• Nu S-Au Găsit Rezultate

Antologie, traducere din portugheză, prefaţă şi note de

N/A
N/A
Protected

Academic year: 2022

Share "Antologie, traducere din portugheză, prefaţă şi note de"

Copied!
28
0
0
Arată mai multe ( pagini)

Text complet

(1)

Volum apărut cu sprijinul acordat de

(2)
(3)

Antologie, traducere din portugheză, prefaţă şi note de

DINU FLĂMÂND

(4)

Serie de autor coordonată de Dinu Flămând

Coperta: Angela Rotaru

Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corectori: Cristina Jelescu, Iulia Vladimirov DTP: Emilia Ionaşcu, Carmen Petrescu Tipărit la Monitorul Oficial R. A.

© HUMANITAS FICTION, 2017, pentru prezenta versiune românească

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PESSOA, FERNANDO

Vecin cu viaţa: poezia ortonimă: 1911–1935 / Fernando Pessoa;

Antolog., trad. din portugheză, pref. şi note de Dinu Flămând. – Bucureşti: Humanitas Fiction, 2017

ISBN 978-606-779-224-9 I. Flămând, Dinu (ed. şt.) 821.134.3

EDITURA HUMANITAS FICTION

Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e- mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0372 743 382 / 0723 684 194

(5)

C ANCIONEIRO Din

1

1. E titlul ce apare frecvent în manuscrisele lui Pessoa, sub care intenționa să își publice opera poetică pe care o semna cu propriul nume. În mod evident, titlul Cancioneirose inspiră din Petrarca, Il Canzoniere; ca şi la Petrarca, are înțelesul de jurnal al unei vieți sau, și mai precis, de „istorie a vieții interioare“. Alt titlu de volum frecvent întâlnit în manuscrisele sale era Ficțiunile interludiului(Ficções do interlúdio), gândit să denu - mească o culegere cu toate poemele publicate de Pessoa în portugheză în timpul vieții, nu doar sub proprie semnătură, dar și cele atribuite cunoscuților săi heteronimi. Mai toate poemele scurte ale lui Pessoa apărute sub propriul nume nu aveau titluri în manuscris.

Edițiile portugheze și străine le atribuie, de obicei, titluri preluate din versul inițial, pentru mai ușoara lor identificare. Este și metoda adoptată în sumarul ediţiei de faţă. Rarele titluri alese chiar de poet sunt ușor de identificat fiindcă apar și în ediția noastră cu majuscule.

(6)

ABDICARE

Ia-mă, o, noapte eternă, în braţele tale Şi spune-mi că sunt fiul tău.

Eu, rege încoronat

Care de bunăvoie-am abandonat Tronul meu de oboseală şi de visare.

Spada mea, pentru braţele mele mult prea apăsătoare, Din mâinile mele virile şi liniştite-am abandonat;

Şi tot aşa, sceptrul meu şi coroana – eu le-am lăsat

În anticameră, ca pe nişte lucruri neînsemnate şi oarecare.

Iar cămaşa mea de zale, devenită prea inutilă, Şi pintenii mei, ţinuta mea de război atât de futilă, Le-am lepădat în coridorul întunecat.

Cu trup şi suflet m-am desprins de realitate

Spre a reveni în vechea noapte ce absoarbe pe înserate Peisajul zilei, contemplat cum moare treptat.

[Ianuarie 1913]

DINCOLO-DE-DUMNEZEU I

Abis

Privesc spre Tage, cu atâta intensitate

Că uit să mai şi privesc chiar privind,

Şi deodată starea aceasta mă abate

(7)

Spre propria mea visare sosind – Ce poate să însemne un râu curgând?

Ce sunt eu, stând aici şi privind?

Iar în acea clipă simt ca pe-un neînsemnat Şi vag moment, existenţa acestui loc.

Totul pare că în plictiseală s-a înecat – Chiar şi felul meu de a sta gândind.

Totul – de jur împrej, pe un larg ocol – Devine mai mult ca exterior.

Piere tot ceea ce fiinţează ca fiinţare Figurând vag doar în propria mea cugetare.

Iar eu nu mai am contact cu nimic,

Cu nici o Fiinţă, idee, suflet sau cu alt nume, Nici cu mine, cu glia, cu albastrul ceresc…

Iar atunci, pe Dumnezeu îl găsesc.

II

A trecut

A trecut, mai departe de Când,

Şi mai departe De Ce, şi chiar de Trecând…

Vârtej din ceva Ignorat Fără să fie vârtejul învârtejat…, Vast până hăt dincolo de Vast Nefiind, deşi pe sine umbrindu-se…

Universul e urma lăsată de el…

Iar Domnul e umbra lăsată în el…

(8)

III

Glasul Domnului

Străluceşte o voce în noapte…

Se aude dinlăuntrul acestui Afară…

Oh, Universule, eu ţie îţi sunt…1

Ah, teribila bucurie

A acestei înspăimântări, o făclie Aproape stinsă, pe mine călăuzind!

Cenuşă a ideii şi a numelui În mine, iar vocea: Oh, Lume,

Legământ în tine mie îmi sunt…2

Infim ecou al meu, mă inund De valurile strălucirii negre Pe unde spre Dumnezeu mă afund.

