DEPRESIE ŞI ANXIETATE LA PACIENŢII
DIAGNOSTICAŢI CU ALZHEIMER ÎN STADIUL DE DISFUNCŢIE COGNITIVĂ UŞOARĂ
AURELIA DRĂGHICI, LUMINIŢA BELDEAN
Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu
Rezumat: Disfuncţia cognitivă usoara(MCI–Mild Cognitive Impairment):constituie un concept clinic care defineste o tulburare izolata a memoriei cu conservarea capacitatii de efectuare a activitatilor zilnice.MCI se identifica cu primul stadiu al bolii Alzheimer.Uneori acestea se pot asocia cu depresia si anxietatea.
Cuvinte cheie: Alzheimer, depresie, anxietate
Abstract: Mild Cognitive Impairment MCI) represents a clinical concept which defines an isolated memory disorder with the preservation of the daily activities performance. MCI is identified with the first stage of the Alzheimer’s disease. Sometimes, these may be associated with depression and anxiety.
Keywords: Alzheimer, depression, anxiety.
OBIECTIVELELE CERCETĂRII
1. Interpretarea cantitativa a anxietaţii, depresiei, severitatea MCI concomitent cu diferenţierea pe sexe şi vârstă
2. Stabilirea frecvenţei de apariţie cât şi procentual a anxietăţii şi depresiei la pacienţii lotului cu MCI
IPOTEZELE DE LUCRU
1. Nivelul de anxietate va fi corelat pozitiv cu nivelul depresiei în lotul de subiecţi
2. Nivelul depresiei va fi corelat cu nivelul disfuncţiei cognitive (cognitive impairment)
Lot de subiecţi: 34 de subiecţi diagnosticaţi cu Alzheimer şi MCI internaţi în Clinica de Neurologie şi Psihiatrie – Sibiu.
Instrumente folosite: cu BDI (Beck Depression Inventory
HDRS (Hamilton Depression Rating Scale MMSE (Mini Mintal State Evaluation);
REZULTATE ŞI CONCLUZII
Ipotezele studiului au fost infirmate statistic, iar acest lucru are următoarele implicaţii clinice; nu ne permitem să afirmăm pentru acest lot de subiecţi că creştrea nivelului de anxietate este în corelaţie pozitivă cu creşterea nivelului de depresie.
I. PREZENTARE TEORETICĂ (concepte cheie) Depresia: definiţia de cea mai largă generalitate consideră depresia ca o prăbuşire a dispoziţiei bazale, cu
actualizarea trăirilor neplăcute, triste şi ameninţătoare.
Puternica participare afectivă, trăirea profundă a acestei stări, antrenarea comportamentală consensuală sunt tot atâtea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativă; este cel mai frecvent întâlnit fenomen psihopatologic în practică. Aproximativ jumatate dintre pacienţii cu demenţă prezintă episoade depresive majore sau minore. Depresia la vârstnici – numită depresie geriatrică – se caracterizeazî prin anumite trăsături specifice. "Vârstnicul se simte trist, este apatic, adinamic, are o slăbiciune fizică inexplicabilă, astenie fizică şi psihică. De asemenea, el acuză lipsa interesului şi a preocupărilor. Altă caracteristică este reprezentată de echivalentele somatice ale depresiei, în special din sfera cardiovasculară şi digestivă. Pacienţii acuză palpitaţii, dureri în piept, senzaţie de oboseală la efort mic, dureri abdominale difuze". Un alt semn clinic important pentru depresia geriatrică este scăderea în greutate. Aproape toţi bătrânii depresivi îşi pierd pofta de mâncare şi slăbesc.
Insomnia este un alt simptom important. Ea este însoţită de agitaţie sau nelinişte psihomotorie. Pacientul se foieşte în pat, nu-şi găseşte locul, nu doarme, se învârteşte prin casă. În general, partenerul de viaţă mărturiseşte că suferindul nu doarme, este îngândurat, pesimist, are senzaţia că este o povară, că este mai bine ca totul să se termine pentru el, pentru că nu mai este bun de nimic.
Foarte grav este că rata suicidului este destul de ridicată la pacienţii depresivi de peste 65 de ani.
