De ce călătorii români şi francezi?

Această carte a apărut cu sprijinul

Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc

şi al Fundaţiei Konrad Adenauer

Angelo Mitchievici (n. 5 noiembrie 1972, Drăgăşani) este lector universitar la Facultatea de Litere a Universităţii „Ovidius“ din Constanţa, unde ţine cursuri de literatură comparată, şi director al departamentului „Ideologie şi cultură“ din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. În anul 2008 a obţinut doctoratul în filologie la Universitatea din Bucureşti, cu teza „Decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti (sfârşitul secolului XIX, prima jumătate a secolului XX)“.

Este membru al USR şi UCIN din 2010, membru RAAS (Romanian Association for American Studies), cronicar de film şi redactor asociat al revistei România literară, redactor al revistei Ex Ponto. Text, imagine, metatext.

A colaborat la revistele România literară, Dilemateca, Dilema Veche, 22, Bucu - reştiul cultural, Lettre Internationale, Idei în Dialog, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Studii şi Cercetări de Istoria Artei, Cuvântul, Observator cultural, Obser vator (München), Transilvanian Review,Cultura, Luceafărul, Convorbiri literare, Apostrof, Caietele Echinox, Euresis, Transilvania, Steaua, Orizont, Interval, Vineri, Verso, Ex Ponto, Tomis, Vatra, Litere nouă, Alecart.

Este autor al volumelor Decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene (2011), Cinema (volum de povestiri, 2009), Mateiu I.

Cara giale – fizionomii decadente(2007) şi coautor al volumelorNoul cinema românesc.

De la tovarăşul Ceauşescu la domnul Lăzărescu (2011), Teodoreanu reloaded (2011), Explorări în comunismul românesc (vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008),O lume dispărută, patru istorii personale urmate de un dialog cu Horia-Roman Patapievici (2004), În căutarea comunismului pierdut (2001). Este prezent în volumele colectiveDincolo de propagandă: Un instrumentar istorico-politic al filmului românesc (2011), Anatomia resentimentului (2010), Spiritul critic la Cercul literar de la Sibiu (2009), T(z)ara noastră. Stereotipii şi preju decăţi (2007),Literaturi şi culturi locale(2007), Comunism şi represiune în Româ nia.

Istoria tematică a unui fratricid naţional (2006), Balkan Cultural Identities (2006), 40238 Tescani (2000), Ferestre ’98 (1998).

Premii: premiul revistei Cuvântulpe anul 2005 pentru Explorări în comunismul românesc(vol. II), premiul pentru debut al revistei Observator culturalpe anul 2007 pentru Mateiu I. Caragiale – fizionomii decadente, Premiul „Ion Cantacuzino“

pe anul 2008 al Uniunii Cineaştilor din România, Asociaţia Criticilor de Film, pentru profesionalismul întregii activităţii publicistice, Premiul „Cartea anului 2009“ al USR, Filiala Dobrogea, pentru volumul Cinema(povestiri) (2009).

Prefaţă de

VLADIMIR TISMĂNEANU

Ó

H U M A N I T A S

B U C U R E ª T I

Seria „Istorie contemporană“ este coordonată de Cristian Vasile şi Vladimir Tismăneanu

Redactor: Cătălin Strat Coperta: Angela Rotaru

Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: Radu Dobreci

Tipărit la R.A. Monitorul Oficial

ISBN 978-973-50-3353-8 Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României

© HUMANITAS, 2011 EDITURA HUMANITAS

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: [email protected] Comenzi telefonice: 021 311 23 30 / 0372 189 509

„[...] les voyageurs, pour lesquelles est ouvert L’empire familier des ténèbres futures.“

Baudelaire, Le Voyage

„Revoluţia rusă este experienţa cea mai bogată de la revoluţia franceză. O Românie viitoare care n-a învăţat nimic din «cazul» rusesc nu poate fi decât o construcţie fictivă.“

Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României

„Închipuiţi-vă pasiunile republicane (căci, repet, sub împăratul Rusiei domneşte o egali - tate fictivă) fierbând în liniştea despotismului. Este o combinaţie înspăimântătoare, mai cu seamă prin viitorul pe care-l prevesteşte lumii! Rusia este un cazan cu apă clocotită, bine astupat, dar aşezat pe un foc ce se înteţeşte tot mai mult: mi-e teamă de explozie.“

Marchizul de Custine, Scrisori din Rusia

„La ora asta, acela care cunoaşte U.R.S.S. trebuie să strige constructorilor socialismului:

«Pericolul e în voi!»“

Panait Istrati, Spovedanie pentru învinşi

„Deocamdată noi doar ne cramponăm de statutul nostru de mare putere, făcând toate eforturile ca vecinii să nu observe prea repede acest lucru. Ne-ar putea ajuta extra ordinar de mult în această privinţă absoluta ignoranţă europeană în tot ce priveşte Rusia. Cel puţin, până în prezent această ignoranţă nu lasă urme de îndoială, motiv pentru care nu avem de ce ne întrista; din contra, vom fi foarte dezavantajaţi dacă vecinii noştri ne vor privi mai îndeaproape şi mai atent. Faptul că ei nu ne-au înţeles deloc până acum a reprezentat marea noastră forţă. Dar tocmai aici e aici, că acum, vai, se pare că ei şi încep să ne înţeleagă mai bine ca înainte; iar acest lucru e foarte periculos.“

F.M. Dostoievski, Jurnal de scriitor

„Proiectul comunist este de la început total. El vizează în extindere revoluţia mondială şi în cuprindere o mutaţie radicală a societăţii, a culturii, a înseşi fiinţei umane.“

Alain Besançon, Nenorocirea secolului.

