Cosînzeana

\ J

~

.

.

Cluj, 27 Iunie 1926

26

~U~G­

IN ACEST 'NUMĂR: Frumuseţea vacanţelor: de l. Agârbiceanu; O cWit>rie in A11enca: d~ Victor Rakosi, _ _ _ _ _ .;.• _ _ _ _ tradusă de 1. Const. Oetabaia; jertfa: de Munteanu-Mio; Un om ulht: d.! Marcel Ro- manescu; Parlamentul englez: de Olimpiu Ştefanovici-Svenks; Unei străine, poezie: de O. P.iatta; ,\\agdalena: de Sabin O. Truţla; Lanul, p:>ezle: de Ciprian Ooicescu; O lrl de! . • . noe Stahl: V JÎI:a: de Otimpiu Boito,; CArti streloe: de Barbu B adescu; Fltlrt-de-o -zi: Col Unlv. Petru Malor'Tg. Mureş i congrese culturale; Anuarul

Puodatlel rioclpele earol i

Criza moral~ \~\\\\~\\\\\\1\1\I\1~1111\I\\\IJ\I IIIIIIJii\11\\JII\

ANUL~. ClUJ, 27 IUNIE 1926 NUMARUL 2o

---

COSINZE ANA

R E V S T A

DIRECTOR:

SEBASTIAN BORNEMISA

L

* * *

T E R A R Ă SĂPTĂMÂNALĂ

ABONAMENTUl:

* *

300 LEI ÎN TARA- 600 ÎN STREINATATE

*

FRUMUSEŢEA VACANŢELOR

Numaram lunile, ţineam in seama saptamânile, socoteam cu infrigurare zilele cari ne desparteau de vacanţă.

Elevi in clasele inftrloare ale lice- ului, nu uitam inainte de Craciun, de Paşti, de vacanţa de vara, sa insemnam cu litere mari, albe, pe tabla şcolii, eate zile ne mai des- parteau de marele eveniment. Pe vremea aceea, nu tocmai aşa de ln-

d~pdrtatd, nu spuneam .vacanţd•,

ci, dupa şcoala latinista: "vdcaciune".

Ur{Jt cuv{Jnf, dar atunci nu ne parea aşa 1 l'orba era luned,

şi când mai erau nout! zile p4nd put~am pleca acasa, scriam pe tabla litera din urma .e", a doua

zi "ne", şi oftam, ca ne mai ramtl-

neau şapte zile pâna când puteam umplea tabla întreaea cu biruitorul cuvânt.

O lecţie inţeleasd şi bine prepa- ratd, uR raspuns In care nu te lm- piedecai, şi luminoasele zile ln cari ni se dadea vacanţa, erau temeiul bucuriei noastre de elevi.

Şi, chiar mal tilrziu, de studenţi

ai şcolilor superioare.

Pe jos, desculţi cu inct'Jiţamintele

fn spate, cei din satele apropiate, cu carul cu boi, cu caruta, cu trenul cel din departdri mal mari, ne res- firam în toate colţurile Ardealului:

Ce vesalie, ce chiote, ce cântece pe toate cdrdrile. Elevii mereeau a- caal t Puh de ţaran, zamisltfli pd- mllntulul şi ai naturii, se scufurau parcd de toata spoiala lnvaţaturil, şi Er11blau spre satele cufundate in-

de 1. AGÂRBICEANU

tre dealuri fmpddurite, ca şi când aici I-ar fi aşteptat izvoarele vieţii

celei nemuritoare.

A tunel tinerimea se bucura din

toată inima ca poate meree acasa.

O chema pamnntul natal cu o putere de nestdpânit. Nu se easea unul, dintre mici şi mari, care să îndraz- neascd a ramânea peste vara în

oraşul in care a învdţat.

Erau şi bdeţi cu mjloace mate- riale mai puţine cari puteau lnvăţa

jac{Jnd vr'un serviciciu in vr'o fa- milie de profesor, sau pe lângă pro- fesori sineuratici. Dar şi acestora

trebuia sa li se dea libertatea sa-şi

vada satul, casa,, pe ai lor, şi sa se bucure de câteva saptamâni de petrecere in mediul din care au pornit.

Şi, ce-l aştepta, pe cei mai mulţi

acasa, în vacanţa de vara? Fii de

ţărani, In majoritate, abea soseau

şi dddeau o fuea prin curte, prin gradina, pe la vitele albe; abea durmeau o noapte acasa, şi erau

puşi la treburi. Munca câmpulul era intlli.

Dar nici nu trebNiau sd fie tn-

demnaţi, cei mai mulţi 1 7 oamna in Septemvrie, c{Jnd se reîntorceau la

şcoald, pârliţi de soare, adeseori

sldbiţi de munca, işl aratau unii altora cu mândrie bătaturtle din palme 1 Şi se laudau care a muncit mal mult in vacanţă.

Porneau tn Iunie chiotlnd dela

şcoala, şi se intorceau ln Septemvril' cu ochii umezi.

Doud Juni se scăldasaa in soarele de-acasa, lucrând la fân, la sapa, la secere, pascând vitele şi oile, cân- tând cât ii lua gura aldturea de

slugă ori sluguliţa; doua /unt dor- mira ca morţi, pe laviţa tare ori in fânul mirositor din şopron; două

luni se in/răfira din nou cu natura,

şi de cdte ori trebuiau ^să iea ^iarăşi cartea se simţeau nişte desradacinafi.

lnfrăţirea băiatului de ţaran cu natura n'o poţi nici când înţeleg-e

ca în ceasurile în care il vezi mun- cind alăturea de partnţi 1

Cu câta înverşunare şi cu câtă

draeoste se avânta bdeţa~·ul de doi- sprezece ani cu furca ori cu grebla 1

Voinţa de- a birui natura, de-a scoate hrana din ea şi in aceeaşi

vreme o blândd şi adânca dragoste

faţa de aceea care-i mama hrdni- toare a tuturor 1

Câte adevaruri mari nu se sta- torniceau în înţelegerea elevului ori a studentului in aceasta apropiere de natura, - marea înşelătoare, - in vremea vacanţe/ar de vară, in mijlocul muncii, in contemplartle dtn ceasurile de hodina, în Sfintele cea- suri ale irzserărilor şi a dimineţilor

biruitoare 1

Cuminţenia pâmântului, prin câte g-lasuri nu le vorbeşte 1 Atotputer- nicia celui de sus; necesitatea aspra de-a smulge vieţii cele de lipsa exis-

tenţei tale, munca apriga şi sfântd a parinţllor cari cu cheltueli mari te /III ta şcoald: care tin tir w1zând stropli de sudoare curg-cind de pe

27-VI. 1926 - - - C O S 1 N Z E A N A - - - Pag. 251 obrazii părintelui n11 se va f!ândi

de zece ori până să cheltuiască ni- fulositor un ban ? - injrânf!erea ori edrei semeţii in faţa nemărgini­

tului din ^natură, apropierea ^şi mai

strânsă de cei de acasă, de cari, uneori învăţatura poate să te in- strtlineze ...

