Aºteptând ceasul de apoi

(1)

Seria de autor DINU PILLAT

(2)

Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat ºi al pictoriþei Maria Pillat-Brateº, s-a nãscut pe 19 noiembrie 1921 la Bucureºti. A fãcut clasele primare ºi secundare la Liceul Spiru Haret din Bucureºti, debutând cu proze lirice ºi criticã literarã în paginile revistei ºcolii, Vlãstarul. Între 1940 ºi 1944 a urmat cursurile Facultãþii de Litere ºi Filozofie din Bucureºti, unde a cunoscut-o pe viitoarea lui soþie, Cornelia (Nelli) Filipescu.

Dupã absolvirea facultãþii a devenit asistentul profesorului G. Cãli- nescu la Catedra de istorie a literaturii române moderne. ªi-a susþinut teza de doctorat, sub îndrumarea lui G. Cãlinescu, în 1947, cu studiile Romanul de senzaþie în literatura românã din a doua jumãtate a seco- lului al XIX-leaºi Contribuþiuni la biografia lui Ion Pillat.În acelaºi an, în urma unei restructurãri pe criterii politice, a fost îndepãrtat de la catedrã. Între 1950 ºi 1956 a lucrat pe un post de casier ºi apoi de pontator la cooperativa de praf de sânge „Muntenia“. În toamna lui 1956, G. Cãlinescu a reuºit sã-l aducã la Institutul de Istorie Literarã ºi Folclor, al cãrui director devenise, pe un post de cercetãtor. Arestat de Securitate în primãvara lui 1959, este anchetat ºi inculpat în aºa-nu- mitul „proces al intelectualilor“, în „lotul Noica–Pillat“; i se dã o con- damnare de 25 de ani muncã silnicã ºi 10 ani degradare civicã pentru

„crima de uneltire împotriva ordinii sociale“, unul dintre principalele capete de acuzare fiind romanul Aºteptând ceasul de apoi, scris în 1948 ºi dat ulterior spre lecturã unor cunoscuþi, inculpaþi ºi ei în proces. Eli- berat din închisoare în 1964, în urma amnistiei generale a deþinuþilor politici, e reîncadrat în acelaºi an la institutul condus de G. Cãlinescu.

În 1975, în urma unei noi restructurãri pe criterii politice, este dat afarã ºi retrogradat pe un post de documentarist la Biblioteca Centralã Universitarã. Bolnav de cancer, moare pe 5 decembrie 1975.

Scrieri publicate. Romane: Tinereþe ciudatã(Ed. Modernã, Bucu- reºti, 1943), Moartea cotidianã(Ed. Vatra, Bucureºti, 1946); aceste douã romane, împreunã cu Jurnalul unui adolescent, au apãrut ulterior într-un singur volum, sub titlul Tinereþe ciudatã(Ed. Minerva, Bucureºti, 1984);

Aºteptând ceasul de apoi(Ed. Humanitas, Bucureºti, 2010). Studii ºi monografii: Mozaic istorico-literar(EPL, Bucureºti, 1969; ed. a II-a, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1971), Ion Barbu(Ed. Tineretului, Bucu- reºti, 1969), Dostoievski în conºtiinþa literarã româneascã(Cartea Româ- neascã, Bucureºti, 1976), Itinerarii istorico-literare, ed. de George Muntean (Ed. Minerva, Bucureºti, 1978).

(3)

roman

Prefaþã de Gabriel Liiceanu Ediþie îngrijitã de Monica Pillat

(4)

Redactor: Oana Bârna Coperta: Andrei Gamarþ

Tehnoredactor: Manuela Mãxineanu Corector: Andreea Stãnescu DTP: Denisa Becheru, Dan Dulgheru Tipãrit la „Monitorul Oficial“ R.A.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României PILLAT, DINU

Aºteptând ceasul de apoi/ Dinu Pillat; pref.: Gabriel Liiceanu; ed.: Monica Pillat. – Bucureºti: Humanitas, 2010

ISBN 978-973-50-2696-7 I. Liiceanu, Gabriel (pref.) II. Pillat, Monica (ed.) 821.135.1–31

EDITURA HUMANITAS

Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E. – CP 14, Bucureºti

e-mail: [email protected] www.libhumanitas.ro

(5)

Pagini din manuscrisul lui Dinu Pillat, purtând ºtampila Minis- terului Afacerilor Interne al R.P.R. Corecturile aparþin autorului.

(6)

(7)

Notã asupra ediþiei

Am editat manuscrisul tatãlui meu folosind în general ortografia ºi normele gramaticale în vigoare.