Despre comunism, nazism şi unicitatea „Şoah“-ului

„Eu spun, afirm, jur şi voi dovedi că Rusia nu este.“

Ceadaev

Părinţilor mei, Radu şi Ioana Mitchievici Soţiei mele, Cristina Mitchievici

Cuvânt înainte al autorului

Această carte are un dublu punct de plecare: o călătorie şi o altă carte. Pe data de 4 iunie 2005, datorită unei burse de o lună oferite de Oficiul Naţio nal al Burselor de Studii în Străinătate, plecam spre Moscova. Experienţa trecerii am trăit-o atunci când am schim bat ecartamentul căii ferate în Ucraina şi când peisajul două zile şi două nopţi a fost acelaşi, mesteceni şi nesfârşite lande apărând în deschiderile lizierei care proteja teritoriul de privirea curioasă a călăto rilor. Am avut pentru prima oară noţiunea unui spaţiu vast şi monoton, călătorind în vago nul imens dotat la capătul lui cu un samovar. Am recitit în timpul călătoriei romanul Maestrul şi Margareta, al lui Bulgakov. Este mai bun decât orice ghid turistic. Am stat la un cămin studenţesc, o clădire foarte mare, laolaltă cu studenţi din toate colţurile lumii. Nu voi uita tancul Armatei Roşii pe care l- am văzut în curtea unei mânăstiri, simbol al eli be rării de sub ocu - paţia nazistă, nici arhitectura monumentală a Univer sităţii Lomonosov, nici spaţiile incredibil de largi, nici frumuseţea muzeelor, Gale ria Tretiakov şi Ermitajul, nici arhitectura nesovietică, nici casa lui Bul ga kov, nici corul dum - nezeiesc pe care l- am auzit într- o biserică din Sankt- Pe tersburg sau icoana Maicii Domnului, de a cărei privire înotând în lacri mă nu am putut să mă desprind în singurul moment de extaz pe care l- am cunoscut. Pot înţelege fascinaţia pe care a avut-o Rusia asupra călătorului occidental ca acumulare a tuturor contradicţiilor, ca incarnare a unor para doxuri irezol vabile, ca atrac - ţie a extremelor.

Două lucruri mi- au atras aten ţia, dar nu imediat. Nu am văzut nici un loc unde se putea xeroxa ceva, de fapt, părea să nu existe nimic de felul unui fotocopiator în Mos cova, cel puţin nu la vedere. În al doilea rând, ceea ce lipseau erau internet café- urile. Am găsit unul singur, într- un gang în care m- am rătăcit, însă era vorba de un club de noapte, unde exista şi posibilitatea de a accesa internetul, un club care avea o uşă blindată, din fier masiv. Era Moscova o insulă plutind izolată, de parte de orice ţărm?

Nimic din ceea ce poate fi socotit occidental nu lipsea din Moscova sau din Sankt- Petersburg, numai că în el se strecura ceva indicibil, ceva care era numai rusesc. Nu ştiu să definesc acel ceva, dar ştiu că este un melanj de măreţie şi abjecţie şi că acolo se află substanţa nu minoasă a miturilor ruseşti.

Casa în care a locuit temporar Bulgakov era îngrijită de o fundaţie, se pare că autorităţile nu îl îndrăgesc pe Bul ga kov. A scris cu o ironie necru - ţătoare nu doar despre sovietici, ci şi despre „sufle tul rus“. Indiferent de cecitatea programată a autorităţilor, sute de tineri înnegreau cu tot felul de inscripţii pereţii care duceau spre apartamentul locuit cândva de Bulga kov.

Acestea reuneau punctele de vedere în ver suri, în proză sau pictogra fice ale unor sinucigaşi, satanişti, poeţi, be ţivi, nebuni sau îndrăgostiţi. Vecinii îşi reuneau nemulţumirea şi forţele şi la câteva luni văruiau aceşti pereţi murdari de poezie rupestră. Nici lor nu le plăcea Bulgakov. Dar pereţii se umpleau din nou, într- un tumult care nu poate fi „civilizat“. O libertate maximă – poţi cumpăra alcool şi poţi bea pe stradă netulburat, în văzul tuturor – este asociată aici cu nişte constrângeri la fel de stranii. Intrarea în Biblioteca de Stat „V.I. Lenin“, aproape mili tarizată, sau paza de la gurile de metrou bulversează reperele pe care le iei vizitând o ţară occidentală nu atât prin măsurile ca atare, ci prin senti men tul pe care ţi- l inculcă aceste măsuri, că nu de protecţia ta este vorba, ci de controlul asupra ta. Din acest punct de vedere, nimic nu seamănă cu Rusia! Am avut permanent impresia că o uriaşă forţă zace în adâncurile ei, care, aşa cum spunea Bakunin, este deopotrivă creatoare şi distructivă.