Anxietatea: este unul din atributele existenţei umane, dar nu din categoria acelora care o menţin, precum nevoia de hrană, de adăpost, de perpetuare, ci ca un corolar al lor, un fel de însoţitor din umbră al pornirilor şi încercărilor omeneşti. Anxietatea implică sentimente subiective (de exemplu îngrijorarea), răspunsuri fiziologice (de exemplu tahicardie, hipercortizolemie), precum şi răspunsuri comportamentale (de exemplu evitarea). Anxietatea devine patologică atunci când se manifestă fără o motivaţie raţională şi este retrăită frecvent sau devine cronică. În astfel de cazuri nu mai este adaptativă, este resimţită ca o suferinţă şi devine suportabilă numai prin renunţarea la firesc şi plăcut, limitând existenţa individului la strategii de evitare sau de compensare.
Disfuncţia cognitivă uşoară (MCI – Mild Cognitive Impairment): constituie un concept clinic care defineşte o tulburare izolată a memoriei cu conservarea capacităţii de efectuare a activităţilor zilnice. Aceasta constituie un stadiu timpuriu în apariţia ulteriaoară a unei demenţe (în particular demenţa de tip Alzheimer).
Conceptul modern de disfuncţie cognitivă uşoară a fost propus în 1997 de către Petersen şi colab. Şi se referă la un deficit de memorie mai mare decât cel aşteptat la o persoană de o anumită vârstă şi un anumit nivel educaţional. MCI reprezintă deci faza de tranziţie între declinul cognitiv normal asociat vârstei şi declinul cognitiv patologic caracteristic bolii Alzheimer. Acest declin cognitiv patologic afectează pe lângă memorie şi atenţia, limbajul, raţionamentul, capacitatea de planificare, scris - citit.
Boala Alhzeimer:constituie o afecţiune neurodegenerativă caracterizată printr-o demenţă progresivă care afectează în general persoanele în vârstă.
Stadializarea bolii Alzheimer STADIUL UŞOR
Funcţia cognitivă afectată:
- reamintire / învăţare - tulburări de memorie:
dificultatea de a-şi reaminti informaţii anterior învăţate şi imposibilitatea de a acumula informaţii noi. Primele care se pierd sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate
- găsirea cuvintelor: bolnavul nu îşi mai găseşte cuvintele, chiar pentru noţiuni simple.
- rezolvarea de probleme: tulburări ale funcţiilor de organizare a activităţilor zilnice, incapacitatea de a lua decizii.
- judecata
- capacitate de calcul Deteriorarea funcţională:
- profesională - folosirea banilor - prepararea mâncării - întreţinerea casei - citit / scris - hobby-uri
Tulburări de comportament:
- apatie: este o importantă sursă de distres pentru apărţinători. Reprezintă o perturbare a motivaţiei, asociată cu pierderea interesului, fatigabilitate, retard motor şi aplatizare afectivă. Severitatea acestor simptome se corelează cu severitatea tulburărilor cognitive şi a depresiei
- izolare - depresie - iritabilitate
STADIUL MODERAT Funcţia cognitivă afectată:
- memoria recentă (sau memoria îndepărtată)
- limbaj (numirea obiectelor, sintaxa, fenomene afazice)
- orientare vizuo-spaţială - orientare temporo-spaţială Deteriorarea funcţională:
- incapacitatea realizării activităţilor zilnice - pierderea lucrurilor
- dezorientarea spaţială
- dificultăţi de îmbrăcare (în alegerea lucrurilor adecvate şi îmbrăcarea lor)
Tulburări de comportament:
- idei delirante - depresie
- tendinţa de a se rătăci - insomnii
- agitaţie
- agresivitate / violenţă STADIUL SEVER Funcţia cognitivă afectată:
- dificultăţi de realizare a activităţilor obişnuite (apraxie)