Totuºi, pentru pãstrarea atmosferei acelui timp, nu am modernizat nici anumite forme lexicale (mosa- fir, fotel, dispoziþiuneetc.), nici grafia unor cuvinte (chaise-longue, volley, crocket, cassã etc.) ºi, excep- tând câteva cazuri în care sensul ar fi fost ambiguu, în construcþii de tipul „am aºteptat pe X“, „am dat lui Y“ nu am anticipat complementul prin pronume („l-am aºteptat pe X“, „i-am dat lui Y“), potrivit nor- mei de azi.

Pe de altã parte, am schimbat a desemnaîn a desena atunci când apãrea cu acest sens, pe care cititorul actual s-ar putea sã nu-l mai discearnã în prima formã, azi înve- chitã; la fel, am trecut a rãbda loculuiîn a rãbda sã stea locului ºi a-ºi da pãrerea în a-ºi da cu pãrerea. În unele cazuri, am schimbat datoritã faptului cãîn dat fiind cã sau în pentru cãºi datoritã în din cauza, variantele din urmã fiind mai potrivite în context.

Am înlocuit peste tot Gramamacu Granmama. De asemenea, am îndreptat câteva pleonasme.

(8)

Se înþelege cã toate aceste intervenþii – precum ºi altele, mãrunte, pe care nu le mai consemnez – sunt risi- pite în puþine locuri din text.¹

Toate notele din subsolul romanului îmi aparþin.

M. P.

44 Aºteptând ceasul de apoi

1. Intervenþiile editoriale menþionate mi-au fost sugerate de Ioana Pârvulescu, bunã cunoscãtoare a literaturii epo- cii în care se înscrie romanul, cãreia þin sã-i mulþumesc pe aceastã cale.

(9)

Aºteptând ceasul de apoi

(10)

PARTEA ÎNTÂI

(11)

Capitolul I

În tropotul obosit al celor douã mârþoage, cãruþa îºi urma drumul în noapte, în golul câmpurilor fãrã sfârºit.

Þãranul nu primise decât în silã sã ia cu el pe cei trei studenþi, dupã câte se întâmplaserã la târg. De la începu- tul drumului, tãcea mereu, încremenit ca o momâie în dosul cailor care nici nu pãreau cã sunt mânaþi de cineva.

Rotaru, student în ultimul an la Medicinã, se aplecã din nou asupra rãnitului întins în fundul cãruþei, sub un braþ de fân. Dupã ce îi luã pulsul, se trase înapoi.

— Are febrã mare! Bine însã cã altfel s-a mai liniºtit.

Delirul sãu, cu citatele din Apocalips, a fost dramatic…

— Nu mi-am închipuit niciodatã cã în subconºtient poþi sã ai memoria unor texte într-o asemenea mãsurã, observã al treilea dintre studenþi, care urma Teologia, ca ºi individul rãnit.

Rotaru nu mai spuse nimic, cu atenþia furatã de o stea care cãdea prelung în adâncul nopþii de iulie. Tãcerea se închegase la loc peste tropotul copitelor, lãsând gân- durile într-o stare de amorþire, ca ºi trupurile înghesuite laolaltã în spaþiul prea strâmt al cãruþei.

— Ah!… Îl vedeþi?… Îl vedeþi?… Îngerul… Iese din templu ºi strigã cu glas mare celui ce ºade pe nor: pune

(12)

secera ºi secerã, fiindcã s-a copt seceriºul pãmântului…

Uitaþi-vã!… Uitaþi-vã cum sunt aruncaþi ciorchinii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu!… Sângele…

A ieºit sângele din teasc pânã la zãbalele cailor!… începu rãnitul sã se zbatã din nou.

Rotaru apucã braþul cãruþaºului, sã opreascã mârþoagele.

— Mã tem de-o hemoragie. Cât poate sã mai fie pânã la dispensar?

Celãlalt teolog dãdu din umeri: se afla pentru prima oarã prin pãrþile locului, aºa cã nu avea cum sã cunoascã drumul pânã la dispensarul satului, unde Rotaru îºi fãcea stagiul de practicã.

De fapt, întrebarea fusese pusã þãranului, care nu rãspunse decât într-un târziu, dupã ce se uitã la cadra- nul cerului:

— Pe la miezul nopþii o da Dumnezeu sã ajungem…

Rotaru duse încã o datã mâna la pieptul rãnitului:

inima acestuia bãtea tot mai surd. Nu rãmânea timp de pierdut. Aºezându-se la loc, cu genunchii la gurã, în coasta rãnitului toropit de febrã, se pomeni blestemându-ºi clipa în care se apucase de Medicinã. Poate cã altfel nu s-ar fi simþit atât de rãspunzãtor de viaþa camaradului, nu ar mai fi avut luciditatea profesionalã a gravitãþii cazu- lui sãu, dublatã de conºtiinþa cã nu este în stare sã facã nimic pentru el. La prima hurducãturã a cãruþei care pornise din nou, se întoarse fãrã voie spre celãlalt teolog.