1. În Eseuri despre limbăPessoa mărturiseşte: „Odată am vrut să sugerez, într-o singură frază, ideea […] că Dumnezeu este în mod simultan şi Creator, şi Suflet al lumii.“

N-am putut să procedez mai bine decât mutând în tranzitiv verbul ser[a fi]; astfel apare în gura lui Dumnezeu fraza: „Ó Universo, eu sou-te“, unde tranzitivul creaţiei se dotează cu substanţă graţie intranzitivului de identificare.

2. În original: „Ó mundo,/Sermente em ti eu sou-me“.

(9)

IV

Căderea

Din mine ideea despre lume A căzut…

Vacuitate dincolo de profund,

Fără să îl aibă nici pe Eu, nici pe Acolo…

Vacuitate fără a fi tu însuţi, haos De a fi gândit ca fiinţă…

Scară absolută fără fuştei…

Viziune ce nu se poate vedea…

Dincolo-de-Dumnezeu! Dincolo-de-Dumnezeu! Calm negru…

Strălucire a Necunoscutului…

Toate au un alt înţeles, o, tu, suflete, Chiar şi faptul-de-a-avea-un-înţeles…

V

Braţ fără Corp Agitând o Spadă

Între arbore şi faptul de a-l vedea Oare unde încape visarea?

Peste ce arc de pod mai veghează

Dumnezeu?… Pe mine mă întristează

Să nu ştiu dacă această cocoaşă a podului

Este şi curbura orizontului…

(10)

Între viaţă şi ceea ce să trăim ni s-a dat Oare pe ce parte curge-acest râu?

Arbore, tu în frunzele tale înveşmântat – E vreo legătură între tine şi-acest râu?

Porumbei zburători – acest porumbar E totdeauna pe dreapta voastră, este real?

Dumnezeu este un mare Interval, Dar între ce anume şi ce anume?…

Iar între ceea ce spun şi ceea ce tac, să fie real

Faptul că eu exist? Cine mă vede, cine să poată spune?

Sau mă înşel… Iar porumbarul sus ridicat

Dă roată el porumbelului, sau doar alături e aşezat?

[Ianuarie-martie 1913]1

1. Poem propus spre publicare în numărul 3 al revistei Orpheu, care nu a mai fost imprimat din lipsă de fonduri.

(11)

IMPRESII DE CREPUSCUL

I Clopot din satul meu

1

Molcom în seara care coboară Fiece dangăt al tău

Răsună în inima mea uşoară.

Şi atât de lent e sunetul tău Pe cât de tristă-i şi viaţa toată Încât de la primul dangăt se-aude Şi rezonanţa lui repetată.

Când trec cu pasul meu rătăcit Chiar de suni nu departe, Rămâi pentru mine numai un vis În suflet, cu sunetele tale distante.

Cu fiecare dangăt al tău

Vibrând în cerul deschis şi pe ape Simt că trecutul e tot mai îndepărtat Şi îţi simt dorul tot mai aproape.

1. Într-o scrisoare adresată lui João Gaspar Simões, Pessoa mărturisea: „Clopotul din satul meu […] e cel de la Biserica Martirilor [din Lisabona]. E satul în care m-am născut, adică Piaţa S. Carlos“. Publicat în Athena, nr. 3, Lisabona, 1924, p. 82. Poemul datează din 8.04.1911.

(12)

II

Smârcuri de-nfiorare sunt în auritul meu suflet aceste nelinişti…

Zvon mortuar de Clopote Depărtate… Se rumenesc pe palide mirişti

Grânele în cenuşa amurgului… Îmi trece prin suflet un frig carnal de mister…

Mereu neclintită rămâne Ora!… Clătinare din vârfuri de palmier…

Linişte pe care frunzele o privesc în noi… Toamnă visătoare A unui cântec de vagă pasăre… Azur uitat în stagnare…

Ah, ce ţipăt mut de nelinişte îşi înfige în Oră gheara la sânge!

Ce spasm din mine se teme de altceva decât de ceea ce plânge!

Întind mâinile spre dincolo, şi întinzându-le chiar zăresc Că ceea ce vreau nu-i totuna cu ceea ce îmi doresc…

Timbale de Imperfecţiune… De cât s-a îmbuibat cu vechime Ora împroaşcă din sine Timp!… Şi se răsfrânge în profunzime Delăsarea de mine însumi în mine, pân-la epuizare,

Tot amintindu-mi de Eu-l prezent alunec încet spre uitare!…

Fluid de aureolă, transparenţa lui „Fost-a când a fost“, greaţă de-a se abţine…

Doar Misterul ştie că eu sunt altul… Clar de lună peste a nu se conţine…

Santinela stă neclintită – iar lancea înfiptă-n ţărână

O întrece în înălţime… Şi de ce astea toate?… Dulce zi monotonă…

Din Oră, plantele absurdului tânjesc spre Dincolo de zare…

Orizonturi închid ochii spaţiului în care sunt lanţuri de eroare…

Lungi caravane… Fanfare cu opiumul tăcerilor viitoare…

Portaluri în depărtare… printre copaci… bare de fier… bare!…

29. 03. 1913

(13)