Nu cunosc alt mijloc de mai ho-

tărâtă şi puternică indrumare pentru clasa cultă, la noi şi azi in forma- Jiu:ze, pentru formarea unei tradiţii

a sale, decât acest contact cu na- tura. mereu refnoit, al tinerilor elevi

şi studenţi ...

•

Şi totaşi azi inlâlnim tineri cari nu se duc bucuros acasă irt vacanţe.

Am auzit chiar cuvântul vestitor de

rău: ~iWaşi duce acasă, dar mă

plictisesc!" Daca vacanţa ar ţinea

/ref-patru zile să şt vadă părinţii, fraţii şi surorile. Dar, mai mult, ce

ar face acasă? Se plictisesc!

Şi, rdmân tn birouri, rămân la masa de copist, pentru plimbare de :;cara pe strfizile asjaltate! Sunt tineri mai mari, de amândoud sexele cari nu se duc bucuros acasă in va·

canţa de vară. Se plictisesc! Ce să

jacd într'un sat sau tnfr'un ^orăşel pe provincie ?

Se poate cineva plictisi în mijlo- cul naturii, in mijlocul părinţilor şi Jraţtlor, a satului intreg? Nu simte ce rtldăclni adânc/ îl trag spre locul natal? Nu are o vorbă buntl de

spu~. un sjaf de dat celor ce se mândresc cu domnia lui? Şi a uitat

şi de ceasurile de entuziasm când jura sa munceasca pentru .binele

neamului?~

Cafeneaua, bereria, barul, asfaltul stradelor ^oraşelor mari i-au distrus

aşa de ingraba ori ce bucurie a

vieţii?

Dacă-i simte incă avânta/, chiar de-ar bate din aripi ostenite, sa

meargă acasa, în mijlocul naturii, in m1j/ocul nacazuritor reale, al sufertn(elor cari nu-s închipuite ca ale sale de multe ori, să se apro- pie de trunchiul din care a odrăzlit şi sa iea putere, infelepcil.lne, bucurie, avânt, dela izvoarele vieţii.

Mai mult folos va avea, chiar

dacă ar fi sa se hrănească numai cu mălai şi ceapă, petrecându-şi va-

canţa în mijlocul naturii, intre ai

săi, decât daca, tămânând la oraş,

va putea admira in fiecare seară

zece rânduri de dansatoare la cutare b1r într'o atmosjerd înăcrild de tutun şi de mireasma vlţiului.

o ^călătorie

^{tn America}

de VICTOR RĂKOSI

Una din cele mal norocoase zile ale mele, a fost de sigur ziua când dl Redactor mi· a făcut întrebarea : - V'ar plăcea să faceţi o călă­

torie în America?

- De sigur.

- Atunci veţi reprezenta ziarul nostru la fxpozlţia din Chicago.

Procuraţl-vă un paşaport.

Atunci mă gândii, ce voi face cu nevasta mea. Etelka e foarte ner- voasl!, a cetit multe romane lo care oamenii s'au înecat cu vaporul.

Apoi ou prea avea o !deie lămu­

rită desprP starea de lucruri din America. Ştia că America a fost

descoperită de Columb, dar, din câte s'au întâmplat dupa descope- rire, îşi amintea numai de unele cazuri când enropenii au fost ju-

pu·ţi de vii de caniball şi alte câ- teva nenorociri. Trebuia sa fie pre-

gătită cu toată cru ţarea.

M'am dus dar mal întâi la un- chiul nevestei mele, la Gusti baei.

L-am ales pe dâosul pentru rolul de pregătitor. Faţă cu nevasta sa, n'am putut vorbi, fiindcă ştiam că

o să b3tă toba înainte de vremi', Am făcut semn b;Hrânulul să vie cu mine în camera lut de lucru.

- Dragă unchiule, v'aşl ruga

să-mi faceti un serviciu într'o afa- cere neplăcută.

- El, ce s'a întâmplat?

- Am de gând să plec în Ame- rica.

Ţeava ciubucolul trosni între din-

tii

- Ce dracu 7!

- Da, la expoziţie. Ştiţi, drumul are primejdiile lui, dar eu nu mă

sperii de astea, numai de nevasta mea îmi pare rău, ea n'are idee ...

Ur:chiul Gusti îogălbini. Sa!l în sus de pe scaun :

- Ce aveţi, uncblule? Să v'a- duc un pahar cu apa?

- Nu, lasă; pe câte vreme pleci?

- Nu ştiu, cred că în două luni, fac drumul.

-Aşa?

- N'J; nu-l aşa, unchiule, o să fiţi aşa de bun s'o prPglitiţl pe Eteib ... E atât de sperloasă ..•

- D'apol, o lei şi pe dânsa?

- A, nu, numai aşi vrea s'o de-

prlndPţl cu gândul eli plec. Volţi

s'o faceţi, baei 7 - O fac.

trad. de 1. CONST. DELABAIA

St1ânsei măna mosului şi c porni!

deadreptul la Ministerul de Interne, ca să-mi scot paşaportul.

La sectia paşapoartelor, functio- narii sunt tare politicos!. Cum am spus eli-mi trebue un paşaport, un

tânăr blond, bagă tndată tocul in callmar3.

- Numele, ocupatia, totul mer- gea de minune. Când mă intreba unde plec, îl spuse!, tremurând de bucuri:

- In America.

Tâoărul sări in sus, parcă l'ar fi ptşcat cineva de picior. MI se puse în f.tţă şi se uită lung la mine.

- Atunci nu pot sll vă fac pa-

şaportul.

- De ce?

- Atunci trebue să aduceţi un act de consimţlmânt şi o legitima- tie dela poliţie.

- Ei, dar până le capăt pe a- cestea, trebue o mulţime de vreme.

- N'aveţi cunoscuţi, aici în Mi- nister? Adresati-vă la ace~tia.

Aveam acolo trei cunoscuţi, un

"domn funcţionar". Unul mă tu- tula, cu al doilea eram per tu. Iar pe al treilea, il tutuiam eu.

lntâi am cautat pe "inaltul func-

ţionar".

- Servus, cu ce pot sll te ser- vesc?

- M'aşi ruga frumos de o pro- tectie ..•

- O slujbă ... ? Hm ... Hm ...

-O, nu ...

- O subventie pentru ziar?

- Doamne fereştl', numai o pro- tectie moralll.

- Aşa, foarte bine, şi despre ce c vorba?

- E vorb1 numai de o lrgitl-

maţle pl'ntru mine.

Fata inaltulol fum.tlooar se lu-

mină şt indată îşi Ioa pălărie.