Cel de- al doilea punct de plecare se află în proiectul Explorări în comu - nismul românesc, proiect iniţiat şi desfăşurat împreună cu Paul Cer nat, Ion Manolescu şi Ioan Stanomir. Cercetarea care a condus la scrierea celor trei volume s- a întins dincolo de coordonatele stabilite iniţial. Cău tând un con - ti nent, am descoperit alte şi alte teritorii neexplorate. Înce tul cu încetul am trasat o hartă, adăugând pe ea noi repere şi, la un moment dat, am decis că ea nu trebuie să rămână doar într- un sertar alături de busola şi compasul scriitorului, ci că poate fi scoasă la lumină.

Autorul rămâne profund îndatorat profesorului Vladimir Tismăneanu, ca prim cititor al acestei cărţi, dar mai ales ca ghid suplimentar care i- a semnalat sensuri şi repere noi care ar fi trecut altfel neobservate.

Mulţumesc domnului Gabriel Liiceanu pentru generozitatea de a pune la dispoziţia acestei cărţi o editură prestigioasă, Editura Humanitas, o edi tură care constituie în sine o carte de vizită, sperând că volumul meu o va onora la rândul ei.

1 2 U M B R E L E PA R A D I S U L U I

C U V Â N T Î N A I N T E A L A U TO R U L U I 1 3

Mulţumesc doamnei Lidia Bodea, care s- a îngrijit ca această carte să parcurgă drumul dificil de la manuscris până la tipărirea ei.

Mulţumesc tuturor celor care au luat parte la redactarea volumului sau care l- au susţinut, dintre care îi menţionez aici pe prietenii mei Ioan Stano - mir, Cristian Bogdan Iacob, Adrian Tudurachi. Cartea este mai bună şi datorită lor.

Introducere

Apariţia U.R.S.S.în locul Rusiei ţariste presupune nu numai o schim - bare de paradigmă politică, ci şi un alt raport care se creează între „conti - nentul U.R.S.S.“, ca noutate absolută, şi ţările europene, raport evidenţiat la nivelul relatărilor de călătorie. Experienţa deplasării în U.R.S.S.impune un alt mod de a călători, înlocuind vechea paradigmă viatică corespunzătoare mutatis mutandisunei l’art de voyager, tipul de călătorie din epoca clasică sau al călătoriei romantice, cu alte tipuri de călătorie, călătoria statistică, călă toria- hagialâc, călătoria- delegaţie, ale cărei repere sunt circumscrise unui proiect ideologic vast, vizând modelarea şi modificarea realităţii în spiritul utopiei sovietice. De asemenea, nu trebuie uitat ceea ce Adrien Pas quali ne reaminteşte, „[…] că fiecărei epoci, fiecărei călătorii şi, prin urmare, fiecărei relatări de călătorie îi este asociată o viziune a lumii, localistă sau globală“¹.

Cu alte cuvinte, scriitorii care călătoresc în U.R.S.S.ne pun la dispo ziţie mai mult decât relatarea experienţei lor viatice, ne aşază în faţă o lume, viziunea lor despre ea, o lume care reprezintă o provocare în sine toc mai prin faptul că la rândul ei reprezintă materializarea unui proiect fabulos, la confiniile cu utopia.

Mi- am propus să realizez o radiografie a acestei noi tipologii şi în para - lel cu o fenomenologie a experienţei vilegiaturistice, articulând un de - mers com paratistic care- i vizează pe scriitorii francezi şi români călători în U.R.S.S.Nu numai modalităţile de a călători se cuvin reanalizate în noul context pe care- l presupune Uniunea Sovietică, dar şi unele instanţe pre cum călătorul- turist căruia îi incumbă sarcini noi şi care întâmpină atât pro vo cări noi, cât şi noţiuni precum cea de „traseu turistic“ sau „obiective turis tice“.

Călătoria în U.R.S.S.aduce în prim-plan o întreagă paradigmă conceptuală, iar prin comparaţie cu călătoria clasică, iluministă sau roman tică, noul tip de călătorie îşi relevă particularităţile. Noile obiective turis tice – cele cla sice

au rămas în vigoare, însă ţin de o ordine a secundarului – infor mează asu - pra unei entităţi geopolitice necunoscute până atunci care se ridică la dimensiunea unei utopii materializate. Negocierea imaginii U.R.S.S.este racordată direct la succesul/insuccesul revoluţiei bol şevice, atât partizanatul, cât şi ostilitatea configurează modele, o formularistică proprie, de la ches - tio narul tipizat din publicistica franceză „pledoarie- re chizitoriu“, „Ce que j’ai vu…“ (Ce am văzut…), la inducţia sovietică a unui conformism atitu - dinal mergând până la sugestii de mode lare a enco mionului, în orice caz a configurării unei retorici specifice. Încer carea de a modela un anumit tipar al receptării, al relatării de călă torie, cu privire la datele lumii noi se poate concretiza într- o artă de a călători în U.R.S.S., decelabilă şi în replica gidiană din Retouches à mon Retour de l’U.R.S.S.Între călătorul occidental, de orice naţionalitate ar fi el, şi U.R.S.S.se află o importantă instanţă de mediere, INTURIST, care asigură scenariul şi regia acestor călătorii şi care evocă o tradiţie prohi bitivă şi fabulatorie având în centrul ei un com plex potemkinist. Experienţa viatică oscilează între doi poli, cel al realităţii şi cel al ficţiunii, polarizare care defineşte nu numai situaţia ambiguă a călă - torului- scriitor sau invers, ci şi o constantă mentalitară ce solicită o corectă situare în context.