ORA ABSURDĂ

1

Tăcerea ta e o navă cu toate pânzele ei întinse…

Blânde, brizele flutură flamurile

2

, şi surâsul…

Şi surâsul tău în tăcerea ta e cu scări şi cu catalige

Pe care mă-nchipui mai sus şi aproape de ceva ce aduce cu paradisul…

Inima mea e o amforă ce se sparge în cioburi căzând…

O culege tăcerea ta şi o păstrează spartă, aşa cum este…

Ideea mea despre tine pare un cadavru zvârlit pe plajă… cu toate acestea Tu rămâi ireala pânză pe care se înşală arta mea colorând…

Deschide larg toate uşile; iar vântul să ne alunge ideea

Adusă de aburul lenevelii ce adie cu parfumul lui prin saloane…

Sufletul meu e o peşteră ce se umple când o inundă mareea, Iar felul meu de a te visa e o caravană de histrioane…

Plouă cu aur opac… Dar nu afară, ci-n mine… Se-încinge Ora miracolelor, numai cu cenuşă de miracol rămasă-n ea…

În atenţia mea stă o biată văduvă care nicicând nu plânge…

Iar pe cerul meu interior nu a existat niciodată vreo stea…

Astăzi cerul apasă ca teama de a nu atinge portul dorit…

Ploaia e măruntă şi goală… Ora ştie că ea a şi fost…

Vai, de ce nu s-au inventat paturi pe care să doarmă navele!… Absorbit În înstrăinarea de sine, ochiul tău pare un plâns fără rost…

Toate clipele mele sunt tăiate din rocă neagră,

Şi dintr-o inexistentă marmură spaima mea cea nebună,

1. Prima publicare în Exilio, Lisabona, aprilie 1916.

2. Panglici subţiri, în culorile naţionale, prinse de catargul principal al navei, care flutură în vânt.

(14)

Durerea cu care mă-nveselesc nu-i nici bucurie şi nici întreagă, Iar inversa mea bunătate nu e nici rea, nici bună…

Fascii de lictori se desfac pe marginea drumului deodată…

Ale victoriilor medievale insigne n-au ajuns până la cruciade…

În schimb, au fost ticsite utile infolii între pietre de baricade…

Iar iarba crescu viguros între şine de cale ferată…

Ah, ce bătrână e ora!… Şi plecară toate navele-n larg!…

Pălăvrăgesc pe plajă un odgon mort şi doar zdrenţe de vele…

Despre depărtările Sudului, de unde visele noastre-şi extrag Neliniştea de a visa şi mai mult, până se sufocă şi ele.

Seacă fântâna în parcul pustiu… Palatul ajuns ruine Te doare să-l vezi… Nimeni nu-şi ridică privirea plecată, Şi simţi dinaintea acestui loc-toamnă cumva ca un dor de tine…

Acest peisaj e un manuscris cu cea mai frumoasă frază tăiată…

Nebuna a spart toate candelabrele glabre,

Murdar de uman, lacul îşi sfâşie scrisorile tremurate…

Sufletul meu e acea lumină ce nu va luci niciodată în candelabre…

Şi ce-ar mai putea râvni spaimele mele? brize neaşteptate…

De ce mă frământ şi mă chinuiesc?… Goale în clar de lună Dorm toate nimfele… Iese soarele şi dispar de acolo…

E ca un naufragiu tăcerea ta care mă leagănă şi îngână, Şi e ideea că vocea ta sună ca o liră de fals Apollo…

Nu mai există ocheade de cozi de păun prin grădinile din poveste…

Par mult mai triste până şi umbrele noastre… Dar mai apar

Risipite pe jos fâşii (poate) din hainele guvernantelor, mai scânceşte Ceva semănând cu ecoul paşilor pe alei ce îndată dispar…

S-au înecat în sufletul meu asfinţit după asfinţit…

Toate câmpiile mi-au răcorit picioarele cu ierbile lor suave…

(15)

S-a stins şi în ochii tăi ideea că ai putea avea sufletul liniştit, Privind toate astea în tine eu văd doar un port fără nave…

O clipă, toate vâslele au stat vertical ridicate… se simţea-n înserare Dorul holdelor de a fi o mare… Şi chiar prin faţa ochilor mei, dinainte Defilau spre tronul meu de înstrăinare gesturi cu pietre rare…

Sufletul meu e o lampă stinsă, dar încă rămasă fierbinte…

Ah, iar tăcerea ta e un profil de creastă-n bătaia soarelui!

Toate prinţesele şi-au simţit sânul mai apăsat…

De la ultima fereastră a castelului se vede numai o floare a soarelui, Închipuindu-şi că ar mai fi şi altele, simţirea noastră s-a îmbrumat…

Suntem, şi deodată nici nu mai suntem!… Lei în cuşcă după zăvoare!…

Departe pe Altă Vale se aude un dangăt de clopot… Imaginat?…

Arde şcoala, iar un copil a rămas închis în sala cea mare…

De ce n-ar deveni Nordul Sud?… Şi ce s-a mai inventat?…

Iar eu delirez… Mă opresc deodată din ce gândesc… Te fixez…

Şi tăcerea ta e orbirea mea… Te fixez în visare…

Mi-e ca o şerpuire de serpentine roşii felul în care la tine eu meditez, Iar gândind la tine mă iau amintiri de o savoare-nfiorătoare…

