PuBLicistică LiteRARă

eminescu

mihai eminescu (1850–1889) este cea mai importantă figură a lite­

raturii române din secolul al XiX­lea și autorul cu cea mai mare influență asupra creației literare din secolul ce i­a urmat. O personalitate care a făcut epocă, acea epocă pe care istoriile literare și manualele o numesc, pe drept cuvânt, a „marilor clasici“. Puternica înrâurire a poetului, la îndemnul căruia au început să scrie cei doi prieteni ai săi, slavici și creangă, a făcut ca literatura română să cunoască, la sfârșit de secol XiX, momentul ei de clasicitate.

La scurtă vreme după moartea sa, și nu fără legătură cu mărturiile con­

tem poranilor care făcuseră din extrema suferință a vieții și din „nebunia poetului“ un fundal pentru lectura poeziei sale, figura lui eminescu a căpătat dimensiuni mitice, iar poezia sa a devenit, în mentalul colectiv al românilor, Poezia însăși. Foarte curând a fost recunoscut drept „poet național“, iar editarea operei sale a reprezentat una dintre cele mai mari provocări pentru filologia românească. În anii ’30 ai secolului trecut, Perpessicius a inițiat ediția științifică de Opere, un act cultural unic la noi, continuat și dus la capăt, până în anii ’80, de o echipă a muzeului Literaturii Române, condusă de Petru creția și D. Vatamaniuc. cinci volume ale acestei ediții cuprind vasta publicistică eminesciană, texte pline de savoare și de temperament artistic, rămase totuși, până acum, puțin cunoscute publicului larg.

cătălin cioabă (n. 1970) este lector la Facultatea de Filozofie din uni­

versitatea București. Doctor în filozofie, din anul 2005, al universităţii din București. stagii de studii și de cercetare la Viena, Freiburg, münchen, Heidelberg și Paris. Autor a mai multe traduceri de texte­sursă din filo ­ zofia germană (Heidegger, Wittgenstein). ediții: Mărturii despre Emi­

nescu (Humanitas, 2013), mihai eminescu, Poezii (Humanitas, 2014), mihai eminescu, Versuri din manuscrise (Humanitas, 2015, împreună cu ioana Bot).

ioan milică (n. 1976) este conferențiar la Facultatea de Litere a univer­

sității „Ale xandru ioan cuza“ din iași, specializat în lingvistică teoretică și apli cată, retorică, pragmatică și stilistică. cărți: Expresivitatea argoului (2009), Lumi discursive (2013) și Noțiuni de stilistică (2014). coeditor și membru în comitele editoriale a mai multe reviste științifice: Diacronia (iași), Text și discurs religios (iași), Analele Științifice ale Uni versității

„Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. Lingvistică, Limba Română (chișinău).

eminescu

PuBLicistică LiteRARă

Convorbiri literare • Curierul de Iași Timpul • Fântâna Blanduziei

selecție, note și prefață de cătăLin ciOABă și iOAn miLică

coperta: ioana nedelcu

tehnoredactor: manuela măxineanu corector: cristian negoiţă

DtP: iuliana constantinescu, Dan Dulgheru tipărit la Radin Print,

prin reprezentantul său exclusiv pentru România, 4 colours, www.4colours.ro

© HumAnitAs, 2018, pentru prezenta ediţie

Descrierea ciP a Bibliotecii naţionale a României eminescu, mihai

Publicistică literară: convorbiri literare, curierul de iași, timpul, Fântâna Blanduziei / mihai eminescu;

selecţie, note și pref. de cătălin cioabă și ioan milică. – București: Humanitas, 2018

isBn 978­973­50­5952­1

i. cioabă, cătălin (antolog.; note; pref.) ii. milică, ioan (antolog.; note; pref.) 821.135.1

eDituRA HumAnitAs

Piaţa Presei Libere 1, 013701 București, România tel. 021 / 408 83 50, fax 021 / 408 83 51

www.humanitas.ro

comenzi online: www.libhumanitas.ro comenzi prin e­mail: [email protected] comenzi telefonice: 021 311 23 30