Am preferat un demers comparatistic mai complex decât o analiză doar a cazului românesc din mai multe motive: 1. În relatările de călătorie ale scriitorilor români, modelul de referinţă supus unei deconstrucţii ideologice îl constituie relatările similare ale călătorilor francezi (André Gide, André Beucler, Marc Chadourne, Henri Béraud, Georges Duhamel etc.). 2. Există teme şi experienţe similare care ţin de un background cultural comun scrii - torilor români şi francezi, explicabil prin mediul formativ şi caracterul exem - plar pe care l- au constituit cultura şi civilizaţia franceză pentru Ro mâ nia.

3. Raporturile speciale care se instituie între Franţa şi Rusia pe baza afini - tăţilor revoluţionare – Revoluţia Franceză şi Revoluţia din Octom brie sunt privite de Martin Malia drept cele două repere fundamentale ale seco lelor XIX şi XX²– şi rolul, adeseori negativ, pe care Rusia îl joacă pentru Româ - nia pe parcursul formării sale ca stat modern după model occi dental, dar cu o componentă de cultură şi civilizaţie franceză consis tentă impune o per - s pec tivă comparatistă asupra U.R.S.S. 4. Rolul interna ţional de inter cesor jucat de Panait Istrati atât între U.R.S.S. şi România, cât şi între Franţa şi U.R.S.S., precum şi cartea sa de călătorie constituie repere funda mentale pen tru ana liza regi mului totalitar sovietic. 5. Ocupaţia sovietică şi colonizarea ideologică a Româ niei, căreia i- a fost impus un regim totalitar, au marcat inde - lebil socie tatea româ nească şi au edificat o civilizaţie şi o cul tură comuniste.

1 6 U M B R E L E PA R A D I S U L U I

Am prezentat în capitolul „De ce scriitorii români şi francezi?“ raportul dintre „comunităţile imaginate“³(Benedict Anderson) şi o serie de lieux de mémoire (Pierre Nora), pentru că, înainte de orice, aceste călătorii sunt anticipate imaginar şi modelate mentalitar- ideologic, genuinul expe rien ţei fiind dirijat adesea de lectură, „afirmativ“ sau „negativ“, de unde şi rolul expo nenţial pe care- l joacă călătorul- scriitor, cel mai apt să opereze un transfer oportun dinspre realitatea primară a experienţei spre cea me diată, retrospectivă a relatării, dinspre realitate spre ficţiune, transfer care trece prin hiperrealismul/simulacrul sovietic definibil în termenii lui Jean Baudrillard din Simulacres et simulation(1981) şi care- şi găseşte expresia în potemkiniada sovietică. De asemenea, alegerea scriitorului ca martor ocu lar şi semnatar al unei relatări de călătorie implică o aparentă incompa - tibilitate între spunerea adevărului şi stilistica punerii sale în pagină sau, mai simplu, între adevăr şi scriitură. Reprezintă scriitura o formă de falsi - ficare deliberată a adevărului în cazul unui scriitor, o deformare a rea li - tăţii? Şi da, şi nu. Ceea ce decupează un scriitor din ceea ce vede reprezintă în acelaşi timp viziunea sa asupra lumii pe care o vizitează, dar şi o esen - ţia lizare, o alegere a faptului ilustrativ, o punere în ecuaţie a propriei sensi - bilităţi. Nu întâmplător genul reportajului este adesea folosit de scriitori care încearcă să sublinieze veracitatea relatării lor. Utilizarea unor termeni precum a „constata“ sau expresii precum „ceea ce am văzut“ fac parte din acelaşi reflex de apărare în faţa scriiturii şi de legitimare a relatării de călă - torie ca discurs demistificator. Dacă Marchizul de Custine asocia car tea sa cu o „oglindă vorbitoare“, nu departe de perspectiva stendhaliană a roma - nului ca „oglindă plimbată de- a lungul unui drum“, cu atât mai mult scrii - torii care călătoresc în U.R.S.S.şi cărora le este solicitată o depo ziţie în calitate de „martori“ ai apărării sau ai acuzării într- un contencios ideologic adună „probe“ „pro“ sau „contra“ pentru a- şi valida discursul. O altă moda - litate de a sublinia verismul experienţei viatice face apel la ecua ţiile statis - tice, la informaţia „ştiinţifică“ preluată din surse sigure, „oficiale“, ga ran tate, cu scopul de a reduce propria subiectivitate la un minimum acceptabil.

Într- un fel, condiţia scriitorului şi a scriiturii face adesea obiectul unei mise en abîmeîn aceste relatări de călătorie în Uniunea Sovietică, unde scrii to - rul este chemat pentru a depune mărturie, obiectivitatea sa devenind o „qua - lité maîtresse“. Nu există un scriitor complet lipsit de bagaj cultural, nu există ingenuitate absolută în faţa unei experienţe viatice, nu există indi vid fără memorie, astfel încât, inevitabil, experienţa viatică a unui scrii tor inter - sectează propria sa lume, lecturile sale, sensibilitatea sa, prejudecăţile şi, nu în ultimul rând, opţiunile sale ideologice. Relatarea de călătorie cons ti tuie

I N T R O D U C E R E 1 7

astfel locul geometric al acestor interacţiuni intime, ceea ce nu anu lează calitatea sa de document, dar nu reduce experienţa sa viatică doar la o fişă de parcurs. Într- un fel, relatarea de călătorie se trans formă într- o fabulă în care se află închise două enigme: scriitorul, cu opţiunile sale ideo logice, şi o imago mundi.