De ce să nu te dispreţuiesc?… De ce să nu te pierd?… De folos Mi-ar fi să nu ştiu nimic despre tine… Tăcerea ta e un evantai pliat – Evantai închis, căci de-ar fi deschis ar fi prea frumos, prea frumos, Dar mai bine să nu-l deschizi, iar Ora să rămână fără păcat…

Pe toate piepturile toate mâinile încremeniră încrucişate…

Se ofiliră mult mai multe flori decât cele avute-n grădină…

Iubirea mea pentru tine a rămas o catedrală cu tăceri delicate, Iar visele mele, o scară fără început dar care se termină…

Va intra pe uşă cineva… Se simte aerul surâzând…

Ţesătoare văduve se veselesc cu un giulgi de fecioare ţesut…

(16)

Ah, plictiseala ta e statuia unei femei care va sosi în curând, Şi parfumul pe care crizantemele-l vor avea, dacă l-au avut…

Se cuvine să distrugem intenţiile tuturor podurilor, Să îmbrăcăm toate peisajele pământului cu un duh rău, Să îndreptăm cu forţa curbura tuturor orizonturilor,

Să gemem fiindcă avem de trăit, ca un scrâşnet de ferăstrău…

Greu e să îndrăgeşti peisaje inexistente, puţini se încumetă!…

Şi cum să te bucuri că vei avea parte mâine de-aceeaşi lume!… Păcat Ar fi ca tăcerea ta în auzul meu să devină un nor ce întunecă Surâsul tău, de aureolă neagră, şi plictiseala-ţi de înger exilat…

Blândă, cum e când îţi trăiesc şi mama, şi surorile, ziua apune…

S-a oprit şi ploaia, cerul vast e un mare surâs imperfect…

Conştienţa mea de a fi conştient de tine-i o rugăciune,

Iar ştiindu-te surâzând e ca şi cum aş ţine o floare ofilită la piept…

Ah, de-am putea fi în zare pe un vitraliu două figuri pereche!…

Ah, de-am putea fi cele două culori ale unui stindard de glorie!…

Acefală statuie uitată undeva într-un colţ, sau cristelniţă veche, Steag al învinşilor cu o deviză scrisă în centru – Victorie!

Ce mă tot chinuieşte?… Până şi chipul tău cel înseninat Îmi inspiră doar lene, şi opium, şi o teribilă nepăsare!…

Nu ştiu bine nici eu… Sunt un nebun în propria mea inimă exilat…

Eu am fost iubit în efigie într-o ţară de dincolo de visare…

4. 07. 1913

(17)

C UPRINS

Pessoa, multiplu de sine însuşide Dinu Flămând . . . 5

Din

C

ANCIONEIRO ABDICARE . . . 19

DINCOLO-DE-DUMNEZEU. . . 19

IMPRESII DE CREPUSCUL. . . 24

ORA ABSURDĂ. . . 26

FEREASTRĂ SPRE CHEI. . . 30

PLOAIE OBLICĂ. . . 31

Vizitarăm acele deşerturi şi-acele locuri . . . 37

Braţele noastre sunt mişcate…. . . 38

CASĂ ALBĂ, NAVĂ NEAGRĂ . . . 39

DRUMUL CRUCII . . . 42

Mamă a mea…. . . 52

În umbră şi în frigul nopţii… . . . 53

Lumea se prăbuşeşte… . . . 54

Nu ştiu… . . . 55

EPISOADE. . . 56

FICȚIUNILE INTERLUDIULUI. . . 61

ÎN ÎNTUNERIC ŞI ÎN FRIG. . . 64

Trecutul tot… . . . 64

(18)

CĂTRE NOAPTE. . . 65

ITINERARIU. . . 66

Noaptea-i întunecată… . . . 67

Eul meu trăieşte… . . . 68

Îndepărtat de mine însumi… . . . 68

O, de-aş putea…. . . 68

Ceilalţi pot avea. . . 68

POEMUL INCOMPLET. . . 69

Pe un prag…. . . 70

Mi-a căzut inima la pământ. . . 72

Zeii sunt fericiţi. . . 72

Cine fură punga mea…. . . 73

Ah, totdeauna pe imperceptibilul traseu al trecutului. . . 73

A fi oboseşte, a simţi doare… . . . 74

À LA MANIE`RE DE A. CAEIRO. . . 75

Căldura moartă…. . . 75

TRECĂTOR. . . 76

IRONIE PE SEAMA LUI CRISTOFOR COLUMB. . . 76

Afară viaţa fierbe… . . . 77

CRĂCIUN. . . 78

AN NOU. . . 78

VIS. . . 79

Nimic nu sunt… . . . 79

După ce în oglindă…. . . 80

Aici, în această plictiseală…. . . 80

Aud cum trece prin noapte vântul. . . 81

„Dezbină şi stăpâneşte“… . . . 82

Eu privesc cu mult dor… . . . 82

Să dormi!…. . . 83

EŞAFODAJUL. . . 84

Acel foarte rapid surâs. . . 86

Se scurg inutile zilele mele lente. . . 87

Visuri, sisteme… . . . 87

Ca o frunză pe ape agitate. . . 88

Biată muzică din trecut!. . . 88

Cântă în noapte un flaut…. . . 89

Cântă secerătoarea… . . . 90

(19)