Notă asupra ediției

textele au fost antologate din ediția de Opere, vol. iX–Xiii (cf. Bibliografia de la sfârșitul volumului), și respectă, cu minime modificări, normele grafice stabilite acolo. Paternitatea lor, așa cum a fost stabilită în ediţia mai sus menţionată, nu a fost repusă în discuție. selecția a constat, în majoritatea cazurilor, în repro­

ducerea integrală a textelor; când ele au fost reproduse doar parţial, am marcat de fiecare dată excluderile cu „[…]“. Articolele au fost dispuse în ordinea cronologică a apariției lor. La sfârșitul fiecăruia apare menționată data apariției, urmată de trimiterea la locul său în ediția de Opere (de exemplu, în cazul primului text din volum: 18 martie 1875 | edP iX, 106–107). În cazul articolelor cu paternitate incertă, am semnalat acest lucru la sfârșitul referințelor, după fiecare în parte.

multe dintre articolele ce apăreau în ziarele vremii nu pur­

tau titlu. La apariția în volum, au primit însă un titlu din par­

tea editorilor, care reproduce primele cuvinte ale frazei de început. În ediția de față, titlurile care apar și în pagina de ziar sunt reproduse cu majuscule, în vreme ce fragmentele de în­

ceput de text alese de editori drept titluri (și pe care le­am păstrat neschimbate) sunt reproduse aici cu literă de rând, re­

nunţând la convenţia parantezelor drepte, dar păstrând cele trei puncte de legătură cu textul. Articolele au apărut în ma­

joritatea lor nesemnate, însă, atunci când purtau semnătură, cu iniţiale sau pseudonim, aceasta a fost reprodusă.

22 Notă asupra ediţiei

cronologia și documentarea iconografică a volumului au fost realizate de cătălin cioabă. Legendele ilustraţiilor, atunci când nu au fost așezate la locul lor din pagină, au fost menţio­

nate în secţiunea Legende și credite foto.

calde mulțumiri i se cuvin domnului Adrian tudurachi, cercetător la institutul de Lingvistică și istorie literară „sextil Pușcariu“ din cluj, pentru lectura sa atentă și îndreptările suge­

rate la secțiunea cronologie.

PuBLicistică LiteRARă

„…noi, negustorii de gogoși și de brașoave, adică noi, gazetarii, suntem foarte ocupați. […] Căci negustoria asta, pe lângă că n­aduce nimic, nici nu te îngăduie să închizi o zi, două dugheana și să mai iei lumea­n cap, ci­n toate zilele trebuie omul să­și bată capul ca să afle minciuni nouă.“

mihai eminescu scrisoare către Gheorghe eminovici,

18 martie 1881

Convorbiri literare

YEUDO – KUNHGETIKOS De A.i. ODOBescu BucuReȘti, 1874 Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăți de marmură, de piatră colorată, de sticlă sau de lut ars, colorile naturei. La lucrări de o simetrie geo­

metrică sau unde acele erau menite de­a fi văzute de departe, bucățile puteau fi mai mari, fără a prezenta ochiului asprimi în trecerile de la umbră la lumină, și vice­versa; la pic turi însă menite să fie privite de aproape, bucățile mineralice înfățișau puncte colorate și erau numai de grosimea unui ac. Artistul își taie din sticlă și din marmură ținte de grosimea indicată, aco­

pere o placă de metal cu un fel de aluat (care uscat devine vârtos ca piatra) și, pe când e moale încă, el schițează desemnul său și apoi înfinge țintele de colori una lângă alta, des și într­un amestec hotărât de mai nainte. O pictură în puncte de mar­

mură, un fel de broderie în piatră; ci, pe când la broderia co­

mună colorile deosebite sunt reprezintate printr­un fir deosebit, la mozaic fiecare împunsătură cere un alt ac. După ce placa era pe deplin lucrată și uscată, suprafața se netezea și i se da o poleitură care te face să crezi că întregul tablou a cres cut în piatră și nu ar fi făcut de mâni omenești.