- Să ne dăm jos la sectia de

paşapoarte. Araojez indatll chestia.

Ne coborârăm tn subsol. Pe cu- loar, înaltul funcţionar mă lntrebă:

Da. adică, unde vrei să călătoreşti?

- Lll America.

-Aşa 7 Hm ...

- Cu aceasta, se oprl, tşi io-

cheiă b;ina până la gât, îşi bagcl mâ1nile in buzunare şi grlli cu glas

trăgănat: e tare departe.

- Asta·! adevărat.

- Al

un

27-VI.

milă catre rugăciunea lor de toate zilele : lumina.

Şi iarăşi piereaa de otrava bles- temului cei ce îndrăzneau sa fure din darul oprit. Leşurlle morţilor

au umplut marea; iar sufletele lor se tânguiau, rătacind fără odihnă, căci pacea nu le este datli spirite- lor, până ce nu vor avea corpurile inmormântate.

Nimfele s'au plâns Zeului Posel- don. căci cântecele lor erau ingâ·

nate de plâosetele sufletelor rătă­

citoare în jurul cadavrelor şi atunci zeul mării le prefăcu în stane de platrli, dând liniştea umbrelor. Mor- manul de stane de piatră deveni o

insulă măreaţă şi pustie.

*

*

Când Zeii fură aluogaţli din 0- limp de tăria neinfrântă a Titaoilor, unii dintre ei cercară să scape de urgia cumpliţilor uriaşi in Fenicia.

Pe mare însă obosesc şi nici o in-

sulă ou se îndură să le dea popas;

iar valurile mării scapate de sub porunca lui Poseidoo, ii ameninţă

sil-i înghită, câ1d minune, o stâncă

din piatră alba, îofruotând furia valurilor, îi cheamă să-I ocrotească.

Zeii se minuneaza, când zăresc

formele pietrii, asemănătoare înfă­

ţişeri! omeneşti. Poseidon, care le

cuooaştea blestemul le istoriseşte

originea minunată. Cu toţii se ho-

tarăsc, să-I înduplece pe Apolion, când izbânda va fi de partea Zeilor,

să redea lumina şi feri ci rea Fenlciel.

* * *

Fenicia isbucni in chiote de ve- selie când reapăru lumina blândă şi blnecuvântată. Se minunau însă,

care dintre jertfe a înduplecat mâoia zeului. Ca un răspuns, văzură adânc in mare o insulă cu stâncile albe, ::a resfrângeri C.e lumină de argint.

Era altarul ridicat luminii din mii!P de leşuri omeneşti.

COSINZEANA P.ag. 253

Figuri literare străine.

Un nume uitat

de J•IARCEL RO\\ANESCU

Viaţa moderna, cu aspectele ei mecanice a îngropat amintirea ro- mancierel franceze George Sand,

barooesă Dudevant, castelana din Nohant, strănepoata Aurorei von Koenigsmark şi a lui Mauriciu de Saxa. "Vreau să scriu pentru vea- cul veacurilor - a scris George Sand, - deşi cred că peste cinc•- zeci de ani voi fi uitată cu desă­

vârşire şi poate necunoscută·. Au trebuit, într'adevăr, să se împlinească

cincizeci de ani dela moartea ei, pentru ca Fraot~ să-şi aducă aminte de ea şi să deschidă la musee Car- navale! din Paris o sală specială,

unde s'au adunat manuscrisele, por- tretele şi obiectele de artă aflate la Nohant, în păstrarea Academiei fran- ceze. La Nohant, se află şi astăzi

pianul unde Chopin a dibuit melo- diile s~le tulburatoare şi masa la care George Sand a scris Indiana

şi ltafentine. In casa aceea, s'au perinda! scriitori vestiţi ca Gu~tave

Flaubert, Turghenief, Theophile Gau- tler şi Saiote-Beuve, compozitori ca Liszt şi Chopin, pictori ca Delacrolx

şi Fromentin. Şi, alături de ei, droaia de cerşetori şi năpăstuiţi al soartei, ce băteau la poarta castelului, cu- noscând inima primitoare a acelei care a scris Le/ia, Mauprat, Le Mar- quis de ~il/emer şi Les Maitres Mosaistes.

Am citat intâmplător câteva tit- luri din opera bogată a lui George Sand; dar acestea nu se mai citesc

astăzi şi se ilisesc abia in istoriile literare. Ceeace va rămâne din scri- sul lui George Sand sânt romanele

ţărăneşti La Mare au Diable, La Petite Fadette. Franr;ois le Champi, pe care Sainte-Beuve le nu mia Geor- gicele Franţei centrale. Şi de sigur

că, alături de Maîtres-Sonneurs, ele sînt lucrările cele mal proaspete despre provincia Berry şi. totodată.

primele romane regionale franceze.

Că răsboiul va fi schimbat prive-

liştea şi sufletul acestei provincii, nu încape îndoială. Ne-o spune o

altă scriitoare franceză, Colette, in Vrilles de la Vi[!ne: "Vai, ţi-am vor- bit de o ţară din poveştl, undă ră ..

coarea aerului te îmbată! Nu mă

crede, ou te duce s'o vezi ! Vei

căuta-o zadarnic. N'ai găsi decât o

câmpie t.ristă, umbrita de paduri, un sat paşmc şi sarac, o vale umeda, tln munte albastru şi pleşuv. ce ou poate să hrăniască nici căpriţele".

Farmecul câmpiei natale nu-l pot pricepe decât cei născut' acolo şi-ţi

trebuie idealismul lui 0forge Sand ca să inmileşti prin oglindA suflf- tulul vrtjile copilăriei.

Gecrge Sand a scris şi romane istorice ca: fean Ziska Consuelo sau La Comtesse de Rudolstadt, în care a evocat tara Ct hilor, far- mecul şi melancolla ei. rasa, clima

şi literatura vecinilor noqri. Atmos- fera acestor romane e atât de reală,

încât cehii s'au îotrebdt, ro drept cuvânt, dacă scriitoarea franceză a fost lo ţara lor. E cu neputinţă,

spun ei, ca toate descrierile acelea

să fie numai vis, docu'llentaţie şi naraţiu"e netrăita. lnvHatul profe- sor al Universităţii din Brno, Has- kovec, a ajuns după cercetari in- delungate, la concluzia că Genrge Sand a fost in Boemlo, d~şi jean Pozzi şi urmaşii scriitJar 1 sustin contrariul. Ca orice femeit, Geor'ge Sand îşi avea taina - sau tainele - şi, de bună seamă, avea motive

să ou le destăinuie. E~ nu ne-a spus din viaţa ei, decât ~e· a bine- voit; şi nu e Imposibil să fi făcut

cu Chopin o călătorie prin Boemia, într'o vreme când biografii cel mai isteti îi pierd urma. Pe de altă

parte George Sand se lăsa uşor în voia valurilor fantaziel; avea o pu- tere de invenţie neobişnuită şi scân- teia divinatoare, caracteristică ge- niului. Nu e exclus deci să fi adăugat

documentelor prăfuite, patima f'l

arzătoare, lirismul şi accentele de

revoltă ce o tulburau mai ales când

eră vorba de un popor roblt ca vecinii nostri.