Aproape nu-ºi crezu ochilor când îl desluºi în genunchi, cu capul plecat ºi mâinile împreunate. Desigur, se ruga.

De ce, în aceeaºi clipã, nu putea ºi el sã facã la fel? Hotãrât, 50 Aºteptând ceasul de apoi

(13)

Luther avea dreptate crezând în predestinare: sunt oameni înzestraþi de la început cu harul lui Dumnezeu, pe când alþii nu ajung niciodatã sã aibã parte de el, refuzându-li-se de la naºtere dreptul la mântuire. Dacã lucrurile stãteau astfel, ce valoare puteai sã mai atribui justiþiei metafizice a creºtinismului? O clipã, þinu sã-ºi întrebe camaradul, dar se gândi cã rugãciunea acestuia trebuie respectatã.

În bãlãbãnirile cãruþei, nedumeririle se destrãmarã apoi cu încetul, pentru a face pânã la urmã loc numai impresiilor puternice de peste zi.

Pentru a li se zãdãrnici întrunirea care începuse pe oborul iarmarocului de la capãtul micului târg evreiesc, ce minte bolnavã de fricã rãspândise din senin zvonul cã veniserã sã dea foc dughenelor îmbâcsite? Rotaru nu mai vãzuse niciodatã un asemenea fenomen de psihozã colectivã. Îºi aminti cã fãcuserã senzaþie de când sosiserã în coloanã de marº, disciplinaþi ca o unitate militarã.

Forfota iarmarocului, cu tocmeli ºi aldãmaºe, se potolise cu încetul. Mulþimea pestriþã de þãrani, în cuprinsul cãreia deosebeai uºor prezenþa negustorilor evrei cu ºapcã ºi cizme, sfârºise prin a se îmbulzi în jurul grupului, ca la cine ºtie ce comedie de bâlci. Andriþoiu, studentul care zãcea acum rãnit pe fundul cãruþei, luase cuvântul, vor- bind oamenilor ca din Apocalips. Atunci, de undeva, din capãtul uliþei, izbucnise un glas sfâºiat de femeie, urmat curând de tumultul unor vociferãri isterice. Rotaru nu reþinuse cuvintele în jargon. Înþelesul lor era însã al unui strigãt de alarmã, prevestind incendierea târgului.

Sã fi fost o manevrã organizatã? În orice caz, în aceeaºi Partea întâi 51

(14)

clipã, câþiva jandarmi se arãtaserã din mai multe pãrþi, gata sã-ºi facã loc prin mulþime cu paturile de armã. Bãtaia începuse fãrã alte preambuluri, cuprinzând repede toatã aria iarmarocului. O larmã asemãnãtoare grindinei, cu þipete ºi înjurãturi amestecate de-a valma, se ridicase asurzitoare în coasta târgului, care îºi oblonise îndatã dughenele. Cine trãsese primele focuri? Greu de ºtiut.

La un moment dat, pe când se lupta sã iasã din încleº- tarea unui grup de oameni, Rotaru vãzuse în apropiere pe Andriþoiu grãmadã la pãmânt, cu celãlalt camarad, de la Teologie, strãduindu-se sã-l ajute. Fusese împuºcat în burtã. Cu mare greutate, amândoi transportaserã apoi rãnitul printre cãruþe, ocolind locurile de încãierare, pânã la marginea oborului. Acolo, numai sub amenin- þarea revolverului lui Rotaru un þãran se lãsase hotãrât sã facã drumul cu ei.

*

* *

— Mã scuzaþi, doctorul Weissman nu mai lucreazã aci?

Rotaru tresãri de pe scaun. Aþipise, cu bãrbia în piept, în camera de consultaþii a dispensarului. Dupã sosirea de la miezul nopþii, se grãbise sã dea primele îngrijiri efective bietului Andriþoiu, slãbit rãu de tot ceea ce însemnase pentru un om în starea lui drumul cu cãruþa. Telefonase apoi unui coleg de la spitalul oraºului, cerând o ambulanþã. Andriþoiu trebuia ope- rat fãrã întârziere. Maºina, venitã într-un târziu, în cursul dimineþii, nu plecase decât cu puþin timp în urmã.

(15)

Celãlalt teolog întovãrãºise rãnitul, hotãrât sã-l asiste pânã la capãt. Cu pãrul nãclãit, cu obrajii nebãrbieriþi de douã zile, Rotaru nu putea sã facã în clipa aceea decât o impresie dintre cele mai proaste. În picioare, se înclinã uºor stânjenit:

— Îmi daþi voie sã mã prezint: Rotaru! Sunt detaºat provizoriu în locul lui Weissman. ªtiþi, în cadrul practicii de varã, pe care ne sileºte Ministerul s-o facem la sate…

Doamna Rãutu, dacã nu mã înºel?