- tulburări severe ale limbajului (mutism) Deteriorarea funcţională:
- pierderea capacităţii de a efectua activităţile zilnice de bază: îmbrăcat / toaleta / baie /alimentare /deplasare
Tulburări de comportament:
- agitaţie / apatie
- insomnii / inversarea ritmului nictemeral - incontinenţă
- mers imposibil - altă simptomatologie Argumentarea alegerii temei
Înaintarea în vârstă este asociată cu anumite pierderi în “zona cognitivă”, (memorie, atenţie), similare pierderii forţei musculare prin îmbătrânire. Motivaţia alegerii temei, are ca punct de pornire necesitatea surprinderii declinului asociat cu disfuncţia cognitivă usoară, precum şi asocierea acesteia cu alte simptomatologii (depresia, anxietatea) în vederea unui prognostic pozitiv pentru pacientul diagnosticat cu boala Alzheimer. Odată identificată disfuncţia cognitivă uşoară,
0 +1 +2
-1 -2
MCI
Adaptat după: Ritchie & Touchon. Lancet 2000; 355: 225-228
Performanţa cognitivă
% din populaţie
Funcţie cognitivă
normală Incapacitatea
de a trăi independent
Demenţă
Perspectiva transversală
Deviaţii standard de la normal MCI – Mild Cognitive Impairment
tratamentul instituit încetineşte sau chiar frânează alunecarea spre boala demenţei senile Alzheimer. Tot mai des specialistii care lucreaza cu bolnavii de Alzheimer trag importante semnale de alarmă în acest sens, al diagnosticării precoce şi instituiriii tratamentului medicamentos tocmai pentru că s-a demonstrat că îngrijitea unui bolnav în stadiile avanaste ale bolii costă societatea mult mai multe resurse umane şi materiale. În prelungirea firească a acestui obiectiv am ales focusarea pe disfuncţia cognitivă uşoară, anxietate şi depresie, pentru a identifica proporţiile lor de manifestare sau posibilele corelaţii ale acestora cu disfuncţia cognitivă uşoară.
II. METODOLOGIA CERCETĂRII
Obiectivul general al lucrării:este constituit de explorarea interacţiunii variabilelor alese în acest studiu.
Obiectivelele cercetării – decurg natural ca urmare a alegerii modelului de cercetare cu variabile măsurate “intrasubiect” astfel avem următoarele:
Interpretarea cantitativă a rezultatelor pentru anxietate, depresie, severitatea MCI diferenţiat pe sexe şi vârstă.
Stabilirea frecvenţei de apariţie a anxietăţii şi depresiei la pacienţii lotului cu MCI şi boala Alzheimer.
Ipotezele de lucru:
1. Nivelul de anxietateva fi corelat pozitiv cu nivelul depresiei pentru lotul de subiecţi
2. Nivelul depresiei va fi corelat pozitiv cu nivelul disfuncţiei cognitive pentru acest lot de subiecţi Caracterizarea lotului de subiecţi:
- Au fost luate în studiu doar persoane diagnosticate cu Alhzeimer, în stadiul de disfuncţie cognitivă uşoară, internate în secţiile de Neurologie şi Psihiatrie, Sibiu (perioada martie – mai 2007); aceste persoane au fost informate despre includerea lor în acest studiu şi şi-au exprimat acordul de participare;
- 34 pacienţi (19 bărbaţi, 15 femei), cu vârste cuprinse între 54 şi 83 ani împliniţi la data efectuării studiului.
Prezentarea metodei şi a condiţiilor investigaţiei:
metoda de lucru este cea specifică psihologiei clinice şi are la bază interviul clinic, observaţia şi aplicarea instrumentelor alese pentru psihodiagnoză. Examinarea pacienţilor s-a facut individual;
Variabilele urmărite în acest sudiu:
Sex (masculin/feminin) Vârsta pacienţilor (54-83 ani)
Durata bolii (Alzheimer): reprezintă timpul scurs de la diagnosticare până la data efectuării studiului; va fi exprimată în ani.