Această· mică problemă literară dovedeşte că nu numai opera, ci

viaţa lui George Sand interesează

si astazi pe scriitorii de pretutindeni.

E semn că amintirea ei ou s'a şiers d~ tot şi poate ca, in vremi mai

liniştite, va reveni la supr,hţă.

Ernest Renan i-a prezis cândvcl trei sute de ani de glorie.

Pag. 254 - - - COS 1 N Z EA N A - - - 2 7 - V I . 1926

PARLAMENTUL ENGLEZ

de 1. OLIMPIU ŞTEFANOVICI-SVENSK

Alături de Westmioster Abbfy *) se ridică turnurile înalte ale Parla- mentului, • mama parlamentelor"

cum zic cu mândrie Englezii.

In vecinătatea acestala e statuia lni Cromwell, marele luptător im- potriva regalităţii tlranlce a lui Ca- rol 1., cel care şi-a pierdut capat pe eşafod la sfârşitul unei rllzboiri în care voinţ~ naţiunei avea să-I

invinga.

la una din multele săli ale Par- lamentului, o tablli de metal pe podea aminteşte locul unde a fost judecat şi osâodit acel rl'ge al carui chip neobişnuit de frumos 11 cu-

noaştem din vestitul portret al lui von Dick.

Când auzi bătăile din ceas în ceas ale "Marelui Ben", ceasornicuJ din inaltul turnului principal ce se vede prin palida lumină roşittecă a amurgului londonez; când vtzi clă­

direa aceasta ca o minune veşnic:!

de platrll, greu îţi poţi inchipui cât sânge, câte lacrimi, şi suferinţe s'au cheltuit ca Parlamentut Eng'ez sa fiin teze şi să fie vt u.

In coridoarele lui frescouri po- vestfSC în culori istoria luptei pe care naţiunea a dat-o pentru ca durerile şi dorinţele ei să afle cu-

venită rostire ...

lată pe Carol cerând ie parlament

să i se predea cei .,cinci mem- brii" pe cari intr' un alt chip Ii vedeam refogiindu-se cu o barca pe Tamisa.

Un alt tablou tnfăţlşeaza pe unul din predicatorii cari inainte de 1n- jghebarea deplină a a Arm;:.tei Mo- del a lui Cromwell, aprindeau in gloatele Londrel dragostea de li- bertate şi stârnea rezistenţa Capi- talei împotriva opresiuoel.

Un alt chip ne arată pe membrii Parlamentului silind pe preşecllotele

- ce anuntase dorinţa regelui ca parlamentul să fie dlsolvat - să şadă pe scaunul de cinste ce îl dase naţiunea pentru a o reprezenta pe ea.

lata şi romantica fugă deghizat:!

a lai Carol al doilea, şi trunchiul scorbaros de stejar unde s'a talnalt de teama urmăritorilor sai.

*) Vezi CuUunz Poporul111, \V, Abbey

Dlui Prof. Mdndrescu, i1lb1tulw meu indrumlltor, ln stmn dt clnsttrt.

In altll parte scena unde profe- sorii şi studentii din Oxford sunt

somaţi să recunoască autoritatea Parlamentului.

lată şi un chip ce-ti lnchipueşte

pe Crist alungâad cu biciul pe ne-

chemaţll din templu.

E Cromwell dlsolvând .,cu tori- panul" o adunare ce nu mal înfa-

ţişa poporul.

• • •

"Camera Comunelor• cu sacii

roşii 1n mijloc, ce cheama tn minte sacii de lână dia Parlamentul de pe vremuri - pare neobişnuit de

mică. Dar e vădit că o astfel de

sală e un mai potrivit loc de con-

sfătuire decât un spaţiu larg unde vorbitorul se simte parcă Jator să ţină un discurs sonor.

Camera Lorzilor e un loc de sfat

şi mal intim.

Ce frumoasa e cllldirea aceasta de horbote ta piatra, cu ascuţitele

unghiuri gotice, intr'o zi cu ceaţă.

Când priveşti de pe malul opus, prin negurlle gălbui ce plutesc dea- supra râului tulbure aproape t~inu­

indu-1, îţi pare că Parlamentul se

inflripează din 'chiar negtui şi ape ce se prefac tntr'o elegantă şi ara-

toasă clădire de piatră tare. Amă­

nuntele se topesc şi dincolo zidirea

răsare ca un bloc minunat tăiat

maiestru de uc artist uriaş şi răb­

dlltor din sânul unei litânci.

Uriaşul e poporul englez iar stânca e voinţa tare a unui neam i~bitor

de sfânta libertate:

Britons never shall be slaves **) CI din turburi ceţuri de vremi s'a ivit aceasta Instituţie unică în lume.

Ea era menită să devină .mama parlamentelor" atât in lumea anglo-

saxonă cât şi in restul pământului.

* • •

In amurgul nordic aud bl!tăile

grave ale orologlulai din .,Big Ben"

şi-mi pare că sonora vibratie de

aramă ce se revarsă la1g peste

••) Britanicii au vor fi niciodată seini.

mli!e de case, peste square-urlle

veşnic verzi, pvste podurile grele ce prind ca scoabe enorme de oţel

trupul de apa tulbure al Tamisei- da, atunci îm pare eli glasul meta- lle liniştit, grav, şi ferm, e tnslişl vocea poporului Englez.

Liniştit, grav şi ferm ! 10 VI. 1926 British Museum.

UNEI STRAINE

Ji-e trupul rilul cristalin Ce şerpuieşte peste lunci, 1 opindu-şi farmecul divin In ondulărlle-i adâncil

]i-e f!Ura rod insilnEerat Cu sâmburi de mărgăritar, Şi părul aur măcinat, Şi fruntea tâmplă de altar r Pe pujul moale din obraz Ca mac// rătăciţi prin lan, Cresc trandajirii de Şiraz Scăldaţi in valuri de mdrrteanl Priviri de fulger şi furtuni Cutezdtorilor împarţi,

]i-s ochii flacări, doi tdciuni Pe-o vatră albă aruncaţi!

Dar când şurâzi,-crâmpei de vis,- Anini de buzele· ţi fiubinţi

Comoara dorului, trimis Sd surpe vechile credinţi!