Am încercat o analiză pe cinci paliere care se completează reciproc:

istoric, tipologic, topologic, antropologic şi estetic. Liantul acestor niveluri de lectură rămâne istoria ideilor, fără de care este practic imposibil să citim complexitatea fenomenului totalitar aşa cum se relevă acesta din perspectiva relatărilor de călătorie în U.R.S.S.Din punct de vedere istoric, atât pentru spaţiul românesc, cât şi pentru spaţiul francez se impun o serie de decu - paje; în cazul francez le- am urmărit pe cele realizate de Fred Kup ferman în Au Pays de Soviets, din intervalul 1917–1939; pentru cazul românesc am ales trei momente: a) cel al declanşării Revoluţiei din Octombrie, pen - tru care ilustrativi sunt „martorii apocalipsei“, ofiţeri ai armatei regale (Voicu Niţescu), diplomaţi care se retrag din faţa tăvălugului revoluţionar (Con - stantin Constante), b) perioada interbelică, în care, din cauza ruperii rela - ţiilor diplomatice cu Rusia Sovietică pentru o lungă perioadă şi a declanşării războiului, vizitarea organizată a U.R.S.S. a fost posibilă într- un scurt interval şi într- o mică măsură (Alexandru Sahia, I. Manu, Panait Istrati, M.Gh. Bujor), c) pe rioada postbelică, în care se creează o nouă paradigmă viatică privitoare la U.R.S.S., călătoria-hagialâc, şi care se poate structura în alte trei etape: a) faza de tatonare dintre 23 august 1944 şi 30 decembrie 1947, o perioadă de tranzit care permite recuperarea unor missing links ale relaţiilor cu U.R.S.S. şi sub raport viatic; b) faza de sovietizare deplină până în 1960 şi în care se regăsesc cu relatări de călă torie majoritatea scrii - torilor canonici, şi c) perioada de după 1960, în siajul modelului, o fază de descreştere a interesului pentru U.R.S.S., care precedă ruptura protocolului viatic ca probă de fidelitate ideologică. Feno menul capătă amploare prin prezenţa unor scriitori de talia lui Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, Geo Bogza, Cezar Petrescu, Petru Dumi triu, Zaharia Stancu, Demostene Botez, A.E. Baconsky, Victor Efti miu, dar şi a mai puţin cunoscuţilor Teo dorescu-Branişte, Scarlat Callimachi, Ion Pas. În câ teva cazuri, am apelat la o sferă semantică mai largă a cuvân tului „scriitor“, pentru a- i include pe Petru Groza, Mitiţă Constantinescu, Petre Nemoianu, Andrei Tudor etc. 1) În cazul fiecărei perioade am analizat câteva repere, sub raport isto ric: pentru momentul 1917, anterioara recapitulare justificativă a lui Radu Rosetti din Nici într- un chip cu Rusiaşi memoriile colonelului Averescu etc., pentru perioada interbelică, rediscutarea experienţei U.R.S.S.

1 8 U M B R E L E PA R A D I S U L U I

în cadrul grupului „Criterion“ (polemica Mircea Eliade– Miron Radu Paras - chivescu/Alexandru Sahia, poziţia lui Nae Ionescu, conferinţele „Criterion“

pe tema unor personaje litigioase pre cum Lenin etc.). La aceasta am adău - gat o încercare de analiză a cazului de apostazie al lui Panait Istrati din Vers l’autre flamme şi modalitatea în care se raportează Emil Cioran, în Schimbarea la faţă a României, la Revoluţia Bolşevică, fapt care ne oferă şi o vulgată a sufletului rus. Am ales să refac chiar şi schematic rolul jucat de cele două instituţii promovaţionale în relaţie directă cu călătoriile în U.R.S.S., Amicii U.R.S.S., în perioada interbelică, şi A.R.L.U.S., în peri oada postbelică. 2) Sub raport tipologic am urmărit definirea noii tipologii viatice, prezentate mai sus, cu apariţia unor noi tipuri de călătorie şi de călători la care contribuie metodologic instituţii precum INTURIST, A.U.S., Amicii U.R.S.S., A.R.L.U.S., VOKS, de la sta bi lirea unui traseu cu repere