Disfuncţia cognitivă uşoară: determinată cu MMSE (Mini Mintal State Evaluation)
Depresia: BDI (Beck Depression Inventory)
Anxietatea: măsurată folosind HAS (Hamilton Anxiety Scale)
Instrumentele de măsură folosite au fost aplicate tuturor subiecţilor selectaţi pentru acest studiu;
Disfuncţia cognitivă uşoară a fost analizată folosind MMSE (Mini Mintal State Evaluation): este un
instrument uşor de aplicat, adecvat pentru categoria de subiecţi aleasă în studiul de faţă (persoane vârstnice); în alegerea pacienţilor s-a folosit drept criteriu diagnosticul clinic de boala Alzheimer care au disfuncţie cognitivă uşoară, ceea ce în cazul de faţă reprezintă un scor pentru MMSE cuprins între 21-30; punctele sunt acordate pentru răspunsul corect la itemii fiecărei arii; este testul cel mai larg utilizat pentru screening-ul rapid al fucţiei cognitive;
30 este scorul maxim pe această scală şi este echivalentul funcţiei cognitive normale; funcţiile cognitive surprinse de MMSE sunt: atenţia şi concentrarea, orientarea temporală şi spaţială, memoria de scurtă durată, funcţiile vizuo-spaţiale, limbajul, scris-cititul;
Depresia a fost evaluată cu BDI (Beck Depression Inventory): cuprinde 21 de itemi diferiţi în funcţie de prezenţa ori severitatea simptomelor, reflectându-se astfel grade de intensitate în trei trepte: 0, 1, 2. Treapta 0 defineşte absenţa simptomelor depresive;
pentru fiecare categorie subiectul trebuie să aleagă varianta care i se potriveşte cel mai bine; cele 21 de categorii (consideraţi itemi) reprezintă de fapt acele aspecte care sau dovedit cele mai relevante în cazul existenţei depresiei. Sunt considerate ca fiind edificatoare următoarele dimensiuni: tristeţe, pesimism, sentimentul eşecului, insatisfacţie, vinovăţie, sentimentul pedepsei, neplăcerea faţă de sine, autoacuzarea, autoagresiune, plâns, iritabilitate, retragere socială, nehotărâre, modificări ale imaginii de sine, tulburări de somn, fatigabilitate, pierdere în greutate. Este de remarcat ca celle 21 de dimensiuni fac parte din sfere diferite, unele referindu-se la sentimentele şi atitudinile subiecţilor faţă de sine, faţă de ceilalţi şi faţă de viitor, altele vizând comportamentele şi atitudinile acestora. Inventarul de depresie Beck permite explorarea stării depresive cât şi a severităţii acesteia, cele trei categorii de de factori, respectiv afectivi, cognitivi, somatici conferind scoruri care indică frecvenţa şi intensitatea simptomelor. Astfel factorul afectiv cuprinde itemii 1, 4, 10, 11 evaluând dispoziţie depresivă, tristeţea, nemulţumirea, plânsul şi iritabilitatea; Factorul cognitiv vizează itemii 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 12. 13 constituiţi pentru evaluarea funcţiilor verbal- cognitive; cel de-al treilea facor- cel somatic, cu itemii 15.16,17,18,19,20,21 definitorii pentru paleta de feomene neuro-somato-psihice.
Anxietatea a fost măsurată folosind HAS (Hamilton Anxiety Scale): pentru evaluarea severităţii anxietăţii; a fost dezvoltată în anii ’50 pentru a evalua atât simptomele cognitive cât şi pe cele somatice; scala are 14 itemi, fiecare fiind cotat de la 0 la 4, cu un total de 56 de puncte;
scorul total obţinut de un subiect pe această scală se împarte la 14 (nr itemilor); un scor final astfel obţinut de minim 1 a fost propus de ca limită inferioară a anxietăţii semnificative din punct de vedere clinic; respectiv: 1- nivel slab al anxietăţii; 2-nivel moderat al anxietăţii; 3- nivel sever al anxietăţii; 4-nivel foarte sever al anxietăţii;
III. PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR
- datele au fost colectate în intervalul de timp martie – mai 2007, iar prezentarea lor se află la anexe adunate
într-un tabel centralizator; fiecare subiect a fost identificat cu un nr. de cod, iar restul variabilelor studiului se pot vedea în acestă anexă
Analiza preliminară a datelor
- -aici sunt prezentate primele grupări de scoruri relevante clinic şi non-clinic pentru depresie şi anxietate
- din cei 34 de subiecţi 41% au inregistrat scoruri semnificative clinic pentru depresie,d în care 20,5%
au fost femei şi 20,5% au fost bărbaţi; deci proporţia repartzată pe sex este egală în cazul scorurilor pacienţilor diagnosticaţi cu Alzheimer, disfuncţie cognitivă uşoară şi depresie 59% nu au prezentat scoruri semnificative clinic pentru depresie, iar repartiţia pe sex este următoarea: 24% bărbaţi şi 35%
femei; 32% dintre pacienţi au înregistrat scoruri semnificative clinic la anxietate, dintre care 15% au fost bărbaţi şi 17% femei; procentul cazurilor repartizate pe sex care au înregistrat scoruri clinice la anxietate este sensibil egal pentru femei şi bărbaţi în timp ce 68% dintre pacienţii cu Alzeimer, disfuncţie cognitivă uşoară nu au scoruri semnificative clinic pentru anxietate, din care 27%
sunt femei şi 41% sunt bărbaţi; aici proprţia cazurilor non-clinice înclină semnificativ pentru genul masculin
Analiza pe frecvenţa de apariţie a scorurilor de la MMSE; reamintesc că pentru disfuncţia cognitivă uşoară au fost luate în calcul scoruri cuprinse între 21-30 (unde 21 înseamnă limita între disfuncţia cognitivă uşoară şi cea medie de la 21 în jos).