Rotaru fusese prevenit de Ghiþã, sanitarul, cã Adina Rãutu sosise cu soþul ei la moºie, aºa cã putea sã se aºtepte oricând la o vizitã, ºtiindu-se cã dispensarul constituia una din operele ei de binefacere.

Soþia ministrului Sebastian Rãutu, o femeie de vreo cincizeci de ani, îºi arãta vârsta sub borurile largi ale pãlã- riei de pai. Rochia subþire de varã, croitã dupã factura unui model indicat mai degrabã pentru o fatã tânãrã, nu o prindea câtuºi de puþin, punând în valoare îngreu- narea adipoasã a trupului. Tot atât de stânjenitã ca Rotaru, Adina Rãutu îºi plimba acum privirea prin încãpere, ca ºi cum vedea pentru prima oarã lucrurile de acolo: cana- peaua de piele; dulapul de sticlã cu seringile pentru injec- þii, instrumentele de micã chirurgie ºi flacoanele de medicamente; portretul Reginei, parcã presãrat cu pistrui de excrementele muºtelor; masa cu o scrumierã plinã cu mucuri de þigarã, un pahar cu apã ºi volumul L’homme, cet inconnu¹al doctorului Alexis Carrel… Într-un târziu, spuse cu un zâmbet silit:

Partea întâi 53

1. Omul, acest necunoscut (fr.).

(16)

— Cred cã faci treabã bunã cu dispensarul nostru.

Strâmbãtura gurii lui Rotaru dezvãlui o danturã urâtã:

— Ce treabã? Dispensarul este mizerabil utilat. Dupã câte am simþit, stocul de medicamente a fost trocat de Weissman fãrã ruºine. În ultimul timp, ajunsese sã facã injecþii cu apã distilatã. Nu am nici neosalvarsan, nici acid nicotinic, nici chininã, adicã nimic din ceea ce este esenþial aci. ªi apoi cum sã fac singur faþã nevoilor unei circumscripþii medicale cuprinzând nu mai puþin de cinci sate? Judecaþi ºi dumneavoastrã!

Adina Rãutu plecã ochii. I se vorbise pe un ton cu care nu era obiºnuitã. Se simþea atinsã în susceptibilitatea ei de fondatoare a dispensarului. Articulã cu greu:

— Lasã, toate sunt remediabile!

Rotaru fãcu un gest cu mâna, care spunea mai mult decât orice.

Învingându-ºi antipatia pentru tânãrul doctorand lipsit de maniere, Adina Rãutu încercã sã fie amabilã:

— Domnule doctor, nu vrei sã iei un aperitiv cu noi, la conac? Cu acest prilej, putem sã dezbatem lucrurile pe îndelete.

Rotaru se aºtepta atât de puþin la o asemenea propu- nere, încât nici nu ºtiu ce sã rãspundã pe moment. Ca printr-un fãcut, tot satul întâmplându-se sã fie ieºit la prãºitul porumbului, nu i se gãsea nici un bolnav în sala de aºteptare, sub pretextul cãruia sã scape de invitaþie.

Pânã la urmã, fãrã sã aibã încotro, se vãzu silit sã pri- meascã. Îºi scoase halatul de consultaþii, rãmânând în hainele sale negre, uºor lustruite. Numai gulerul rãsfrânt 54 Aºteptând ceasul de apoi

(17)

al cãmãºii, de o curãþenie îndoielnicã, ºi pantofii de tenis îl mai acomodau, ca þinutã, la ziua de varã.

Afarã, pe când începurã sã umble prin praful gros al uliþei, cu soarele arzãtor al amiezii în creºtet, Adina Rãutu legã vorba din nou:

— ªi în ce anume vrei sã te specializezi, domnule doctor?

— În endocrinologie.

— Interesant.

Interesant… Rotaru se revedea seara, în încãperea scundã, citind din tratatul Simonnet-Brouha la lumina chioarã a opaiþului, pe când alãturi se auzeau, în rãstim- puri, gazdele horcãind prin somn în aerul greu. Numai atunci mai izbutea sã se integreze cât de cât în destinul specialitãþii viitoare, care aproape cã începuse sã i se parã o himerã dupã aceastã lunã de ieºire din civilizaþie. Se simþea fãcut pentru experienþe de laborator, sortit, poate, sã ajungã un alt Columb pentru continentul fiziologiei omului, încã nedescoperit pe deplin, de pe latitudinea glandelor. În loc sã aibã însã rãgazul de a lucra în direc- þia specialitãþii propuse, se vedea silit sã îºi cheltuiascã energia în deºert, cu combaterea sifilisului fãrã neosalvarsan ºi a pelagrei fãrã acid nicotinic. Interesant…

Adina Rãutu nu mai spuse nimic. Îºi dãdea seama instinctiv cã toate bunele ei intenþii se deformau în celã- lalt, refractate ca de o prismã spartã. Tãcu resemnatã, cu acea conºtiinþã a singurãtãþii pe care o avea ori de câte ori încerca sã stabileascã o punte de apropiere cu oamenii ºi se vedea silitã sã recunoascã zãdãrnicia lucrului.