Dormi în timp ce eu te veghez . . . 91

Dormi rezemată de pieptul meu. . . 91

Departe, pe lună plină. . . 92

Cerşetor… . . . 93

Aici în străfundul acestui apartament. . . 93

DE JUR ÎMPREJURUL MEU. . . 94

Vară…. . . 97

GLOSE . . . 97

COPILUL MAMEI SALE. . . 99

Nu există adevăr fals… . . . 100

Iar acest fel de nebunie pură. . . 101

GIRUETA. . . 101

Ştiu că niciodată… . . . 102

Nu-mi mai amintesc visul… . . . 102

Nu veni să te-aşezi… . . . 103

POST-SCRIPTUM. . . 104

La sfârşitul acestui defunct octombrie. . . 105

Nu, n-am cerşit nici iubire… . . . 106

Se vede multă lumină…. . . 107

Se juca el copilul. . . 107

Eu îmi veghez … . . . 109

Era un mort… . . . 109

E tristă noaptea… . . . 110

De câtă vreme… . . . 110

Tremura pe pieliţa apei. . . 111

Apa de ploaie…. . . 111

Eu aş vrea să îi spun cuiva . . . 112

Azi sunt trist…. . . 113

Treceam pe stradă… . . . 113

Mie inima totdeauna mi-a fost. . . 114

Foşneşte prin arbori vântul . . . 114

După ce a stat ploaia…. . . 115

Păşesc pe lângă tine mut. . . 115

Mie mi-e milă de stele. . . 116

CRĂCIUN. . . 117

Vocea ta… . . . 117

ABAT-JOUR. . . 118

E ceva ca un cerc de ceaţă . . . 119

(20)

Linişte… . . . 120

Aici toate stau împăcate. . . 120

Un zid de nori îndesaţi. . . 122

AŢIPIRE. . . 123

EPITAF NECUNOSCUT. . . 123

Aici pe plajă…. . . 124

Târziu în noapte…. . . 125

Am lăsat să-mi cadă din mână…. . . 125

Mai trist decât ceea ce se întâmplă. . . 126

De câtă vreme… . . . 127

Am dormit. Am visat. În labirintul abstract. . . 128

Am dormit. Am visat. În labirintul inform. . . 128

Mă doare cel care sunt… . . . 129

După ce invitaţii . . . 130

A-ţi fi dor înseamnă chiar a trăi. . . 131

Eu păşesc prin mine… . . . 131

Lasă-mă să ascult…. . . 133

Mă privesc ochi în ochi. . . 134

Ce-i acel lucru din înserare. . . 134

Pesemne se numeşte tristeţe. . . 135

Inconştienţă-a copilăriei!. . . 136

Sunt eu oare vesel sau trist?… . . . 136

Ce mândru soare-n văzduh. . . 137

Mai puţină lume…. . . 137

Bunul soare… . . . 138

A mea navă fără călătorie. . . 138

Eu nu ştiu din câte suflete sunt. . . 139

Între noaptea care sfârşeşte. . . 140

Mă doare ceaţa…. . . 141

Soarele arde…. . . 141

Le las orbului şi surdului. . . 142

Vine din străfundul câmpiei… . . . 144

Dumnezeu nu are unitate. . . 144

Între clarul de lună… . . . 145

Cu spatele la perete… . . . 145

Ştiu bine… . . . 146

Trec pe stradă cortegii. . . 147

Sunt morocănos…. . . 147

(21)

Vreau să fiu liber… . . . 148

SINGURĂTATE. . . 149

Pe marginea cea verde…. . . 150

În curând ziua… . . . 151

Acum îţi înfigi igliţa . . . 151

De mă gândesc bine…. . . 152

Stârneşte surpriza de-a exista. . . 152

Astăzi sunt trist, sunt trist. . . 153

Nu ştiu ce suferinţă…. . . 154

Ca un vânt în pădure . . . 154

În această zi de tristeţe. . . 155

NESCIO QUID MEDITANS. . . 156

Cât de mult am fost peregrin . . . 156

Din mijlocul străzii. . . 158

Oare cu cine-am fost confundat. . . 158

Cade ploaia… . . . 159

Trece printre umbre… . . . 160

Întinde-mi palmele tale… . . . 161

Se aude un vânt puternic… . . . 162

Am spus de atâtea ori. . . 163

Pe anumiţi oameni… . . . 164

Lentă şi liniştită… . . . 164

TRANSGRESARE. . . 165

Murmură în pădure nocturn. . . 167

Aici unde soarele liniştit. . . 168

Înainte ca somnul… . . . 170

Pe plaja cea joasă… . . . 171

Îndărătul acelei ferestre . . . 171

Plouă. E zi de Crăciun. . . 172

Maria… . . . 173

Nu am pe nimeni… . . . 175

Clopotul vechii biserici. . . 176

ULTIMUL SORTILEGIU . . . 177

Pisică jucându-te-n stradă . . . 179

În marea cea amplă… . . . 179

Undeva în vremea care s-a dus. . . 180

Nu: nu spune nimic!. . . 181

Scrie la ziar… . . . 182

(22)