40 Publicistică literară

Difficiles nugae.¹ A înfige o singură țintă colorată pe răbdă­

toarea hârtie nu e nimic, dar a le așeza cu acea profuziune cu care o face autorul cărții ^YEUDO – KUNHGETIKOS cu vremea devin nimicuri foarte grele. epistolă, menită a fi precuvântarea cărții Manualul vânătorului, ea a crescut sub mânile autorului ei într­un volum de observații, aluziuni, descrieri, ironii și pagine de erudiție. stilul deci e cel epistolar – al scrisorilor intime. scrisoarea intimă înlocuiește graiul viu, conversația, de aceea lipsesc din ea grămădirile de abstracții, perioadele încăr­

cate cu propoziții subordinate; ca și în conversații, vorbirea se mișcă în scurte propoziții principale și relațiile logice ale cu­

getărilor se cunosc mai mult din cuprinsul propozițiilor decât din forma gramaticală a combinării lor. nici inorânduirea ma­

teriei nu e atât de strict ținută și cugetările se înfățișează în șirul în care s­au prezentat ca inspirații ale momentului. În sfârșit, autorul se servește de toate prerogativele stilului epis­

tolar, chiar de post­scriptum. Astfel, luând vânătoarea din anti­

citate, din evul­mediu, din vremea modernă, tablouri vii ce urmează când cu răpeziciune, când încetinel, îmbrăcate într­o melancolică descripție, până ce sfârșești cartea, fără să știi cum ai ajuns la capătul ei. Limba e curată și are farmecul noutății.

O mulțime de cuvinte și forme idiomatice, până acum scrise puțin sau de fel, dar a căror origine întăritoare este limba po­

porului nostru, fac cartea prețioasă și din punct de vedere le­

xical; citațiile arată gustul și cultura autorului, în sfârșit, pentru a ne servi de o locuțiune din care provine originea cuvântului 1. Vers ironic din opera poetului latin marțial (Epigrame, ii, 86, 9),

„nimicuri chinuite“, pe care Odobescu îl pusese, ca motto, în deschiderea lucrării sale panoramice. Astfel, ironia lui marțial la adresa poeților care trudesc fără har pentru a crea versuri nereușite, ironie al cărei ecou se regăsește în strofa a doua a poeziei Criticilor mei (1876), este valorificată, în prezentarea de carte, ca emblemă retorică a originalității și erudiției.

41 Convorbiri literare

nuga (arcaic noga, nogae), nu se poate zice despre cartea auto­

rului ceea ce se poate spune pentru altele: „non nauci esse“¹. De­aceea nu ne place capitolul Xii, dar ca aluziune la „socie­

tatea Academică“ treacă!

Fiindcă e propriu scrierilor bune că nu pot fi analizate așa încât să se deie o idee despre cuprinsul și forma lor și în urmă totuși reproducerea se însărcinează cel puțin parțial cu icoana operei, de aceea, urmând acest vechi și comod obicei, repro­

ducem cap. X și Xi mai în întregimea lor. În ele se vor găsi:

farmecul limbei, modul de­a scrie și de­a adnota a autorului, precum ș­o frumoasă poveste.

18 martie 1875 | edP iX, 106–107

cARte PeDAGOGică A ieșit de sub tipar Povățuitoriul la citire prin scriere după sistema fonetică de institutorii Gheorghe inăchescu și ioan creangă. La cea dintâi privire cartea se deosebește în mod fa­

vorabil prin espunerea clară și vie a metodului intuitiv. eser ci­

țiele de intuițiune de la începutul cărții arată că nu este numai 1. În rezonanță cu „nimicurile chinuite“ din epigrama lui marțial,

„Turpe est difficiles habere nugas / Et stultus labor est ineptiarum“ (Epigrame, ii, 86), în acest loc e invocată o raritate lingvistică referitoare la fleacuri și nimicuri, o structură idiomatică latină întâlnită în scrierile unor autori latini precum Plaut și Apuleius și fixată, ulterior, prin traducere, în tezau­

rul idiomatic al unor limbi europene de cultură precum germana (lat. non nauci esse : „nichts wert sein“, „keinen Pfifferling wert sein“). sugestia pe care o implică folosirea maximei latine este că lucrarea lui Odobescu e departe de a fi un fleac.

42 Publicistică literară

rezultatul studiilor teoretice făcute în această materie, ci toto­

dată fructul lungei esperiențe a unor învățători înzestrați de la natură cu darul de a instrui. Recomandăm această carte cu tot dinadinsul tuturor institutorilor de clasa i­a, tuturor părinților cari ar dori să învețe singuri pe copiii lor scrierea și citirea în mod ușor și interesant. ea este un vade­mecum al învățătoriu­

lui elementar și un pendent neapărat la Metoada nouă de scri­

ere și citire compusă de aceiași învățători.