Histograma distribuţiei de frecvenţe pentru MMSE
- Astfel, cele mai multe cazuri (8 subiecţi) au avut scor de 21 la MMSE, urmat de 7 subiecţi cu scor de 26 şi
alţi 6 cu scor de 23;4 subiecţi au avut scor de de 25, iar pentru scor de 22 şi 24 au fost câte 3 subiecţi Histograma distribuţiei de frecvente pentru scorurile BDI (BDI:0-10 scor nesemnificativ clinic; 11-26 depresie uşoară; 27-42 depresie medie; 44-52 depresie gravă; peste 53 depresie majoră)
- se poate observa distribuţia a 22 de subiecţi în faza de scoruri nesemnificative clinic; de asemenea, pe lotul de subiecţi studiaţi nu s-au înregistrat scoruri extreme (a fost doar un subiect care a avut un scor de 45 ca valoare extremă).
Analiza datelor.
Am dorit să vedem care este vârsta medie a pacienţilor cuprinşi în eşantion şi vârsta medie de evoluţie a bolii, diferenţiate pe sex (femei /bărbaţi)0; calculul a fost efectuat pe un interval de incrdere pentru 95% din mediile eşantionului:
Vârsta medie a bărbaţilor cu disfuncţie cognitivă incipientă din lotul studiat a fost 67,68±4,12 iar durata medie a bolii 2,57±0,37, iar pentru femei vârsta medie este 71,26 ± 4,52 şi durata medie a bolii 2,8 ± 0,60.
Testarea ipotezelor.
Ip 1: Nivelul de anxietate va fi corelat pozitiv cu nivelul depresiei în lotul de subiecţi
Evaluarea asocierii între depresie şi anxietate nu s-a putut realiza din punct de vedere statistic, deoarece numărul de cazuri cu simptome semnificative clinic pentru ambele variabile, cât şi numărul de perechi de scoruri este foarte mic (doar trei pacienţi au prezentat scoruri semnificative clinic la ambele scalele (depresie şi anxietate) şi prin urmare nu am putut stabili o relaţie directă între aceste variabile (în două din cele trei cazuri lucrurile au stat astfel: nivelul de depresie înregistrat a fost mediu şi anxietatea slabă; iar la un alt caz nivelul depresiei a fost mediu şi anxietatea moderată).
Acest lucru mă face să pledez pentru infirmarea ipotezei 1, lucru care nu ne permite să afirmăm pentru acest lot de subiecţi ca o creştre a nivelului de anxietate este în corelaţie pozitivă cu creşterea nivelului de depresie;
Ip2: Nivelul depresiei va fi corelat cu nivelul disfuncţiei cognitive
Deşi variabilele sunt măsurate pe scale de interval, distribuţia scorurilor BDI se abate de la normalitate,
Sex BDI
clinic
BDI non -clinic
HAM- ANX clinic
HAM - ANX non -clinic
bărbaţi 7 8 5 14
femei 7 12 6 9
Total 14 20 11 23
motiv pentru care s-a optat pentru o corelaţie neparametrica. Valoarea r Spearman - 0,22, nu este însă semnificativă din punct de vedere statistic. Deci şi această ipoteză se infirmă din punct de vedere statistic; acest lucru are următoarea semnificaţie din punct de vedere clinic: că nivelul disfuncţiei cognitive nu este în relaţie directă cu nivelul depresiei (cu alte cuvinte, un scor mare din puct de vedere clinic pentru depresie nu influienţează în mod semnificativ deteriorarea cognitivă).
IV. CONCLUZII, PROPUNERI ŞI DISCUŢII
Ambele ipoteze ale studiului au fost infirmate.
