Terapia prin teatru

Maria Dorina Paşca Terapia prin teatru

Maria Dorina Paşca

Terapia

prin

teatru

Editura Ardealul

--- Consilier editorial: Eugeniu Nistor Tehnoredactor: N. Robert Mihai Secretar de redacţie: Rozalia Cotoi Copyright © Maria Dorina Paşca 2018

Apărut 2018

--- Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

PAŞCA, MARIA DORINA TERAPIA PRIN TEATRU / Maria Dorina Paşca – Târgu-Mureş:

Editura Ardealul, 2018 ISBN 978-606-8372-47-1 792

CUPRINS

Cortina se ridică…/ 7

Cap. 1 – Componentă…/ 9 1.1. - Identităţi…/ 9

Cap. 2 – Concepte…/ 13 2.1. - teatru…/13

2.2. - teatru ca terapie…/ 17 2.3. - jocul de rol…/ 28

Cap. 3 – Forme…/ 59 3.1. - teatru forum…/ 59 3.2. - teatru de păpuşi…/ 105 3.3. - teatru de umbre…/ 162 3.4. - teatru cu măşti…/ 168 3.5. - teatru cu tematici…/ 174 3.6. - teatru ca reabilitare…/ 203 3.7. - teatru vieţii…/ 215

3.8. - teatru oprimaţilor…/ 219 3.9. - teatru statuie…/ 221 3.10. - teatru invizibil…/ 223

Cap. 4 – Strategii…/ 227 4.1. - fişa de activitate…/ 227 4.2. - adnotări…/ 235

Bibliografie / 238

Cortina se ridică…

Cartea de faţă se doreşte a fi biletul de intrare la teatru ca terapie, actul întâi, sau la finalul ultimului act, terapia prin teatru, fă- când din spectator, actor pe scena vieţii, astfel încât, la căderea cortinei, aplauzele să fie o reuşită, iar povestea să continue.

Ce face regizorul-psihoterapeut? Gân- deşte o nouă scenă, reface un text, dar mai ales, recomandă un gest, o atitudine, un cuvânt şi-o abordare, aşa încât situaţia să se rezolve, iar verdictul să fie pozitiv.

Scrieţi şi jucaţi teatru ca terapie căci cele de faţă v-ajută a nu părăsi scena până ce nu şi ultimul spectator va pleca mulţumit şi mai bogat sufleteşte căci el beneficiază şi de… bis.

Deci, atenţie, începe primul act, căci, cortina se ridică! (iar la film am zice… mo- tor!!!) iar noi, aşteptăm… bătaia cu flori de pe Corso…

Autoarea

Cap. 1 – Componentă

1.1. Identităţi

Terapia prin teatru este parte com- ponentă a terapiilor ocupaţionale care, Preda V. (2003) conform definiţiei propuse de „Coun- cil on Standards” (1972) este arta şi ştiinţa de a dirija participarea omului pentru îndeplinirea anumitor sarcini, cu scopul de a restabili, sus- ţine şi spori performanţa, de a uşura învăţarea acestor abilităţi şi funcţii esenţiale pentru adap- tare şi productivitate, de a diminua sau corecta aspectele patologice şi de a promova şi menţine sănătatea. Terapia ocupaţională se bazează pe organizarea unor servicii specifice pentru acei indivizi ale căror capacităţi de a face faţă sar- cinilor de zi cu zi, sunt ameninţate de tulburări

de dezvoltare, infirmităţi fizice, boli sau difi- cultăţi, de natură psihologică sau socială. Tot- odată, ea este demersul de recuperare în situaţii speciale şi nu numai, fiind necesar a sublinia faptul că, în momentele de activitate, se pot stimula dezvoltarea sentimentelor de cooperare, a spiritului de stăpânire de sine şi de auto- control, găsind satisfacţii şi împliniri în ceea ce fac.

În contextul artelor combinate, terapia prin teatru, presupune parcurgerea unui pro- gram complex de activităţi specifice teatrului şi care permit stimularea exprimării sentimentelor de către beneficiar.

Ca şi tehnici de abordare, amintim:

 teatru forum;

 teatru de păpuşi;

 teatru de umbre;

 teatru cu măşti;

 teatru cu tematici;

 teatru ca reabilitare;

 teatru vieţii;

 teatru oprimaţilor;

 teatru statuie;

 teatru invizibil;

completându-se enumerarea cu instrumente creative cum ar fi:

 crearea de poveşti;

 dramatizări;

 improvizaţii pe diverse teme;

 jocul de rol,

totul pentru a forma rotudul acţiunii te- rapeutice.

Sub o asemenea delimitare structurală, terapia prin teatru iasă la rampă alături de celelalte componente, ea fiind cea care, ridică cortina scenei vieţii, făcând din actorii ce la un moment dat, îşi joacă rolul vieţii scris de

destin mai bine sau mai puţin bine, recuzita reuşitei sau eşecului, girul dându-l ropotul de aplauze care pot sau nu, să ceară vieţii, un bis.

Important este să te afli pe scenă sau în… sală.

Spectacolul poate începe… gong…

Cap. 2 – Concepte

2.1. – teatru

2.2. – teatru ca terapie 2.3. – jocul de rol

2.1. teatru

Dacă pornim de la DEX (2009), teatru, din latinescul – theatrum şi franţuzescul – théatre: denumeşte clădirea sau locul special amenajat în vederea reprezentării de spectacole;

 spectacol, reprezentaţie dramatică;

 destinat de a fi reprezentat pe scenă;

 arta de a prezenta în faţa unui public, un spectacol, o piesă, etc.

 loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acţiune.

Rămânând tot la capitolul definiţii, sti- mularea prin teatru se ocupă de aplicarea teh- nicilor şi proceselor specifice, grupurilor de

persoane cu nevoi speciale şi nu numai şi este o activitate de grup care poate fi aplicată şi în lu- cru individual (tehnici prin arte combinate – 2009).

Totodată, teatrul se foloseşte ca terapie pentru exprimarea unor: stări, sentimente şi tră- iri personale. Astfel, J.M. Guzan (1991) – după UNITER – 1996 – spunea faptul că teatrul este un tribunal, unde trebuie să prezinţi dovezi vizi- bile şi palpabile ca să poţi fi crezut.

Iminent, când vorbim despre teatru fa- cem trimitere şi la DEX (2009):

 actor = artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc;

 personaj = persoană care are un rol în anumite întâmplări;

 piesă = operă literară compusă în for- mă de dialog şi destinată reprezentării pe scenă;

 rol = personaj interpretat de un actor într-o piesă;

 a dramatiza = a prelucra o operă literară (cu caracter epic) pentru a putea fi dramatizată;

 scenariu = o întâmplare foarte scurtă şi foarte simplă jucată de un grup de per- soane, care porneşte de la o situaţie şi în care se dezvoltă un conflict şi nu numai;

 jocul de rol = are ca forme de rea- lizare: interpretarea unui rol cât şi efec- tuarea unei acţiuni simulate.

În acest context, implicarea creativităţii şi a spontaneităţii fac din scenă un loc în care viaţa poate fi piesa, neavând margini, doar ac- tori, regizori şi poate din când în când, un su- fleor, rolurile scriindu-ni-le noi, singuri, jocul devenind primordial. Şi astfel, teatru devine aliat psihoterapeutului, lucrătorului în arte com-

binate, dând posibilitatea celui în cauză, de a-şi interpreta propriul rol, trăindu-şi visul scris şi jucat, fiind în centrul scenei vieţii şi nu la mar- ginea ei, păşind astfel în terapia prin teatru şi apoi în teatrul vieţii.

În accepţia sa, Boal A. (2005) teatrul este o reprezentare ideologică de imagini ale vieţii sociale. Este important ca actorul să nu fie buimăcit, de dragul de a fi specializat în vreo tehnică folosită, oricare ar fi aceasta.

Actorul va arăta spectatorului expresii ale luptei sociale între forţele reacţionare ale burgheziei şi forţele progresiste ale clasei mun- citoare, oricare ar fi forma sub care această lup- tă apare în piesă, în operă.