21 mai 1876 | edP iX, 112

un ZiAR nOu un ziar nou a apărut cu numele Bacăul. e de prisos a spune locul unde a apărut. Oricine poate să­l găsească.¹

26 mai 1876 | edP iX, 116

Renumita romanțieră franceză Aurora Dudevant,…

cunoscută sub numele literar de George sand, a murit. Această femeie rară prin talente, energie de simțământ și frumusețe e de origine germană. Despre partea tătâni­său se trage din moritz de saxa, fiul natural al regelui August ii, despre partea mumei 1. Deși „tonul rece al semnalării“ (cf. edP iX, 547) ar putea reflecta scepticismul și rezerva cu care scriitorul întâmpina apariția unor noi gazete, știrea se bazează totuși pe un joc lingvistic motivat de locuțiunea „a­și găsi bacăul (cu cineva)“, întrebuințată cu sensuri ca: „a da de belea“, „a da de naiba“, „a­și găsi sfârșitul“, și oglindește verva ludică a publicistului.

George sand, desen de Alfred de musset, 1833.

44 Publicistică literară

sale se trage din familia conților Konigsmarck. Relațiile ei cu Jules sandeau, Alfred de musset, abatele Lammenais, Francisc chopin, prințul napoleon (mai târziu napoleon iii) sunt des­

tul de cunoscute; ele nu pot însă forma obiectul unei scurte notițe necrologice.

2 iunie 1876 | edP iX, 121

POtcOAVe ORtOGRAFice cetim în Curierul Bolgradului:

micul format al ziarului nostru, abondentul interesant material quu quare am potea umple zilnic o așa foiță, espiegleriile que ne joacă capul­lucrătoriu al imprimeriei și suciturile quu quare se silește honnorabilul commitetu al scoalei centrale (domnul, patronul și padișahul unor însemnate resurse) de a ne face qua să ne dezgustăm noi de d­lor și d­lor de noi – toate aqueste ne fac de a restrânge și aquum deodată revista noastră etc…

Aqueste spuse, rugăm pe d­nul prefect al județului de a nu se lăsa a fi influențat de unele partizi, de hómmeni quu o potere zilnică, de jurăminte și de promisiuni de căință. Quăqui toate quote ei vor spune, vom reveni iarăși la proverbul „Lupul părul îl schimbă, dar naravu nu; Niqui salcia pom niqui ciocoiul hommu“.

— Bravo Qurierul Bolgradului, ziar politiqu, quomerquial, agriquol! minte la el cât glas la pește.

2 iunie 1876 | edP iX, 121

Curierul de Iași

45 Curierul de Iaşi

OtRăViRe un spițer din iași, după ce se despărțise de nevasta sa întâia, intrase în relații cu o fată de origine – cum se zice – polonă, cu care a trăit mai multă vreme. spițerul voind să se însoare din nou a plecat în Rusia pentru a­și căuta mireasă. La întoarcerea sa în țară au declarat amorezei sale că a hotărât a se însura din nou, hotărâre cu care ea se vede că s­au arătat mulțămită. Alal­

tăieri, miercuri, spițerul a petrecut sara împreună cu fata despre care e vorba, cu care ocazie se vede că își vor fi luat adio și au băut împreună vin. După ce băuseră, fata­i spuse că de acum înainte tot ea are să fie nevasta lui, că tot cu dânsa se va cununa pentru totdeauna. Întrebată fiind ce voiește să zică cu aceste cuvinte, ea­i declară cumcă i­a dat vin otrăvit și că ea singură a băut asemenea din acel vin. spițerul alergă repede acasă, dar căzu înaintea porții și, strigând după ajutor, fu pus de către calfele sale în pat, care­i și deteră un antidot, încât până acuma încă trăiește. Fata însă a murit chiar în acea sară de efectele otrăvii. ea zace întinsă în bolta mortuară a spitalului sf. spiridon, unde, după cât auzim, astăzi se va face autopsie.