„turistice“ noi la rolul jucat de călă tor ca raportor european adeseori în raport cu propria agendă poli tico- ideo logică. 3) Criteriul topo logicîncearcă să aprecieze rolul spaţiului în configu rarea identitară şi noile repere turistice: colhozul/sovhozul model, şcoala sovie tică, staţiunile miciu - riniste/laboratoarele ştiinţei sovietice, marile obiective industriale, „cetăţile de foc“, locuinţa- cazarmă, muzeele antireli gioase, puş căria model, arhitec - tura sovietică şi cazul particular al Metropolitanului, feţele urbane ale medaliei, Moscova şi Leningrad, personajele exponenţiale Lenin şi Stalin, sărbătorile sovietice – parada, dar şi o serie de rituri de tre cere legate de experienţa frontierei relevabile cu ocazia „primei impresii“ în U.R.S.S., pre cum şi ceremonialul despărţirii de U.R.S.S.4) Noua uma nitate presu - pune un excurs antropologicfilmat atât din perspectiva tra diţiei şi a vul - gatei bunului rus, cât din perspectiva ideologică a proiectului de ingi nerie socială sovietică menit să conducă la edificarea omului nou, Homo sovie - ticussau homocus, cum îl defineşte Alexandr Zinoviev în cartea sa Homo sovieticus⁴. În consecinţă, am urmărit avatarurile impon derabilelor sufletului rus (dimensiunea contrastivă a sufletului rus, mistica inocenţei, tradiţia nebuniei întru credinţă etc.), eroul muncii, cu ipostazele sale, stahanovistul, udarnikul, noul puritanism modelat sportiv, recuperarea muzeală a bur - gheziei, moda şi cosmetica în raport cu noul tipar sovietic al feminităţii etc. 5) Ultimul nivel, cel estetic, răspunde aces tui tip de călă tor care este scriitorul, de la afinităţile sale culturale la relaţia acestuia cu puterea în contextul unui regim totalitar. Realismul socialist, romantismul revoluţionar, formalismul, instituţia criticii şi „linia“ ideologică, autocritica (samokritica), clasicii literaturii ruse (Gorki, Ostrov ski, Dosto ievski, Maia kovski ş.a.), dar şi scriitorii revoluţionari constituie tot atâtea repere în funcţie de care

I N T R O D U C E R E 1 9

2 0 U M B R E L E PA R A D I S U L U I

scriitorii români şi francezi îşi definesc atât spaţiul libertăţii lor interioare, cât şi pe cel al angajării lor circumstanţiale. În con cluzie, am încercat în câteva cazuri să urmăresc tradiţia pe care o instituie călă to riile- hagialâc în istoria literaturii române postbelice, cu alte cuvinte, care este mesajul, relevanţa lor pentru cititorul de azi şi felul în care criticii literari s- au raportat la ele. Nu este însă vorba de un studiu exhaustiv, cel puţin în ceea ce priveşte bogata literatură franceză, însă ca zurile investigate sunt revelatoare, acoperind un întreg spectru al expe rienţelor viatice.

PARTEA ÎNTÂI

1

De ce călătorii români şi francezi?

Un demers comparatist scoate mai bine în evidenţă relaţiile şi for ma tul călătoriei în U.R.S.S., însă termenii comparaţiei nu sunt aleşi la întâm plare, pentru că atât Franţa, cât şi România au o relaţie specială cu Rusia şi cu avatarul ei, Uniunea Sovietică, iar raporturile dintre Franţa şi România au, de asemenea, o lungă tradiţie cu momente definitorii şi care acompaniază edificarea unui stat modern. Altfel spus, Franţa a constituit pentru Româ - nia un model exemplar, iar o bună parte a intelectualităţii româneşti, cu o contribuţie culturală şi ştiinţifică importantă, şi- a desăvârşit educaţia în Franţa. Modelul cultural francez şi tipul francez de civilizaţie constituiseră un reper în edificarea României moderne. Prima cons tituţie românească o copiază pe cea belgiană, iar aportul lui Napoleon al III- lea la configurarea unui climat politic favorabil României a fost esen ţial. Pentru generaţia de la 1848, Franţa reprezintă reperul inconturnabil, efortul instituţional al României, ca şi împrumutul monden au în vedere instituţiile franceze, de la Academie la şcolile de belle arte sau grupările artistice mai puţin con - ven ţionale (şcoala de la Barbizon) şi moda de la Paris. Paul Mo rand nu - mise Bucureştiul „micul Paris“⁵, flatându- i, aşa cum numai fran ce zii ştiu să o facă, pe românii întorşi cu faţa către Franţa. Românii aveau la rândul lor un Arc de Triumf, iar spre sfârşitul secolului XIX îşi face loc moda romanelor franţuzeşti şi a vodevilurilor, bonjuriştii sunt ironizaţi, iar Vasile Alecsandri oferă în comediile sale de moravuri chiar un tip al fran ţuzitei de mahala, coana Chiriţa. Nu mai puţin, curentul modern în poezie, sim - bolismul francez şi cel belgian, este cel care emancipează o nouă gene raţie modernă de poeţi, iar Art Nouveau vine pe filieră franceză mai mult decât pe cea vieneză. Mai toate revistele franceze îşi găsesc cores pon dentul revu - istic românesc, La Revue Bleuedevine Revista albastră, Vers et prosede - vine Versuri şi proză, L’Illustrationdevine Ilustraţiuneasau Ilustraţiunea românăetc., pentru a nu mai vorbi de ziarele care apar direct în franceză,

cum este L’Indépendance Roumaine. Când membrii aso ciaţiei artistice

„Ileana“ îşi propun să invite o serie de personalităţi cul tu rale să confe - renţieze în România, acestea sunt fără excepţie franceze, iar singurul invitat care va veni, scriitorul Joséphin Péladan, va fi primit cu mare pompă.