Aşi vrea minunea să te 'ngrop Pe veci în sufletu-mi plăpând, Să

fii

D. Psatta

27-VI. IQ:l•~ - - - C O~ 1 N Z ~AN.~--- Pag. 255

MAGDALENA

departe, pe drumul pietruit răsonară paşi. Maria tresări din visare şi ri-

dicâodu-şi ochii spre drum, văza o

ceată de oameni, cari se apropiau incet. Pe câţi-va li cunoştea. Intre

aceştia era şi fratele ei Lazar, care ti spusese multe, despre profetul din Nazaret. In fruntea tuturor ;>ă­

şea un bărbat tinar, pe care nu-l mat vazuse. Un mănuochiu al ra- zelor de soare, ce pleca rrăbit spre

asfinţit, il lumina câteva clipe, formând o aureolă tn jurul frunţii

senine. El o privea ... Maria vru să-i

zimbeasca, dar zimbetul ti incre- meni pe buze. Tâmplele tocepură să-i svâcnească şi cuprinsă de tre- mur şi emoţiune, abia mai avu pu- tere să se aşeze iarăşi subt smochin.

Acesta e bărbatul care îi râplse li-

niştea 1... Şi cât e de frumos... E mal frumos chiar, de cum şi l'a închipuit... Dar val !... privirea lui li spune să nu se apropie cu gând de păcat 1... Ea, femela... al carei zimbet a cucerit o lume, n'a fost in stare să infrunte privirea acestui

bărbat 1

de SABIN G. TRUŢIA

DupJ o noapte de sbucium, stro- pit! cu picat, Haria din Magdala se trezi posomorita. In camera lux-

oală plutea !ncă stăruitor un miros

plăcut de flori orientale şi pe jos zliceau 1n risipli peteleie un ai buchet

V(Ştezlt. Mana îşi netezi cu dege- tele tremurătoare şuviţele de par castaniu, apoi rlimase aşa ... cu pri- virea pierdută lo gol.

Cei-i lipsea?.. Era frumoasă şi Iubită de toţ1. Frumuseţa ei rara, îi adunase o mulţtme de adoratori. Şi

aceia, cărora le îobia o oară de Iubire, o rllsplateau bogat. Câti ti·

neri romani, din neam patrician,

adaşi de curiozitate pe pământul

Iudei, n'au vrut s'o ducă Ia Roma, ' eterna cetate a iubirii. ŞI Caius, frumosul vlăstar de eroi, cari au ingenunchiat pe barbarii cerbicoşi

d10 munţi, de câteori ou-l spunea îo clipe de extaz, că va zdrobi sta- lua zeiţei Venus, pentruca ln locul ei sâ ridice statua Mariei. Dar Ma- ria a refuz3t totul. A plecat şi Caias, ducâod în inima lai icoana celei mal frumoase femei, Iar Maria a rllmas zimbind nepasatoare şi cu albumul iubirilor efemere înbogllţit

N'a plecat, căci auzise şi ea vor- bindu-&e multe despre bărbatul mi- nunat din Nazaretul Galileii. Vestea

ace~tul barbat se lăţla ca ceva neo- bfcinuit.

Orbii vad, leproşii se curătesc şi morţii se scoala, după vraja cuvin- telor lui. Şi ·de când a auzit pome·

ninda-se despre acest barbat mi- nunat, ia nu-c;\ mai găseşte odihna.

El e mietul visurilor ei plltlmaşe.

Il doreşte cu sete şi cu dor, ca pe nimeni altul. lublrile ei de pân'a- cum, aw fost Iubiri trecătoare. In adâncui sufletului ei dornic de Iu- bire, nimeni n'a pătruns. Romanii sunt plini de farmec şi frumoşi ca zeii lor p~gâni, dar prea sant io-

gâmfaţi. Dispretul lor pentru cre-

dinţa într'un singur Dumnezeu, le-a

adus cu sine ura poporului iudeu.

Şi această ură a atlat uneori rasu- net şi in sufletul ei de femeie.

leşhu din Galileia, despre care se spune, că e frumos ca o minune, e ceva nou. E Iudeu ... şi de ei oi- meni nu indrăsneşte să se apropie.

Dar ea? ... Cât de mult 11 doreşte!...

Doreşte să-I vada, ... sa-I cucereasca ...

ş'apoi să 1-se dee cu totul lui 1...

Ar vrea să se inchege o iubire cum n'a mai fost alta ...

In aceiaşi zi se răspândi vestea,

că Isus Nazarineanul vine. Maria se

găti de sl!rbătoare. Multă trudă

ou-i trebuia, căci natura o dl!rolse cu frumustţe din belşug. Şi în amur- iUl acelei zile plin de miresme, Maria. şedea visătoare, subt un smochin înflorit. Vâotui adla încet, smulgând din ramuri florile mărunte şi dispre dealul presarat cu oiean-

dr~ străblltea alene cântecul unui

păstor. Maria asculta cu gândul dus melodia tristă, acompaniată de hartă şi saffetul ei se umplu de nelinişte.

LANUL

işi frâose mânlle desnădlljdoltă

In zilele când soarele-~i aruncă

Nenumarate raze 'n infinit,

un lan întins de grâu îl vezi sub soare Cum se des fata inca înverzit ...

Şi bulEării de aur dela soare Gasesc popas în spicele de grâu,

Când lanul creşfe-a~a - fâra de veste - Cum creşte floarea'n margini de pârâu ...

Şi-a~a pând amurEU 'n jos coboară

Intinsul lan cu vlaEă veEeteaza .•.

Şi-apoi e 'nmiresmat in faptul serii Când bolţile deasupra lui veEhiazfl ...

Mi-e sufletul un lan care 'nverzeşte

Sub bulEari [!rei de aur dela soare;

Iar când pe ochi imi cade vdlul nopţii

Mi-e sufletul, curat, ca alba jloare 1

A~a trăiesc de- vreme 'ntârriata Ca floarea albă 'n margini de pârâu, Iar când, lumina, soarele-şi arunca Mi-e sufletul ca spicele de grâu 1

Clprlan Doicescu

Pag. 256 - - - COSINZEANA - - - 27-VI. 1923

şi făr'aşi da seama de cea;::e face incepu să-şi muşte buzele tranda-

firi!. Maria ţipă de durere şi reve-

nindu-şi in fire, plecă hotărâtă sll-i

vorbească lui Isus ..•

- .Rabbuni ! Eu vreau iubirea ta!..."

- "Şi eu Iubirea ta Mari o ! .• "

- "Şi cam fnţelegi tu aceasta

iubire? ...

Peste faţa blândului l'<azarinean trecu o umbră de m~hnlre, apoi rllspunse, privind stăruitor în ocbli femeii.

- .sa

răşti păcatul! Atunci. .. vei dobândi

şi iubirea mea !...

Şi Maria a înţeles cuvântul. In sufletul ei sbuciumat se făcu lumină.

