care nu sfârşesc decât în neputinţã.

Am abandonat astfel binele care putea sã existe în starea din tre- cut, fãrã a dobândi utilul pe care ni- l putea oferi starea actualã; am distrus o societate aristocraticã [şi nici nu ne trece prin cap sã orga - nizãm pe ruinele ei o demonstraţie moralã şi liniştitã] şi oprindu- ne satisfãcuţi în mijlocul ruinelor vechiului edificiu s- ar pãrea cã vrem sã ne instalãm definitiv aici.

Ceea ce se petrece în cercurile intelectuale nu este mai puţin deplo- rabil.

Stânjenitã în înaintarea ei sau lãsatã fãrã sprijin pradã pornirilor ei dezordonate, democraţia din Franţa a rãsturnat tot ce se nimerea în calea ei, zdruncinând ceea ce nu distrugea. Ea nu a fost vãzutã pu nând încetul cu încetul stãpânire pe societate în scopul de a- şi

instaura paşnic dominaţia; nu a încetat sã înainteze în mijlocul rãvã - şelilor şi zbuciumului unei bãtãlii. Întãrâtat de fierbinţeala luptei, împins de opiniile şi excesele adversarilor sãi dincolo de limitele fireşti ale propriei opinii, fiecare pierde din vedere însuşi ţelul strãduinţelor sale şi foloseşte un limbaj care reflectã inadecvat adevãratele sale sentimente şi instinctele sale tainice.

De aici strania confuzie ai cãrei martori suntem obligaţi sã fim.

Îmi cercetez în van amintirile şi nu gãsesc în ele nimic care sã merite sã stârneascã mai multã durere şi mai multã milã decât cele ce se petrec sub ochii noştri; pare cã în zilele noastre a fost curmatã legãtura naturalã care leagã opiniile de înclinaţii şi faptele de con- vingeri; simpatia ce a putut fi observatã dintotdeauna între senti- mentele şi ideile oamenilor pare distrusã şi s- ar spune cã toate legile analogiei morale sunt abolite.

Se mai întâlnesc printre noi creştini plini de zel, al cãror suflet reli - gios îşi cautã cu plãcere hrana în adevãrurile vieţii de apoi; ei se vor înflãcãra fãrã îndoialã în favoarea libertãţii umane, sorgintea oricãrei mãreţii morale. Creştinismului, datoritã cãruia toţi oamenii au deve- nit egali înaintea lui Dumnezeu, nu- i va displãcea sã-i vadã pe toţi cetãţenii egali în faţa legii. Dar, printr- un concurs de împrejurãri ciu- date, religia se aflã pentru moment printre forţele pe care democraţia le doboarã, şi i se întâmplã adesea sã respingã egalitatea pe care o îndrãgeşte şi sã blesteme libertatea ca fiindu- i potrivnicã, în vreme ce, dacã ea, religia, ar cãlãuzi- o, ar putea sã- i sfinţeascã eforturile.

Alãturi de aceşti oameni religioşi, zãresc pe alţii care îşi îndreaptã privirile mai degrabã spre pãmânt decât spre cer; partizani ai liber tã - ţii nu numai pentru cã socot cã este la originea celor mai nobile virtuţi, ci mai ales pentru cã vãd în ea izvorul celor mai însemnate binefaceri, ei doresc sincer sã- i asigure supremaţia şi sã le prilejuiascã oamenilor cunoaşterea efectelor ei binefãcãtoare: înţeleg cã ei se vor grãbi sã cearã ajutorul religiei; deoarece ei ştiu, desigur, cã domnia libertãţii nu poate fi instauratã fãrã domnia moravurilor şi nici moravurile nu pot fi fundate în lipsa credinţei; au descoperit însã religia în rândul adversarilor lor şi pentru ei acest lucru a fost de ajuns: unii o atacã, iar ceilalţi nu se încumetã sã o apere [lipsindu- le tuturor fie raţiunea, fie inima].

Secolele trecute au cunoscut suflete josnice şi venale care preconi - zau sclavia, în vreme ce spirite independente şi inimi generoase lup - tau fãrã speranţã pentru salvarea libertãţii umane. Iatã însã cã în 62 despre democraţie în america. tomul întâi