În Teze şi antiteze, Camil Petrescu optează pentru metoda lui Marcel Proust, pe care o consideră cea mai avansată din punct de vedere teoretic, susţi - nând că metoda lui André Gide era deja depăşită, aşa cum G. Căli nescu, cel mai reprezentativ critic al perioadei interbelice, propunea balza cia - nismul ca reper inconturnabil în evoluţia romanului. Femeile încep să poarte pan taloni, o îndrăzneală pariziană care pe unele le costă scump, cum i s-a întâmplat coanei Miţa Biciclista. Dintre curentele picturii mo - derne impresionismul şi postim presionismul pe filieră franceză prind cel mai bine şi mai repede, Ştefan Luchian constituind un exemplu în acest sens, însă şi ceea ce este sensi bi litate simbolistă în pictura românească îşi are o importantă sursă în mediul artistic francez. Jules Verne flatează orgo - liul naţional când scrie Cas telul din Carpaţi, pe când romanul lui Bram Stoker rămâne mult timp necu nos cut. Pri mele reviste de artă şi mondene sunt scrise în parte în franceză, high- life- ul bucureştean, ca şi cel din pro - vincie, priveşte cu invidie spre Paris. Ben ja min Fondane se autoexclude din cultura română şi vrea să transforme Româ nia într- o provincie a cul - turii franceze, Cioran se mulţu meşte cu exi lul parizian şi îşi va scrie toate cărţile în franceză. Eugen Io nescu devine la rândul său parizian şi „drama - turg francez“, Brâncuşi îşi are atelierul în Paris, iar Mircea Eliade va ră - mâne o perioadă bună în acest centru cultural înainte de a pleca în America.

Loialitatea României se în dreaptă spre Franţa chiar şi atunci când Franţa este în altă parte. Cu toate acestea, în perioada interbelică nu mai două cărţi ale scriitorilor francezi care călătoresc în U.R.S.S. vor fi traduse, a lui André Gide, Întoarcerea din U.R.S.S., şi a lui Henri Béraud, Ce am văzut la Moscova. Faptul se explică prin tensiunea dintre România şi U.R.S.S.

confirmată şi de nereluarea relaţiilor diplomatice întrerupte în 1917 de către Lenin pen tru aproape două decenii. Autoritatea lui Gide, respectul unanim pe care elitele i-l acordă scriito rului în România, dar şi nota de mefienţă care transpare la fiecare capitol al cărţii sale îi uşurează apariţia.

În cazul lui Béraud, lucrurile sunt mai sim ple, pentru că scriitorul francez, al cărui principal roman era tradus în ro mână, avea o clară poziţie antiso - vietică. Situaţia se prezintă altfel după 1944, în noul context politic, într- o Românie care a pierdut războiul şi care se află sub ocupaţie sovietică, fără nici un alt sprijin extern. Scriitorul român care voiajează în U.R.S.S.se află pe de o parte sub influenţa mediului for mativ al culturii şi civilizaţiei

2 4 U M B R E L E PA R A D I S U L U I

franceze cu care are afinităţi structurale şi de care- l leagă o întreagă tradiţie culturală şi, pe de altă parte, sub pre siunea unui context politic care- i con - diţionează opţiunile şi atitudinea publică. Nu întâmplător, o parte dintre aceşti scriitori vor încerca să decon s truiască polemic perspectiva critică a scriitorului francez asupra U.R.S.S., constituind astfel o bază de plecare pen tru relatările propriilor experienţe viatice. Mai mult, scriitorii francezi furnizează acum exemplul negativ, de raportare deficientă, eronată, la U.R.S.S., dar chiar şi aşa se simte puterea modelului cultural francez care a contribuit la formarea scriitorilor români şi de care aceştia trebuie acum să se delimiteze. Pentru scriitori precum G. Călinescu, unul dintre teore - ticienii şi practicienii modelului balzacian în arta roma nului, reconversia trebuie să fie cu atât mai acrobatică şi se poate sesiza la acesta deferenţa faţă de mari scriitori precum Gide, cu care intră în pole mică, desigur, una de la care scriitorul român nu aştepta un răspuns pe care oricum lui Gide nu i- ar fi trecut prin minte să- l dea. Dacă există în istoria României sufi - ciente motive pentru a păstra o distanţă prudentă faţă de Rusia, există, în schimb, serioase motive de apropiere între Franţa şi Rusia pornind de la un numitor comun fundamental pentru ambele ţări: revoluţia.

Francezii sunt cu atât mai apropiaţi de Revoluţia bolşevică din Octom - brie 1917, cu cât văd în ea o continuare a tradiţiei revoluţionare, o prelun - gire a Revoluţiei Franceze sau, mai precis, o împlinire a ei pornind de la depăşirea momentului iacobin. Există atât o puternică afinitate electivă în baza pasiunilor revoluţionare, cât şi o atracţie reciprocă, de fapt, un ames - tec de fascinaţie şi repulsie, o potrivire de caracter, fapt care scoate mai bine în evidenţă atât asemănările, cât şi diferenţele. Acest fapt este mar cat şi de schimburile culturale, de interesul pe care aristocraţii ruşi îl arată culturii franceze, a doua limbă maternă pentru elite constituind- o limba franceză, acelaşi rol pe care limba franceză l- a jucat mult timp şi pentru elitele româneşti. O parte din personalul auxiliar, din secretarii aristocraţilor ruşi este, de loc surprinzător, de origine franceză, iar la începutul secolului XIX, cu ajutorul lui Diaghilev, Leon Bakst, Nijinski, baletul rus cucereşte Parisul şi, în felul acesta, şi Europa, fiind în curând urmat de valul roman - cierilor ruşi, Dostoievski, Tolstoi, Turgheniev, şi de marii cineaşti, Eisen - stein, Pudovkin etc. Deloc întâmplător, odată declanşată revoluţia, în ciuda adversităţii şi oprobriului pe care- l stârnesc bolşevicii în frunte cu Lenin, se găsesc francezi devotaţi cauzei revoluţionare, pe care o sprijină direct.