Întotdeauna, actorul trebuie neapărat să aibă în vedere, latura progresivă a misiunii sale, caracterul său pedagogic, caracterul său comba- tiv. Teatrul este o artă şi o armă.

2.2. teatru ca terapie

Este de remarcat faptul că, pornind de la citatul lui Cain J. (2003) „A fi tu însuţi înseam- nă a trece prin celălalt pentru a întâlni ceea ce posedai deja”, terapia prin teatru este o teh- nică de eliberare a tensiunilor, dar şi de clarifi- care a propriei stări de confuzie şi durere a celui care joacă, dând viaţă unui anumit personaj, într-o situaţie dată, de fapt, se joacă propria experienţă cu înţelesurile şi trăirile ei.

Totodată, terapia prin teatru presupune şi:

 rejucarea unor scene din / de viaţă a parti- cipanţilor / clienţilor / beneficiarilor;

 jucarea unor/după scenarii create/inventate;

 jucarea unor piese de teatru cunoscute;

 dramatizarea unor povestiri.

În acest context, ca obiective ale terapiei prin teatru (tehnici prin arte combinate -2009) putem enumera:

 dezvoltarea inteligenţei emoţionale;

 dezvoltarea percepţiilor, şi reprezentărilor vizuale, a imaginaţiei creatoare;

 inducerea unei stări de linişte, acceptare de sine;

 reducerea tensiunii şi anxietăţii;

 stimularea tuturor canalelor senzoriale;

 dezvoltarea capcităţii de a se exprima mai repede şi mai uşor;

 facilitarea comunicării interpersonale, creş- terea sociabilităţii şi adaptării în societate;

 dezvoltarea sentimentului de încredere în sine şi realizare;

 dezvoltarea simţului aprecierii artistice şi de exprimare;

 îmbogăţirea şi dezvoltarea proceselor gân- dirii;

 dezvoltarea limbajului şi vocabularului im- plicat în timpul procesului de creaţie;

 dezvoltarea capacităţii de concentrare a atenţiei;

 îmbunătăţirea cooperării cu alţii în realiza- rea unor activităţi de grup;

 dezvoltarea respectului faţă de rezultatele muncii lor;

 diminuarea stărilor conflictuale.

De asemenea, terapia prin teatru îşi pro- pune a dezvolta, şi:

 autonomia personală;

 personalitatea;

 stima, încrederea şi imaginea de sine;

 orientarea temporo-spaţială;

 integrarea socio-profesională;

 spiritul de observaţie;

 creativitatea,

găsindu-şi de fapt, locul în toate activităţile psihoterapeutice desfăşurate la nivelul clientu- lui / pacientului / beneficiarului nostru atunci când conjunctura ca atare, o impune.

Atunci când vorbim despre teatru, implicit ajungem la:

 cuvinte;

 mişcare;

 dans;

 empatie;

 trăire a sentimentelor,

toate regăsindu-se într-o aşezată scriere nu- mită:

 scenetă – piesă;

 personaj;

 rol cu un mesaj precis/adecvat;

existând, şi nu sunt puţine situaţiile, când e necesar a naviga în largul spontaneităţii şi im-

provizaţiei, ele determinând la un moment dat o/un anumit/ă:

 conduită;

 atitudine;

 comportament,

ce pot/poate codifica şi apoi decodifica:

 stări;

 atitudine;

 momente,

ce detensionate conflictual, reprezintă finalul fericit al reprezentaţiei (momentul adevărului, descărcarea) impulsului de natură psihică apărut ca o consecinţă a bulversărilor psiho- peda-sociale apărute pe controversata scenă a vieţii, lipsită de coerenţă şi dialog.

După DEX(2009) spontan are rădăcini la- tine – spontaneus şi franţuzeşti – spontane, defi- nind:

 ceea ce se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă;

 ceva ce se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni;

 ceva ce apare brusc, pe neaşteptate;

 când se acţionează cu promptitudine;

 ceva ce nu este conştient.

Implicit, spontaneitatea este însuşirea a ceea ce:

 este spontan;

 reprezintă voiciune;

 suprinde naturaleţea promptă în atitudini şi comportamente;

 reprezintă promptitudinea în rezolvarea unor situaţii problemă dată;

momente ce fac uz de aşa ceva, apar atunci când, Moreno J.J. (2009) „Spontaneitatea pro- pulsează individul către a da un răspuns adecvat

într-o situaţie nouă sau un nou răspuns adecvat într-o situaţie veche”.

Aceeaşi sursă informaţională – DEX (2009) explică improvizaţia – din franţuzescul – im- provisation, ca fiind:

 executarea unei compoziţii muzicale pe care interpretul o crează pe măsură ce o cântă;

 lucru făcut la repezeală;

 ceva realizat pe moment,

face totuşi ca la nivelul terapiei prin teatru să fie destul de prezentă, dezvoltându-se direct din jocul creativ, având impactul scontat.

După, (tehnici de lucru prin arte combinate – 2009) improvizaţia este şansa „de a fi ceea ce nu eşti”, de a fi cu o altă personalitate sau cu una apropiată, de a te pune pe tine în locul altuia.

Prin acest proces se pot explora probleme cotidiene ale pacienţilor/clienţilor/beneficiarilor

şi reprezintă o modalitate sigură de a le face într-o manieră non-personală. O situaţie poate avea interpretări diferite şi participanţii pot în- cepe să vadă într-un fel, sau altul problema având o înţelegere mai profundă a problemei şi a implicaţiilor sale morale. Uneori o persoană va deveni starea morală a grupului, asemenea exerciţii având o profundă valoare educaţională.

Durata unei improvizaţii este variată, cel mai important lucru constituindu-l modalitatea prin care pacientul/clientul/beneficiarul, folosesc în mod benefic şi creativ, exerciţiile sau/şi jocurile de improvizaţie.

Considerăm că este momentul de a aduce în discursul nostru teoretic şi câteva din elemen- tele ce definesc în sistemul filosofic a lui Moreno J.J. (2009) psihodrama, pornind de la ideea că obiectivul acesteia a fost, încă de la naşterea sa, construirea unui cadru terapeutic

care utilizează viaţa ca model, pentru a integra în el toate modalităţile de a trăi, începând cu elementele universale:

 timpul;

 spaţiul;

 realitatea;

 cosmosul,

până la toate detaliile şi nuanţele vieţii.

În aceeaşi notă a definiţiei şi identităţii, psihodrama poate fi ştiinţa ce explorează ade- vărul prin intermediul metodelor dramatice. Ea are de-a face cu relaţiile interpersonale şi lumile particulare. Metoda psihodramatică utilizează, în principal, cinci instrumente:

 scena = oferă actorului un spaţiu viu care este pluri-dimensional şi flexibil la maximum;

 actorul = să fie el însuşi, să acţioneze liber aşa cum lucrurile îi vin în minte, trebuie să

i se acorde libertate de expresie, spontaneitate, important fiind şi procesul de punere în scenă;

 regizorul = întruneşte trei funcţii: pro- ducător, consilier şi analist;

 euri auxiliare = sunt actorii participanţi ce au o semnificaţie dublă, îndeplinind trei funcţii:

- actor (ilustrând rolurile solicitate de lu- mea subiectului);

- cosilier – ghidând subiectul;

- anchetator social;

 audienţa = are rol dublu în ideea în care poate ajuta subiectul sau poate să devină „pro- blema”, fiind ajutată de subiectul de pe scenă.

Este necesar a menţiona la finalul acestui periplu că, Moreno J.J. (2009): există factori pozitivi care modelează relaţia şi interacţiunea din realitatea vieţii înseşi:

 spontaneitatea;

 productivitatea;

 procesul de încălzire;

 fenomenul tele;

 procesele de rol,

psihodramaturgul retrăgându-se de pe scenă, lăsând subiectul a se desfăşura alături de cele- lalte persoane (euri auxiliare).

Astfel, subiectul îşi dă seama că se află, ca şi cum ar fi prins în capcană, într-o lume aproape reală. Se vede pe sine acţionând, se aude vor- bind, însă acţiunile şi gândurile sale, sentimen- tele şi percepţiile nu vin de la el, ci ele vin, în mod ciudat:

 de la o altă persoană;

 psihodramaturg;

 alte persoane;

 euri auxiliare;

 dubluri;

 oglinzile minţii sale.