4 iunie 1876 | edP iX, 123

Relativ la notița Otrăvire…

publicată în no. 62 al Curierului de Iași, medicul primar al spitalului Pașcanu, d­nul dr. Lukaszewcki, ni trimite o dare de samă care rectifică notița și răspândește lumină asupra modului în care d­sa a combătut veninul. D­sa spune că d­nul asistent al farmaciei a dat otrăvitului o cantitate mare de lapte, albuș de ou etc. și că în urmă venind d­sa însuși la fața locului au ordo­

nat un vomitiv și mai puternic și în urmă au rânduit acid tonic și cloroform, ceea ce avu de efect liniștirea bolnavului. ceea ce

46 Publicistică literară

ne­a surprins însă în această rectificare este că ni se ia oarecum în nume de rău espresiile spițer și calfă de spițer. Aceasta este mai mult un semn al timpului, un semn că mult trebuie să se fi corupt limba românească pentru ca fiecare cuvânt mai vechi să fie luat drept o espresie de deconsiderare, ceea ce – se­nțelege – nici n­am avut de gând. De aceea d­nul dr. ni va ierta să­i spunem că spițer este cu totul ecuivalent cu germ. Apotheker, iar calfă cu Gehilfe, iar vorba Apothekergehilfe id est, calfă de spițer, nu știm să se fi privit vreodată ca o espresie de dispreț, decât doar din când în când în conștiința nefericitului nostru secol, în care oa­

menii au început a se rușina de numele onestei și folositoarei lor meserii. căci d­nul medic va concede că, oricâte titluri s­ar mai adăogi acestei meserii, ea rămâne ce este – o meserie (Gewerbe) și nicidecum o știință, căci ea consistă în executarea mecanică a ordinațiunilor medicilor și judecata individuală joacă un rol foarte modest în acest ram de activitate.

Împrejurarea că în limba germană există mai multe expresii pentru activități analoge, că ajutatorii altor meserii se numește Gesellen, nu îndreptățește defel de a pretinde și de la limba românească deosebiri limbistice – după a noastră părere cu totul de prisos. căci nouă ni se pare că oricât de identică ar fi expresia, nimănui nu­i va veni în gând de a confunda pe un maestru care fabrică sticle pentru telescopuri cu cel care fabrică sticle de vin, nici pe un spițer, care­n zilele noastre trebuie să posedeze studii solide din științele naturale, cu vraciul evului mediu, a cărui arte consista mai cu samă în scoatere de măsele și punere de bleasture. natura acestei munci a devenit alta și e mai nobilă, iar cuvântul au luat de mult înțelesul pe care i­l indică ea. De aceea credem a avea dreptul să nu ne speriem de rigoroasele farmaceutice și să admitem neapărat numirile facul­

tăților medicale pentru însemnarea tuturor activităților. Atunci am trebui să numim pe fiecare student de ex. vir juvenis orna­

tissimus, care este asemenea o numire care nu are ecuivalent real.

47 Curierul de Iaşi

Tot astfel diploma de farmaceut poate să conție numiri măgu‑

litoare, dar noi știm că un candidat în teologie are nevoie de o cultură pregătitoare mult mai însemnată în științele naturale chiar decât un farmaceut, căci de la cel dentâi se cere bacalau‑

reatul, de la cel din urmă nu. Cu toate acestea recunoaștem îndreptățirea oricărui profesionalist de a pretinde să fie numit după cum îi convine mai bine și rugăm pe onor. cetitori să‑nțe‑

leagă asistent în loc de calfă.

6 iunie 1876 | EdP IX, 124–125

CREZUL BEŢIVILOR Nu‑i lipsită de originalitate parodia crezului ce o publicăm mai la vale și care‑i demnă de vestitul Leonat¹, a cărui vorbiri cu haz au făcut pe părinții noștri să râdă și să petreacă cu cea vreme. Cine din cei mai bătrâni nu cunoaște pe vestitul Leonat

din Longobarda.

Care se hrănea cu barda, Om nu mare la statură, Dar făcut spre băutură.

1. Poetul popular Vasile Aaron (1770–1822), pe care Eminescu îl include printre reprezentanții literaturii populare a românilor, a fost unul dintre cei mai prodigioși traducători din Școala Ardeleană. Satira Vorbire în versuri de glume întră Leonat bețivul, om din Longobarda, și întră Dorofata, muierea sa (1815), apreciată de Eminescu pentru substanța ei comică, se înscrie în filonul literar continuat mai apoi de scriitori ca Anton Pann, C. Negruzzi sau Ion Creangă și oglindește o atmosferă intelectuală

„de‑un admirabil bun simț și adesea cu mult haz“, prin care „nu se co‑

rumpea fantazia oa menilor și nu li se vicia judecata“ (EdP XIII, 98).