Cum nu am nimic de făcut mai bun . . . 183

Sunt zile… . . . 183

Se simte un murmur…. . . 184

Există în vânt o diversitate. . . 185

Am auzit de douăsprezece ori bătaia . . . 186

Am visat…. . . 186

Nu ştiu de ce sunt cum sunt. . . 187

LA ÎNCEPUTUL DRUMULUI. . . 188

În adâncul gândirii mele. . . 189

Acum mă doare capul. . . 190

Eu cred că în dansurile populare. . . 190

În călătoria către nimic. . . 191

Deschid fereastra…. . . 192

Vag, plutind singur… . . . 192

AUTOPSIHOGRAFIE. . . 194

Acorduri de filarmonică… . . . 195

De sunt singur…. . . 196

Freamătă vântul prin nişte copaci. . . 196

Plânge vântul cum plânge un om. . . 197

Astăzi cum seara e liniştită…. . . 197

Mă trezesc mereu…. . . 198

Luna…. . . 199

Norii cei lenţi…. . . 199

DE GRADUL AL DOILEA. . . 200

Nu vreau nimic…. . . 201

E aproape un an de când nu mai scriu. . . 202

Moartea e doar strada la cotitură. . . 202

INIȚIERE. . . 203

Mi-aduc aminte sau nu?…. . . 204

E destul să gândeşti cum să simţi. . . 204

Ca nişte nori lini… . . . 205

Binecuvântat cocoş care cânţi. . . 205

Plăcut e somnul… . . . 206

Ah, numai eu ştiu…. . . 207

Venea elegantă şi cam zorită. . . 207

MUNTELE ABIEGNO. . . 208

Surâs al frunzelor auzit. . . 212

Rufele întinse în vânt. . . 212

Eu sunt o antologie . . . 214

Am renunţat să mai fiu… . . . 214

(23)

Totul a fost spus înainte…. . . 215

Da, nimeni nu mă-nţelege . . . 216

Mă gândesc la tine-n tăcerea nopţii…. . . 216

ACESTA . . . 217

Pianul…. . . 218

Romanul neterminat. . . 219

Trece un nor peste faţa soarelui. . . 219

Contemplu… . . . 220

Ce-am făcut eu din viaţă?… . . . 220

Între somn şi visare. . . 221

Mă odihnesc într-un lan de grâu. . . 222

Tot ce fac eu sau plănuiesc. . . 222

Spălătoreasa… . . . 223

Toate cele pe care le înfăptuim. . . 224

Dorm… . . . 224

Să călătoreşti!… . . . 225

COPILUL CARE ERAM. . . 226

Luna luminând…. . . 227

Dorm sau nu dorm?…. . . 228

În stinghereala în care trăiesc . . . 229

Plouă. Liniştea e deplină… . . . 230

Mari mistere mă locuiesc . . . 230

Mă resemnez… . . . 231

Pe plaja cea pustie. . . 232

Era un maior… . . . 232

Sub goliciunea cerului…. . . 233

Măgarul a luat o bătaie. . . 234

Beat fiind… . . . 235

Vântul de noapte . . . 235

Cântă acolo unde nimic nu există. . . 236

Greaţă…. . . 237

Era un biet copil…. . . 237

Vântul… . . . 238

Nu ştiu numele tău… . . . 239

Azi când nimic nu sunt…. . . 239

Eu vreau să dorm…. . . 240

Palidă, luna… . . . 241

Fiinţa mea… . . . 241

DOMNUL SILVA. . . 242

Am scris…. . . 243

(24)

Frumuseţea e doar un vis… . . . 243

Tot ceea ce sunt eu…. . . 244

Munţii… . . . 244

În lumea noastră… . . . 245

A fost o clipă. . . 246

„De ce îţi pierzi vremea visând?“. . . 248

În spatele turnului…. . . 248

Recitesc…. . . 249

E somn? E vis?… . . . 249

Câinele… . . . 250

Era un beţivan infinit. . . 250

Profilul tău…. . . 251

Dă-i trandafiri…. . . 252

Pe oriunde… . . . 252

Păunul…. . . 253

Cine l-a făcut din mine…. . . 253

De plictiseală îmbuibat… . . . 254

Cine mi-a pătat atunci rochia ei?. . . 254

De cât m-am tot transformat… . . . 255

Surâzând… . . . 256

Întrucât visând…. . . 256

El poezia despre poezie în intimitate o compunea. . . 257

Nimeni nu mi-a spus…. . . 258

Cine, în absenţa mea… . . . 258

Pe atâtea şi pe atât de aspre drumuri!. . . 259

Recitesc…. . . 260

Soarele strălucind… . . . 261

Totul a luat sfârşit… . . . 261

Ce s-a mai ales de Jules Laforgue. . . 263

După ce că nu dormisem. . . 264

Dacă într-o zi…. . . 265

Tot ceea ce am iubit…. . . 265

ADEVĂR DE DOVEDIT. . . 266

Toate, mai puţin plictiseala… . . . 266

Inutila viaţă…. . . 267

Visez…. . . 267

Am descifrat deja…. . . 268

Norul s-a lăbărţat…. . . 269

Împart ceea ce cunosc. . . 269

(25)