Practic, aspectul terapeutic al psihodramei nu poate fi despărţit de aspectul estetic, şi nici de caracterul său etic, în cele din urmă. În teatrul terapeutic, un anonim, un om obişnuit devine ceva ce se apropie de o operă de artă – nu doar pentru ceilalţi, ci şi pentru sine însuşi. El se poate ridica deasupra lumii cotidiene, eul său devenind un prototip estetic – devine repre- zentantul omenirii. Pe scena psihodramatică, el este plasat într-o stare de inspiraţie – el însuşi este dramaturgul.

2.3. jocul de rol

În abordarea constructivă a terapiei prin teatru, un loc aparte îi revine şi jocului de rol care, după Moreno J. L. (2009) este o tehnică de realitate suplimentară deoarece subiectul în- vaţă abordări ale unor situaţii şi roluri de care

se teme sau pe care are posibilitatea de a le apli- ca în viaţă. Este de menţionat faptul că, inter- pretarea rolului se referă la dramatizarea spon- tană a unei situaţii din viaţa trecută, prezentă sau viitoare a subiectului. Prin interpretare ast- fel de: date, fapte şi evenimente din viaţa su- biectului care au fost reprimate sau refulate, sunt readuse la lumina conştienţei. Totodată, prin acest mecanism, anxietatea legată de eve- nimentele în cauză, este diminuată, rezultatele raportându-se la cauză, situaţie-problemă, me- sajul fiind edificator.

Privit dintr-o anumită perspectivă, jocul de rol este o funcţie atât a percepţiei rolului cât şi a punerii în scenă a acestuia, astfel încât com- portamentul regresiv nu este o regresie adevă- rată, ci o formă a jocului de rol.

Şi pentru a intra în rol, jocul de rol prin exerciţiile-joc, ajută subiectul / clientul / pa-

cientul / beneficiarul de a se apropia de viitorul personaj găsit sau/şi regăsit în cadrul terapiei prin teatru.

Putem porni de la, Paşca M.D. Banga E.

(2016):

1. – Termină poveste – jocul se desfă- şoară în grup. Conducătorul de joc propune pentru povestea ce trebuie terminată prin interpretarea personajului cu care vine fiecare.

Se urmăreşte îndeaproape „implicarea”, intrarea în pielea personajului şi impactul emoţional pe care-l produce aupra sufletului. Conducătorul de joc trebuie să aibă în vedere antrenarea tuturor participanţilor.

2. – Familia mea – se poate desfăşura individual sau în grup. Când se joacă indivi- dual, se cere subiectului de a interpreta „perso- najele familiei” pe care o are sau pe care şi-o doreşte.

Când se joacă în grup, subiectul îşi alege dintre participanţi „personajele” cărora le va da identitate, refăcând scene de familie. Se va urmări „intrarea în rol” cât şi conotaţiile emo- ţionale sau de aversiune care pot apărea la adre- sa familiei în general şi special, privind un membru.

3. – Copacul – individual sau în grup, jocul urmăreşte exteriorizarea unor trăiri emo- ţionale cât şi a sentimentelor de frustrare. I se cere subiectului să fie „copac”, să se poarte ca atare, să trăiască viaţa lui complicată, să se mişte, să se usuce, să se bucure, să plângă ca el.

Vorbeşte cu frunzele, cu ramurile, tulpina, rădă- cina, păsările ce-ţi sunt aproape „Cum te simţi copac?”

4. – Păpuşile – cu cele speciale dintr-un teatru de păpuşi sau obişnuite, subiectul va în- cerca să „traducă” scene din viaţa sa şi a celor

din jurul lui. Este de urmărit în mod deosebit

„regizarea spectacolului”, subiectul fiind inter- pret şi regizor. Temele pot fi alese de subiect sau pot fi impuse de conducătorul de joc care

”monitorizează” întregul spectacol.

5. – Povestea familiei degetelor – pe fiecare deget se pictează: ochi, gură, nas şi păr.

Este familia celor 5 degete. Mama este repre- zentată de degetul mic, iar tata este degetul ma- re. Şi când ei s-au atins, din dragostea lor, au crescut încă trei degete-copii, ce i-au unit pen- tru totdeauna.

6. – Semaforul – participanţii vor trebui să răspundă la două comenzi: roşu şi verde.

Conducătorul de joc va sta cu spatele la partici- panţi şi rosteşte „verde” şi grupul se mişcă spre el. Când spune „roşu” grupul va încerca să ră- mână nemişcat. Dacă vreunul este „prins” miş- cându-se, este scos din joc. Câştigă cel ce ajun-

ge lângă conducător, luându-i locul, fără ca acesta să-l „prindă mişcându-se”.

7. – Ce-am schimbat? – jocul se desfă- şoară în perechi. Cei doi stau faţă în faţă şi se privesc cu atenţie câteva clipe, apoi se întorc spate în spate. La comandă se întorc şi unul (se face pe rând) dintre ei va modifica la tot cu ce este îmbrăcat, 3 lucruri. Câştigă cel ce le ghi- ceşte dintr-o dată schimbarea şi-şi schimbă lo- curile doar atunci.

8. – Da-nu – se joacă în doi, regula fiind ca ei, care se pot mişca în voie, certa, vorbi tare, încet, nu au voie să folosească decât două cu- vinte, pe „da” şi pe „nu” dându-le expresivi- tatea. Jocul se termină, când vor partenerii.

9. – Depozitul – în sală, există o ladă pe care scrie „depozit” din care participanţii la jocul de rol, vor trebui să-şi aleagă ce costu- maţie doresc, apoi să-şi interpreteze rolul creat.

Totul se poate transforma într-o… piesă de teatru.

10. – Cultura altor popoare – li se cere participanţilor să-şi creeze măşti şi să interpre- teze momente specifice unui popor pe care doresc să-l prezinte (poezia, dansul, costumaţia, mima, pantomima, etc.)

11. – Florile grădinii – sunt rugaţi par- ticipanţii să-şi aleagă dintr-o vază plină cu flori, una pe care şi-o doresc, şi căreia ii vor inter- preta povestea, printr-un joc de rol.

12. – Din piatră în piatră – în sală se împrăştie pietre de diferite mărimi din trusa Wesco formând un drum şerpuit. Li se cere participanţilor să păşească din piatră în piatră având grijă să nu cadă, învingându-şi teama. Se poate cânta sau recita o poezie în acest timp.

13. – Intră-ţi în rol – participanţii sunt rugaţi să facă schimb de: haine (cât e posibil),

încălţăminte şi accesorii între ei. Vor încerca

„să-şi intre-n rol” cu noile „costumaţii”. Se va urmări modul în care, trăirea fiecăruia, aduce un plus de originalitate şi personalitate, noului rol.

14. – Alege ce ţi se potriveşte – pe o masă se vor găsi tot felul de obiecte, jucării, etc.

personaje din desene animate. Participanţii sunt rugaţi să-şi aleagă ce doresc de pe masă urmând a interpreta într-o mică scenetă, ceea ce au ales.

Se va observa dacă li se potriveşte sau nu, ceea ce au ales.

15. – Numele meu – conducătorul le ce- re participanţilor să-şi scrie numele şi prenu- mele, pe verticală, pe partea stângă a foii, lă- sând spaţiu între litere de unul sau două rânduri.

Plecând de la fiecare literă, invită să se scrie un cuvânt sau o propoziţie folosind litera din pro- priul nume ca iniţială. Rezultatul va fi o des-

criere a fiecărei persoane obţinută din propriul nume şi prenume. (Manes S. – 2008)

16. – Călătoria mea cu… - conducătorul cere fiecărui participant să-şi închipuie că plea- că într-o călătorie imaginară, spre orice desti- naţie, localizată într-o epocă trecută, prezentă sau viitoare. Cere în plus să se ia cu sine un co- leg de călătorie ales dintre persoanele din grup.