Din punct de vedere clinic aceasta înseamnă că pentru lotul de pacienţi avut în vedere:
- nu ne permite să afirmăm că o creştre a nivelului de anxietate este în corelaţie pozitivă cu creşterea nivelului de depresie;
- că nivelul disfuncţiei cognitive nu este în relaţie directă cu nivelul depresiei (cu alte cuvinte, un scor mare din puct de vedere clinic pentru depresie nu influienţează în mod semnificativ deteriorarea cognitivă)
- 41% au inregistrat scoruri semnificative clinic pentru depresie (20,5% au fost femei ţi 20,5% au fost bărbaţi); deci proporţia repartzată pe sex este egală în cazul scorurilor pacienţilor diagnosticaţi cu Alzheimer, disfuncţie cognitivă uşoară şi depresie
- 59% nu au prezentat scoruri semnificative clinic pentru depresie, iar repartiţia pe sex este urmatoarea: 24% bărbaşi şi 35% femei;
- (32% dintre pacienţi au înregistrat scoruri semnificative clinic la anxietate 15% au fost bărbaţi şi 17% femei); procentul cazurilor repartizate pe sex care au inregistrat scoruri clinice la anxietate este sensibil egal pentru femei şi bărbaţi
- în timp ce 68% dintre pacienţii cu Alzeimer, disfuncţie cognitivă uşoară nu au scoruri semnificative clinic pentru anxietate (27% sunt femei şi 41% sunt bărbaţi); aici proporţia cazurilor non-clinice înclină semnificativ pozitiv pentru genul masculin (în sensul că femeile sunt mai afectate de anxietate în acest caz).
Limitele studiului: datorită faptului că eşantionarea nu a fost făcută după criterii statistice, raportată la întreg universul populaţiei de pacienţi cu
boala Alzheimer şi disfuncţie cognitivă uşoară, extinderea rezultatelor nu este posibilă;
Propuneri:
- pentru pacientul cu Boala Alzheimer aflat în primul stadiu (şi nu numai) se pot înfiinţa grupuri de suport, grupuri de discuţii;
- dezvoltarea de terapii ocupaţionale în centre de zi ar fi o altă alternativă pentru repolarizarea vârstnicului cu probleme de sănătate;
- consilierea aparţinătorilor; ajutatrea pacientului şi a familiilor să cunoască mai bine boala şi dezvoltarea de strategii de coping.
BIBLIOGRAFIE
1. Adams R.D.: Victor M: Princiles of neurology/McGraw-Hill Inc.New York.1997
2. Allain H, Bentue-Ferrer D, Belliard S şi col. Le declin cognitif modere ou le mild cognitive impairment(MCI):perspectives therapeutiques.Rev Neurol(Paris) 2002;158:
3. Anthony Hopkins: Clinical Neurology. Oxford-New York-Tokyo, Oxford University Press 2002.
4. Ardelean M, Suciu R, Nirestean A: Tulburări din spectrul anxietăţii, Ed.Medicală Calistro, 2006 5. David D.: Metodologia cercetării clinice, Polirom,
2006
6. Devand DP, Lawlor BA. Treatment of behavioral and psychological symptoms in dementia.Martin Dunitz Ltd.London 2000
7. Goetz C G, Pappert E J: Textbook of Clinical Neurology.2nd ed. Philadelphia, Pa:Saunders; 2005 8. Pereanu M.: Neurologie Clinică, Editura Universităţii
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2003
9. Laurent B, Thomas Anterion C. Incertitudes et limit du MCI.Apport de la neuropsychologie. Rev Neurol.
Paris, 2002
10. Mitrofan I.: Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Editura Polirom, 2003
11. Rascanu R.: Introducere în psihodiagnoză clinică, vol I+II Ed. Universităţii din Bucureşti, 2006
12. Rascanu R.: Psihologie Aplicată, Editura Universităţii Bucureşti, 2007
13. K. Blennow, M. Leon & H. Zetterberg: Alzheimer's disease. The Lancet 2006, 368, pp. 387-403.
14. Kolomiets SJ,PonomarevVV:Depression and anxiety in Parkinson’s disease.European Journal of Neurology,sept,2006
Beck Depressio
n Inventory
Mini Mental
Status Evaluat ion Spearman'
s rho
Beck Depress ion Inventor y
Correlation
Coefficient 1,000 -,227
Sig. (2-tailed) . ,198
N 34 34
Mini Mental Status Evaluati on
Correlation
Coefficient -,227 1,000
Sig. (2-tailed) ,198 .
N 34 34