Gândurlle pătimaşe ii dlspărură ca

p~in farmec şi în locul lor se să­

lăşlui un simţământ necunoscut

până atanci. lngenunche înaintea lui Isus şi Iacnmile calde începură să-I curgă, prelingăndu-s~ peste picioarele b:âodului Nazarinean.

Prin mintea ei să perlndau cu iu-

ţeală Icoanele nopţilor de voluptate

şi pline de păcat. Abia acum înte- legea prăpastia şi noroiul în care s'a tăvălit... Şi Isus ii vorbea cu

blâdeţi!. Cuvintele lui pline de vraja,

picurau la sufletul el dornic ~:a

strup i roditori. PArul frumos st mă­

tăsos i-se despletise, curgând în valuri bc·gate.

?otopul nesecat al lacrimilor el

~pălaa piCIOarele lui Isus şi ea le

~te~gea cu parul capului său.

Şi acum ,\\aria era fericită. A- flase In sfârşit calea ce duce spre adevilrata iubire.

Henriette Yvonne Stahl: Voica

(Roman; ediţia Il.)

ln literatura noastră, viata ţlira­

n.lor se reflectează diferit. Era o vreme, când materialul uman, pe care îl pJate furniza literaturii exis-

tenţa omului simplu ,dela ţară",

legat de pământ prin durerile caşi

prin bucuriile lui, se nesocotea, ca un motiv de experienţă lipsit de orice valoare. Pe atum.i literatura o făceau f1i clasei boiereşti, invatati din leagan să cântăreascu distanta

Ci dela cer la pământ dintre cate- goria lor sociala, privilegiata şi clasa slugilor, legaţi prin f ataii tate de o

viaţa aparte, aceea de robi sau slugi - o categorie intermediară între vitele de muncă şi boierii stăpâni.

Cazurile de încălcare a hotarelor acestei norme, stabilită tacit, prin

forţa imprejuriinlor, erau numai ex-

cepţ;i.

Intre timp revolutiile sociale ale veacului au schimbat faţa !>ocietăţii.

Scădea vertiginos distanţa care des-

părţea cei dot poli ai societăţii noas- tre rurale (singura asupra căreia reflectăm acum), cu tendinta de a-i cootopi. pentru a se produce o nouă configuraţie, topografică-s o ci a lă.

Transformarlle reale se reflecteaza

şi in transfiguraţla fictivă a reall-

ti!ţli, care este literatura. Printr'o atitudine ideologicA orăşenească, poziţia literaturii faţă de clasa ru-

rală s'a schimbat, trecând dela un extrem la ceh•lalt. Suntem intr'o

epocă de suprapreţuire a acestui element, ^vădită la fiecare pas, ^adecă în fiecare rând scris. Este literatura

ţărănească dltirambica, când până

;:i genurile epice primeau o in fu·

:r une de sânge exclamativ, de od:S, nu pentru înfăţişarea materialului uman în sine, cât mai ales pentru s blinierea valorii etnice a viefli a- cestei categorii sociale.

Şi. ca să fie satisfăcută par'că

schematica teoriei hegeliene, am

av::~t şi o a treia atitudine, ioter- rrediara: de observalle obiectivă a

vieţri ţăranului. Ea nu -;'a născut lasă la urmă, după ciocnirea dia-

lectică dintre "teză" şi "antitez~",

cum se potoleste valul dupa~e se loveşte ritmic 'câtva timo de cele

două maluri, ci a apărut mal de timpuriu. cu Slavici, deci dela în- ceputurile junimil. Imprejurarea că această literatură apare în Ardeal, unde clasa rurală privilegiată era

streină de neamul nostra, şi unde deci naţ•a nu cunoştea această di- ferentiere în sânul ei, exolică de-

~juns' şi putinţa de apanţie aşa de timpuriu a acestei literaturi.

Ei este, într'un timp, mai ales produsul f11l0r clasei prăneştl, cari puteau simti mai bine că viaţa ţă­

ranului nu este esenţial difentă de a boierului, ci este aceeaşi vlajă,

numai pe un alt plan, cu o altă

intensitate poate şt cu un alt ritm.

Putea avea deci şi farmecul noutăţii.

Şi aceasta este revanş~. pe care

şi-o ia in câmpul literaturii viaţa ţăranului faţă de a boieralui, care

stăpânea şi aici in întâia epocă a literaturii noastre cuote.

•

Romanul "Voica" aparţine prin

construcţia lui literară categoriei ultime, deşi autoarea nu face parte d\n clasa rural:!. spre care şi-a in- dreptat ^atenţia. Aceasta dealtfel nici nu mal este o cundl!it astăzi.

lntâia impresie, pe care ne-o pro- duce lectura atentă a acestui roman, este puternică: o fresca a vieţii dela

ţuă, surprinsă in momentele ei cele mai caracteristice. ŞI nu este numai o observaţie femenină, care prinde

şi amănuntele fulgaraote, ascuns.!

in dosul acestui tablou cu contururi plastic reliefate, prin mijloace de stil surprinzătoare pentru un debut literar, ci într'adevăr şi observaţia

unul oraşan, care se tradeaza: bur- lesc într'un loc: când ni se spune

27-VI. 1Q26

---COS

Z

A---

că tăranli dela horă erau îmbrăcaţi

în "costum naţional", (p. 125)

Mulţimea eplsoadelor, într'un ro- man de .proportii modeste, susţin această tmpresie. ŞI par'că uneori sunt anume alese pentru a intru- chipa un tablou complet al vieţii

de sat. Ex. episodul cu cel doi ţi­

gani, cari dreg tigăi şi claunurl,

meseriaşi ambulanţl, cari tr-ăiesc cât din munca lor, cât din mila gos- podinelor; des~rlerea unei zile de slirbUoare, cu hora, la care se în- tâlnesc sătenii de toate vrâstele: cei tineri pentru a-şi petrece jucând, cel bătrâni privind la joc şi poves- tlnd, iar copii jucându-se in jurul jocului; sau episodul cu nunta, care-şi

are şi eJ particularităţile lui. Alteori momentele sunt retinute pentru o

ob&ervaţie psihologică, în afară de nota lor caracteristică pentru con-

ţin~tul frescei. Şi acestea sunt şi

mat multe: cele două fetiţe cari

cerşesc bonboane, frlcoase şi rezer- vate faţă de strein; femela Stoiana, care se tmbolnăveşte de moarte

fiindcă lucrează în timpui de lăuz.ie şi n'are incredere în doctor - Iar doctorul încă nu ţine atâta să o vindece, cât mai ales să poată

stoarce un câştig frumos in urma vizitei; - şi mai ales psihologia copilului Ion, care prin sufletul lui aspru şi îndărătnic par'că se înru-

deşte cu omonlmul lui din romanul dlni Rebreanu. Reţineţi numai ace-

astă observaţle despre Dumitru, so-

ţul Voicăi, care şade pe o buturugă

obosit după munca câmpulul, pentru a măsura puterea de observatlt:

psihologică a autoarei: "copleşit de

viaţă, o indura cu nepăsare fără să

o blesteme, fără să o Iubească. Pă­

rea că trăeşte din obişnuinţă".