Partea întâi 55

(18)

Ajunseserã între timp în parc, pe aleea umbritã de coroanele stufoase ale castanilor. În dreapta se vedea suprafaþa gazonului lucios, proaspãt stropit cu furtunul.

Ce fãcea Andriþoiu în clipa aceea? Operaþia luase, oare, sfârºit? Scãpase totuºi cu bine? Gândurile lui Rotaru se învârteau stãruitor în jurul camaradului rãnit, pentru a ieºi mãcar cu ele din ambianþa domeniului familiei Rãutu.

— Sebasto, îþi prezint pe noul nostru doctor de la dispensar. L-am invitat la un aperitiv, sã ne cunoaºtem mai bine. Îl las cu tine pânã sfârºesc ceva la bucãtãrie.

Dupã ce se aºezarã în scaunele de pai, care se gãseau la îndemânã pe cerdacul conacului, Sebastian Rãutu întrebã la întâmplare, numai pentru a spune ceva:

— Ei, cum gãseºti lucrurile pe-aici?

— Gãsesc cã sunt ceea ce se rezumã sã fie: mizerie.

— Ce vrei, mizeria este o imanenþã a vieþii sociale!

— Bine, dar…

— Iartã-mã cã te întrerup! Faci cumva politicã?

— Da. Adicã nu chiar…

— Cum? Nu înþeleg.

— Sã vedeþi, fac parte din miºcarea Vestitorilor.

Fruntea lui Sebastian Rãutu se încreþi, în timp ce mâna cu þigara i se opri în aer. Aºadar, ca printr-un fãcut, se vedea confruntat din nou cu problema pe care încer- case s-o uite cu numai câteva clipe în urmã.

— Ei, ºi? Cum adicã? De ce crezi cã nu faci politicã militând în rândurile Vestitorilor?

— Vedeþi, cred cã politica în þara noastrã înseamnã Scrisoarea pierdutãa lui Caragiale. Chiar ºi azi, deºi aparenþa 56 Aºteptând ceasul de apoi

(19)

lasã poate altã impresie datoritã evoluþiei formale a lucru- rilor. Miºcarea Vestitorilor nu se socoteºte un partid politic de teapa celorlalte, care sã corespundã mentalitãþii de continuitate în oportunism ºi compromis a regimurilor parlamentare de la noi, cu realitatea exprimatã de vorba cetãþeanului Miticã: „Pleacã ai noºtri, vin ai noºtri…“

Noi încercãm sã prefigurãm un om nou.

Sebastian Rãutu ascultase cu buzele strânse, fãrã sã-ºi priveascã interlocutorul, amânând aprinderea altei þigãri, pânã când Rotaru sfârºi ceea ce avea de spus. În ascuþirea figurii, nasul i se desena acum ºi mai proeminent.

— Sunt de acord cu dumneata într-o singurã privinþã.

Într-adevãr, O scrisoare pierdutãne defineºte moravurile politice de ieri ºi de azi. ªi eu aº merge chiar mai departe, susþinând cã opera comicã a lui Caragiale urmeazã sã ne reprezinte în aceeaºi mãsurã ºi mâine. Dar, pentru aceasta, de ce sã te scandalizezi? Caþavencu, Tipãtescu, Pristanda ne sunt endemici. Ce vrei? Suntem în þara româneascã, la periferia Orientului… ªi apoi, oportu- nismul ºi compromisul, formele de manifestare ale geniu- lui nostru de lichele iremediabile, nu trebuie sã uitãm cã ne-au salvat totdeauna ca stat. Ce v-a venit din senin sã vã revoltaþi cã ne-a fost dat sã avem ca cetãþean pe Miticã, iar nu pe Iisus? Nu vã daþi seama de ridicol?

Sebastian Rãutu, care se încãlzise treptat, se întrerupse la intrarea servitoarei cu tava cu aperitive.

— Te rog, serveºte-te!

Fãrã nici o plãcere, Rotaru luã cu o mânã paharul întins ºi prinse, cu cealaltã, o mãslinã în vârful scobitoarei.

Partea întâi 57

(20)

Dar, chiar în clipa aceea, se auzi rostogolirea unor roþi de trãsurã dinspre intrarea parcului.

— Ah, trebuie sã fi sosit mosafirii!

Cu o senzaþie de uºurare, Rotaru spuse în grabã, aºe- zând paharul la loc pe tavã:

— Eu am sã vã las.

— Bun. Nu te mai reþin, cã este târziu. Ne mai vedem însã, cât mai stau pe-aici. ªtii cum sã ieºi din parc?