Este cazul călătorilor pelerini care se pun în slujba revoluţiei bolşevice.

Oricum, francezii sunt de departe cei care aduc cele mai numeroase con - sem nări ale călătoriilor în Uniunea Sovietică şi cei care constituie princi - palul cap de pod al U.R.S.S.în Europa. Acest fapt nu înseamnă numaidecât

D E C E C Ă L Ă TO R I I R O M Â N I Ş I F R A N C E Z I ? 2 5

Cuprins

Prefaţă

Farmecul pervers al utopieide Vladimir Tismăneanu ...7

Cuvânt înainte al autorului...11

Introducere ...15

PARTEA ÎNTÂI 1. De ce călătorii români şi francezi?...23

2. Francezi şi români în Ţara Sovietelor ...28

3. Călători români şi francezi: noi şi ceilalţi ...42

4. Călătorii şi călătorii: călătoria clasică, călătoria romantică ...50

5. Călătoria în Cythera vsCălătoria în Utopia ...54

6. Călătorie şi statistică ...60

7. Cum vorbim despre U.R.S.S.? „Ceea ce am văzut…“ ...64

8. INTURIST. Traseul convenţional, U.R.S.S., o singură realitate. „Cine nu e cu noi e împotriva noastră.“ ...80

PARTEA A DOUA 9. Mit şi parabolă în context revoluţionar: călătorie în Nostalgia ...91

10. „Nici într- un chip cu Rusia“ ...100

11. Paradoxul român: latinii Orientului într- o mare slavă...113

12. Martorii Apocalipsei ...117

PARTEA A TREIA 13. U.R.S.S. şi perioada interbelică în România: tinerii furioşi...137

14. Călători interbelici: Ion Manu şi Petre Nemoianu ...150

15. P.C.d.R. în economia călătoriilor în U.R.S.S...154

16. Cioran şi Revoluţia Bolşevică ...160

17. Panait Istrati – revoluţionarul rătăcitor...170

18. Amicii U.R.S.S., A.R.L.U.S. şi alte legături cu U.R.S.S...191

19. Sahia – pionierul călătoriilor în U.R.S.S. ...196

20. Alt pionier al călătoriilor în U.R.S.S. – M. Gh. Bujor ...204

21. U.R.S.S. după 15 ani ...206

22. Le Nouveau Régime– zorii unor noi călătorii...214

23. U.R.S.S. după 1945 ...219

24. Constituţia U.R.S.S. între evanghelie şi ghid turistic...227

25. Trădarea cărturarilor – scurtă anamneză asupra unei abdicări morale ...230

26. Cooperarea scriitorilor români după 1945 şi călătoria- delegaţie sau hagialâcul ...238

PARTEA A PATRA 27. Prima impresie – experienţa frontierei, rituri de trecere sovietice ...265

28. „Dumnezeu a murit!“ – Muzeele antireligioase ...280

29. Colhozul şi sovhozul. Paradisurile ştiinţifice. Pavlov la lucru şi reflexul bine condiţionat ...291

30. Metropolitanul – cele o mie şi una de nopţi sovietice ...309

31. Moscova şi Leningrad – feţele medaliei...318

32. Cetăţile de foc – oraşele industriale. Oraşul-şantier...328

33. Puşcăria-model şi condiţiile de locuit în U.R.S.S. ...334

34. Mumia faraonului Lenin ...341

35. Gigantul Stalin – omul desăvârşit...357

36. Oraşul şi stepa. Dimensiunile sovietice ca fapt de stil ...367

37. Despărţirea de Rusia ...379

PARTEA A CINCEA 38. Burghezul, revoluţionarul, omul nou...385

39. Bolşevicul, „omul revoltat“ al lui Panait Istrati ...389

40. Apocalipsa proletară şi decadenţa burgheziei...394

41. Băile de umanitate gidiene. Personajele la ele acasă ...398

42. Ordine şi disciplină: armonia sovietică ...405

43. Omul nou ca Homo universalis...408

44. La început a fost Oblomov. Fenomenul Stahanov şi udarnicii ...411

45. Ciornîi rabotnikşi noua sclavie...417

46. Omul statistic şi mistica planului...419

47. Despre o altă fericire ...425

48. Dragostea şi revoluţia: moda şi avatarurile unui nou puritanism ...429

49. Cosmetică şi burghezie ...431

5 7 0 U M B R E L E PA R A D I S U L U I

PARTEA A ŞASEA

50. Poporul sovietic şi imponderabilele sufletului rus ...437

51. Adevărul şi inocenţa. Copiii şi miturile sovietice fondatoare ...443

52. Râsul şi tăcerea...449

53. Parada ...452

54. Sufletul rus şi comisarul poporului ca artist ...457

55. Crimă şi pedeapsă ...461

PARTEA A ŞAPTEA 56. Critica scriitorilor francezi ...465

57. A fi sau a nu fi „pe linie“ şi samokritica...470

58. Scriitorii sovietici – întâlnirile imposibile...473

59. Gorki cel dulce- amar ...478

60. Formalismul ...481

61. Receptarea critică a relatărilor de călătorie ale scriitorilor români în U.R.S.S. ...490

62. În loc de concluzie...497

Note...501

Bibliografie ...549

Indice...557

C U P R I N S 5 7 1