Acuma copila doarme . . . 270

De va fi cumva artă…. . . 271

Inutila paradă…. . . 271

Ştiu bine… . . . 272

Atunci când eşti obosit…. . . 273

Se întorcea totdeauna spre casă beat . . . 274

Nimic nu vreau să le cer… . . . 274

Ah, ce pisălogeală… . . . 275

Ştiu că există insule… . . . 276

Zile atât de pierdute… . . . 277

Nu, nici această păcăleală… . . . 278

Nimeni nu mi-a spus că tu existai. . . 278

Imensă e noaptea…. . . 279

Nu ştiu care e drumul…. . . 279

De ce dormi… . . . 280

Pe când mă îndreptam…. . . 281

Ce inutilă toată această tristeţe. . . 281

Eu ştiu prea bine…. . . 282

Reuniunea… . . . 282

Nu are importanţă… . . . 283

Un diminuendo care ne vine. . . 284

Se duce măgarul…. . . 284

Eu nu vreau trandafiri… . . . 285

Dar tu, femeie… . . . 286

Copilaşul meu… . . . 287

Du-te la seminar. . . 288

LIBERTATE . . . 288

António de Oliveira Salazar. . . 290

Acest domn Salazar. . . 290

Bietul!. . . 291

Amorul este ceva esenţial. . . 292

Pacea acestei zile…. . . 292

ELEGIE ÎN UMBRĂ. . . 293

Azur verde sau violet… . . . 298

Acum sunt liniştit… . . . 300

REGELE . . . 300

FECIOARA MARIA. . . 301

LA MORMÂNTUL LUI CHRISTIAN ROSENCREUTZ. . . 302

Există dureri mai grele… . . . 305

(26)

M

ESAJ

Partea întâi BLAZON

I – CÂMPURILE. . . 311

Primul – CÂMPUL CASTELELOR. . . 311

Al doilea – CÂMPUL ECUSOANELOR . . . 312

II – CASTELELE. . . 313

Unu – ULISE. . . 313

Doi – VIRIATO. . . 314

Trei – CONTELE DOM HENRIQUE. . . 314

Patru –DONA TERESA. . . 315

Cinci – REGELE AFONSO HENRIQUES. . . 316

Şase – REGELE DINIZ. . . 317

Şapte (I) – REGELE JOÃO ÎNTÂIUL. . . 318

Şapte (II) – DONA FILIPA DE LENCASTRE. . . 319

III – BLAZOANELE. . . 320

Unu – DOM DUARTE, REGE AL PORTUGALIEI. . . 320

Doi – DOM FERNANDO, INFANTE DE PORTUGALIA. . . 320

Trei – DOM PEDRO, REGENT AL PORTUGALIEI. . . 321

Patru – DOM JOÃO, INFANTE DE PORTUGALIA. . . 322

Cinci – DOM SEBASTIÃO, REGE AL PORTUGALIEI. . . 323

IV – COROANA. . . 324

NUNO ÁLVARES PEREIRA. . . 324

V – TIMBRUL. . . 325

Cap de grifon. INFANTELE HENRIQUE NAVIGATORUL. . . 325

O aripă de grifon. REGELE JOÃO AL DOILEA . . . 326

Cealaltă aripă de grifon. AFONSO DE ALBUQUERQUE. . . 327

Partea a doua MARE PORTUGHEZĂ I – INFANTELE. . . 331

II – ORIZONT. . . 331

(27)

III – STELĂ. . . 332

IV – FIARA. . . 333

V – EPITAFUL LUI BARTOLOMEO DIAZ. . . 334

VI – COLUMB ŞI AI SĂI. . . 335

VII – OCCIDENT. . . 336

VIII – FERNANDO DE MAGELLAN. . . 337

IX – ASCENSIUNEA LUI VASCO DA GAMA. . . 338

X – MARE PORTUGHEZĂ. . . 339

XI – ULTIMA NAVĂ. . . 339

XII – RUGĂCIUNE. . . 341

A treia parte REGELE ASCUNS I. SIMBOLURILE. . . 345

Unu – DOM SEBASTIÃO. . . 345

Doi – AL CINCILEA IMPERIU. . . 346

Trei – DORITUL. . . 347

Patru – INSULELE FERICIȚILOR. . . 348

Cinci – REGELE ASCUNS. . . 349

II. AVERTISMENTELE. . . 350

Primul – BANDARRA. . . 350

Al doilea – ANTONIO VIEIRA. . . 351

Al treilea – . . . 352

III. TIMPURILE. . . 353

Unu – NOAPTE. . . 353

Doi – FURTUNĂ. . . 354

Trei – ACALMIE. . . 355

Patru – ZORI DE ZI. . . 356

Cinci – CEAȚĂ. . . 357

Din

P

OEMELE SCRISE ÎN FRANCEZĂ TREI CÂNTECE MOARTE. . . 361

Spre mai departe… . . . 363

La ce bun fiacrul…. . . 364

(28)