— Da. Vã salut.

Rotaru se depãrtã, fãrã sã o ia însã pe unde venise de teamã sã nu dea de mosafirii proaspãt sosiþi. ªti- ind cã zidul din jurul parcului are o portiþã dosnicã, ce rãspundea pe o laturã a satului, se înfundã pe niºte alei scunde de arþar ºi nimeri ieºirea fãrã sã rãtãceascã prea mult. Încerca sã se gândeascã numai la Andriþoiu, dar, în loc sã-l vadã pe el, aºa cum fusese luat de ambu- lanþã, cu privirea rãtãcitã, cu tot sângele scurs din obraji ºi buzele învineþite, era urmãrit mai departe de capul lui Sebastian Rãutu. Ca un ac de gramofon rãmas împie- dicat pe cercul de sunete al unei plãci defecte, mintea lui se oprise la o frazã peste ale cãrei cuvinte nu ajungea sã treacã: „Caþavencu, Tipãtescu, Pristanda ne sunt endemici. Ce vrei? Suntem în þara româneascã, la periferia Orientului…“

Gãsind portiþa încuiatã, Rotaru se vãzu silit sã sarã peste ea. Uliþa satului era goalã, cum o lãsase la dus.

Numai o gãinã ieºise de-a curmeziºul, cãutând prin praf ceva de ciugulit.

(21)

*

* *

În sufrageria conacului, abia dacã se mai simþea zãpu- ºeala de afarã. Dupã alungarea muºtelor, ferestrele fuse- serã închise ºi storurile lãsate.

Intrând în sufragerie, Adina Rãutu indicã locul fiecãruia. Gazdele se aºezarã la capetele mesei, Gri- gore ºi Raluca Holban în dreapta, iar colonelul Ioanid în stânga lor.

Pe când servitoarea aducea primul fel, Sebastian Rãutu îºi înãbuºi un cãscat de plictisealã. De câte ori veneau la þarã, din inerþia unei tradiþii, chemau la masã pe vecinii lor de moºie. Apoi nu se mai vedeau cu ei pânã în vara anului urmãtor, când masa se repeta aidoma. Deºi de vreo cincizeci ºi ceva de ani, deci de o vârstã cu Sebastian Rãutu, Grigore Holban arãta mai degrabã dintr-o gene- raþie cu tatãl acestuia. Chel, fãrã culoare, cu guler înalt, de modã veche, umblând îmbrãcat numai în hainã neagrã ºi pantaloni vãrgaþi. Îºi fãcuse studiile universitare la Paris, unde se specializase în istoria anticã a Orientului.

Dupã Primul Rãzboi Mondial, tatãl sãu, membru al Aca- demiei ºi fruntaº cu prestigiu al fostului partid conser- vator, sfârºise prin a determina cercurile în drept sã înfiinþeze un post de conferenþiar la Secþia de istorie a Facultãþii de Litere din Bucureºti. Dar cariera de pro- fesor universitar a lui Grigore Holban nu þinuse mult timp, datoritã faptului cã nu se gãsea nimeni amator sã audieze cursurile unei specialitãþi lipsite de orice interes Partea întâi 59

(22)

contingent. Dupã suprimarea conferinþei, efectuatã sub pretextul unor economii bugetare, se retrãsese pentru totdeauna la moºie, luându-ºi cu el ºi întreaga bibliotecã.

De atunci trãia acolo ca un huhurez, preocupat numai de studiile sale. Uneori, Sebastian Rãutu ºi ceilalþi pro- fesori se pomeneau cu câte o broºurã subþire, extrasul unui articol publicat de Grigore Holban în revistele de specialitate din strãinãtate. Soþia cu cei trei copii veneau sã stea cu el pe rãstimpul vacanþelor de varã, rãmânând încolo cu casa la Bucureºti. Pentru Sebastian Rãutu, Raluca Holban prezenta un interes mult mai redus. Un model de virtute casnicã, cu un rest de romanþiozitate din epoca de la începutul secolului.

Colonelul Ioanid nu avea nimic din specificul mili- tarului de carierã. De fapt, era pensionar de un deceniu ºi trãia la moºie aproape tot anul. Burlac, cu teorii miso- gine pline de haz. Fumãtor de pipã. Obiºnuit sã bea zeci de ceaiuri pe zi, pe care ºi le pregãtea singur la samovar.

Nu citea decât cãrþi de cãlãtorie. Mare ºahist, era gãsit adesea cufundat de unul singur într-o partidã începutã cine ºtie de când, reconstituind dupã tratate de specialitate lovituri consemnate ca memorabile. Cum reprezenta

„o figurã“ în judeþ, Sebastian Rãutu se þinuse de el sã facã politicã în cadrul organizaþiei locale a partidului.