Conducătorul invită pe fiecare să scrie o poves- tire intitulată: „Călătoria mea cu…” cu reco- mandarea ca personajele din călătorie să li se dea nume imaginare. După ce a acordat gru- pului timpul necesar pentru a scrie povestirea (10 – 15 minute), se trece la lectura povestirilor.

După citirea propriei povestiri, fiecare partici- pant va trebui să spună ce persoană din grup şi- a ales ca însoţitor de călătorie şi de ce, fără ca acesta să ştie în prealabil că a fost ales. (Manes S. – 2008)

17. – Actorul – se delimitează de către conducătorul de joc, locul scenei, culisele şi actorii. Actorii sunt rugaţi să se pregătească pentru a intra în scenă (cortina e trasă – şi se urmăreşte toată acţiunea lor nonverbală). Li se comunică ridicarea cortinei şi jocul rolului, urmărind astfel, schimbarea de atitudine din gesturile şi trăirile afective, cerându-le chiar să interacţioneze cu publicul (dacă acesta există – e alcătuit din restul participanţilor). Se urmă- reşte existenţa sau nu a stării de empatie a par- ticipanţilor.

18. – Jocul umbrelor – cu o sursă de lumină şi pe un perete sau panou, se încearcă a realiza umbre cu ajutorul mâinilor (palma / degetele) diferite figurine / personaje. Se pot interpreta mici roluri şi scenete.

19. – Compuneţi/scrieţi singuri un exerciţiu-joc - drumul prin exerciţii-joc în tera-

pia prin teatru poate continua şi cu alte exemple ce sunt create şi aparţin celor care lucrează direct cu subiecţii / clienţii / beneficiarii, dar şi acestora din urmă, fiind o manifestare a pro- priilor trăiri în acele momente, date de con- textualitatea creată.

Parabola poate fi prezentă în cadrul jocului de rol pentru:

 a sublinia o atitudine,

 a caracteriza un personaj.

 a surprinde o trăsătură de caracter,

 a minimaliza sau pune în valoare o stare, astfel încât, personajul să surprindă în esenţă, mesajul ce trebuie să ajungă la spectatori sau auditoriu.

În acest context, Valeriu Anania pune la dispoziţie publicului avizat şi nu numai, fante- zia coregrafică pentru copii – Păhărelul cu nectar, cu premiera pe scena Teatrului de Ope-

retă în 1955, apărută în volumul Teatru II.

(2010)

Pentru a afla pe scurt conţinutul, facem apel la Sasu A. (2005), care menţiona urmă- toarele: „Voi spune puţine cuvinte despre această superbă parabolă. O să-mi permit în foarte puţine cuvinte să o rezum. Se organi- zează un concurs de frumuseţe pentru obţinerea unui strop de nectar dintr-o floare. Organizator, ca să spunem aşa, este chiar floarea numită gura-leului. E o zi toridă de vară când are loc acest concurs. Toţi se îmbracă pentru concursul de frumuseţe, pentru a li se oferi acest strop de nectar, în veşminte strălucitoare, diamante, pie- tre scumpe. Deci, toţi vin, cu alte cuvinte, cu haine de împrumut, sub vopselele vremelniciei şi ale iluziei. Singura care se prezintă în veş- mântul dat de Dumnezeu este albina. Deodată, din stelele senine, cum spune autorul, plouă.

Zugrăvelile de pe cei înveşmântaţi se şterg, măştile cad şi tot ce este trecător se stinge.

Transparenţa diafană şi ea va câştiga concursul.

Iată, şi pentru cei mari şi pentru cei mici, un prim nivel de semnificaţie al acestei cărţi: fru- museţea pe dinafară e trecătoare, frumuseţea de cuget e eternă. Poftelor oarbe ale celor care au venit purtând o mască străină fiinţei lor, li se opune dorinţa – cântec a albinelor, a stării de graţie şi a jubilaţiei spirituale, pentru că acesta este ”cântecul”.

În aceeaşi armonie a înţelesului condu- itei, atitudinii şi comportamentului surprins atât de subtil de autor, Bâgiu L.V.(2006) remarca:

„Piesa se recomandă ca exprimând un inefabil aer de delicateţe şi ingenuitate, tratând în ma- nieră ludică, probleme serioase ale existenţei universal valabile, astfel accesibile şi univer- sului infantil”.

Vom exemplifica cele menţionate ante- rior, cu un fragment din actul III (iarăşi în grădină, îngenuncheate, florile par obosite de căldura amiezii).

…

Gura-Leului Am zis.

(către toţi cei de faţă:) Deci, vom da curs

De-ndată marelui concurs!

Bondarul

Cum? Ce concurs?

Gura-Leului De frumuseţe.

Bondarul

De vrei să-mi pui în roate beţe,

Te-nşeli, drăguţo! Păi cu cine Să concurez? Numai cu mine?

Gura-Leului Cu cei de faţă.

Bondarul Cum? Cu ei?

Păi ei sunt toţi supuşii mei!

Gura-Leului

Te-nfoi degeaba, ca un urs.

Nectaru-l dau doar prin concurs.

Şi Florile vor preţui

Pe cel ce mai frumos va fi.

Să-ncepem, dar. Veţi fi părtaşi Toţi cei de faţă.

Bâza Şi ne laşi

Chiar şi pe noi să luăm parte?

Gura-Leului Desigur.

Bondarul (indignat:)

Cum?... Mergi prea departe!...

Nu că mi-e frică!... N-o să-mi pese De bietele bucătărese!...

Dar…eu, cu ele, e prea-prea!

Viespea

Cu noi, mai înţelegi, mai da!

Bondarul

Chiar şi cu voi!... Nu că mi-e teamă,

Dar… dintr-odată luaţi în seamă…

Fluturele (emancipat:)

Ajunge, domnule Bondar!

Te crezi cam mult, dar în zadar!

Cât crezi c-ai să ne râzi în faţă Cu straiul ăsta de paiaţă?

Bondarul

Cum? Eu, paiaţă?

Greierul Eşti urât!

Bondarul

Mă, îţi ard una peste rât…

Trântorul

Din strachini tot în strachini calcă!

Bondarul

Şi tu?... Acum îţi mut o falcă!

Ştii, falca aia invalidă!

Viespea

Ei, aşteptăm să se deschidă Concursul!

Greierul

Eşti nerăbdătoare?

Gura-Leului (către viespe:) Poftim!

Viespea (înaintează:)

Sunt ruptă chiar din soare.

Pe rochia mea un tezaur

De pietre scumpe şi de aur.

Pe mijlocelul meu subţire E-o-ciungătoare de safire.

Şi pentru frumuseţea mea Eu singură nectar voi bea!

(Se înclină, Florile aplaudă) Fluturele

(înaintează:)

Mă mişc prin aer ca un val Cu smalţuri albe de opal.

Lumina-n trupul meu răsfrântă Vă infioară şi vă-ncântă.

Deci, pentru frumuseţea mea, Doar singur eu nectar voi bea!

(Se înclină, Florile aplaudă)

Greierul (înaintează:)

Aceasta-i veşnica minune:

Să faci lumină din cărbune, Da, negru sunt, da-n iarba nouă Ca un diamant sclipesc sub rouă.

Şi pentru frumuseţea mea Doar singur eu nectar voi bea!

(Se înclină, Florile apaludă) Trântorul

(înaintează:)

Priviţi, vă rog, hainele mele:

Cele mai scumpe catifele, Privirile flămânde-mpart Luciri de aur şi brocart.

Şi pentru frumuseţea mea Eu, singur eu nectar voi bea!

(Se înclină, Florile aplaudă) Bîza

(înaintează:)

Eu, vara când e cald, mă scald În picăţele de smarald

Şi tot din ele eu înfir Răsfrângeri lucii de safir.

Deci, pentru frumuseţea mea Eu singură nectar voi bea!

(Se înclină, Florile aplaudă) Bondarul

Ia uite, ţoapa!

Gura-Leului (către Bondar:) Hai, la rând!

Florile Hai, hai!

Bondarul

Doar n-o să stau flămând!...

Dar…ce concurs? Voi nu vedeţi Că-s încărcat de frumuseţi?

(Se învârteşte, se îndoaie, se răsuceşte) Na, na!... Căscaţi odată ochii!