Cuprins

Eminescu în pagina de ziar, prefață 5 Notă asupra ediției 21

Ziaristul Eminescu și epoca sa (Cronologie) 23

publiCistiCă literară Din Convorbiri literare

1875

YEUDO – KUNHGETIKOSDe a.i. ODObesCu 39 Din Curierul de Iași

1876

CartepeDaGOGiCă 41 uNZiarNOu 42 renumita romanțieră franceză aurora Dudevant… 42 pOtCOaVe OrtOGraFiCe 44

OtrăVire 45 relativ la notița Otrăvire… 45 CreZul beŢiVi‑

lOr 47 peNtruCOMeDiaCeaDeObŞte 48 testaMeNtullui iOaNOteteliŞaNu 51 ZiarNOu. Ca toate celelalte… 53 aMba‑

saDOrulturCieilaCurteaDiNVieNa 54 lucrarea din care mai jos publicăm o parte… 54 ŞCOalateHNiCăDiNiaŞi 55 teatru DeVară. actorii tineri ai teatrului național… 57 bătrânii noștri erau practici… 59 DepeCÂMpulDerăZbOi. un corespondent al ziaru‑

lui Pesther Lloyd… 60 eCONOMia NaŢiONală Şi Dl. a. Vlă‑

DesCu 61 austrO‑uNGaria. la 5/17 iulie s‑au întâmplat în Viena… 63 CuMseJertFeŞteuNreDaCtOr 63 rOMÂNiaŞi

CestiuNea OrieNtală. O telegramă din Neue Freie Presse… 65

528 Cuprins

DePecÂmPuLDeRăZBOi. În urma vremei rele,… 66 ÎnmORmÂn­

tARe 67 GALiŢiA. O ciudată circulară… 67 RectiFicARe 68 nu­

miRiLAuniVeRsitAteADinceRnăuŢi 68 DiAnu 70 ReVistA stAtistică 71 teAtRu. când am aflat… 73 VestePLăcută 74

ARcHi­GAGne 75 teAtRueVReiesc 78 sinuciDeRe. Vinerea trecută… 80 teAtRuÎnGRăDinAPRimăRiei. marți s­au reprezen­

tat… 80 tuRciA. Diplomația cu mersul de culbec… 81 s­A OBRăZ­

nicit tuRcuL 83 AntiHRist 84 căRŢi DiDActice 85 O

DiAGnOZăsuPeRFiciALă 85 seRBAReA AniVeRsARăPentRu ÎnFiinŢAReADeZeceAni A institutuLuiAcADemicDiniAȘi 86

ARHeOLOGic 88 În sara sosirei… 89 sOcietAteAAcADemică 89 De la o vreme încoace… 90 mALtRAtARe 91 Alaltăieri în 29 sep­

tembrie… 92 FAntAZiAÎn teLeGRAme 94 ÎncePutuRiLeRO­

mÂniLOR 96 stRADeLe. În epoca preistorică… 96 ROmÂniiDin mORAViA 97 neGLiGenŢă 98 stuDenŢiiDinVienA 98 teA­

tRu. Duminica trecută… 101 teAtRu. În marginele restrânse… 101

tuRciinOȘtRi 102 cese­ntÂmPLăDinnesuPRAVeGHeReAc­

niLOR 103 ReVistAteAtRALă. Joia trecută s­au reprezentat… 104

ROBiemODeRnă 111 ReVistAteAtRALă. Despre trei reprezenta­

ții… 114 BiBLiOGRAFie. Atragem atenția… 122 1877

FOAienOuă. Colectorul literar pentru ambele sexe… 124 tRiumFuRi ieFtene 126 LiteRAtuRăDinBOtOȘAni 127 scAnDAL 130

PReLeGeRiLeJunimei. Duminica trecută dl. Vasile conta… 130

ÎntunecimeDeLună. ieri preste zi… 133 VRemeA 134 BALuL ROmÂnieiJune 134 VicOLuL. Prin scrisoarea… 136 POȘtA. Din cauza vicolului… 136 teAtRu. cu mulțămire deosebită anun­