Colonelul sfârºise prin a primi de hatârul ºefului, fãrã sã înþeleagã însã a sacrifica prin aceasta comoditatea tabie- turilor sale. Numai în toiul alegerilor se vedea silit sã se miºte cu maºina prin judeþ, alãturi de Sebastian Rãutu.

La întruniri, rãmânea placid, pe undeva în preajma ºefului, 60 Aºteptând ceasul de apoi

(23)

izbutind totdeauna sã se sustragã cu o glumã dacã i se propunea cumva sã ia cuvântul.

Sebastian Rãutu începu prin a se adresa lui Grigore Holban, care mânca cu nasul în farfurie:

— Ei, coane Grigore, la ce mai lucrezi?

— La ceva extrem de interesant. Din pãcate, nu am la îndemânã toatã bibliografia necesarã. Am comandat la Londra ce îmi mai lipseºte, dar nu am primit încã nimic. Studiul meu se intituleazã Influenþa ºcolii filozo- fice reformate a lui Mo-Tseu asupra jurisdicþiei imperiale din epoca dinastiei Han.

Pe scaunul de alãturi, Raluca Holban roºi pânã la rãdãcina pãrului observând cã atât Sebastian Rãutu, cât ºi colonelul Ioanid abia îºi stãpâneau râsul.

Adina Rãutu, care fusese pânã atunci cu gândurile în altã parte, avu deodatã prezenþa de spirit a impasului.

Se grãbi sã schimbe vorba, întrebându-ºi prietena:

— Dragã, ce s-a întâmplat anul acesta cã nu sunt ºi copiii cu voi?

Raluca Holban ºovãi cu rãspunsul. Cum sã mãrturi- seascã adevãrul, împãrtãºindu-le pe faþã refuzul bãieþilor de a o întovãrãºi, ca în vacanþele fiecãrui an, sub cuvânt cã se socoteau mobilizaþi în serviciul miºcãrii Vestitorilor pe tot rãstimpul campaniei electorale? Sebastian Rãutu ar fi început, desigur, cu ironiile. ªi dacã acelea pe seama bietului Grigore se învãþase sã le sufere, cu inima strânsã, unele pe seama lui ªtefãnucã ºi Lucian chiar cã nu ºtia cum ar fi fost în stare sã le rabde în tãcere.

— Liliana este cu noi, numai cã a rãmas acasã, gân- dindu-se cã nu avea rost sã vinã singurã, fãrã fraþii ei.

Partea întâi 61

(24)

Cât despre bãieþi, mai întârzie încã prin Bucureºti. Cu cât cresc, cu atât copiii îþi scapã mai mult.

Adina Rãutu mai întrebã într-o doarã:

— ªtefãnucã nu urma sã dea bacalaureatul?

— Nu. Mai are un an.

Sebastian Rãutu crezu cã este cazul sã spunã ºi el ceva:

— Pe ªtefãnucã nu-l ºtiu prea bine. Despre Lucian însã pot sã mã pronunþ în deplinã cunoºtinþã de cauzã.

Este cel mai bun student din câþi am avut în ultimul timp. Un cap limpede. Serios. Organizat. Poate încã prea puþin personal în pãreri, resimþindu-se de pe urma influ- enþei anumitor lecturi. Dar aceasta este ceva inerent vârstei. La seminar, ia totdeauna cuvântul. Sigur pe el, aproape prezumþios. Îmi place!

Pe când se schimbau farfuriile, colonelul Ioanid des- chise vorba asupra unui subiect care îi stãtea pe limbã de la sosire. Tot aºteptând nerãbdãtor sã se sfârºeascã întrebã- rile ºi rãspunsurile de circumstanþã, se foise pe scaun într-o asemenea mãsurã, încât fata care servea la masã fusese îndreptãþitã, în felul ei, sã-l creadã muncit de crampe.

— Aþi auzit, desigur, cum înþeleg Vestitorii sã facã propagandã electoralã! Demagogia pe premise creºtine…

Este un adevãrat scandal! ªi când jandarmii, alarmaþi de caracterul anarhic al întrunirilor, încearcã sã împrãº- tie lumea, propagandiºtii rãspund cu focuri de revolver.