Cea mai frumoasă dintre rochii Nu preţuieşte o para

Pe lângă-mbrăcămintea mea.

Ei, aţi văzut? Hai?... Aşadar,

Doar mandea va sorbi nectar!

Ai vrut concurs? Poftim! Dar vreau De-ndată chiar nectar să beau!

Gura-Leului

Să treacă una din albine!

Bondarul (indignat:)

Ei, asta-i culmea, bre! Ruşine!

Albina (înaintează:)

Noi sumtem multe. Eu grăiesc Pentru tot neamul albinesc.

Noi nu avem mândreţi pe straie Şi nici răsfrângeri la văpaie.

E-adevărat că, deseori,

Ducând polenu-n subţiori Părem în soare aurii;

Dar auru-i pentru copii, Nu pentru noi.

Gura-Leului Cum? Pentru cine?

Albina

Pentru copii, am zis. Oricine Cunoaşte-n lumea asta mare Că noi ne facem născătoare De bucurii pentru cei mici.

Nectar, polen, luăm de-aici, Din altă parte, şi-n tăcere În stupul nostru facem miere.

De-ţi cerem dulcele nectar,

E fiindcă cerul e amar De secetă, şi nici o floare Pe gura ei nectar nu are.

Florile (aplaudă:) Aşa-i! Aşa-i!

Bondarul Obrăznicie!

Doar mie-mi dai!

Oaspeţii lui (freamătă:) Ba mie! Mie!

Gura-Leului

Tăceţi! Degeaba v-aţi certat!

(se consultă cu Florile)

Albinele au câştigat!

Toţi

Cum? Cum?

Gura-Leului În loc de frumuseţe Pe dinafară, sunt măreţe Prin frumuseţea lor de cuget.

Dorinţa voastră e un muget De pofte oarbe pentru pântec, Pe când dorinţa lor e cântec De bucurie pentru oameni.

Şi dacă bucurie sameni, Culegi, în loc, tot bucurie.

(către Albine:)

Veniţi! Nectarul meu vă-mbie!

Bondarul (sare, furios:)

Nu, nu se poate!... Nu se-nfruptă Nici o Albină, fără luptă!

(către Oaspeţii lui:) Aşa-i?

Oaspeţii

Aşa e? vrem dreptate!

Bondarul

Suntem puternici!

Oaspeţii Ne vom bate!

(pe când se pregătesc de luptă, se aude un vuiet şi apare Vrăjitorul.)

Vrăjitorul

E ceasul răzbunării mele!

Bondarul

Dar tu ce vrei, mă, pui de lele?

Vrăjitorul

Să mă răzbun! Ţi-am zugrăvit Un strai de preţ şi n-ai plătit.

Din cer ai aur şi vopsele, El, ceru-acum o să le spele.

(Ridică braţele:)

Veniţi, voi, tunete!... Veniţi Voi fulgere de foc!... Plesniţi Cu aspre bice de văpaie

Şi-aduceţi nori, aduceţi ploaie!

(Lumina scade, cerul se întunecă, s-au auzit tu- nete, sclipesc câteva fulgere, ploaia începe să

răpăie. Florile bat din palme. Bondarul, musa- firii lui, muştele fug înnebuniţi şi zgribuliţi, dintr-o latură în alta. Albinele s-au îmbrăţişat cu Florile. Bondarul se ascunde după o tufă.)

Aşa! … Potopul să mi-l spele!

Aşa! … Muiaţi-l pân-la piele!

(Plouă puternic)

Destul! … Să vină iar lumina!

(Ploaia se opreşte. Se înseninează, tunetele s-au îndepărtat.)

Margareta

Priviţi ce veselă-i grădina!

Vrăjitorul

Bondarul! Unde-i?... Te-ai ascuns?

Nădăjduiesc că te-a pătruns Udeala până-n măruntaie!...

(Găseşte pe Bondar în dosul tufei şi-l scoate de guler. Acesta se iveşte într-o falnică înfăţişare

de curcă plouată, toate culorile s-au muiat şi-i curg în neorânduială pe hainele zdenţuite.) Ei, excelenţă?

Florile (râzând:) Vai, ce straie!

Vrăjitorul

Priviţi o excelenţă udă,

Într-un surtuc de paparudă!...

Ceilalţi?

Florile Fugiră toţi.

Vrăjitorul (Bondarului:) Hai, du-te

Şi, spală putina!... Mai iute!

(Îi dă un picior în spate. Bondarul o ia la fugă, urmărit de Vrăjitor. Florile râd cu hohote)

Gura-Leului

Învăţul are şi dezvăţ.

(către Albine:)

Şi-acum, să trecem la ospăţ!

(Se desfăşoară, bogat, dansul Albinelor şi al Florilor. Gura-Leului strălucitoare şi dornică, trece de la Albină la Albină, în timp ce se co- boară o seară liniştită.)

 Cortina -

Prin mesajul transmis frumos, intitulata fantezie – Păhărelul cu nectar, îşi merită locul printre modalităţile prin care, jocul de rol, ajută, întăreşte o atitudine şi certifică o valoare, utilizarea ei în cadrul terapiei prin teatru fiind, incontestabilă.

Cap. 3. – Forme

3.1. – teatru forum 3.2. – teatru de păpuşi 3.3. – teatru de umbre 3.4. – teatru cu măşti 3.5. – teatru cu tematici 3.6. – teatru ca reabilitare 3.7. – teatru vieţii

3.8. – teatru oprimaţilor 3.9. – teatru statuie 3.10. – teatru invizibil

3.1. teatru forum

În dezvoltarea unei forme sau alta de teatru ca terapie, e important a porni şi a ţine cont de:

 mesajul ce urmează a fi transmis;

 grupul ţintă (vârstă, sex, status, etc.);

 scopul alegerii formei respective;

 obiectivele urmărite;

 finalizarea demersului atitudinal – compor- tamental;

 cuantificarea rezultatelor obţinute.

Ţinând cont de cele menţionate anterior pen- tru toate formele de teatru prezente în terapie, surprindem elementele caracteristice teatrului forum, pornind de la conceptul că, conform Paşca M.D., Banga E.(2016):

 este un instrument de intervenţie socială;

 nu păstrează o clară demarcaţie între actori şi spectatori;

 implică spectatorii într-o situaţie dată ei:

văd, gândesc, simt, participă, colorează, crează;

 analizează modul în care la nivelul vieţii reale pot fi folosite sugestiile primite;

 este o formă de teatru interactiv;

 tematica poate fi variată;

 se concentrează asupra ideii că schimbarea poate şi trebuie să pornească, în primul rând de la noi, înşine.

Considerăm că alături de partea teoretică, elementul practic este necesar în momentul în care folosim teatru forum în terapia prin teatru.

Astfel, vom aduce în prim plan, creaţiile dramaturgice şi regizorale ale actorului Ru- dy Moca, tematicile abordate fiind de o strin- gentă actualitate şi anume:

1) – conflictul între generaţii, dublat de cel interetnic – piesa – „Curriculum vitae”

2) – lupta împotriva drogurilor, atât pentru copii cât şi părinţi – scenariu – „Ma- cul, cânepa şi omul”

3) – discriminarea – scenariu – „Bolnav de „pedigriee”…!”

4) – discriminarea şi şpaga în sistemul sanitar din România – scenariu – „Buba”

Ca părinte a teatrului optrimaţilor, în speţă, incluzând şi teatru forum în accepţia sa, Boal A.(2005) este un soi de bătălie, are regu- lile sale. Ele pot fi modificate, dar există în con- tinuare, astfel încât toţi jucătorii participă la aceeaşi lucrare, pentru ca o discuţie profundă şi fecundă să se poată naşte, şi vorbim astfel despre regulile jocului:

Dramaturgia unde:

o textul trebuie să caracterizeze clar fieca- re personaj, să-l identifice cu precizie, ca spec- tatorul să recunoască uşor ideologia fiecăruia;

o soluţiile propuse de protagonist trebuie să conţină cel puţin o eroare socială, care va fi analizată în „forum”; aceste erori trebuie să fie clar exprimate şi repetate, în situaţii bine defi- nite;

o stilul piesei poate fi oricare, important fiind scopul care este acela de a se discuta pe si- tuaţii concrete.