țăm… 137 teAtRu. Joia trecută s­a reprezentat, în beneficiul… 139

PReLeGeRiLeJunimei. Duminică în 6 c. dl. A.D. Xenopol… 141

mOnumente 142 cOnseRVAtORuLDiniAȘi 145 cOnceRtuL FRiemAnn 147 ReVistA teAtRALă. Moartea lui Petru cel Mare,… 148 se pare că pesimiștii… 155 CONVORBIRILELITE­

RARE 157 Presa română este poate… 158 Himen 159 Agence Russe capătă din constantinopole… 161 evenimentele se grămădesc… 164

529 Cuprins

inunDARe 164 scumPiReA PÂnei 165 corpurile legiui­

toare… 166 sHAKesPeARe 167 stRADeLe. România este… 168

ROMÂNIALIBERĂ 169 De LA cALAFAt 170 STEAUAROMÂNIEI 172 Puțini au fost pân­acuma… 173 incenDiu 175 sinuciDeRe 176

tuRBuRăRicOPiLăReȘti 179 cOmiteteLePentRuAJutORuL RăniŢiLOR 180 PROBLemePeDAGOGice 181 i.c. mAXim 185

necROLOG. În noaptea… 186 PensiOnAtuLnORmALDeDOm­

niȘOARe. Dumineca trecută spre sară… 187 itALiA. starea sănătății Papei… 189 simeOn mARcOVici 190 meseRiiLe 190 tÂR­

nOVA 193 POMĂRITULÎNTOCMITCUDEOSEBITĂPRIVIRELAGRĂ­

DINA ŞCOLARĂ 195 RUMÄNISCHE SKIZZEN 199 Această parte netraductibilă a unei limbi… 200 O recenziune… 202 mALtRA­

tARe. Aflăm cu părere de rău… 203 GLOBUL 204 cARtenOuă. A ieșit de sub tipar… 208 La anul 1774… 209 cOnFeRenŢă. con­

ferința ținută… 212 DiViZiA A PAtRA 213 sinuciDeRe 213 Din manuscrise

stRÂnGeReALiteRAtuRiinOAstRePOPuLARe 214 Domnilor, progresul omenirei… 217 Dar domnilor!… 217 celor ce vor o pu­

rificare absolută a limbei… 217 Fiecare lucru poartă în sine în­

suși… 219 ZiARenOuă. Bucureștii au fericirea… 220 ce să vă spun? iubesc acest popor… 222

Din Timpul 1877

Întunecime tOtALă 223 BăLcescu Și uRmAȘii Lui 224 unDe DAi Și unDe cRAPă 229 Drumurile s­au troienit… 230 multe am avut de zis… 231 DOROBAnȚii 233

1878

Dl. candiano Popescu,… 236 O nOtiȚă stRăină ReLAtiVă LA LiteRAtuRA ROmÂnă 237 RePReZentAȚiiLe ROssi 239 ten‑

DenȚe De cuceRiRe 241 PAȘteLe 246 De câte ori făceam obser­

vările noastre… 252 Din Petersburg ne sosește știrea… 254

530 Cuprins

B. PetRiceicu HAsDeu, CUVENTE DEN BETRĂNI – LimBA ROmÂnă VORBită ÎntRe 1550–1600 258 ROmÂnii PeninsuLei BALcA‑

nice 264 „Pe arborul tăcerii crește fructul ei, pacea“… 266 „Vorbe, vorbe, vorbe!“… 267 Astronomia corpurilor cerești… 271 ministe­

riul Agriculturei,… 273 PAnDARus, VORniceL De nuntă 274 1879

nu știm de unde și până unde… 277 În zădar ar încerca cineva… 284 mașinele mânate… 288 VÂRFUL CU DOR 292 Aseară, duminică, dl.

matei millo… 297 cestiunea art. 7… 295 teAtRu ROmÂ‑

nesc 297 ieri s­a citit… 298 Alaltăieri, luni dimineața… 306 un cenușar român… 307 Roșii, începând de la oratorii lor… 309 Ocu­

pați cu strângerea de material… 313 Ștefan miclea, vechi rector al universităţii din iași,… 316 În ședința de ieri a camerei… 317 Prin încetarea din viață… 318 DESPOT VODĂ Dramă în cinci acte de Vasile Alecsandri 320 La ce servește discuția de cuvinte,… 324