Chiar ieri am auzit cã la…

Sebastian Rãutu nu îl lãsã sã sfârºeascã:

— Dupã toate aparenþele, avem a face cu un fenomen de psihozã misticã. Un tineret dezaxat a cãzut victimã 62 Aºteptând ceasul de apoi

(25)

pseudomesianismului lui Toma Vesper. Individul mi-este bine cunoscut, cã doar am urmat împreunã la Liceul Internat din Iaºi. Un idiot… Trebuie sã vã povestesc o scenã care pune de ajuns de comic în valoare misticismul sãu, de ereditate sigur sifiliticã. Pe-atunci întâmplarea fãcuse vâlvã în liceu. Vesper era în clasa a cincea sau a ºasea. Ora de religie. Popa vorbeºte la catedrã despre

„Minunile în religia creºtinã“. În bãnci, o lipsã de interes vecinã cu somnul. Nu ajunge popa sã sfârºeascã bine, cã, iatã, se ridicã Vesper: „Pãrinte, sã vedeþi, mi s-a întâm- plat ºi mie sã trãiesc o minune…“ Popa priveºte cruciº, în timp ce clasa izbucneºte în hohote. Dar Vesper nu se pierde cu firea: „În noaptea Învierii, pe când mã întor- ceam de la bisericã, mi s-a arãtat în capul satului Sfântul Gheorghe. Armãsarul se frãmânta pe loc, speriat de balaurul care îl pândea dintr-o laturã. Sfântul Gheorghe a ridicat suliþa ºi a strãpuns într-o clipã trupul lighioa- nei…“ Puteþi sã vã închipuiþi capul popii! Sfântul Gheor- ghe sã se arate unui mucos dintr-a cincea, nici mãcar premiant… Rezultatul: Vesper s-a ales cu nota trei, iar Sfântul Gheorghe a ajuns emblema Vestitorilor.

Sebastian Rãutu tãcu. Prins de povestire, lãsase sã i se sleiascã bucata de fripturã. Pe când se grãbea acum sã sfârºeascã restul din farfurie, observã cu nemulþumire cã nu avusese efectul aºteptat. Femeile rãmãseserã pe gânduri, pãrând a nu pune la îndoialã realitatea miraco- lului. Grigore Holban privea mai departe în farfurie, aºa cã nu puteai sã ºtii dacã este surprins sau mãcar amuzat, în timp ce colonelul se mãrginise sã exclame stupid:

Partea întâi 63

(26)

— Ce chestie!

Pe când se aducea desertul, Sebastian Rãutu simþi nevoia de a se întoarce asupra subiectului.

— Aºa-zisa miºcare a Vestitorilor reprezintã o pri- mejdie mult mai mare decât pare la prima vedere. În public, cautã sã mistifice lumea cu demagogie pe premise creºtine, cum spunea colonelul. În cerc închis însã, lucrurile se întâmplã cu totul altfel. Sunt organizaþi în grupe de ºoc. Au arme. Se pregãtesc sã rãstoarne ordinea poli- ticã a formei noastre de stat, fãrã sã le pese de consecinþe.

La Siguranþã ne vin mereu rapoarte din partea agen- þilor strecuraþi printre ei. Nu este de glumit. Trebuie luate mãsuri.

Raluca Holban tresãri neliniºtitã. În timp ce îºi lua o felie de pepene, mâinile ei avurã un tremur uºor:

— Ce mãsuri?

— Dizolvarea miºcãrii în preziua alegerilor. Anularea listelor sale de candidaþi. Sigilarea sediilor. Arestarea con- ducãtorilor instigatori. Aproape toþi membrii guvernului au ajuns la concluzia mea. Mai rãmâne sã-l hotãrãsc pe primul-ministru. În tembelismul sãu senil, îºi închipuie ºi acum cã miºcarea Vestitorilor nu este decât un joc ino- fensiv de copii…

Colonelul Ioanid se amestecã în vorbã:

— Bine, dar cum sã luãm o asemenea mãsurã îna- inte de-a avea împuternicirea unui vot al Parlamentului?

Cazul mi se pare fãrã precedent.

— Forma este lucrul cel mai uºor de gãsit. Dizolvarea poate sã se facã de-a dreptul prin dispoziþiunile unui jurnal al Consiliului de Miniºtri. Nimic mai simplu.

(27)

Întârziind sã înceapã pepenele, Sebastian Rãutu urmã peste o clipã pe alt ton:

— Ceea ce mi se pare mai penibil este însãºi struc- tura vieþii sociale dorite de tineretul Vestitorilor. Lumea

„omului nou“. O uniformizare absolutã. Nu mai ai dreptul sã vezi ºi sã judeci decât printr-o singurã prismã, care þi se impune din oficiu. Pluralitatea punctelor de vedere, punerea în ecuaþie a problemelor, dialectica inte- ligenþei se condamnã ca generatoare de haos. Dupã câteva milenii de evoluþie a gândirii, forma idealã a societãþii sã ni se reveleze deodatã în stupul de albine sau muºuroiul de furnici?

Adina Rãutu se uita tot mai nedumeritã la soþul ei.

O surprindea înverºunarea lui asupra problemei Ves- titorilor acum, la masã, cu niºte oameni fãrã preocupãri politice. De totdeauna, îl ºtia eminamente sceptic, când nu era de-a dreptul cinic. Judeca totul cu un umor al lui. Nu dramatiza niciodatã. Atunci?

Partea întâi 65

(28)