Regia constă în:

o jocul actorilor să determine ca persona- jele să evolueze după legile teatrului, să realize- ze acţiuni, determinând spectatorul să facă „fo- rum”;

o fiecare scenă reprezentativă trebuie să-şi găsească propria „expresie”, dacă se poate de comun acord cu publicul, în cursul reprezenta- ţiei sau ca urmare a unui studiu preliminar;

o fiecare personaj trebuie să fie reprezen- tat „vizual”, de aşa manieră încât să fie recog- noscibil, independent de ceea ce spune, costu- mele trebuie să poată fi uşor de îmbrăcat de către spectator.

Spectacolul-joc este artistic şi intelectual între artişti şi spectatori, pornind de la:

o într-o primă parte se prezintă spectaco- lul ca şi cum ar fi un spectacol convenţional; o anume imagine a lumii;

o sunt întrebaţi spectatorii dacă sunt de acord cu ce se prezintă, dar pot interveni să schimbe, să modifice o anumită viziune asupra lumii;

o publicul poate interveni cu o soluţie mai bună, spunând „stop”, actorii oprindu-se fără să-şi schimbe poziţia, spectatorul intervenind rapid cu o replică sau mişcare, devenind chiar, actor;

o actorul înlocuit, se retrage din joc, dar rămâne un fel de ego-auxiliar, pentru a-l încura- ja pe spectator şi a-l corecta în caz că se înşală;

o actorii, prin joc încearcă să-i demonstre- ze spectatorului, cât este de greu să transformi realitatea, mediul dintre ei fiind decisiv;

o în cazul în care spectatorul renunţă la joc, actorul îşi poate relua rolul sau alt spec- tator, spunând „stop”, apărând o nouă soluţie ce va fi experimentată;

o actorii pot fi înlocuiţi de spectatori, aceştia continuând acţiunea şi fiind ajutaţi şi sti- mulaţi de cei dintâi;

o unul dintre actori trebuie, de asemenea, să preia şi funcţia auxiliară de „Joker”, de con- ducător de joc; lui îi revine datoria:

 să explice regulile jocului;

 să corecteze erorile comise;

 să-i încurajeze pe unii şi pe alţii, ca sce- nă să nu se oprească;

o Jokerul nu ţine conferinţe, nu este deţi- nătorul adevărului, el va încerca doar să-i facă pe cei care ştiu puţin, să le explice mai mult, iar pe cei care îndrăznesc puţin mai mult, să în- drăznească şi să arate de ce sunt capabili;

o odată „forumul” terminat, se propune construirea unui „model de acţiune viitoare”, acest model trebuind să fie jucat de spectatori.

De asemenea, „în teatru-forum, personajul cedează şi eu sunt chemat să-l corectez, să-i arăt un drum corect, să rectific acţiunea lui, şi dacă izbutesc, atunci el va fi apt să învingă în realitate, astfel încât nu se produce catharsisul, ci un stimulent pentru dorinţa noastră de a schimba lumea”, ne-ar avertiza acelaşi Augusto Boal. (2005)

1. Curriculum vitae

(conflictul dintre generaţii, dublat de conflictul interetnic)

Dramatizarea originală, după o idee de RUDY MOCA

PERSONAJELE:

TATA – rom intelectual

ADY – fiul său, student

MARIA – iubita şi colega lui Ady (româncă) ZSOLT – colegul celor doi (maghiar)

JOLLY-JOCKER – MODERATORUL

***** Actul - I - *****

Tata: Alo,…aloooo tinere „domn – rom”…

Scoate naibii căştile de pe urechi şi salută civi- lizat,... chiar dacă intri într-o casă de… romi!

Ady: Salut…babacu…

Tata: Salut!…. De unde veniţi „dumneavoas- tră” tinere rom?

Ady: De afară…. nu se vede? :))

Tata: Io-te-te al dracu’……şi io care credeam că vi din…. Interior…..

Ady: Şti ce…moşu’….. nu răspund la ironii de tip „romanes”….

Tata: Hopaaaaaaa:))… am atins coarda sensibi- lităţii tinerei generaţii de romi intelectuali…..

Scuzaţi, vă rog…..

Ady: Hai, mă tată…… lasă-mă în durerea mea….. ai chef de ceartă?

Tata: Ia loc…. Ascultă,…noi nu prea am avut timp să discutăm….aşa ca între tată şi fiu;

….aşa ca între doi bărbaţi maturi şi… intelec- tuali….

Ady: Ai dreptate! Nu prea am discutat! Remar- că, te rog, că a început să-mi crească barbă….şi am uitat de pampers, demult….

Tata: Mda….a trecut ceva vreme,…ai cres- cut,…eşti un tânăr bărbat în devenire…. Ca bărbat sunt dator a-ţi oferi câteva sfaturi… băr- băteşti. Spune-mi,….noaptea ai vise erotice?...

ai erecţii şi poluţii nocturne?

Ady: Ce-i cu tine, babacu’….. :)) …..eşti „Bebe Sexologu”?

Tata: Nu fi obraznic! Discutăm, aşa, ca între bărbaţi….

Ady: ….Şi ce ai vrea să mai ştii…dacă am fost dezvirginat?

Tata: Eventual….sau dacă te masturbezi….sau dacă frecventezi homosexuali.

Ady: Te rog….nu fi cinic….eşti om bătrân şi nu-ţi şade bine…..

(sună telefonul….ridică tatăl)

Tata: Alo……Aloooooooo… Da, eu sunt;…

poftim?.... cineee?... a, nu,….nuuu…Eu! Da.

ascultă, măi, domnişoară…. lasă-mi mie plăce- rea investigaţiilor de acest tip! Bine?.... La re- vedere! **(apoi, către Ady)** Şti cine era??

Ady: Nu mă priveşte,…nu mă interesea- ză,….mi se fâlfâie…..

Tata: Cunoşti vreo „fiinţă” de sex feminin – româncă – ce răspunde la numele de Maria??

Ady: DA!

Tata: ….şi….??

Ady: …şi ce vrei să ştii…amănunte pican- te….excitante….?

Tata: ..Nu neapărat….dar…amănunte vreau….

Sunt, totuşi, tatăl tău…

Ady: Mda….OK! Este o colegă de facul- tate,….prietena mea cea mai bună şi mai….

intimă; …punct! Eşti mulţumit,…. babacu,…??

***** Actul - II - *****

Zsolt: Ce-ai căutat la poliţie?... s-a auzit că ai bătut la tine…..

Maria: Cretinii dracului! M-au luat drept o tra- seistă,….o curvă…..:((

Zsolt: Nem ertem deloc….tu curvă?....no lasă- mă-n durerea mea…..

Maria: Şti ce, Zsolt… Ieri voiam să mă întâl- nesc cu Ady. Aşteptam în staţia de buzz…măi

Zsolt…, vine unu’… un golan, un derbedeu din ăia cu bani, un peşte ordinar…conducea un opel calibra, decapotabil…. Când ajunge în dreptul meu, încetineşte, opreşte şi… îmi spune: „– hai Coco… urcă….ofer 100 de eoroi pentru ser- viciu orgasmic complet!”… Am crezut că tur- bez….! Nu m-am controlat şi….i-am tras una, dobitocului! Cretinul dracului, a început să stri- ge, să facă scandal…. lumea s-a adunat ca la circ…vine poliţia…mă cară la post…dau de- claraţii….sunt amendată pentru tulburarea ordi- nii publice.

Zsolt: Ady a aflat?... nu ai dat telefon la el, să spui că bătut la tine?

Maria: Am dat telefon imediat….dar…a ridicat telefonul, tatăl lui! Măi, Zsolt…dar naşpa tată are Ady… o acritură…degeaba-i intelectual….

se vede că-i ţigan….

Zsolt: No….tu Maarie… D-apoi a noştri pă- rinţi cum îs? Mai buni? Meri tu… tăt aşa naşpa şi ţigănoşi se poartă… În afară de bla-bla-bla educativ nu comunicăm deloc…şi noi suntem unguri tu!.... Ai tăi, cum se poartă cu tine,….şi sunteţi români,….nu ţigani….