(pag. 6.)

Pe deasupra acestor episoade însă şi prin contribuţia lor se închlagă

firul unei vieţi, care-i dă romanului

consistenţă, care fnsufieţeşte cele 31 de tablouri aproape dramatic prezentate. Este Valea, femela ne-

norocită pentrucă nu poate avea un copil, ca să devină prin aceasta păr­

taşă la averea soţului ei şi care se mistuie in lupta pentru o făşle de

pământ, ca să nu rămâne pe dru- muri rând s'ar întâmpla să-i moară bărbatul.

No-i lipsit de semnificaţie faptul eli dorinţa de posesiune a unul pe- tec de pământ serveşte drept motiv pentru drama care se desfăşoară

in această povestire ca o "copie de

natură". In minte ne vine Iarăşi

"Ion" al dlul Rebreanu. Pentru tă­

ran alipirea faţă de pl!mânt este rostul adevărat al existenţll în a-

ceastă lume. Ion omoară pentru a

pu~e s!ăpânire peste o nouă moşle.

Votca 1ncă se arată uneori capabilă

de omor din acelaş motiv dar ca femeie nu ajunge aşa de' departe ca bărbatul Ion. Pentru a-şi vedea

moşia însă ea este in stare să stră­

b.ată Z?na frontului, expunându-şi VIaţa ŞI rabdă bl!taia crudului ei

bărbat, nădăjduind că totuşi acesta se va indura odată şi ii va ceda o parte din moşie în deplina ei pro- prietate. Iar când vede că nu Izbu-

teşte şi despărţită de soţul ei nu poate trăi, se resemnează; plânge, dar şade acasa; iar intr'o noapte se duce pe furiş la pământul dorit atâta şi plânge acolo • ca la mort".

ŞI sfârşittll povestirii e•te carac- teristic pentru psihologia ţăranului

nostru. Drama, care ia proportii în-

frlcoşetoare uneori, amenlntănd cu un desnodămâot tragic, fatal de tragic se topeşte într'o resemnare.

înţelepciunea de veacuri a ţăranului

român. Fericire nu mai e:.te, dar greul vieţii se Impune ca o fatali- tate şi mai puternică, atotstăpâni­

toare.

Schiţat mal mult decât desvoltat in toată amplitudinea. ce ar fi pu- tut o lua, romanul "Voi ca" rămâne

mal mult o povestire care se apro- pie prin proporţii de roman. (ŞI nu ne gândim numai la proporţia ma-

terială: numărul paginilor.) In a-

ceastă povestire găsim 1nsă o ga- lerie de figuri, cari trăiesc toate cu psihologia lor aparte, conturată vl- guws de un condeiu maestru. Darul de a crea viaţă, aceasta este nota

predJminantă a talentului d-rei Stahi, şi iocă cu mijloace de stil dintre cele mai simple, dar cele mai puternice. Sobrietatea stilului cu o lnclinaţie vădită spre dialog:

este nota caracteristică a expresiei dsale.

Intâla operă, acest roman, relie- fând strălucit aceste calităţi, i-a câş­

tiga! un loc de frunte printre pro- zatorii noştri de. astăzi.

Ollmplu Boltoş

CARTI STREINE

Lucien Dubech. Les chefs de file la jeune generatioo.

(Ed. Pion.) O serie de profiluri literare, apărute prin reviste şt culese

apoi în volum. O carte, ce-ţi îngăduie să-ţi faci o !deie clară despre

producţia tinerilor scriitori francezi, stabilind o scară de valori. Nu s'ar putea spune însă unde începe şi

unde sfârşeşte noua generaţie, Tânărul scriitor Marcel Azais

t~găduia, nu de mult, imp~rtirea pe generaţii, spunănd că n'are nimic comun .::u excentrlcul Paul Morand.

Lipsa punctelor de contact poate fi. reală pentru anumite cazuri; dar nu e mal puţin adevărat eă există

circumstante exterioare ce crelază

o atmosferă comună, fie chiar

inconştientă. In chip fatal, lovindu- te de aceleasi evenimente, ai impresii analoage, chiar dacă tragi din ele deductii opuse. Astfel, criticii viitorului vor distinge uşor generaţia dina~te de răsboi de cea de după răsboi, după cum deosebeşti, de pildă

pe clasici de romantici. De sigur

însă că Azais are dreptate în ce

priveşte elementul personal care, oricât ar fi de influenţat de

împrejurări, rămâne elementul princlpal in creatie.

Studiind operelescriltorilor france- zi între 30-40 ani, Dubech nu

altă niciodată elementul personal.

Din potrivă, el merge până acolo încât afirmă că Henrl Beraud n'ar fi scris niciodată Le marfyre de l'obese dacă n'ar fi fost puţin burtos

şi arată că dimensiunile respectabile nu se acomodează cu o agilitate prea mare a închipuirli, ci mai de

grabă cu tendinţele optimiste ale filozofiei lui Beraud. Excentrlcltatea lui Paul Morand s'ar datori faptului

că fiind n.i!scut în Rusia şi crescut la Oxford, a dus viaţa de pribeag a diplomaţilor. Originalitatea cu orice pret a devenit la Morand o manie. Aceeaş severitate n arată

pentru Jean Glraudoux. Judecată sumar~. care ne face să ne îndoim de obiectivitatea metodei lui Dubech.

Celealte portrete se referă la

poeţi ca Alrxandre Arnoux, Maurlcc Rostan d şi j e;; n Cocteau, la romancieri ca Francis Carco, Roland Dorgeles, Georges Duhamel, Pierre Benolt şi

Francois Maurlac, la autori dramatici ca Sacha Gaitry, Paul Geraldy şi

jules Romalns sau la critica ca Henrl Massis sau Andre Therive.