Aşezat pe malul visului…. . . 364

Clar şi evident… . . . 364

Biet copil…. . . 365

Nimic de tot… . . . 365

STRADĂ TRANSVERSALĂ. . . 366

Moaie-ţi ochii… . . . 367

Nava mea de visuri… . . . 368

Ai desprins această poveste. . . 369

Mamă, mamă. . . 369

Copil fiind…. . . 370

Ce măreţi actori… . . . 371

Într-un vis…. . . 372

Sunt la o margine de prăpastie… . . . 373

Privirea angoasată a posibilului. . . 373

ttttt. . . 373

Lumea fără de încetare. . . 373

Mereu, mereu… . . . 374

Recile valuri ale Nilului…. . . 374

Corp tremurător…. . . 374

Muzică, o, tu, invizibilă lumină. . . 375

Suflet carnal al lui Dumnezeu…. . . 375

Bucură-te ca un izvor. . . 375

Atunci când moartea… . . . 376

Nu plânge… . . . 376

Sunteţi frumoasă… . . . 376

Zorii surâd…. . . 376

Ți-aduci aminte… . . . 377

Amestecă-te cu visele tale… . . . 377

Din

P

OEMELE SCRISE ÎN ENGLEZĂ ANTINOUS. . . 381

EPITALAM . . . 394

Referințe

DOCUMENTE SIMILARE

Redarea integrală, în forma iniţială, reprezintă respectul atât faţă de istoria farmaciei cât şi de munca celui ce s-a învrednicit cu aceasta, făcând în aşa fel ca

• În ceea ce priveşte educaţia, generalităţile despre diabet, stil de viaţă, cât şi informaţiile despre terapia bolii, toţi pacienţii au fost cuprinşi

Atât în ceea ce priveşte Sp/Ob, cât şi HTC, acest grup depăşeşte sau se află la acelaşi nivel crescut cu grupul medicilor sau cel al asistentelor medicale, ceea ce

Păşind apoi alături de el cu paşi înceţi, pe chei, eu îl invidiam, e drept, pe cunoscutul meu pentru săruturile care i se dăruiseră, însă acceptam în acelaşi timp cu

De aceea cred cã ceea ce fac acum coreenii, ceea ce face ºi Irakul, pentru mine este clar cã va fi intervenþie, sigur, nu s-a gãsit încã formula ideologicã, dar doctrina este,

Principalele probleme cu care se confrunta informaticienii in ceea ce priveste hipertextul sint de natura de conversie (in general automata) a textului liniar in forma hipertext si

încerca să aflu ceea ce nu ştiu (de exemplu, de la un agent care ştie acest lucru)..

În Memoriu de titluri şi lucrări (1939), Mircea Florian ajunge la următoarele concluzii în ceea ce priveşte metafizica inductivă: „a) Metafizica inductivă e o

Că cine ştie ce probleme îmi face şi chiar n-am chef acum să mă complic.. Şi i-am zis: Bă, Cati, futai la cap am şi

Ultimul capitol al cercetării, Salvador Dalí: prin mesaj, dincolo de zgomote, receptarea, care reprezintă și deznodământul a tot ceea ce voi prezenta în celelalte

ceea ce Jurgen Moltmann descrie drept criza pe care elementele ce caracterizează modernitatea le induc la nivelul comunităţii religioase, la nivelul practicilor şi a

Am prezentat în capitolul „De ce scriitorii români şi francezi?“ raportul dintre „comunităţile imaginate“ 3 (Benedict Anderson) şi o serie de lieux de mémoire (Pierre

 Schimbările de direcţie ale unei funcţii pot fi detectate cu ajutorul derivatei I  cele mai mari schimbări apar acolo unde derivata I are magnitudine (normă,

 unul dintre mijloacele pe care le folosim pentru a hotarî ce este corect constă în a urmări ceea ce ceilalţi consideră că este corect. V: “Produsul acesta este unul din

 Fiecare grup de lucru va negocia relativ la ceea ce va face și relativ la ceea ce a făcut va primi punctajul pe care-l merită.  Acest punctaj va fi împărțit apoi de Team

Întrebări de cercetare în stadiul post pilot: Ce factori sunt implicaţi în asimilarea unei modificări în ceea ce priveşte nivelul de cunoştinţe al elevilor cu privire la

părate, pe motivul că s-ar putea dezvolta un institut farmacologic, ceea ce ei nu doreau. Pasul următor a fost pregătit de Falck cu precauţiune. Din programul

In rindurile lor s-au găsit 115 eliminatori de micobacterii cu chimiorezistentă primară, ceea ce înseamnă că frecvenţa rezistenţei primare intre noii eliminatori

Când l-am întrebat de ce, mi-a spus că era posibil ca oamenii pe care îi reprezenta pe-atunci Larry să aibă mari sume de bani, dacă voiau să facă ceea ce şi-au propus.. Plus

observaţii ne poate ea sugera. De sigur că, în linii mari şi la prima vedere, lucrurile se prezintă astfel cu privire la cultură: ea este ceea ce

ştiinţific, cât şi prin relaţiunile sale cu lumea ştiinţificA din ţarA. D-1 Charles Jacob, cunoscând România prin cAlAtoriile ce le-a făcut în toate

că r i repezi nu se poate obţinea cu un aparat de proiectiune obişnuit, fiindcă astfel de aparate nu dispun dE' cât de o frecvenţă de imagini minimală, 20-30

Neagu trece peste rânduri, cu setea des- peratului care-şi ceteşte osânda. Ce deosebire însă. Bărbaţii sunt nişte eroi. Cât de cinstit şi fără ascunsuri