Maria: Apoi, Zsolt…şi ai mei la fel…. Uite, mama mea zilnic îmi pune aceeaşi placă: ”…fi cuminte,…deşteaptă,…nu te înhăita cu golanii şi târfele,…învaţă,..nu fuma, nu bea, nu te duce în baruri,”…..bla-bla-bla … Adică să fiu o le- gumă! Noi, tinerii nu aveam vise, nu aveam planuri, nu aveam personalitate, nu aveam ca- racter, suntem needucaţi, şovini, ….

Zsolt: ….proşti, curve, homosexuali, dez-axaţi, narcomani, hoţi…

Maria: Noi nu ştim nimic… Ei ştiu tot! Fe- rească-mă Dumnezeu, să afle părinţii mei, că Ady – iubitul meu – este ţigan!!

Zsolt: Doamne fereşte tu…babacii tăi, îs în stare să te belească, să omoare pe tine! Şti că mâine este ziua de naştere a lui acela bătrânu…

babacu lui Ady??

Maria: Da??? Mergem la Ady acasă…bun prilej de a cunoaşte…ţigani!

***** Actul - III - *****

(Acasă la Ady…sărbătoare…) Zsolt: Bună ziua! La mulţi ani, Domnu’…..

Maria: Bună ziua! Vă urez multă sănătate şi La mulţi ani!

Ady: Bine aţi venit!

Tata: Mulţumesc!… aaaaaaa... hopaaaaa… tu eşti fiinţa aceea sexoasă de la telefon?... piţi- poanca aceea care îl duce de nas pe pămpălăul acesta de ţigan? Ia spune dom’şoara…eşti ro- mâncă?

Maria: DA

Tata: …şi…dumneata şti că Ady este ţigan…

adică scuze:)) rrrom?.. Părinţii tăi ştiu că tu ţi-o tragi cu un ţigan?? Ia spune, mai ai fraţi, surori?

Câţi ani au? Părinţii tăi unde lucrează?... ce funcţie au?... unde locuiţi?... cum merge fa- culta?....

Ady: Alooooooo, tataaaaaaaaaaa… Hai, mă tată, laso dracului de treabă… ce mama dracu- lui faci?... interogatoriu securist?

Tata: Mai…”mucea”….un părinte este „obli- gat” să cunoască cât mai multe amănunte des- pre viaţa privată a fiului său,…anturajul lui,…

şi…mai ales să cunoască CINE sunt piţipoan- cele sexoase care îl provoacă sexual…

Maria: ….şi de când acest „interes” pentru mi- ne, domnule părinte??

Tata: Nu fi obraznică tu fată…că-ţi…

Maria: …trag vreo două palme… - urma să zi- ceţi, nu (?) Domnule….? Îmi cer scuze, dar constat o uimitoare asemănare dintre Dv. şi pă- rinţii noştri… aceeaţi educaţie,… aceleaşi idei cretine,…aceeaşi tirani…. şi ai mei sunt ro- mâni, iar ai lui unguri….n-are importanţă etnia:

sunteţi la fel de naşpa….de tirani…

Zsolt: Nu supăraţi, Domnu’dragă,…. dar Ma- arie are dreptate….aşa sunteţi ca ai mei…. bate la mine la cap, şi spune că nu-s bun de nimic….

Ady: Eşti în stare să-mi găseşti tu o femeie pe care să mi-o bagi în pat!

Tata: Guraaaaaaa! Eu te-am şters la fund…nu tu pe mine! Crezi că vei fi apreciat de familia ei?? Tot un ţigan rămâi… în vecii vecilor...

cretinuleeee!

Ady: Mulţumesc tată... (scuze „rrom intelectua- lule”)….pentru voluntariatul acestei „educaţii etnice discriminatorii”….dar….acum, NOI

avem cuvântul! Noi, Înţelegi tată? NOI TINERII-INDIFERENT DE ETNIE!

Tata:... şi…. CARE AR FI TEMA DISCUŢI- EI(?)…. mă rog frumos………??????

Prezenta dramatizare, face parte din metoda de educaţie civică Teatrul Forum-Dezbatere (după metoda Augusti Boal).

2. Macul, cânepa şi omul

Scenariu interactiv, pentru copii şi părinţi, în lupta antidrog, de

Actor: MOCA RUDOLF

Moto: „Folosiţi-vă de bunătăţile acestui pă- mânt, pentru ca viaţa să învingă!”

PERSONAJELE:

BUNICUL MIHAI MARIA

DRĂCUŞORUL.

Mihai: Ciao!

Maria: Pa!

Mihai (bunicului): Hello, tataie!

Bunicul: Ciao!Mihai!

Mihai: Bunicule, azi am avut o experienţă ciu- dată. Câţiva dintre prietenii mei……

Maria (întrerupându-l): …..spune-le pe nume Mihai! „Băieţii” de cartier!

Mihai: „Păr lung şi minte scurtă”! Ce să discut eu cu „sexul slab”? Hai, caramba! (continuă spre bunic)…. Deci, bunicule: câţiva dintre prietenii mei, au ajuns la spital!

Bunicul: Ce s-a întâmplat? Accident?

Mihai: Nu, Doamne fereşte! De la o ţigară!

Maria: Asta-i bună! Ăia sunt „coşuri de fur- nale”. Nu cred.

Mihai: Mai taci din gură „tigaie spartă”. Ce, nu crezi! Da, de la o ţigară „mai specială”!

Mihai: Nu te pricepi la „fumuri” aşa că taci şi dispari! Era o ţigară din foi…din cânepă…ce s- o mai scald atâta: era marihuana.

Bunicul: Droguri?

Maria: Proştii şi drogurile, egal „prietenii” lui Mihai.

Mihai: Uite, d-aia nu se înţeleg bărbaţii, din ca- uza femeii! (bunicului): Da, bunicule: un drog slab, ….un fum.

Bunicul: Drogul, nu e slab, Mihai!

Maria: …şi de când se întâmplă această „acti- vitate bărbătească” prietenilor tăi?

Mihai: …. de un an şi ceva;

Maria: Te-ai întristat!

Mihai: Sunt prietenii mei. Nu-i normal?

Bunicul: Ba da, Mihai. Cineva a existat, totuşi, care i-a păcălit; i-a obişnuit cu „moartea albă”!

Drăcuşorul: Cineva, cineva! Măi Mumie am- bulantă, acel cineva sunt EU!....şi nu e moartea

albă, fosilă umană, ci întăritor de personalitate.

Trebuie să fi bărbat, să fumezi aşa ceva…pe când tu, „mucava bipedă”, nici măcar nu-ţi poţi imagina lumea în care te poate duce fumul dro- gurilor!

Maria: Dar bunicule, eu ştiam că din cânepă se fac fire textile!

Mihai: ….şi din mac,….cozonac cu mac!

Drăcuşorul: (din sală): Inexact! Din mac se face OPIU şi din cânepă se face MARIJUANA!

Mihai: Parcă aud o voce, care-mi spune cu to- tul altceva!

Drăcuşorul: (din sală): Spune, nu te opri! Dă-i mai departe!

Maria: Aici, cineva, de undeva, nu este curat!

Bunicul: …Ce ziceai Maria? A, da! Trebuie cu- răţată grădina! Macul trebuie cules, uscat şi mă- cinat pentru cozonac; iar cânepa trebuie smulsă

şi dusă la râu, apoi să facem fire de cânepă pentru hainele noastre.

Drăcuşorul: (din sală): Bătrân ramolit! Trăim în mileniul – III! Boşorogule! OPIU şi MARI- JUANA – aşa să ştii! Ăsta-i viitorul care ne uneşte!

Bunicul: Acum, parcă aud şi eu ceva.

Drăcuşorul: (venind din sală): Are cineva o pungă goală? Strîng materiale refolosibile pen- tru reciclare!

Mihai: Am eu o pungă goală, în care a fost lap- te dulce!