1880

ca un fel de refugiu… 326 unul din miturile cele mai semnifica­

tive… 328 sunt în lumea aceasta oameni… 331 cOnFeRinȚA D­Lui t. mAiORescuȚinutăDuminecăLA 24 FeVRuARiuÎnsALA AteneuLuiDesPReVisuRi 333 Bătuți pe toată linia… 336 schim­

bări mari… 342 Acum două săptămâni… 346 mODeLDestiL 348 cancelarul s­a întors… 348 unnOu JuRnALnAȚiOnALe­LiBe­

RALe 350 cea mai slabă dintre apucăturile sofistice… 353 Românul de ieri,… 354 există o seamă de spirite… 355 camera radicali­

lor,… 358 un incident foarte neplăcut… 359 sfintele Paști ne­au venit… 362 nOtiȚe BiBLiOGRAFice 363 O însărcinare pu­

blică,… 368 Observasem cu oarecare mirare… 370 Astăzi fiind prima întrunire… 372 cOnceRtuLD­LuiWiest 374 ieri la 5 1/4 seara… 377 D. Dimitrie sturza, raportorul comisiei senatului… 379 există, se vede… 382

1881

Apropiindu­se alegerile… 385 LOuisemicHeL 388 ROmÂniiDin VienA 391 Foile române din Ardeal… 392 Atât ne mai lipsea,… 393

531 Cuprins

Ziua de ieri a fost… 396 Presa și opinia publică europeană… 400 se zice… nu afirmăm,… 401 Între legendele noastre naționale… 406 Reprezentațiile d­nei Giacinta Pezzana­Gualtieri… 409 Ziarele străine ne aduc știrea… 411 Habemus Papam… 413 D‑nA PeZZAnA 415 Și iarăși bat la poartă… 416 A aștepta să culegi altceva… 420 Zilele din urmă… 422 era un obicei înainte… 424 statua lui eliad… 427 De când cu aplanarea arzătoarelor cestiuni orientale,… 428 Dl. c.A.

Rosetti are circularomanie… 429 POetuLALecsAnDRiȘistuDen­

ŢiiROmÂniDinVienA 431 Goana în contra ovreilor… 431 De la venirea d­lui conta la ministeriu… 433 electivitatea magistratu­

rii,… 436 Din teleorman aflăm… 438 În Scrisoarea a zecea… 440 e destul ca un corp… 440 La congresul literaților din Viena… 443 Românul, ținând seamă de­un articol de fantazie… 446 Acuzațiunea ridicată în contra cabinetului catargiu… 449 ecOuRiLeBAncHe­

tuLui 453 curtea de apel din iași… 454 LiteRAtuRăPOPu LARă.

PALAVRe, AnecDOte, tAcLALe Ș.A. 455 sâmbătă seara s­a repre­

zintat… 457 cu timpul… 457 Astăzi se încep alegerile… 459 ieri s­a reprezentat… 461 De câte ori poziția cancelarului Germa­

niei… 463 Dl. n. Basarabescu, până mai ieri slujbaș al statului,… 464 mâne are a se descoperi… 465 Presa este pe deplin liberă în țară la noi… 468 O, eufemism!… 470

1882

cROnicAAnuLui 1881 470 Din Franța ne­a venit ieri știrea… 471

un cABinet nOu 471 citit­a vreodată… 474 PABLODesARA­

sAte 477 Babele au trecut… 480 Odată apucând… 484 Am descris pân­acum… 486 În seara de 30 martie,… 487 COLUMNALUITRA­

IAN 491 VAsiLecOntA 493 ce ți­e cu omul iscusit!… 495 Locke, filozoful englez… 496 cine­ar citi foile din capitală… 499 Alexan­

dria, povestea… 499 Anton Pann ne spune… 501 ni se pare că vorbim destul de limpede… 502 După cum ne asigură ziarele… 506 sunt o seamă de medici… 507 Friguri de reforme… 509 e greu a afla… 510

532 Cuprins

1883

se­ncheie… 511 Dacia viitoare, iată titlul… 514 Din Fântâna Blanduziei

1889

ZiuADemÂne 518 Bibliografie 521 Credite foto 523