Autorul aminteşte cu durere că generaţia sa a fost secerată de rllsboi. şi peste patru sute de scriitori, cari ar ft avut acum 30 ani, au căzut pe câmpul de bătaie, fără

ca cineva să poată spune ce capo- doptre ar fi putut să dea literatu- rii franceze,

27-VI. 1 9 2 6 - - - -COSt N lE AN A - - - Pag. 259 in tăcere, societatea de culturll ls-

vorâtă din dorinţa Principelui Ca- rol de a începe o mare acţiune de luminare a poporului, pe car~ se

pregătea astfel. să·l domne~scă în-

ţelepţeşte, ne îCJfăţişează intr'o bro-

şură cuprinzătoare, prevăzută cu

ilustraţjj alese şi hărţ1 elocvente, o dare de seamă amllnuntită d< spre actlvitat~a ei in acest timp. Funda-

ţ'a Principele Carol a nazuit să im-

brllţiştze toate straturile poporului nostru în raza acţiunii ei de lumi- nare prin cultură, alegând mijloacele potriv.te pentru fiecare din aceste straturi. Misiuni culturale la satr, cu preoţi şi conferenţiar! pentru a- linarea şi nutrirea sănătoasă a su- sufletului, ca doctori pentru cerce- tarea bolnavilor cu trupul şi cu ad vocaţi pentru indrumarea oame- nilor împrlcinaţi; iuflinţnea cămi­

nurilor culturale cu bibliOteci într'un mare număr de satr, ca o şcoală

permanenta pentru poporul satelor supllnind sau completând munca să­

vârşită de şcoala obligatorie a sta- tului, care ade scor! lasa prea out•ne urme trainice în sufletele celor' ce trec prin ea în vrâsta fra~edă a copilariei. Apoi instituţii superioare de cultura pentru lumea de Intelec- tuali a oraşelor, ca biblioteci şi

muzee, expoziţii şi confaioţe, so-

cietăţi artistice şi reviste sau colec·

ţii de cărţi tipărite cu sprlj·nul ei, sau sub eg'da ei.

Pe lângă toată această acţ1une

de culturalizare a poporului nostru, o Intensă propaganda în streloătate

pentru valorificarea noastră prin puterile culturale în societatea ce- lorlalte popoare culte. Cine nu-şi

aduce aminte de ecoul, pe I-au avut

expoziţiile de artă românească, a- ranjate in anul trecut în câteva din capitalele sau centrele culturale a- pusene? Cine a putut uita efectul stralucit obţinut de misiunile de

propagandă, In special prin societllţi

muzicale, tflmlse de fundaţie în

ţăr!le prietene noua, pentru a face dovada că merităm aceasta prietenie, pentru a crea un renume binemeritat poporului nostru?

Al ci în Ardeal Fundatia culturală îşi are una d•ntre cele mal de seama

instituţii ale ei: "Muzeul etnografic al Ardealului", c;ore în anul acesta s'a Instalat tntr'un local propriu, în plata M1hai Viteazul. Din raportul directorului acestui muzeu, d. Ro- mul Volna, intercalat în acest anuar, am urm:ldt orglnizarta unei

instituţii aşa de g1rgaşe intr'un timp relativ acurl, de trei ani, pen·

tru a deVEni astăzi un monument important al civilizaţiei rroastre po- porane.

Anuarul Fundaţiei are putere de a ne mari increderea în triumful nostru, ca popor, prin muncă cul- turala.

...

Criza morală a editurii noas- tre. - E lucru necontestat că edi- turile noastre trec printr'o f;;z~ de

criză. Materială în bună parte prtn lipsa de cetltorl mereu şi mereu

reamintltă, criza editurilor noastre

totuşi se pare a fi mal mult o crizd

morală. Cuvântul e destul de greu, dar e constatarea mei stări reale a lucrurilor. De-aceea vorbele aspre pe cari unii tineri scriitori le-au spus pe socoteala unei edituri ca cea a .Cărţii Româneşti" nu ne-au mirat de loc, ele potrlvindu-ae şi

cu constatările noastre. Atunci când

"Cultura naţională" editura noastră într'adevăr europeană, nu-şi poate continua activitatea poate chiar din cauza europenismului sllu care cere mereu şi mereu jertfe, cealaltă mare

şi veche editura. a "Carţii Româ-

neşti", stăruieşte să publice cărţi

de un eclectlsm dubios şi intr'un chip din ce in ce mai oriental. Alt- cum nu ne putem dumiri asupra faptului, că mulţi dintre scriitorii

noştri cunoscuţi ŞI valoroşi r:mân în afara sferei de lucru a amintitei edi- turi, care în S(h mb lmpraştle pe

piaţa cărţii noastre nume din ce în ce mai necunoscute.

Editură literara în primul rând,

"Cartea Românească" a deviat sim-

ţitor din drumul pe care trebue să meargă. Altfel nu ne putem închipui cum de atunci când avem atâţia

scriitori de-o reală valoare, ea se

încl!p~tinează în editarea unor "Cărţi

de bucate" fie ele chiar "'vesele" ...

Acum când poate mal simţitor ca orirâ 1d se accentuiazli lipsa criti- ce lor lui T. Maiorescu bună oarll, epuizate de- atâta vreme. • Cartea

Românească" in locul multor cărţi

de bucate etc., eiusdem farlnae, ar face un serviciu mult mal bun

cursul publicat de Institutul de Istorie

Naţionata din Cluj pentru câştiga­

rea premiului anual din 1925/26, au fost apreciate ca mai bune ur-

mătoarele lucrl!ri:

1. Cronica lai Szamoskozy. lucra- rea dlui Ioachim Crdciun, premiat:~

ca 4000 lei.

2 Monografia istoric~ a comunei

Sălişte, jud. Sibiu, lucrarea dlui Ion Mo[!a, premiata cu 4000 lei şi

3. Analiza părţilor din Verancius can privesc istoria Românilor din veacul XVI-lea, lucrarea dlui Aurel Decei, premlata cu 2000 lei.

BIBLIOGRAFIE

l!d "Cartea Româneascd• Bucureşti.

P. Dulju: Grula lui Novac ed.

VII Lei 45.

P. Dulfu: ls JS Mântuitorul ed.

111 Lei 45.

L. 1 olstoi: Cazaci! voi. Il Lei 9.

H. Krupenski-Sturdza: Carte dl' bucate veselă, Lei 40.

Raportul secretarului despre ac- tivitatea comitetului "Soc. Ortodoxe-

naţionale a femeilor Române" pe anul 1925, Cluj.

Anuarul 11. pe 1925 26 al Aca- demiei teol0gice "Andreiane" Sibiu.

Biblioteca "Sămdndtorul"

Gh. Cardaş: Cântece poporale

Moldoveneşti, Lei 15.

O. Ghibu; Cu gândul la Basara- bia, Lei l!'i.

N. 1. Here seu: Insemnărl literart>, Lei 10.

Dr. Seb. Stanca: Sergentul, (•:lramă 1 act) Lei 5.

Ştefan Meteş: Pastori ardeleni To principatele române, Lei 15.

1. Marin Sadoveanu: Dramă si

Teatru, Lei 20. '

Ion Clopoţel: Două sllptămânl tn Cehoslovacia, Ed. "Societatea de Mâine" Lei 50.

ca pe lângă scriitorii generaţiei ac- ~~ ... --~----=

tu ale să reeditt ze în ehip mai demn bindnjeks decât până acum. ela- sicli noştri epuizaţi. Ar fi mai de folos şi pentru ea şi pentru public.

*

Premiile Institutului de Isto- rie Naţional! din Cluj. La con-