Drăcuşorul: Priveşte-mă cu atenţie: cândva aici era lapte. Acum o să punem în pungă un pic de substanţă vrăjită şi apoi inspirăm adânc… şi încet, dar sigur, vom trece în lumea viselor! Asta înseamnă „reciclare şi refolosire”!

Bunicul: Cine eşti tu, puştiule?

Drăcuşorul: Eu!? Marele Afacerist Internaţio- nal al Alchimiei!…sau pe scurt: M A F I A!

Maria: Adică, eşti „Domn Profesor”?

Drăcuşorul: De faimă internaţională, păpuşică!

Mihai: Şi aveţi mulţi studenţi, „Domnule Prof.”?

Drăcuşorul: Din ce în ce mai multă, păpu- şoiule!

Maria: …şi ce vor deveni, la terminarea stu- diilor?

Drăcuşorul: (aparte): Nişte terminaţi, cum bine ai spus!

(apoi îi spune Mariei): Bogaţi şi total depen- denţi!

Bunicul: Mai degrabă săraci şi dependenţi de

„iarba dracului”, cum popular este numită o anumită cânepă…şi nişte „morţi vii”, cei care consumă opiu şi fumează marijuana!

Mihai: Şi ce, bunicule? E rău să visezi? E rău să mai tragi, aşa din când în când câte o ţigară?

E bărbătesc, nu?

Bunicul: Nu înseamna să devii bărbat, dacă fumezi! Şi-apoi, eu n-am spus că „e interzis să visezi”. O poţi face în somn, sau croindu-ţi pla- nuri de viitor…dar fără ajutorul drogurilor! Mi- hai, tu vrei să te otrăveşti?

Maria: (aparte): Nu-mi place de loc acest

„Prof. MAFIA”!

(apoi lui Mihai): Frăţioare, de ce nu-i răspunzi bunicului?

Mihai: Nu vreau să mă otrăvesc, bunicule!...şi nu vreau să visez forţat de cineva sau de…ceva anume! Dar nu înţeleg: Macul şi cânepa- sunt sau nu sunt folositoare?

Bunicul: Sunt folositoare pentru cei care au cugetul curat şi mintea limpede…şi sunt „moar- te sigură” pentru cei care sunt în slujba răului!

Drăcuşorul: (aparte): Bătrân ramolit şi repe- tent! (apoi adresându-se bătrânului): Auzi ba- bacule! Trăieşte în evul mediu - tataie! Lumea a evoluat!

Bunicule: Asta consideri tu „Evoluţie”? Spre ce? Spre violenţă, spre războaie, spre ura faţă de oameni, spre moarte? Asta înseamnă DRO- GURILE - „Domnul prof. MAFIA”!

Mihai: Adică cum „mă, domnule Mafia”: Tu vrei să mă înveţi cum să mor, să distrug viaţa şi cum să devin neom? Nu vreau o asemenea lecţie! Eu vreau altceva: vreau viaţă, bucurie, sănătate, pace şi bunăînţelegere între oameni!

Maria: …şi încă ceva: aş vrea să dispari din viaţa noastră pentru totdeauna! Înţelegi „mă, domnule Mafia”!

Drăcuşorul: Proştilor! Se vede că nu aţi „gustat din plăcerile vieţii, drogaţilor”!

Bunicul: Această plăcere este MOARTEA!

Aici la noi n-ai nici o şansă!

Mihai: …şi nicăieri pe pământ, acolo unde trăiesc oameni buni!

Maria: Dispari de aici, ca un vis urât, ca un coşmar, de care va trebui să scăpăm întreaga lume!

Drăcuşorul: (ameninţând): Voi lupta cu toată puterea împotriva voastră!

Bunicul: Te asigur, că şi noi vom lupta! Avem de partea noastră OAMENII, VIAŢA şi CRE- DINŢA!

Drăcuşorul: Mare brânză! Eu am de partea mea mişeii, proştii şi drogaţii!...şi nu-s puţini!

Vom avea noi grijă de asta! Nu-i aşa copii?

Mihai: Eu sunt alături de tine, bunicule!

Maria: Şi eu! Alături de voi vor fi toţi cei care IUBESC VIAŢA!

3. BOLNAV CU „PEDIGREE”!

Scenariu original pentru Teatru Forum-Dezba- tere

de Rudy Moca PERSONAJELE:

PACIENTUL

SOŢIA PACIENTULUI PORTARUL

ASISTENTA/ASISTENTUL MEDICAL MEDICUL

JOLLY-JOKER/MODERATORUL

Soţia P: Scoală, moooo….mâncaţa-ş ficatu, că- i după-masă déjà….

Pacientul: Chiamă doctorul că mi-ie rău,….pirand-o…

Soţia P: Ha,….te mănâncă răul, vede-te-aş porumbel călător…

Pacientul: Mâncate-ar hultanul pleşuv, fă prost-o…chiamă doctorul…,

Soţia P: După ce să-l chem. ?

Pacientul: După….uşă, animal-o…că acolo avem semnal…

Soţia P: Ptiu bengosule…ce să formez…

Pacientul: Numărul…

Soţia P: Care moooooo….

Pacientul: Ăla cu: 112….

Soţia P: Hauleoooooooo mooo,acela e cu Poliţia!

Pacientul: …şi cu SMURD-ul, cu Doctorul, fraier-o…

Soţia P: ..Îhî…formez 112 şi ce să zic lu domnu doctor Smurdu?

Pacientul: Nu îl chiamă „SMURD-u” tu fomeie…

Soţia P: Da…cum se intitulează mooooo?

Pacientul: Nu ştiu fă.

Soţia P: Atunci, cu cine vorbesc mo?

Pacientul: Cu SMURDU!

Soţia P: Cine-i ăla?

Pacientul: Salvarea, bată-te Dumnezeu de analfabetă…

Soţia P: Hopaaaaaa…aşa-i mo, tu terminaşi două clase,….licenţiatule…

Pacientul: Formează 112 şi vorbeşte, fomeie…

Soţia P: Cu cine mooooo?

Pacientul: Cu cine îţi va răspunde la apel….

(soţia formează 112 şi i se răspunde…)

Asistent: Alo! Da,…. Vă ascult….e o urgenţă?

…spune-ţi, vă rog…

Soţia P: Halooooooooo…tu eşti SMURDU?

Asistent: Serviciul de urgenţă SMURD…vă ascult…

Soţia P: Îhî…asculţi, fireaşi al dracu…ai apro- bare de la poliţie?

Asistent: Dacă aveţi chef de glumă, vă rog închideţi,...poate are altcineva nevoie de servi- ciul de urgenţă…

Soţia P: Să închid?!...da cine eşti tu să-mi spui mie când să tac?

Asistent: Vă rog…aici avem de lucru….

Soţia P: Şi? Te reţin eu? Am aici unu cu mianu spart…ce fac cu el?

Asistent: Ce are spart?

Soţia P: Muianu, făăă… clanţa… buşonu…

gura…

Asistent: Aha…cavitatea bucală…

Soţia P: N-are fă cu…buca nimic! Are lipsă trei dinţi…dintr-un croşeu de dreapta….

Asistent: Încercaţi la Stomatologie, vă rog….

Soţia P: Nu înţelegi fă că n-are cu sto- macu…are cu buşonu, lipsă 3 dinţi…

Asistent: Bine, bine…veniţi la urgenţă.

*** Stop ***

***** Actul - II - *****

(În faţa spitalului de urgenţă. Pacientul, soţia, şi cinci copii)

Portarul: Alooooooo…înapoi! Bilet de trimi- tere aveţi? Unde mergeţi?

Soţia P: La urgenţă, cu buşonu… adică cu gura păcătosului ăsta…

Portar: Şi? Toţi grămadă? Intră doar bolnavul şi o persoană..

Pacinetul: Lasă-i pe toţi, mâncaţa-ş ficaţii….

Soţia P: Ori toţi, ori…. Te spurc de-ţi merg fulgii…..

Pacientul: Dă-i fă, fomeie 10 euro şă închidă gura şi să deschidă poarta!

Soţia P: Ţine fă banii… să-i ai de lumânare pe lumea ailaltă… (ajung în faţa asistentului / asis- tentei)

Asistent: Dv. aţi sunat la 112?